TDR prezintă spectacolul „Iona” la Sala Dalles

Recomandari

TDR prezintă spectacolul „Iona” la Sala Dalles

Teatrul Dramaturgilor Români prezintă marți, 29 noiembrie, ora 19:00, la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”, spectacolul Iona de Marin Sorescu, coordonare scenică Victor Ioan Frunză. O meditație filosofică asupra omului și a destinului său, ”Iona” este un spectacol care pune accent pe bogăția interioară a personajului, textul fiind servit și potențat prin muzica special compusă, interpretată live de Lucian Maxim și Adrian Nour, cei doi muzicieni devenind și personaje ale poveștii. Gestul și limbajul corporal, stăpânite cu măiestrie de actorul Lari Giorgescu, capătă o importanță cu totul specială în acest cadru, în timp ce elementele de decor, create de Vladimir Turturica, au valoare simbolică și sunt reduse la strictul necesar. Costumele sunt realizate de Corina Boboc Giorgescu. AgențiadecArte.ro este partener media al evenimentului.

La Țintă!

Drumul spre centru Drumul spre centru

Drumul spre centru este călătoria pe care o face fiecare om sau ar trebui să o facă cel puțin o dată în viață. Pentru a înțelege forța acestuia, trebuie să ajungi în carne și oase, dar mai ales în spirit acolo. Dincolo de trimiterea la titlul cărții lui Mircea Eliade, este vorba aici despre un centru aflat pe un deal în Odorheiul Secuiesc, cu porțile larg deschise, cu zece surori în grija cărora se află, astăzi, 170 de copii. Alte sute au trecut pe aici, care au acum, la rândul lor, copii, care vin să viziteze și chiar să locuiască în acest centru unic în lume, datorită poveștii sale răvășitoare. Sora Maria Ionela, în închisoare fiind, în perioada comunismului, a făcut o promisiune că se va ocupa de copiii nevoiași. Iar destinul său, din gând, a devenit faptă. Fundaţia elveţiană „Basel Hilft” a demarat construcția, la Odorheiu Secuiesc, a unui „acasă” cu 200 de camere.
Un oraș în sine, o construcție de vieți, de identități, unde locuiesc copii de la 3 la 18 ani, unde nimic din cele necesare trupului și sufletului nu lipsește. Capela pentru rugăciune, biblioteca, muzeul, sala de pictură și ceramică, cabinetul medical, dar și cabinetul stomatologic, săli de clasă, săli de sport, spații de studiu și meditație. Poate că nimeni nu știe mai bine câtă nevoie de dragoste are un orfan sau un copil care provine din familii destrămate, dar și câtă iubire are de dăruit. Și orfan este și copilul căruia unul sau ambii părinți au murit, dar și copilul părăsit, abandonat. În acest centru, toți cei care ajung aici sunt o familie, iar toți cei care pleacă sunt unul, nu mai sunt singuri, sunt conectați pentru întreaga viață la spiritul acestui loc, iar Sora Emilia este călăuza ideală, este mama tuturor acestor copii.

Imaginația și predicțiile unui curator Imaginația și predicțiile unui curator

Deseori termenul de curator pe care îl propun galeriile și muzeele românești e unul legat de o motivare conceptuală ori de un altfel de a promova opera și artistul. Sunt puține spre rare proiectele vizuale în care curatorul să aibă propria sa formulă de (re)construcție ori de (re)vizitare a unui spațiu. Pentru mine a fi curator înseamnă mai mult decât a scrie un text curatorial. Eu aștept să mi se ofere propuneri de (re)contextualizare a spațiului de prezentare a operei vizuale într-o relație organică și autentică. Un astfel de curator al spațiului dat este Mihai Zgondoiu în proiectul său ”Predicțiile Pământului. Despre gândirea și practica ecologică”, prezentat, între 2-25 noiembrie 2022, în saloanele aristocratice ale Institutului Cultural Român de la Londra. Cu atât mai mult cu cât Zgondy trebuia să rezolve mai multe provocări. Prima, cea legată de spațiul dat, Salonul Enescu, o sală de concerte de muzică clasică, cu un portret al lui Enescu realizat de Ion Irimescu ori cu o lucrare semnată de Iosif Iser, flancate de o tapiserie de Jan Cordijs și Hans Foppens după Jacques Jordaens, din anul 1660. A doua provocare a ținut de faptul că din proiectul inițial de la Muzeul Cotroceni a trebuit să facă o selecție de doar 15 artiști. Dar provocările sunt făcute pentru a stârni imaginația și predicțiile unui curator.

Un voiaj imaginar de cinci stele Un voiaj imaginar de cinci stele

După o istorie de-a dreptul palpitantă despre călătoriile românilor cu trenul, Radu Mârza s-a oprit la Karlsbad*. Fiindcă pe la 1900 străbunicii noștri acolo se duceau la băi. Micul oraș balnear renumit pentru apele sale tămăduitoare devenise o țintă pentru românii suferinzi, dar și pentru cei ce voiau să se distreze, iar între războaiele mondiale, Karlsbadul ajunsese capitala de vară a întregii Europe, încît era musai să dai o raită acolo, măcar cît să trimiți o carte poștală prietenilor, ca să arăți că financiar o duci bine. Medicii români care își deschiseseră cabinete la Karlsbad își făceau reclamă prin ziarele de la noi, iar în extrasezon își anunțau onor pacienții că acordă consultații în cabinetele lor de la București. Politicienii autohtoni de toate culorile își luau după ei și gazetarii de casă care dădeau știri în țară despre vacanța la băi a aleșilor patriei și despre întîlnirile lor, departe – chipurile! – de indiscrețiile presei. La Karlsbad mergeau să concerteze și divele vremii și tot acolo se întîlneau pe teren neutru cucuzeii marilor puteri, ca să pună lumea la cale.

Geografii și memorii decadente Geografii și memorii decadente

Adevărat manual de imagini poetice ale decadenței și ale felului în care memoria și fețele ei schimbătoare ne plimbă când prin ficțiune, când prin seducătoare apelative livrești, când ”pe străzile cangrenate ale unei istorii / cu tot mai puține elemente de identificare”, noua enciclică poetică semnată de pontiful Pavel Șușară sub titlul ”Urbi & Orbi”* este una dintre cele mai seducătoare cărți de literatură apărută în anul 2022. O scrisoare în trei părți și cu trei geografii ale unor paradisuri pierdute, Sf. Gheorghe, Sulina și Herculane, însoțite și rezonate de fotogramele Dalinei Bădescu, ne evocă ”Paradisul istoriei pierdute”, ”în mii de cioburi strălucitoare” și din unghiuri și tehnici de filmare (auto)ironice, confesive ori (post)expresioniste. Subtextul acestor fotograme poetice în și prin memoriile decadente, în memoriile și istoriile mereu subiective, (de)codifică actul inițiatic al călătoriei ”prin efectele memoriei asociative” ca pe un elevat act de constructor și păzitor de poduri prin poetică și limbaj. ”Urbi & Orbi” e, astfel, pentru Pavel Șușară instrumentul de comunicare și de edictare al unui pontif, adică al unui constructor și păzitor de poduri între lumea văzută și nevăzută, între lumea trăită și lumea visată, între demonic și angelic, între apolinic și dionisiac și, nu în cele din urmă, între ”însemnele morții” și ”o întreagă lume / care și-a pierdut pofta de viață”.

Mai creativ decât orice mașină de calcul creativ! Mai creativ decât orice mașină de calcul creativ!

În mai multe intervenții publice, printre care și discuția purtată cu artistul vizual Mihai Zgondoiu pentru un număr tematic al revistei PropagArta dedicat NTF-urilor, am susținut faptul că noile tehnologii ale informației sunt și ar trebui să rămână doar un mijloc la îndemâna creatorului ori cercetătorului de opere artistice. Inteligența artificială poate produce un tip de operă după chipul și asemănarea unor algoritmi, dar, finalmente, nu poate fi creatoare de noi sensuri, de noi imagini poetice ori de noi limbaje. Creativitatea și comunicarea sinestezică sunt barierele de netrecut ale mașinilor de calcul creativ. Orice mijloc, fie că e vorba de contul pe o rețea de socializare, de cardul bancar sau de posibilitatea de a folosi un ”lanț” de criptare informatică prin care să urmărești o informație ori un ”conținut” informatizat, așa cum sunt NFT-urile, trebuie să rămână un mijloc. Atunci când mijlocul ne impune un sens, și nu invers, noi să dăm sens mijlocului, vinovat nu este mijlocul! NFT-urile, Inteligența Artificială, Metaversul sunt alte ”oglinzi” de ”înlănțuiri” numerice prin care ni se vinde mirajul unicității obiectelor, serviciilor și chiar al unor opere artistice ori mirajul multiplicării de sine. Creativitatea și comunicarea sensibilă și sinestezică nu pot fi serializate ori automatizate. Profesioniștii domeniilor artistice pot folosi aceste mijloace, dar nu pot fi înlocuiți de aceste mijloace! Creierul nostru este mai creativ decât orice mașină de calcul creativ! Iar meseriile viitorului apropiat, de la traducătorul și specialistul în emoticoane, până la creatorul de conținut virtual, vor avea nevoie de atuul creativității pentru a avea mai multă vizibilitate pe canalele virtuale.

Să fim ca japonezii! Despre fericirea de a te ști mereu ocupat. Să fim ca japonezii! Despre fericirea de a te ști mereu ocupat.

Cu toții am auzit poveștile unor persoane care, de exemplu, lucrau într-o bancă sau într-o multinațională, câștigau bine și aveau o viață îndestulată, dar aparent, dintr-o dată, s-au plictisit și au început să facă altceva: și-au deschis o cofetărie, au început să călătorească prin toată lumea și să țină un blog sau pur și simplu și-au cumpărat o căsuță la munte și trăiesc în ritmul naturii.
Se pare că acești oameni nu și-au găsit în tinerețe IKIGAI*-ul, așa cum milioane de japonezi pretind că au făcut-o. Nu au găsit motivul pentru care să se dea jos din pat veseli în fiecare dimineață, indiferent cum le-ar fi fost noaptea. Pentru mulți, care își numesc serviciul, scârbici, asta pare o utopie. Dar conceptul i-a cucerit pe HECTOR GARCIA , care locuiește la Tokyo din 2004, iar site-ul său, kirainet.com, are peste un milion de vizualizări pe lună și este un punct de referință în materie de cultură populară japoneză, și pe scriitorul, jurnalistul și muzicianul FRANCESC MIRALLES.
“Ikigai. Cum să îți găsești drumul în viață”, cartea apărută la Humanitas Junior, este încercarea lor de a îi determina pe adolescenți să ia în considerare toate dorințele și aspectele vieții și personalității lor, pentru a-și alege drumul bun în viață.

„În ultima vreme am scris poezie, proză scurtă, povești, dar cel mai mult m-am concentrat pe primul meu roman, care cred că e gata” „În ultima vreme am scris poezie, proză scurtă, povești, dar cel mai mult m-am concentrat pe primul meu roman, care cred că e gata”

Ovidiu Baron a debutat editorial cu volumul de proză scurtă „Nedumeriri” (Infoart Media 2009). În 2020 i-a apărut un prim volum de poeme, “Liniștea de suprafață” (Tracus Arte). Cel de-al doilea volum de poezie, „Pâinea uriașilor ” (Casa de pariuri literare), a fost publicat anul acesta. Recenzii, studii și articole pe teme literare sau etnografice, precum și proze sau grupaje de poezie i-au apărut, de-a lungul timpului, în „Transilvania”, „Euphorion”, „Pro Saeculum”, „Viața Românească”, „Ficțiunea/ Opt motive” ș.a. A publicat studii pe teme etnologice sau muzeale în periodice de specialitate precum “Cibinium”, „Revista Muzeelor”, „Marketingul și educația în muzee”, „Țara Bârsei” sau „Drobeta”, precum și în volume colective editate de Editura ASTRA Museum –“Istroromânii – repere cultural-istorice” (2008), „Crucea, punte a Învierii” (2011) etc. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu scriitorul Ovidiu Baron.

”Poezia trebuie să rămână neatinsă de gloanțe. Ca să poată povesti despre ele” ”Poezia trebuie să rămână neatinsă de gloanțe. Ca să poată povesti despre ele”

Daniela Bîrzu (n. 13 mai 1971, Iași) este absolventă a Facultății tehnice „GH Asachi”, secția energetică, Iași. A început să scrie poezie în 2010, publicând pe site-uri literare. În 2011 debutează editorial cu „Magazinul de piane”, Editura Opera. În 2012 apare în antologia „Virtualia”, editura PIM 2012, cu poeme selectate de Alina Manole. În 2014, sub îndrumarea Medeei Iancu, îi apare a doua carte, „Trandafiri pe viscere”, editura Karth. În 2020 a publicat, la Editura ROCART, volumul „Zone de acces”. Continuă să publice poeme pe site-urile online și în revistele „Mozaicul”, „Prăvălia culturală”, „Traducerile de sâmbătă”, „Sintagme literare”, „Cenaclul E-creator”, revista „Parnas”, „New York Magazine”. „O mie de semne”, „Actualitatea literară”. În 2015 devine membră a cenaclului Qpoem, condus de Călin Vlasie. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu poeta Daniela Bîrzu.

Cum găsește Daniela Bîrzu lumea literară de azi, în special cea angrenată poetic, putem să mai vorbim despre generații, stiluri, cenacluri, ori poezia tinde să se izoleze atât de convenții, cât și de public?

Eu nu am fost la niciun cenaclu. Am profitat de apariția deschiderii și comunicării online. Da, cred că există generații și stiluri. Nu cred că poezia vrea să se izoleze de public, dar de convenții, da. Văd poezia tinerilor de azi, felul cum caută să-și exprime de multe ori angoasele și furia. Uneori, ura, deprimarea. Uneori, bucuria. E ca un protest împotriva societății marcate de cancel culture, political correctness și uriașă și flămânda gură a mașinii de făcut bani și putere. Iar războiul, da. E în fiecare poem și în noi. Acum și outdoor. În 2014 ucrainienii au ieșit cu lunile pe maidanul Kievului. Au cântat, au plâns, au protestat, au sperat. Cam așa văd un pic acum poezia de azi. Ca o Ukraina care încearcă să își apere granițele în care să poată fi liberă.

Lansare de catalog și proiecție de film: “Harta mea. Istoria ascunsă din drumul către școală” Lansare de catalog și proiecție de film: “Harta mea. Istoria ascunsă din drumul către școală”

Luni, 28 Noiembrie 2022, orele 18.30, la Școala Gimnazială de Arte nr. 5 (Strada Gheorghe Petrașcu 49) din București, va avea loc evenimentul de lansare al albumului – catalog “Harta mea. Istoria ascunsă din drumul către școală” care cuprinde cartografierea obiectivele de patrimoniu ale sectorului 3, observate, documentate și filmate de 120 de adolescenți de la trei școli din sectorul 3. Lansarea catalogului proiectului și a filmului creat de elevi sub coordonarea regizorului Vlad Chiriță va avea loc în prezența editorului acestui proiect, lect. univ. dr. Bogdan Tănase. Timp de 3 luni, micii geografi creativi au încercat să găsească un răspuns care să-i facă atenți la istoria locurilor sau la întâmplările din cotidianul pe care îl traversează în drumul lor spre școală. Atât filmul ce va fi rulat în cadrul evenimentului de lansare cât și textele, desenele și fotografiile din album spun o poveste a (re)descoperirii locurilor parcurse zilnic, un exercițiu alternativ de învățare și creație.
Creat de Asociația Montage, finanțat de Primăria Sectorului 3 prin fonduri nerambursabile de la bugetul local și susținut de Fundația pentru Tineret al Municipiului București, proiectul a strâns laolaltă elevi din școlile gimnaziale “Leonardo da Vinci” , “Cezar Bolliac” și “Școala Gimnazială nr. 78”, care au participat la ateliere de carte coordonate de Lect. univ. Dr. Bogdan Tănase și la ateliere de creație film și regie susținute de regizorul Vlad Chiriță. Documentația întregului proiect a fost oferită de istoricul dr. Răzvan Andrei Voinea. AgențiadeCarte.ro este partenerul media al proiectului.

Retrospectivă aniversară Paul Hitter, la Galeria Senso Retrospectivă aniversară Paul Hitter, la Galeria Senso

Selecția de față reunește lucrări de pictură, grafică și schițe reprezentative pentru evoluția unui artist vizual care, precum multe din personajele portretisticii sale, este el însuși un personaj controversat, uneori apreciat, alteori contestat, însă niciodată trecut cu vederea: Paul Hitter. Juxtapunerea autoportretelor sale, alături de un autoportret al maestrului său Matei Șerban Sandu și de unul al «maestrului maestrului său» – propunere a artistului în ideea de tribut adus mentorilor – își propune să înlesnească o mai bună înțelegere a fundamentului și parcursului său plastic. Contrastele puternice din lucrările sale de debut, pe de altă parte, lasă deja să se întrevadă faptul că cromatica intensă va juca un rol esențial în stilul pe care Paul Hitter începea să și-l formeze și pentru care este acum (re)cunoscut. Recunoscut este, într-adevăr, și pentru multiple polemici sociale în care se lansează, dar, dincolo de propria sa înțelegere asupra libertății de expresie și de consecințele politicilor de tip cancel culture pe care și le-a atras și, lăsând totodată la o parte ampla dezbatere care vizează separarea operei de autor sau autonomia (est)eticului, Paul Hitter a rămas fără echivoc fidel picturii sale și sie însuși – un bilanț destul de onorabil pentru o aniversare rotundă. (Ana Daniela Sultana)

Lansare de carte: ”Cartea râului Una”, de Faruk Sehic Lansare de carte: ”Cartea râului Una”, de Faruk Sehic

Luni, 28 noiembrie 2022, la ora 19.30, pulicul este invitat la lansarea online a volumului ”Cartea râului Una”, de Faruk Sehic, traducere din bosniacă de Octavia Nedelcu, apărut la Editura Cartier în colecția ”Biblioteca deschisă”. Vor participa : Octavia Nedelcu, Miruna Vlada, Filip Florian, Faruk Sehic și Emilian Galaicu-Păun. Discuția va fi transmisă live, pe pagina facebook a Editurii Cartier și pe pagina Librăriilor Cărturești. Înregistrare disponibilă ulterior și pe canalul Editurii Cartier de pe YouTube. „Prin introspecția pe care o face Šehić privind războiul și pacea, nevinovăția și melancolia, autorul a creat o reflecție profundă despre enigma existenței care se află în centrul traumei colective și individuale, dar și a experienței umane: cum să păstrezi integritatea propriului eu într-o lume în care acesta este agresat în moduri inimaginabile.” (The Guardian)

<strong>„Confluențe Româno-Turce”. Medalion Ion Ghica la BCU</strong> „Confluențe Româno-Turce”. Medalion Ion Ghica la BCU

Marți, 22 noiembrie 2022, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” și Muzeul Național al Literaturii Române au organizat colocviul cu titlul „Confluențe Româno-Turce”, cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la încetarea din viață a lui Ion Ghica, moderat, de directorul BCU, conf. univ. dr. Mireille Rădoi și de directorul MNLR, prof. univ. dr. Ioan Cristescu. Directorul bibliotecii a deschis conferința captând atenția auditoriului printr-o scurtă incursiune istorică privind atât tranziția de la influența orientală la cea occidentală asupra Țărilor Române din secolul al XIX-lea cât și edificarea unor dovezi incontestabile ale moștenirii otomane revenite societății românești precum cuvinte turcești adoptate în vocabularul limbii române, obiceiuri, tabieturi și mentalități. Ulterior, și-a continuat discursul afirmând că Ion Ghica, prin natura formării sale și a activităților politice și diplomatice pe care le-a întreprins realizează o punte între cele două paradigme socio-culturale și că, în mod firesc, colocviul „Confluențe Româno-Turce” se înscrie sub patronajul ilustrei sale personalități. AgențiadecArte.ro a fost partener media al evenimentului.

Premiile AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2021: Teodora Vasilescu, Șerban Axinte, Cosmin Ciotloș, Vasile Ernu și Cristian Fulaș Premiile AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2021: Teodora Vasilescu, Șerban Axinte, Cosmin Ciotloș, Vasile Ernu și Cristian Fulaș

Miercuri, 16 noiembrie 2022, au fost decernate Premiile AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2021. Juriul format din scriitorii Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru și Tudor Voicu a premiat următoarele cărți: ”Scrâșnetul dinților” de Șerban Axinte, Editura Cartier, și ”Fragil și aproape absurd” de Teodora Vasilescu, Editura Tracus Arte – secțiunea Poezie; ”Ioșca” de Cristian Fulaș, Editura Polirom – secțiunea Proză; ”Cenaclul de luni. Viața și opera” de Cosmin Ciotloș, Editura Pandora M – secțiunea Critică literară / Istorie literară / Teorie literară; ”Sălbaticii copii dingo” de Vasile Ernu, Editura Polirom – secțiunea Eseu / Publicistică / Memorialistică. Ceremonia s-a petrecut în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8). Diplomele și identitatea vizuală a Premiilor AgențiadeCarte.ro au fost realizate de artistul vizual Mihai Zgondoiu.
Premiile AgențiadeCarte.ro sunt organizate de asociația Euro CulturArt și Muzeul Național al Literaturii Române din București, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii. Partener media: Radio România Cultural.
Dan Mircea Cipariu: ”O seară fastuoasă!, vă spune Dan Mircea Cipariu. Mă bucur că suntem într-un spațiu intim, în sala Perpessicius a MNLR. Nu vom dezbate amănunțit cărțile premiate, deoarece urmează să apară pe AgențiadecArte.ro câte o cronică pentru fiecare volum laureat în această seară. Îi voi da cuvântul lui Flori Iaru pentru a porni o dezbatere legată de premiile literare.”
Florin Iaru: ”Acum 30 de ani eram împreună cu Dan-Silviu Boerescu în drum spre decernarea unor premii din al căror juriu făceam parte. Am ajuns la spartul târgului când membrii locali ai juriului deja dăduseră premiile, adică stabiliseră rezultatele. Când am ajuns acolo ni s-a spus bine ați venit, haideți să luați banii pentru jurizare, să mâncați și să plecați. Eu și Boerescu am zis în regulă, dar noi nu am votat și ni s-a răspuns amical că e un concurs plătit de primărie. Premiul întâi era al unei poete care se afla în coada listelor pe care eu și Boerescu le aveam pregătite. Cerând socoteală, unul din membri spune hai mă, că e iubita mea și zic dar tu de ce vrei să nenorocești? nu poți să-i cumperi o garsonieră? asta e o dovadă de dragoste. Tu-i vinzi o iluzie care-i va ține mintea ocupată toată viața, în loc să facă altceva. Și am răsturnat tot juriul și am dat premiile corect. În anii 80, la editurile din România, din cele trei premii de debut doar unul era pe bune, celelalte două erau rezervate juriului. Când am aflat cum stau treburile mi-am jurat să nu merg niciodată pe calea asta. Premiile de azi reprezintă, pentru mine personal, bucuria de a citi o carte, de a fi părtaș la ea.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!