La Țintă!

Parada luzărilor

iul. 30th, 2022 | By
Parada luzărilor

Am stat de curînd de vorbă cu un editor și, după lungi eschive, ezitări și poticneli, am ajuns amândoi la câteva concluzii comune. Nu multe, numai două. Prima, că nimeni nu știe, în România, care e destinul public al unei cărți tipărite. Și a doua, că avem de a face cu o renaștere a literaturii române, calitativ și cantitativ. Cea din urmă e firească. Edituri mari sau importante și-au deschis porțile pentru literatura română. Polirom (pionierul), Humanitas, Paralela 45, Nemira (cu campania cea mai energică), Litera, Casa de pariuri literare (cea mai năpăstuită), Trei, Tracus Arte și altele, mai mici. Redacțiile nu mai prididesc cu manuscrisele. Sute de visători ciocăne la ușa e-mailului. 90% sunt gunoaie literare. Dar cele zece procente rămase deja au umplut scena. Nu e lună fără titluri noi, care, atenție, își găsesc repede drumul către poblic. Înclin să cred că, până la jumătatea acestui an, numărul cărților de proză cât de cât importante a depășit toată producția anului precedent, care a fost, și ea, la rândul ei, un record.



Poemul de la pagina 13 sau Poemul care se împotrivește

iul. 28th, 2022 | By
Poemul de la pagina 13 sau Poemul care se împotrivește

Ai de ales între a căuta fețele și măștile biografice ale lui Traian-Te sau Don TraianTe și între a găsi noi înțelesuri și noi decriptări fețelor șlefuite de diamant stilistic din poezia atât de puternică și totuși atât de lirică a lui Traian T. Coșovei. Prilejul acestei duble lecturi din care iese și mai seducătoare poezia lui Traian T. Coșovei ne este oferit de un eveniment editorial al editurii Casa Radio din 2021: CD-ul și cartea ”Poemul care se împotrivește” de Traian T. Coșovei , cu un text stabilit, cuvânt-înainte și note de Cosmin Ciotloș, ilustrații de Luca Jebeleanu și cu o copertă ce prezintă un detaliu dintr-un desen de Traian T. Coșovei realizat la sfârșitul anilor ´70. Pentru cei care l-au cunoscut pe autorul volumului Bătrânețile unui băiat cuminte (re)ascultarea vocii lui Don TraianTe e ca o plonjare în nostalgie ori în acte tulburătoare de istorie literară și de boemă literară. În cele 67 de poeme din fonoteca Radiodifuziunii Române, timbrul vocii poetului, trecând de la o vitalitate molipsitoare și o dicțiune clară la felul șuierător ori electric de a rosti din ultimele înregistrări, amintind de Gheorghe Dinică sau Ștefan Iordache, ne oferă tot atâtea nuanțe ale vocii auctoriale, când ludice, când ”cu lacrimi calde, electrice”, într-o punere în scenă ce poate fi cel mai adesea și pentru sine, și pentru ascultător ”o trădare cu buzele cusute”!



Câinii din Giurgiu se aud foarte clar

iul. 27th, 2022 | By
Câinii din Giurgiu se aud foarte clar

Criticii și publicul par să aibă dreptate, împreună, pentru prima dată. 2021 a fost un an excelent pentru proză. Punct. Doar că, nici ajuns la jumătate, 2022 îl și întrece. Nu-s puțini cei care au crezut că e un foc de paie, o furtună într-un pahar cu apă. Noile titluri apărute la mai toate editurile mari nu le dau dreptate. Fenomenul e vizibil, palpabil, iar publicul consimte. Am să povestesc în alt articol despre uimirea editurii „Trei”, care s-a trezit cu tot tirajul la cartea debutantului Remus Boldea, „A râs și tata”, epuizat în mai puțin de o lună. Am impresia că romanul (tot de debut) al Ruxandrei Burcescu, „Instabil”, editura „Humanitas”, va avea același destin. Cel puțin până azi, iată, numărul titlurilor noi a depășit totalul celor apărute anul trecut.
Dar s-o luăm pe firul apei. Discutând, deunăzi, cu Adriana Bittel, una din prozatoarele strălucite ale generației mele, mi-a mărturisit aproape în extaz plăcerea pe care i-a provocat-o romanul Ruxandrei. „Are ochi, mână și vână de prozator. Văd și aud personajele. Ritmul e susținut, elementele disparate se leagă cum rar întâlnești la un debutant. Va fi o scriitoare strălucită. Transmite-i asta, te rog. Și insistă că m-a dat gata!”



Splendoarea unei stele îndepărtate

iul. 26th, 2022 | By
Splendoarea unei stele îndepărtate

Un Borges al romanului e Roberto Bolaño în O stea îndepărtată, care amintește în cîteva privințe de alt roman al său, mai cunoscutul, Literatura nazistă în America. Una dintre aceste privințe e că și O stea îndepărtată e o capodoperă*. În scurtul și engmaticul cuvînt înainte, în care adoptă cu subtilă autoironie convenția modestiei, dar și către sfîrșitul Stelei îndepărtate, chilianul se declară îndatorat lui Borges. O dată, amintindu-l pe Pierre Menard, personajul celebru al autorului Istoriei universale a infamiei. „Rolul meu s-a redus la a pregăti băuturile, la a consulta cîteva cărți și la a mă contrazice cu Arturo și cu spectrul din ce în ce mai însuflețit al lui Pierre Menard cu privire la validitatea repetării unora dintre paragrafe.” Și încă o dată atunci cînd autorul de hîrtie al romanului, un poet inventat de Bolaño, citează pios părerile despre moarte ale confratelui său argentinianul.



Consum delirant și deteriorare garantată!

iul. 24th, 2022 | By
<strong>Consum delirant și deteriorare garantată!</strong>

În liniștea librăriei și a spațiului de coworking Seneca AntiCafe din București (str. arh. Ion Mincu, nr.1) s-a întâmplat ca ochelarii mei să îmi cadă pe podea în timp ce voiam să o ridic pe fiica mea Gloria Maria Sultana de 11 luni. Cu o pradă atât de mult dorită, Gloria a tras de brațele ochelarilor și a încercat în fel și chip să își pună ochelarii la ochi. O panică m-a cuprins pentru câteva secunde, gândindu-mă că ar fi a doua pereche de ochelari pe care ar trebui să o schimb în câteva luni. Librarii de la Seneca AntiCafe, simpatizanții declarați ai Gloriei, mi-au recomandat spre liniștire două cărți scrise de Serge Latouche, ”Deteriorare garantată! Eseu despre obsolescența programată” (2017) și ”Mic tratat de decreștere senină” (2016), apărute la Editura Seneca și traduse de Bogdan Ghiu. Peste câteva zile ochelarii s-au rupt și soția mea, Ana Daniela Sultana, m-a consolat spunându-mi că a citit în cartea lui Serge Latouche cum fabricanții de ochelari, dar nu numai ei, își programează produsele pentru un ciclu foarte mic de existență. Acesta a fost micul declic care m-a îndreptat spre lectura cărților unui autor contemporan recunoscut a fi una dintre ”cele mai puternice voci ale decreșterii conviviale”. Grație traducerii excelente a lui Bogdan Ghiu, am putut avea certe delicii de lectură cu o adevărată poetică a unor texte despre creșterea și descreșterea lumii noastre de azi pe mâine.



Ce rămîne din romanele scrise în obsedantul deceniu?

iul. 23rd, 2022 | By
Ce rămîne din romanele scrise în obsedantul deceniu?

Adevărurile spuse doar pe jumătate pot fi mai periculoase decît minciunile. Iar cînd alături de adevăruri ciuntite se răsfață minciuni oficiale rezultatul e catastrofal. Asta face de necitit azi cea mai mare parte a producției de romane despre România anilor cincizeci, de la profund falsul roman propagandistic Mitrea Cocor al lui Mihail Sadoveanu, la cele mai multe dintre romanele cu dezvăluiri despre „obsedantul deceniu”. Viciul fundamental al acestor cărți e că de fapt ignoră ansamblul tragic al evenimentelor din România, că aruncă vina pentru cele întîmplate pe Uniunea Sovietică, ca și cum liderii locali n-ar fi contribuit cu nimic la regimul de teroare din România acelor ani. Mai mult chiar, în prezentarea situației din țară de atunci, istoria e falsificată fără jenă, iar reprezentații claselor sociale care au avut cel mai mult de suferit de pe urma totalitarismului comunist, burghezia, proprietarii de pămînt care se opuneau colectivizării, militarii care au refuzat să pactizeze cu noul regim sînt caricatural portretizați, din perspectiva „luptei de clasă”.



”Omul aproximativ 3.0” față cu greaca veche și latina!

mai 20th, 2022 | By
”Omul aproximativ 3.0” față cu greaca veche și latina!

Deloc întâmplător, ieșirea din istorie e sincronă cu ieșirea din religie. ”Omul aproximativ 3.0”, după titlul surprinzătoarei expoziții de la Kunsthalle Bega din Timișoara, semnată de extraordinarul artist vizual Mihai Zgondoiu, iese din istorie pentru a genera lumi posibile și multiversuri, în care totul devine (auto)referențial, interșanjabil și cu o memorie tot mai scurtă și tot mai actualizată de tehnologii și ideologii. Acest om, produs și al ieșirii din religie, transformă, cel mai adesea, actul spiritual ori pe cel religios în accese de superstiții și naționalisme religioase, valorificate de partide politice populiste ori chiar extremiste din toată lumea.
Este pregătită democrația occidentală și, cu atât mai mult, democrația dâmbovițeană să mai asigure securitatea culturală și securitatea existențială a cetățenilor săi? Dacă ne uităm la felul în care politic, educațional și, mai ales, financiar-economic, sunt proiectate și asigurate valorile culturale și cele religioase, răspunsul ne va conduce într-o zonă de non-combat, în care aceste valori sunt fie excesiv politizate, fie marginalizate.



Orice, dar cu suveranitate digitală!

ian. 28th, 2022 | By
Orice, dar cu suveranitate digitală!

Când încă rețeaua web era la începuturile sale în România, la începutul anilor ’90, într-o rubrică ce purta titlul unui volum de poezii – ”Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara”, atrăgeam atenția, cu ironie tandră, asupra faptului că lumea noastră, reală sau virtuală, era  și este sub semnul unei mantre tehnologice: ”orice, dar cu puțin internet”. După mai bine de 20 de ani, mantra web a devenit tot mai mult netocrație și monopol al marilor giganți americani. Inteligența artificială și mașinăriile ei creatoare de șabloane de consum și de dependențe au dus ”era digitală” la asocieri tot mai dramatice precum ”dictatura digitală” ori chiar ”demența digitală”. Rolul elitelor și al actorilor sociali pe mișcătoarele rețele sociale este ecranat de algoritmii Big Data, algoritmi disputați de grupurile de business, de cele ale societății civile (non-profit), grupurile guvernamentale și cele politice. Algoritmii, însă, sunt dictați de interese financiare și politice. Opinia publică față de orice subiect la zi este construcția algoritmilor Big Data și al relațiilor de putere și de manipulare pe care actorii sociali le exercită folosindu-se chiar de armele secrete sau decodificate ale algoritmilor Big Data. Astfel, manipularea, fake news-ul ori cancel culture sunt ”(re)scrise” cu ajutorul real al mașinăriilor digitale. Spiritul critic și valorile societății deschise reprezintă, așadar, alternativa la ieșirea din ”baza de date” și cheia de acces și de structurare a unei necesare suveranități digitale. Sunt pregătiți actorii sociali din România pentru a face pasul decisiv de la securitatea cibernetică, dictată de interesele de securitate națională și europeană, la suveranitatea digitală atât de necesară actorilor sociali și intereselor lor de comunicare și de business?



Un atac la interesele naționale ale României!

ian. 3rd, 2022 | By

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a autorizat reluarea olimpiadelor și concursurilor școlare după doi ani de pauză. Din ordinul aceluiași ministru al Educației vor dispărea însă, din acest an, din motive de pandemie, olimpiadele școlare la limba română, la istorie și la limba engleză, sub motiv că nu sînt olimpiade internaționale. Un abuz intolerabil și o greșeală de strategie care trebuie sancționate urgent.
Teoretic, n-ar trebui să i se explice ministrului Educației ce importanță au olimpiadele la limba română și la istorie în sistemul școlar de valori și ce importanță au aceste olimpiade pentru elevi și pentru profesori, chiar și în pandemie.
România are o zi națională, care e sărbătorită an de an la 1 Decembrie. Dar dispare din ordinul stupid al ministrului Cîmpeanu Olimpiada școlară la istorie. Cum de i-a putut trece prin cap acestui ministru să scoată istoria dintre olimpiadele școlare naționale!
Există pe lista sărbătorilor noastre oficiale o zi a limbii române. Dar dispare din ordinul ministrului Cîmpeanu Olimpiada școlară la limba română. Prin aceste măsuri care atacă interesele noastre naționale profesorul Sorin Cîmpeanu dovedește în cel mai scandalos mod că nu are ce căuta în funcția de ministru al Educației.



Cînd îți privești viața la microscop

nov. 1st, 2021 | By
Cînd îți privești viața la microscop

Îmi place cum scrie David Lodge. I-am citit primul volum de memorii, trei romane și o carte de povestiri. Mi se părea mai bun ca romancier decît ca autor de proză scurtă și mai convingător ca memorialist decît ca ficționar. Era totuși ceva, un „nu” imprecis care mi-a dat tîrcoale cînd am citit Născut într-un ceas bun. Așa se numește volumul întîi al memoriilor sale ale cărui borne sînt anul nașterii sale, 1935 și anul 1976. Acum, la al doilea, Norocul scriitorului* nu-ul acela a căpătat contur.
Lodge scrie și aici despre catolicismul său, despre meseria de scriitor și despre cum și-a scris  romanele, despre oameni pe care i-a cunoscut, despre persoane despre care doar a auzit, dar i-au zgîndărit curiozitatea. Și are nostalgia bunelor vremuri de odinioară, adică cele de dinainte de digitalizare, cele în care a fi scriitor însemna incomparabil mai mult decît acum. Și ca importanță și ca venituri. Să nu trageți de aici concluzia că în Norocul scriitorului ni se înfățișează un bătrîn autor acrit și ursuz căruia i-a cășunat pe noile vremuri.