spot_img
AcasăCronica de cArte

Cronica de cArte

Enigmă şi metafizică

Moda romanelor esoterice e mai mult decât o tendinţă a pieţei internaţionale de carte. Ea corespunde, la limită, unei nevoi profunde pe care publicul cititor o resimte ca pe o presiune de ordin vital. Enigmaticul, underground-ul, secretul înseamnă, pînă la urmă, nu simple toane, ci mărcile unei frustrări aproape ontologice. Şi atenţie – termenul „frustrare” desemnează, în acest caz, o lipsă, o amputare, un deficit dramatic. Oamenii au nevoie de mister, ei resimt acut pierderea relaţiei cu illo tempore, se simt văduviţi de o dimensiune esenţială a vieţii lor – raportarea la sacru. Efect al modernităţii iniţiate o dată cu Revoluţia Franceză, laicitatea a făcut mult bine, dar mai ales rău. Dezinvestirea realităţii prin punerea între paranteze a misterului divin, mai mult, caricaturizarea sacrului, trimiterea lui în derizoriul factual al cotidianului, fie el jurnalistic sau literar, au însemnat toate lovituri fatale date unui status quo milenar, întemeiat pe o experienţă existenţială ce răspundea unui orizont de aşteptare riguros definit. Iar această aşteptare nu este una formală, ci corespunde profund structurii spiritului omenesc, din Occident ca şi din Orient.

Un tânăr De Chirico mai rocker

Nu un pionier este Paul Mihalache, nu un descălecător, ci un continuator, un aşezător. Celălalt pământ (Tracus Arte, 2012) rafinează multe dintre tehnicile şi motivele puse la treabă de poeţii ultimilor 10 ani. Pofta de implementare a ceea ce alţii abia au lansat vine dintr-o anumită artificialitate a fiinţei ce absoarbe cu sete cultura, nu natura. E greu să ţi-l închipui pe Paul ca instructor de zumba la un hotel de 4 stele, însă ca maestru de biliard da, fără probleme.

Mihai Curtean, jumătatea de pas a poetului

Despre Mihai Curtean știam că e un poet ok, viețuitor prin Sibiu și atras de lumea filmului. Prin "Flux", volumul apărut anul acesta la Herg Benet, autorul încearcă o trecere la proză. Micro-roman sau nuvelă ori altceva, denumirea nici nu contează prea mult, textul e unul provocator. Nu invită leneșii la lectură, cere atenție, amănuntele se însumează într-o construcție care n-are nimic artificial. Dacă nu considerăm artificială lipsa punctuației, nedelimitarea frazelor.

O strategie printre câteva retorici

Cel mai masiv dintre scriitorii români îşi continuă cu cerbicie epopeea celor 100 de reprezentanţi ai unui neam misterios ce pune în mişcare istoria umanităţii încă de la începuturi. Gheorghe Schwartz lucrează de o viaţă la acest proiect faraonic, dovedind o răbdare heruvimică, dar şi autoironie, căci s-a arătat sclipitor şi atunci când a publicat Paranoia Schwartz. Pentru moment, o să scriu despre romanul Bastonul contelui (Curtea veche), parte şi el din ciclul Cei o sută. Din ce am citit eu din acest ciclu am observat că autorul foloseşte cam aceleaşi strategii narative. Povestirea curge şuvoi, condimentată cu o sumedenie de date istorice reale şi inventate, dar există şi întreruperi ori note de subsol în care naratorul se pretinde un biet scrib ce pune cap la cap fapte disparate; singurul lui merit ar fi scotocirea minuţioasă prin hrisoave şi înscrisuri dosite prin te miri ce mănăstiri. Abordarea aceasta auto-minimalizantă are mai multe înrudiri. Detectivistica de arhivă creează suspans în romanele semiotice ale lui Umberto Eco. Un Vintilă Corbu alcătuia o mai puţin masivă cronică de familie, Dinastia Sunderland-Beauclair, în care coincidenţele şi întâmplările senzaţionale dau tonul relatării. Dar mai curând jocul textualist al scribului are legătură cu farsa manageriată de Edgar Alan Poe, care şi-a publicat Aventurile lui Arthur Gordon Pym ca relatare de călătorie doar descoperită de editor.

De ce nu mă pot enerva

O altă mare prejudecată, un alt tip de ochelari de cal este ideea că un artist n-ar putea crea decât într-una, hai două specii subsumate unui gen ori două genuri. Aş vrea să mă pot enerva din acest motiv, însă pentru că scriu într-o grădină la 1 km de Cheile Turzii faptul îmi este imposibil. "În două lumi" de Viorica Răduţă (Editura Cartea Românească) este un roman al cărui titlu spune tot despre situaţia Vioricăi Răduţă, constant simultan poetă şi prozatoare. Mereu mixând genurile pentru a obţine o scriitură nervoasă, surprinzătoare şi poetică, autoarea a perfectat o expresivitate inimitabilă. Deopotrivă exact şi sugestiv, realist şi metaforic, scrisul ei fotografiază, dar şi pictează, tremurând imaginea.

Întru iubire pentru cititor: Menuț Maximinian

Am în față un volum de poezii (Muchia malului, de Menuț Maximinian, Editura Tipo Modova, 2013). Autor contemporan. Îmi pun întrebarea dacă, astăzi, citim autorii contemporani sau preferăm clasicii. Problema lecturii clasicilor!? De multă vreme, clasicii „sunt destinați rafturilor de bibliotecă, studiului academic, îmbălsămărilor comemorative”, cum declara categoric criticul literar Lucian Raicu, într-o „scrisoare de la Paris” (Gustul clasicilor, Editura Cartea Românească, 2010, p. 41-43). În motivarea sa, Lucian Raicu ajunge la concluzia că „vulgaritatea și imoralitatea au devenit de altfel atât de intense, de arogante, încât un tânăr cu spirit treaz (trezit) se va arunca, măcar pentru a respira, asupra nu importă cărei cărți din trecut.” Pentru același scop, tânărul „cu spirit treaz” se poate „arunca” și asupra cărții scrise în prezent. Este citit un autor contemporan? Opera sa este percepută ca o valoare? Este percepută ca un mod de a ieși din cotidian pentru „a respira” frumuseți? Te regăsești, ca cititor, în paginile ei?

Călător în gura lumii

Împătimit de statura culturală a lui Nicolae Iorga, pasionat de opera lui Miron Radu Paraschivescu, medicul stomatolog de anvergură, istoricul şi, de curând, iată, memorialistul Constantin Găucan, ne propune o carte plină de farmecul povestirii, dar, care, pe un alt plan, evocă timpuri şi personalităţi într-un fascinant amestec de sobrietate şi bună dispoziţie. ”Călător în gura lumii” este, deopotrivă, un volum de memorii, dar şi un omagiu adus cultului prieteniei. Prin cabinetul stomatologic – imaginar, de data aceasta – al domnului doctor se perindă personaje din vremi trecute sau mai actuale, ce prind viaţă pe pagina de hârtie însufleţiţi, rând pe rând, de un pătimaş artizan al poveştii, dornic mereu de a învăţa, de a explora potenţialul nelimitat al creativităţii şi de a ne reaminti că trecutul nu trebuie să însemne uitare.

Unde nu este durere, nici întristare

Există o poveste taoistă în care un bătrân herghelegiu e chemat de stăpânul său şi întrebat pe care dintre cei trei fii ai săi l-ar recomanda în locul lui, dată fiind vârsta lui înaintată. Bătrânul răspunde că nu l-ar recomanda pe niciunul dintre ei, ci pe un prieten al lui, care poate spune cu exactitudine ce cal merită cumpărat. Bogatul îl cheamă pe acel prieten şi îl trimite în recunoaştere prin ţară, să îi spună dacă descoperă vreun cal splendid. Omul pleacă şi la întoarcere spune că în satul cutare există o iapă sură nemaipomenită. Argaţii stăpânului pleacă la locul cu pricina, dar revin uimiţi: da, există un cal deosebit, dar nu e iapă, ci armăsar, şi nu sur, ci cafeniu. Foarte supărat, şeful îl cheamă pe bătrânul herghelegiu şi îi reproşează că a putut să îi recomande un asemenea individ incapabil să deosebească sexele şi culorile cailor. Auzind povestea, bătrânul se extaziază: O! Cât de departe a ajuns acest om! Cu mult dincolo de abilităţile mele! Simţul lui pentru valoare este atât de sensibil, încât nici nu mai ţine cont de detalii – trece dincolo de aparenţe. Un asemenea om e mult prea sus pentru simpla selecţie a cailor superbi. El e de folos în treburi mult mai subtile şi mai importante pentru ţară.

Foamea poeziei de singurătatea Frumuseţii…

Cronica mea la precedenta carte a Dianei Corcan, „Tubaj cu şarpe”, se intitula „Cum învinge Diana Frumuseţea cu Adevărul”. În „poemul singur” (de Diana Corcan, Editura Brumar, 2011) are loc o oarecare schimbare a registrului: tensiunea relaţiilor dintre Frumuseţe şi Adevăr rămâne printre rânduri, printre „cuvinte” (înfometate sau nu) şi „nume”, dar acestei tensiuni i s-au luat, ca să spunem aşa, hăinuţe noi, de iarnă, de ploaie (sunt mulţi peşti, şi à la Emir Kusturica, cel din „Arizona Dream”, multe ape, şi ape întoarse invers, ploi, dragoste de ploi, acvarii, oameni cu cap de peşte, fiinţe ca nişte spiriduşi, dar nu neapărat spiriduşi, fiinţe de hârtie, spirit şi tuş, printre altele, în acest volum)...

O deschidere bună către eternitate

Povestea de prietenie şi de luptă frumoasă pe care o veţi afla citind „Gambit” de Dimitrie Lupu are toate şansele să devină istorie. Sau legendă...O prietenie extraordinară, aproape fantastică, ţinând cont de finalul quasi-misterios, mai degrabă apropiat de o anume spiritualitate extrem orientală sau sud-americană. Don sau, dacă doriţi, gaspadin Marat Ţvetenco şi Don Alejandro Almiente Saavedra, personajele care intră în scenă, merită un grup statuar precum Don Quijote şi Sancho Panza. Deocamdată au o carte bijuterie! O carte care inaugurează o nouă colecţie a Editurii Centrului Cultural Dunărea de Jos, „CartEsenţe – proză”. Este o carte a „unui cavaler subţire”, vorba unui personaj, un scriitor care parcă într-adevăr vine dintr-o lume a turnirurilor...literare. O meditaţie asupra Frumuseţii şi, dacă sunteţi atenţi, asupra Fiinţei!

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2022

De 13 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2022, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2022, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 85 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2022: 30 de cărți de poezie, 30 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2023, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile, în valoare de 5000 lei, sunt finanțate de Ministerul Culturii.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2021

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 71 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2021:  30 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 11 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2022, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2020

De 11 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2020, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 74 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2020: 31 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 13 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2021, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului. (Dan Mircea Cipariu)

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2019

De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, propunem câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2020, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2018

În anul editorial 2018, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Iocan și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 31 august 2019, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2017

În anul editorial 2017, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2018, ora 23.00. Pe 31 august 2018, de Ziua Limbii Române, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2016

Anul 2016 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2017, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2015

Anul 2015 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, România literară, Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 15 mai 2016, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

Cotidianul cultural AgenţiadeCarte.ro este membru al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER)

 

Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii.

ISSN: 2248 – 1508