Nu ştiu exact unde am auzit pentru prima dată sintagma “Fereşte-te de românii din străinătate”, români întâlniţi ocazional, în locuri publice, de care te izbeşti în vacanţe, concedii şi în situaţii cu totul aleatorii. Cert este că, fără să vreau, o întâlnire la graniţă sau o întâlnire la interminabilele cozi de la benzinăriile presărate în locuri de proximă vecinătate cu ţara, îţi dau de gândit. Fără să fiu discriminativă în cea mai mare parte a timpului, şi încercând să nu provoc conflicte inutile cu semenii, mai cu voie, mai fără voie, mă simt uneori aruncată în situaţii aparent fără ieşire, iar cutia toracică a discriminării poate trosni cu un sunet de oase zdrobite.

Scriitorul Şerban Foarţă a trimis AgenţieideCarte.ro “ELEGIA A DOUA, BUGETICA”, cu următoarea prefaţare: “Don Cipario, îţi trimit, mai jos, o parafrază după Elegia a doua, getica (v. Nichita Stănescu, 11 elegii, Editura Tineretului, 1966, pp. 15-16), – versul căreia dintâi este acesta: „În fiecare scorbură era aşezat un zeu”.
Nu mi-am permis modificări prea multe; nu m-am putut abţine, însă, de la un soi de rimă concluzivă: „Prosit!”. Elegia, în original, îi este dedicată unuia Vasile Pârvan, parcă; în parafrază, n-are nicio dedicaţie, deoarece dedicatarii ar fi fost o liotă întreagă”.

AgenţiadeCarte.ro a fost supusă unui atac masiv din partea unor comentatori anonimi (cu adrese de email virtuale). Aceştia îi înjurau pe intelectualii ce au anunţat greva fiscală până la abrogarea OUG 58/2010, ordonanţa de urgenţă a Guvernului vinovată pentru declanşarea suprataxării drepturilor de autor şi a terorismului birocratic asupra artiştilor români. „Când o să semnaţi cu numele dumneavoastră reale şi cu profesiiile dumneavoastră şi veţi formula critici într-un limbaj civilizat, aşa cum au făcut semnatarii grevei fiscale, vă voi aproba comentariile”, le-am scris celor cărora le-am refuzat comentariile extremiste, conţinând înjurături şi gândiri birjăreşti. Esenţa grevei fiscale promovată de AgenţiadeCarte.ro nu este aceea de a scăpa de terorismul birocratic al celor trei ghişee ale Guvernării Boc, ci de a refuza suprataxarea drepturilor de autor!

AgenţiadeCarte.ro publică în exclusivitate “SCRISOARE NEDESCHISĂ ÎNCĂ”, scrisă de scriitorul Şerban Foarţă şi adresată Preşedintelui PNL Crin Antonescu şi Preşedintelui PSD Victor Ponta. Cei care aderă la solicitarea de solidaritate între liderii opoziţiei, Crin Antonescu şi Victor Ponta, pot confirma în comentariile asupra acestui text sau scriind pe adresa de email a AgenţieideCarte.ro (cipariu@yahoo.com). AgenţiadeCarte.ro sprijină demersul public al scriitorului Şerban Foarţă pentru responsabilizarea unei opoziţii unite.
“Iată, pe scurt, cam despre ce e vorba, domnilor Crin şi Victor: aveţi nu doar o şansă unică, se pare, dată fiind degringolada actualei noastre guvernări, dar şi datoria istorică, aş zice, s-o măturaţi, cât mai e timp, de la Putere”, le-a scris Şerban Foarţă preşedinţilor PNL şi PSD.

Privitul din balon, dispreţul politicienilor la adresa creatorilor de cultură, ar putea fi psihanalizabile. Cei ce nu pot construi ceva durabil îi urăsc pe cei care pot. Şi îşi disimulează ura uitându-se la aceştia din urmă ca printr-un perete de sticlă. Însă percepându-le astfel atitudinea, ar însemna să le acordăm politicienilor circumstanţa atenuantă rezultată dintr-un amestec de neputinţă şi invidie, omenesc, în fond, chiar dacă nu mai puţin amendabil. Experienţa ultimelor două decenii ne arată altceva. Atitudinea despre care scriam mai sus ţine de suficienţă şi ignoranţă. Nu mă număr printre cei ce idealizează perioada interbelică. Pasiunea pentru istorie m-a făcut să citesc destul ca să pot separa lumina de umbrele respectivei perioade. Un adevăr rămâne, însă, înainte de toate, de netăgăduit: politicienii români aveau atunci educaţie şi clasă.

Din tolba cu veşti proaste, ni se confirmă acum dezinteresul Ministrului Culturii, dl. Kelemen Hunor, faţă de gestionarea discreţionară a Administraţiei Fondului Cultural Naţional-AFCN. Scriu dezinteres pentru că i s-a atras atenţia de mai multe ori ministrului culturii că AFCN are un director interimar contestat de multe organizaţii non-guvernamentale şi de asociaţiile de editori. Pus în faţa unei evidenţe de o gravitate fără de tăgadă, anume că directorul AFCN, Cristian Petcu, a dat bani fără licitaţie unei instituţii unde activează!, dl.Kelemen Hunor se face că nu vede şi că nu aude. Poate că onoarea sa de ministru-autor de carte să-l salveze în al doisprezecelea ceas!

Cu toţii ştim că înainte de 1989 se dărâmau case şi biserici, iar în locul lor se construiau blocuri muncitoreşti şi hale industriale. Limitarea spaţiului de locuit i-a forţat pe mulţi stăpâni de animale să-şi abandoneze patrupedele. Efectul? Câinii vagabonzi, câtă frunză, câtă iarbă, şi-au pierdut rostul. Nu au mai avut ce stăpân să păzească, şi-au pierdut identitatea, nu au mai fost de folos nimănui. Dacă, potrivit normelor Uniunii Europene, este interzisă eutanasierea căţeilor vagabonzi, în locul acestei „pedepse capitale” aprobându-se sterilizarea şi castrarea lor, ce se poate întâmpla dacă, în locul câinilor vagabonzi, ne-am imagina că e vorba de scriitori cărora li se asigură pe zi ce trece un spaţiu cultural mobilat cu lipsă de reguli şi de contracte respectate bilateral, cu lipsă de transparenţă şi criterii în cadrul proiectelor culturale, cu lipsuri tot mai mari financiare, cu disponibilizările locurilor de muncă?

Drepturile de autor (încă) sub spectrul unei aberante duble impozitări, o editură importantă cu porţile sudate, TVA uniformizatoare, de 24% aplicată (şi) cărţilor care, la noi, cu un procent de 19% negociat negru pe alb la aderare, era şi-aşa, din start, cea mai mare taxă pe valoare adăugată din Uniunea Europeană în domeniu, o non evaluare cu cântec, a proiectelor depuse spre finanţare la AFCN, cădere îngrijorătoare a pieţei editoriale. Privit din realitatea imediată, chiar şi la o repede ochire, mecanismul diriguirii culturii autohtone îşi accentuează, pe zi ce trece, nefuncţionalitatea.

După ce am iniţiat Scrisoarea de Protest „Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”, am primit foarte multe mesaje de sprijin şi încurajare pe contul meu de email, pe facebook sau pe agentiadecarte.ro. Nedreptatea şi discriminarea evidentă la care sunt supuşi creatorii români au creat o punte de comunicare şi solidaritate pentru personalităţi care au alte opţiuni politice, sociale şi chiar estetice. Atunci când am declanşat protestul am luat în calcul inclusiv şi gestul extrem de a face greva foamei. Mi-am anunţat intenţia unor prieteni şi cunoscuţi. Mesajul lor a fost că în mocirla societăţii în care trăim acest gest suprem n-ar găsi nici aderenţă publică (într-o ţară care moare de foame la propriu!), nici reacţie din partea decidenţilor politici care au dus România într-un dezastru social, economic şi moral. „Miştocarii n-au nimic sfânt”, mi-a scris aflând de intenţia mea Şerban Foarţă, marele poet şi traducător aducându-mi un argument atât de puternic încât m-a făcut să nu mai iau în calcul greva foamei: „Mă tem, îmi mărturisea Şerban Foarţă, (vorba lui Paler) că ultima grijă a unor inşi cvasidecerebraţi e tocmai creierul (cu excepţia ăluia pane!). Să auzim de bine, de rău, cum îşi spun surzii între ei, când îşi iau bun rămas, la telefon”.

Cu puţin timp în urmă am participat la mai multe festivaluri de literatură organizate în ţară. Fie că reuneau scriitori din tânăra generaţie, fie că aduceau în prim plan scriitori la început de drum, ele aveau ca scop repoziţionarea scriitorului faţă de propriul debut şi începuturile sale. Zilele trecute, o tânără mă întreba cum poate căuta şi găsi cursuri de creative writing destinate tinerilor nedebutaţi. A trebuit să mă întorc în timp şi să realizez că poate, pe “vremea mea”, exista un mai mare interes faţă de tinerii învăţăcei.