Anul acesta, pe 30 ianuarie, se împlinesc 160 de ani de la naşterea dramaturgului, nuvelistului, pamfletarului, poetului, directorului de teatru, comentatorului politic și ziaristului român I. L. Caragiale. Aniversările curg lanţ, fie la radio, fie pe scenele teatrale din România, ceea ce nu poate să fie decât îmbucurător. De asemenea, studiile dedicate de-a lungul timpului operei şi vieţii sale sunt numeroase, bine receptate de cititori, dintre acestea menţionând volumul Ioanei Pârvulescu, apărut la Editura Humanitas, în 2011, intitulat „Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale”. Puţine personalităţi literare de origine română se pot bucura de o asemenea receptare în zilele noastre, dacă ne gândim la centenarele Eugen Ionescu sau la Emil Cioran.

Am fost la mitingul USL şi în Piaţa Universităţii nu numai din nostalgie pentru anii în care, împreună cu Alexander Baumgarten, Dan Pleşa sau Sorin Gherguţ, am coordonat, până la venirea minerilor, în iunie 1990, revista „Piaţa Universităţii”. Am considerat că democraţia noastră este în pericol atâta vreme cât ţara este condusă prin ordonanţe de guvern, prin politica lui „aşa vor muşchii mei” de preşedinte de stat şi şef de partid. Nu e deloc în regulă să nu ai alegeri libere locale şi parlamentare. Şi, mai grav, e ca aceste alegeri să fie falsificate direct sau prin operaţiuni de manipulare şi mistificare ale votului cetăţenilor. Libertatea este pentru scriitor, până la urmă, momentul confruntării sale cu oglinda propriei sale conştiinţe. Alegi între a fi prieten cu Adevărul sau prieten cu cei care pretind că ei sunt adevărul, calea şi viaţa societăţii. Un scriitor lucrează cu ficţiunea, dar şi cu autenticitatea în care trăiesc personajele şi lumea construită de el. Scriitorii care cred în Libertate şi Adevăr, fără să le-o spună sau să le-o ceară cineva, vor ieşi în stradă sau pe bulevardele virtuale pentru a lupta, fiecare cu forţa cuvântului său, pentru Libertate şi Adevăr!

Voluntariat, generozitate, fairplay sunt doar câteva dintre marile lipsuri pe care le-am întâlnit la tot pasul, în toate domeniile, mai ales în cel literar. Cel mai recent caz, implicată fiind în organizarea Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2011, mi-a arătat din nou că nu există solidaritate sau respect pentru o nominalizare şi o mulţumire că, dintre numeroase volume, un juriu a remarcat anumite cărţi. Cel mai mare interes este acordat câştigării unui premiu, precum o încrâncenare care, dacă nu refulează prin obţinerea unui premiu, nu mai merită ulterior asumată pe parcursul firesc al dezvoltării personale.

prietenii din reţea
se pregătesc de Naşterea Domnului
şi de Mântuire

ascultăm fiecare în singurătatea lui
christmas blues songs
şi, mai ales, „Merry Christmas, babby & please come home for Christmas”

„orice Crăciun e o renaştere” – adaug pe facebook
alături de fotografia mea de la 5 ani
când mergeam în Ajunul Crăciunului
printr-un sat din Transilvania
cu o traistă plină de colaci, nuci şi mere
cântând cea mai scurtă colindă din lume:

„Cine vine prin grădină?
Dumnezeu cu crucea-n mână!
Da’ pe cruce
Ce ne-aduce?
Un colac de grâu frumos
C-aşa-i faţa lui Hristos!”

am pus cu majuscule pe peretele meu virtual:
PRIMIM CU COLINDA!

„orice Crăciun e o renaştere!”

Fiecare dintre noi îşi doreşte un sfârşit de an cât mai liniştit, un bilanţ care să fie în concordanţă cu speranţele şi aşteptările de peste an şi cu noi promisiuni pentru anul ce vine. Fie că s-au împlinit toate acestea sau nu, perioada sărbătorilor este celebrată cu fast, atât de oamenii de cultură, de managerii culturali, de artişti sau admiratori ai lor. Iar fiecare dintre gesturile acestea, de împărtăşire a creaţiei cu publicul spectator naşte posibilitatea ca aceştia să spere, să aibă modele, să le urmeze, să li se adreseze, să fie îndrumaţi.
Multumim pe această cale tuturor cititorilor AgenţiadeCarte.ro pentru mesajele şi comentariile trimise, pentru toate reportajele, recenziile, sugestiile, informaţiile împărtăşite, mulţumim unei audienţe de calitate, nediscriminative, care ne-a încurajat şi susţinut atât pe noi cât şi pe artiştii despre care s-a scris în paginile virtuale ale acestui e-magazin cultural.

Înainte de a face cele 3 previziuni pentru 2012, trebuie să încep cu o precizare de ordin terminologic şi conceptual: posibilitatea de a prevedea apariţia sau evoluţia evenimentelor viitoare este strâns legată de analiza anumitor date cunoscute în prezent. Aici e marea problemă! Informaţiile publice sunt discutabile, disputabile şi puse mereu sub un semn de întrebare. Din nefericire, lucrăm după ureche, cu informaţii neomologate în mod ştiinţific ori, şi mai grav!, cu informaţii pe surse. Iată motivul pentru care cele 3 previziuni pe care le fac se bazează pe informaţii care sunt verificabile.

În ziua a opta dintr-un decembrie friguros, cel al anului 2005, a apărut primul număr, din seria nouă, al revistei „Cultura”. Un săptămânal editat de Fundaţia Culturală Română, care, iată, oferă cititorilor săi, după şase ani, cel de-al 353-lea „episod” al existenţei unei publicaţii pe care răceala vremii şi a vremurilor n-au speriat-o şi nu o sperie. Ba, dimpotrivă, putem spune că o face să fie dinamică, vie. A pornit pe cale cu o redacţie majoritar tânără şi cu drum deschis confruntării de idei, dialogului civilizat, cu miez, descinderii în zone unde alte publicaţii culturale nu au fost interesate să pătrundă. Mai ales în „labirintul epocii noastre”, acolo unde năravurile şi moravurile se zbat pe uscat între ce a fost ieri şi ce nu prea ştim ce va fi mâine. Şi unde mentalităţile încă mai dibuie după schimbare.

Ediţia din acest an a Târgului Internaţional „Gaudeamus – Carte de învăţătură”, încheiată de curând, s-a desfăşurat sub semnul prieteniilor literare, în cel mai bun sens cu putinţă. Zecile şi sutele de lansări de carte care au avut loc la standurile editurilor participante la târg au fost aşteptate atât de cititorii-cititori, cât şi de cititorii-scriitori. Prezenţa autorilor de carte la evenimentele editoriale şi lansările altor colegi de breaslă a reprezentat renunţarea la orgolii şi recunoaşterea valorii operei literare. Şi ce autor nu ar vrea să fie apreciat de cunoscători, de colegii într-ale scrisului?

Ediţia din acest an a Târgului Internaţional de Carte „Gaudeamus”, care se va desfăşura în perioada 23-27 noiembrie 2011 la Romexpo, nu este deloc o ediţie de criză, nici materială şi, cu atât mai puţin, spirituală. Cu peste 650 de lansări şi prezentări de carte şi cu mii de titluri apărute pe parcursul anului 2011, Târgul propune ceea nu oferă sistemul de distribuţie a cărţii din România şi încă la preţuri reduse. Conferinţe, lansări de carte, workshop-uri, demonstraţii, muzică, momente ambientale, dans, concerte, spectacole, videoproiecţii şi arte conexe, toate vor fi prezente la „Gaudeamus” pentru cei care ştiu că, dincolo de automatismele zilnice şi de falsele valori promovate la tot pasul, cultura este cea care ne salvează statutul de om.

Ce înseamnă “community engagement” în culturi diferite? Ar putea fi un schimb cultural, o interacţiune, o conştientizare a faptului că odată ce ţi se oferă posibilitatea să fii într-un nou spaţiu, poţi absorbi mai tot ce-ţi oferă acesta, iar, la rândul tău te poţi implica, pe cât posibil, în prezentarea lumii tale originare… Sau, scenariu: într-o lume în care „a te implica” nu prea înseamnă nimic, să îl tratezi ca pe un termen abstract şi luciferic. De ce nu ar însemna şi voluntariat? Chiar şi cultural? O formă utilă şi bună de a oferi un “ceva” doar al tău, pentru care nu vei primi bani, dar satisfacţii, cu siguranţă.
Indiferent de rangul social sau educaţional, de nivelul de introvertire sau înţelegere a ceea ce este în jurul tău, se prea poate ca un termen precum “community engagement” să aibă nevoie de o traducere “ca la dicţionar”. Mai ales dacă el poate atrage un semnal de alarmă, că urmează să faci ceva. Să te pui cumva în mişcare. Să cunoşti, să schimbi, să te schimbi, să oferi, să primeşti după/ dacă dai şi tu ceva. Dar ca în orice situaţie, e de aşteptat ca odată ce reacţionezi, să se pună anumite motoare în mişcare. Contează ce înseamnă, dacă este opţional sau nu, dacă în unele părţi ale lumii el se subînţelege, vine de la sine, este ceva zilnic sau nu?