LitVest 2019. Literatura la cuvânt, ediția/ puterea a opta

Recomandari

LitVest 2019. Literatura la cuvânt, ediția/ puterea a opta

În perioada 25-28 septembrie 2019, în piețele, intersecțiile pietonale, liceele sau pub-urile Timișoarei se va citi literatură în zece limbi. Ca de fiecare dată, publicul va fi parte din spectacol. Participante și participanți din cele mai diferite categorii socio-profesionale vor interacționa cu câțiva dintre cei mai importanți scriitori de azi. LitVest reunește comunitatea în jurul cărții, generează documente estetice unice (pictorialele LitVest, scriitori în ipostaze inedite), lansează traduceri în premieră din autori de vârf (antologia anuală LitVest), prilejuind, de asemenea, o (re)valorizare aparte a literaturii românești în context mondial. ”Pătura care citește”, laboratoarele literare din licee, „intersecțiile” literare (inedite dezbateri și recitaluri stradale), lecturile în faruri de motocicletă, realizate în colaborare cu Timișoara Bikers, text concerto-ul Nightlosers sunt câteva dintre repere.

La Țintă!

Aventurile literare ale Bibliei (3) Relația specială a lui Tolstoi cu Iisus Aventurile literare ale Bibliei (3) Relația specială a lui Tolstoi cu Iisus

În jurnalul său Tolstoi recunoaște smerit că douăzeci de ani din viața sa au fost închinați vanității și viciilor. Asta începînd din primii ani ai adolescenței sale. Pînă la 14 ani însă, spune tot el, a fost perioada inocenței. Apoi pînă la 35 de ani, Tolstoi s-a umplut de păcate, chiar dacă primise o educație tradițională, în care religia avea un rol cît se poate de important.
Adolescentul nărăvaș, ulterior tînărul vital Tolstoi nu s-a mai sinchisit de învățăturile ortodoxe primite. La fel ca tinerii ofițeri ruși din Război și pace trăiește periculos, preacurvește, face datorii la jocuri de cărți, continuînd astfel cu brio o tradiție din familiile aristocratice importante, cum era și aceea al cărei vlăstar era. Tolstoi se căiește la bătrînețe de păcatele sale, dar dacă în acei douăzeci de ani pe care-i repudiază n-ar fi trecut prin atît de multe, probabil că opera lui ar fi fost cu totul alta.
Dacă nu cunoști viața cu păcatele și cu viciile ei, ca Sfîntul Augustin în tinerețe, n-ai nici motive de căință și nici, mai ales, motive să scrii proză. Decît eventual o proză scorțos-moralizatoare, pe care n-o citește nimeni. Dacă n-ar fi fost aceste două decenii de purgatoriu terestru, cu incursiuni într-un iad pămîntesc al desfrînaților, cu amintirile lor picante, Tolstoi n-ar fi ajuns ceea ce este, la fel cum Dostoievski n-ar fi scris Jucătorul, dacă n-ar fi fost un pătimaș-vicios al ruletei. Nu cea rusească.

Palatul culturii cu turnulețe Palatul culturii cu turnulețe

Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Zicala de mai sus e cât se poate de adevărată, doar că se bate cap în cap cu alta, la fel de valabilă: „Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place”. Care o fi mai „adevărată”? Cum împăcăm sacrul celei de-a doua cu profanul celei dintâi?

De la bun început, trebuie spus că nimeni nu știe cu adevărat ce e frumosul artistic. Există teorii, intuiții, păreri autorizate și decrete. Există norme și reguli. Dar, atunci când judecăm „frumosul” estetic, criteriile morale, instituționale sunt tare fragile. Oamenii (căci în instituțiile culturale sunt compuse din tot soiul de oameni, de diverse meserii și pregătiri, fără nicio legătură cu domeniul) au propriile idei în ceea ce privește arta. Pentru cei mai mulți, „arta” e „înfrumusețare”. Adică pui cuptorului o aripioară, un mileu și, gata, se transformă îi artă. Unei clădiri oribile, din beton potrivit ca un chirpici, îi atașezi niște turnulețe și, minune, e operă. Unei fraze banale îi pui niște adjective nobile și faci din banalitate bici. Asta e „arta” în concepția nepoftiților. Partea cea mai nefericită e că indivizii de care vorbesc nu au nicio experiență și nicio considerație pentru vreun act artistic. Pentru ei, maximum de plăcere e maneaua, mileul, icoana „made in Thailanda”.

Aventurile literare ale Bibliei (2)   Marii autori ruși Aventurile literare ale Bibliei (2)  Marii autori ruși

Pentru majoritatea scriitorilor ruși din secolul 19, dar și de la începutul veacului următor trimiterile la Biblie, mai ales la Noul Testament, erau de la sine înțelese, indiferent dacă erau credincioși practicanți sau indiferenți față de religie. Ortodoxia era nu numai religia poporului, dar și o afacere politică a țarilor. Sufletul rusesc era de neconceput fără credința în Dumnezeu, care îi lega  pe cei de sus de cei de jos. Chiar dacă în cercurile aristocratice aveau loc discuții mai mult sau mai puțin libere despre religie și chiar dacă socialiștii vremii se străduiau să-i „trezească” pe ruși din ceea ce ei credeau că era letargia religioasă a poporului, treburile astea nu aveau efect asupra unei populații în care majoritatea era analfabetă, iar procesiunile conduse de preoți erau urmate nesmintit de poporeni.

Ipocrizii fiscale și contractul social Ipocrizii fiscale și contractul social

A devenit un loc comun să comentăm bugetele culturii ce tind spre zero de la căderea comunismului și până astăzi! 2019 este, din nefericire, anul unor tăieri masive pentru cultură, atât din bugetul național, cât și din cel al primăriilor. Fondurile pentru proiecte culturale și pentru plata colaboratorilor (artiști, scriitori, muzicieni, interpreți) sunt diminuate exponențial sau lipsesc cu desăvârșire. Suferințele materiale ale creatorilor români sunt dublate de suferințe de imagine, într-un context public și politic care expediază meritocrația și ideea de elită în zone de nișă, cu accesibilitate simbolică. Contractul social al Statului român îl lipsește, astfel, pe cetățean de la accesul democratic la resurse culturale, educaționale și științifice de calitate. Motivația e deja clasică: nu sunt bani! Dar, la o repede ochire, vezi că sunt bani – cazul Europalia este simptomatic! – doar pentru interese de partid și de clan. Și atunci, cultura rămâne să fie exercitată și promovată de creatorii înșiși și de puținii manageri culturali din societatea civilă. O societate civilă pe care Statul se preface că o ajută prin înființarea unui Registru de control și prin așa-zise facilități fiscale care ascund, de fapt, scăderile dramatice ale bugetelor pentru cultură și obținerea banilor pentru cultură de la privați și societăți comerciale!

With A Little Help From My Friends… With A Little Help From My Friends…

Nu mai știu cine a spus banalitatea asta, care a înflăcărat generații: „Nu te întreba ce a făcut țara pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru țară”, dar azi îmi vine, nu știu de ce, s-o iau la bani mărunți.
Are o parte bună, inatacabilă, care ține de existența milenară a popoarelor, a națiunilor. Au trecut mii de ani peste ele, foamete, războaie, dictaturi, molime. Oamenii au fost înjumătățiți, strămutați, robiți, pedepsiți sau făcuți una cu pământul. Națiunile însă au supraviețuit, uneori cu pierderi colosale. Secretul e în această încăpățânare individuală de a supraviețui, de a lăsa urme și urmași. Un soi de dor fără sațiu, care e chiar definiția vieții. Cum au știut, cum s-au priceput, uneori mai șontâc, alteori mai peltic, oamenii au străbătut timpurile lăsând în spate dezolante peisaje după bătălie. Dar, pentru că acest articol e despre actualitatea culturală românească, pot să spun că și aici principiul încăpățânat al supraviețuirii a funcționat. Dacă oamenii ar fi fost – toți – sub vremi, atunci ne-am fi trezit azi într-un teatru de surdo-muți, încurcați într-o mimică ridicolă. Mai ales azi. Pentru că niciodată, ca azi, cultura nu a fost mai puțin subvenționată și mai căpușată de politruci și nepoții, verișoarele, cumnatele, tănticile și iubitele lor. De-ar vedea un asemenea spectacol, un om normal s-ar lăsa de meserie. De scris, de jucat, de dansat, de cântat, de pictat, de sculptat. Ei bine, nu. În conformitate cu acest secret istoric, descris mai sus, sunt oameni deciși să nu abandoneze nici lupta, nici speranța. Ei își fac în continuare meseria cu onestitate, urmăriți de hohotele ironice ale noilor îmbogățiți, de fluierăturile analfabeților funcțional și de aroganța jupânilor de la butoane.

”Un singur fir de iarbă poartă în el magia întregului câmp” ”Un singur fir de iarbă poartă în el magia întregului câmp”

Olimpia Coman – Sipeanu, artist vizual și restaurator, și-a urmărit toată viața aceste două pasiuni cu care se identifică și cu care și-a împletit destinul de câteva decenii încoace. Despre ce înseamnă să te dedici acestor activități, care sunt bucuriile și neajunsurile, cum privește rolul și statutul artistului în România dar și despre care îi sunt planurile de viitor, toate acestea și mult mai mult găsiți în interviul de mai jos, realizat de către Dorina Cioplea-Văduva în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro.

”Să scrii pe structura ta, să te lași în voia condeiului” ”Să scrii pe structura ta, să te lași în voia condeiului”

Mihail Păunescu este câştigătorul Concursului de debut al Editurii Cartea Românească pe anul 2017. Romanul „Ultimile luni din viața lui Achim Ioachim” a apărut editorial în noiembrie 2018 (lansat la Targul de carte Gaudeamus). ”Câştigătorul Concursului de debut al Editurii Cartea Românească pe anul 2017, tânărul Mihail Păunescu, este un prozator care, deşi încă aflat în formare, stăpâneşte deja instrumentele prin intermediul cărora poate transforma povestea de viaţă în roman. Ultimele luni din viaţa lui Achim Ioachim, romanul cu care acum pătrunde în literatură, este o construcţie meticuloasă, atentă la detalii şi care, fără să neglijeze personajele sociale marginale, caută să surprindă fărâma de diamant care zace, adesea neştiută, în fiecare dintre ele. Fără să fie un moralist, această privire în sus a lui Mihail Păunescu, umorul şi seninătatea cu care se desprinde de epifenomen, îl diferenţiază de mizerabilismul insuportabil al multora dintre colegii săi de generaţie. Proza sa are o miză, alta decât exhibiţia unui ego atrofiat, iar asta mă face să privesc cu speranţă viitorul său literar.”- Răzvan Voncu. Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu scriitorul Mihail Păunescu.

Filip Florian ține atelier de scriere creativă la București Filip Florian ține atelier de scriere creativă la București

Club Revdepov organizează la București un atelier intensiv de scriere creativă, în perioada 14 octombrie – 16 decembrie 2019, sub îndrumarea scriitorului Filip Florian. Masterclassul se adresează celor care scriu ficțiune și vor să învețe aplicat, din feedbackul primit pe texte de la scriitorul coordonator. Cele mai bune povestiri vor fi publicate după atelier în RevistadePovestiri.ro. Filip Florian a mai ținut un workshop la Club Revdepov în cadrul Creative Writing Sundays, în 2017, o întâlnire memorabilă, dar mult prea scurtă, în care a vorbit despre libertatea absolută a scrisului. Atelierul din toamnă va aborda mai multe teme legate de literatura pe care ne place să o citim și să o scriem, pe îndelete, în zece săptămâni.

Expoziție feministă cu accente de misticism la Kunsthalle Bega Expoziție feministă cu accente de misticism la Kunsthalle Bega

Într-un interviu acordat pentru MoMA în 2010, Marina Abramović povestește despre cum a trecut de la pictură la performance în practica sa artistică și că, dacă ar exista o ierarhie a artei, ar pune muzica pe primul loc, pentru imaterialitatea sa și performance-ul imediat după. Vernisajul unei expoziții este important, desigur, pentru ocazia întâlnirii cu artiștii, curatorul și echipa organizatorică, dar mai ales pentru performance-urile care pot avea loc în deschidere și care rămân pe durata desfășurării expoziției doar sub formă documentară, în cel mai bun caz. De curând, am avut ocazia de a lua parte la vernisajul celei de-a doua expoziții de la Kunsthalle Bega din Timișoara, colectiva cu titlul „lay me down across the lines”, curatoriată de Valentina Iancu, care a inclus în selecția sa artistică două performance-uri spectaculoase. Este vorba despre „Sisu”, un performance realizat de Sasha Ichim, care folosește corpul ca mediu de exprimare artistică și performance-ul Virginiei Lupu, care constă în practicarea unui vechi ritual vrăjitoresc, folosit pentru îndepărtarea fricilor.

”Dicționar Auafed 4”, de Doru Ciocanu ”Dicționar Auafed 4”, de Doru Ciocanu

Joi, 26 septembrie 2019, ora 18.15, la Librăria din Centru (bdul Ștefan cel Mare nr.126, Chișinău), va avea loc lansarea volumului ”Dicționar Auafed 4”, de Doru Ciocanu, ilustrat de Sebàstian Buric (7 ani), apărut la Editura Cartier în colecția C(ART)ier, coordonată de Vitalie Coroban. Alături de autor vor participa: Maria Șleahtițchi, scriitor; Igor Guzun, scriitor; Nina Corcinschi, critic literar. Moderator: Emilian Galaicu-Păun, scriitor.

Concert „5 pentru Vieru” în deschiderea Stagiunii ICon Arts@Biblioteca ASTRA: un omagiu creativ despre esențe ale emoției umane Concert „5 pentru Vieru” în deschiderea Stagiunii ICon Arts@Biblioteca ASTRA: un omagiu creativ despre esențe ale emoției umane

Luni, 23 septembrie 2019, de la ora 19:00, publicul este invitat la concertul de deschidere al Stagiunii IConArts@Biblioteca ASTRA. Sezonul de toamnă va debuta printr-un concert aparte care va omagia personalitatea creatoare a compozitorului Anatol Vieru, de la a cărui dispariție se împlinesc mai bine de 20 de ani. Concertul este parte din proiectul „5 pentru Vieru” în cadrul căruia 5 compozitori au realizat lucrări noi pe care le-au compus cu inspirația temelor și particularităților stilistice vieriene. La aceeași provocare au răspuns 5 muzicieni care vor interpreta cu prospețime lucrările propuse, scopul proiectului fiind acela de a apropia mai mult publicul de azi de creația lui Anatol Vieru, compozitor marcant pentru muzica clasică românească de secol XX și unul dintre cei mai interesanți creatori din istoria recentă. La concertul de la Biblioteca ASTRA vor interpreta: Mihai Murariu – pian, Andreea Țimiraș – violoncel, Ladislau Csendeș – vioară, Adrian Buciu – flaut, Irina Rădulescu – marimbă. Pe lângă lucrările noi, artiștii vor interpreta, de asemenea, creații cunocute din repertoriul universal. AgențiadeCarte.ro este partener media.

10 Premii APLER pentru anul editorial 2018 10 Premii APLER pentru anul editorial 2018

Vineri, 20 septembrie 2019, ora 17:00, în Sala ”Perpessicius” a Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr.8), a avut loc cea de-a XXI-a ediție a Galelor Premiilor APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România). Juriul format din acad. Mircia Dumitrescu (președinte), conf.univ.dr. Ioan Cristescu, președintele APLER, și scriitorul Dan Mircea Cipariu a acordat 10 premii pentru anul editorial 2018. Laureații acestei ediții au fost Constantin Abăluță și Romulus Bucur pentru ”Cartea anului 2018”, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă (președinte: acad. Eugen Simion) din București, revista ”Poesis Internațional” (redactor-șef: Claudiu Komartin), Alexa Visarion – Premiul special al juriului, Petru Șoșa – graficianul de carte al anului 2018, Mina Decu – Premiul pentru debut editorial în anul 2018. Premiul ”Gheorghe Iova”, în memoria regretatului poet optzecist, a fost acordat poetei Alina Purcaru. Premiul ”Constantin Stan” a fost acordat prozatoarei Suzan Mehmet. Președintele APLER, dl. Ioan Cristescu, a acordat Premiul pentru Jurnalism Cultural poetului Mircea Dinescu, realizatorul emisiunii ”Politică și delicatețuri”, difuzată de postul public de televiziune – TVR1. Afișele, diplomele și invitațiile au fost concepute de artistul vizual Mihai Zgondoiu. În sală pe lângă prieteni și admiratori ai celor premiați s-au aflat și scriitorii Cristian Teodorescu și Ștefania Coșovei. Gala a fost deschisă de domnul Ioan Cristescu, Președintele APLER: ”Bine ați venit la Muzeul Național al Literaturii Române din București! După cum bine știți, de câțiva ani, împreună cu Dan Mircea Cipariu- vicepreședinte APLER, Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România, care conform statisticilor actuale deține 18% din piața de carte și reviste, acordă aceste premii. Am dorit pentru editurile din această asociație să încercăm să menținem un echilibru și un anumit tip de calitate, o echilibristică valorică, să nu dăm premii doar ca să ne aflăm în treabă. Ministerul Culturii a finanțat o parte din aceste premii. O singură dată s-a întâmplat să nu finanțeze, în mandatul doamnei Corina Șuteu, dar și atunci am dat premiile constând în opere de artă oferite de Mircia Dumitrescu. Aceste premii pe care le dăm astăzi sunt premiile unei asociații profesionale, ele reprezintă editurile și autorii apăruți la aceste edituri membre ale APLER. Nu sunt edituri din afara APLER. Fiind Premiile APLER, ele sunt ale unei comunități. Am încercat împreună cu domnul Mircia Dumitrescu, președintele juriului, și cu domnul Dan Mircea Cipariu să punem lucrurile într-o măsură egală și să dăm Cezarului ce-i al Cezarului.”

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!