Există cărți care nu se citesc, ci se trăiesc. Așa este „Ținându-se de câte-o creangă”* de Sántha Attila – o carte care se așază în suflet precum un cufăr plin cu fotografii vechi, în care chipurile, deși șterse, privesc încă drept în ochii noștri. Tradusă cu finețe de George Volceanov, această cronică de familie secuiască e mai mult decât un volum de proză scurtă: este un arbore genealogic transformat în poezie, o elegie a memoriei, un cântec despre supraviețuire.
Sántha Attila scrie cu o simplitate care frânge. El adună, bucată cu bucată, viața celor dinaintea lui – tați, unchi, bunici, femei de munte, soldați pierduți, meșteri, străbune și descântătoare – și le redă vocea pierdută. În acest mozaic de portrete, fiecare fragment are greutatea unei rugăciuni. Istoria nu mai e o succesiune de date și războaie, ci o „pătimire”, cum spune Mircea Eliade în epigraful cărții.
Poemele în proză, scurte ca o respirație, par scrise dinspre marginile timpului: un tată orfan, un unchi care-l bătea cu coada furcii, o bunică îngropată în grădină sub ploaia de bombe… Fiecare poveste e o treaptă spre rădăcină, dar și o meditație asupra pierderii. Ceea ce la alți autori ar fi cronica unei familii, la Sántha Attila devine o genealogie a suferinței, o căutare a sensului într-un neam rătăcit între două limbi, două țări și prea multe războaie.
Dar, peste toate, rămâne vocea caldă, melancolică și ironică a autorului, care privește spre trecut fără patetism. E un ton de povestitor înțelept, care știe că în fiecare durere se ascunde o glumă, iar în fiecare glumă – o rană.
„Mulți au plecat, dar puțini s-au și întors acasă”, scrie Sántha Attila. E, poate, cea mai simplă definiție a istoriei noastre colective. Cartea lui nu e doar despre secui sau despre Transilvania, ci despre toți cei care au pierdut ceva: o casă, o limbă, o țară, o poveste.
Titlul – Ținându-se de câte-o creangă – devine metafora acestei condiții umane: nu trăim în siguranță, ci în echilibru precar; ne agățăm de ramurile memoriei pentru a nu cădea în uitare. Iar fiecare poveste spusă e o formă de rezistență – o mică, fragilă izbăvire.
Această carte e un gest de dragoste față de trecut, dar și o tăcută împăcare cu el. Un testament literar pentru toți cei care au plecat, dar mai ales pentru cei care au rămas să aprindă, în fiecare iarnă, o lumânare pe mormânt.
Cristina Poterășoiu
***
*„Ținându-se de câte-o creangă” de Sántha Attila, Editura Tracus Arte, 2024, 98 de pagini
Traducere din limba maghiară și note de George Volceanov
Sántha Attila este poet, eseist, lingvist și traducător maghiar din România, una dintre cele mai reprezentative voci ale literaturii maghiare contemporane din Transilvania. Absolvent al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, este fondator al revistei Előretolt Helyőrség („Avanpostul literar”), devenită un nucleu important al generației de scriitori secui din anii ’90.
Ca poet, Sántha Attila se distinge printr-o scriitură hibridă între poezie, proză și etnografie, în care memoria familială, miturile locale și ironia se împletesc într-o formă unică de lirism narativ. Este, de asemenea, autorul unui proiect lingvistic de anvergură dedicat graiului secuiesc, pe care îl documentează și promovează ca pe o comoară culturală distinctă în interiorul limbii maghiare. Pentru activitatea sa literară, Sántha Attila a fost distins cu mai multe premii în Ungaria și România (Premiul József Attila, Cununa de Lauri a Republicii Ungare…) și este membru al Academiei Maghiare de Arte.
Cristina Poterășoiu este redactor și traducător, cu experiență de peste 20 de ani în domeniul editorial. A scris, coordonat și implementat mai multe proiecte câștigătoare în cadrul programului Europa Creativă al Uniunii Europene (2018-2025) și în cadrul programelor AFCN. A scris numeroase articole și recenzii de carte în publicații literare. A scris cărțile pentru copii „Dex și Eli, eroii lui Moș Crăciun” și „Dex și Eli, prietenii licuricilor”, publicate la Editura Ars Libri Junior. Este membră a Asociației Române a Traducătorilor Literari „Artlit” și a Societății de Gestiune pe Drepturi de Autor „OPERA SCRISĂ.RO”. Este Președinte al Asociației Rezonart.
