MNLR amână inaugurarea noului sediu

Recomandari

MNLR amână inaugurarea noului sediu

Muzeul Național al Literaturii Române anunță că, din cauza condițiilor meteo nefavorabile și având în vedere protejarea patrimoniului împotriva umidității, referatul Secției Patrimoniu a MNLR privind condițiile climaterice și în urma consultării Consiliului Științific, avanpremiera deschiderii expoziției de bază din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, programată pentru duminică, 15 ianuarie 2017, la ora 10.00, se amână pentru o dată ce va fi comunicată ulterior. Această situație este corelată și cu o defecțiune neprevăzută la sistemul de încălzire al clădirii, a cărei remediere nu poate fi făcută în timp util. Muzeul Național al Literaturii Române deține obiecte de patrimoniu, manuscrise, cărți vechi și rare a căror manipulare, în condiții de umiditate, ar afecta integritatea lor.

La Țintă!

România Memoriei! România Memoriei!

În bătăliille personale, de grup, etnice, religioase sau după felul şi chipul unor taxonomii sociale şi etice, memoria joacă un rol identitar. A avea memorie fără mecanisme prin care să o putem accesa devine o problemă şi de suport tehnic, şi de infrastructură a circuitului valorilor sociale şi spirituale. Realitatea lipsei de memorie mi-a fost declanşată după ce am citit, în ultima vreme, ştiri şi pagini web despre România unui viitor mai recent sau mai îndepărtat. Fie că e vorba despre o comisie prezidenţială, fie că este vorba despre o platformă lansată de un prim-ministru, România pare a fi proiectată doar într-o manieră de mecanică a Viitorului, într-o ipoteză în care constructul futurologic e apanajul bancherilor, tehnocraţilor şi al hipsterilor. Cu toate că stindardul Marii Uniri de la 1918 este fluturat ca punct de plecare într-o (re)configurare a priorităţilor naţionale, propunerile care privesc rolul identitar al culturii române vii şi al patrimoniului oferit de creatorii români contemporani sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire! Ce fel de Românie proiectăm fără să avem în vedere modul în care îi accesăm memoria? Fără a rezolva marile probleme tehnice de stocare a informaţiei, fără a gândi, la priorităţi, ca ţara noastră să devină un furnizor cu rază regională şi europeană de stocare şi prelucrare a informaţiei, vom putea imagina un viitor care nu va rezista mai mult de câţiva ani pe un suport electronic. Iată de ce propunerea mea se numeşte – România Memoriei!

Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum

Pe 7 septembrie 2016, chiar în ziua în care împlineam 44 de ani, am fost să văd filmul lui Cristi Puiu, “Sieranevada”, în reprezentaţie de gală, cu actorii principali şi cu echipa principală primind aplauze la scenă deschisă. La cald, pe când le felicitam pe Ioana Crăciunescu şi Ana Ciontea, la „Van Gogh”, am postat pe facebook următorul text: „Viața ca un prefabricat de viață! Sau cum Sieranevada, filmul lui Cristi Puiu, face un reality-show despre absența care surâde din orice conservă!”. După o săptămână de la eveniment, în timp ce mergeam pe jos pe str. Matei Voievod (unde este şi sediul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică) pentru a scăpa din calvarul infernal pus în scenă de nişte muncitori de la firma “Triade” care spărgeau, pentru a nu ştiu câta oară, caldarâmul cu tot cu stradă, într-un vacarm românesc cu de toate, mi-a venit în minte o replică din filmul lui Cristi Puiu: “să vezi ce se calmează poporul după ce bagă la stomac o sarma”. Şi, într-adevăr, muncitorii şi-au revenit din claxoane şi înjurători deschizând un borcan cu sarmale. De la ficţiune la realitate şi retur e doar un fel de a plonja, cu aparatul de filmat ori cu propriile tale simţuri, în conservele de viaţă şi de mentalitate. “Sieranevada” e unul dintre cele mai româneşti şi universale filme bune pe care le-am văzut în ultimii 26 de ani pentru că el înregistrează, cu încetinitorul vieţii trăite (şi nu a celei visate!), şabloanele din epoca post-postmodernităţii, unde există atâta loc pentru simulare, picamere şi consum.

Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat

De la an la an, adolescenții (la această vârstă controversată) șochează măcar o parte din generațiile anterioare. Babele își scuipă în sân, preoții se închid în biserică și înalță rugăciuni fierbinți, iar vecinii care își trăiesc 90% din viață la scara blocului dau dezaprobator din cap când trece vreun adolescent cu o freză ce sfidează legile gravitației sau vreo fată cu blugii rupți și părul colorat curcubeu. ”Ăștia n-au nimic în cap”, ”nu mai citesc nimic”, ”pe vremea mea…” sunt doar câteva dintre refrenele care se perpetuează cu brio printre cei care au uitat că au fost adolescenți sau, mai rău, printre cei cărora mereu le-a fost teamă să aibă o personalitate. Ei bine, eu cunosc liceeni care fac voluntariat în muzee și biblioteci și nu, nu sunt inadaptați social sau ”tocilari”. Sunt tineri cool, care merg la școală și, culmea! mai și citesc din plăcere!

Mecena nu e sigur român! Mecena nu e sigur român!

Nu trebuie doar să priveşti la ştirile rele de la la televizor ca să afli despre situaţia precară în care se află cultura, educaţia şi chiar infrastuctura sportivă din ţara noastră. Televiziunile au făcut vedete de carton pentru nişte consumatori care sunt din ce în ce mai dezorientaţi. Actele de mecenat pentru proiecte culturale sunt atât de discrete, încât ai putea crede că e mai uşor să sari de la 10000 de metri înălţime decât să dai de industriaşi şi capitalişti care să finanţeze proiecte pentru minte, inimă şi literatură, doar de amorul artei. Cu rarele excepţii care confirmă regula, putem afirmă fără a greşi prea mult că Mecena nu e sigur român! Ne-o confirmă, de altfel, şi Mircea Eliade care, într-o conferinţă radiofonică din august 1934, se plângea de faptul că milionarii români nu sprijină cultura română! Accesoriile cu cristale Swarovsky şi cu perle dau mult mai bine “la cameră”, decât construirea unei galerii de artă, a unei biblioteci sau a unei piste olimpice de canotaj! Înainte de a-i pune în aceeaşi oală pe toţi milionarii români în lei sau euro, putem remarca lipsa de viziune şi chiar de interes naţional a decidenţilor politici faţă de gestul mecenatului. Mecanismele greoaie şi birocratice ale statului îi descurajează pe oamenii cu bani să sprijine acte de cultură, programe info-educaţionale sau de cercetare. Asta pentru ca statul vrea să ia el banii pentru a-i cheltui, cel mai adesea, după interesele de trib ale celor care se ocupă astăzi de soarta culturii, a educaţiei şi a sănătăţii, la nivel local sau naţional! În loc să-i încurajăm pe milionari să creeze asociaţii şi fundaţii, construcţii culturale şi premii, punem piedici şi cote mici de deducere pentru profitul distribuit în acte de mecenat.

Mânia ortodox-psihotică sau despre cum totul este patologie! Mânia ortodox-psihotică sau despre cum totul este patologie!

Căutând să mă dumiresc cine este incendiatorul care atacă, tezist, fără criterii artistice şi fără gândire categorială, o operă de artă, am aflat mai multe şi m-am crucit! Dacă jurnaliştii care i-au preluat declaraţia ar fi procedat la o minimă documentare pe web, sunt convins că acest „subiect” de presă ar fi fost expediat, cu grăbire, pe canapeaua lui Sigmund Freud! Mă gândesc cât de penibil va fi pentru Constantin Chiriac, directorul teatrului şi cel căruia Sibiul îi datorează, în mare parte, titlul de „Capitală Culturală Europeană”, să dea cu subsemnatul pe la Direcţia de Ocrotire a Copilului, după 9 ani de la premiera lui „Faust”, ca să explice ceea ce e de înţeles, de altfel, şi de bun simţ pentru orice om familiarizat cu convenţia numită teatru, scenă, spaţiu de creaţie teatrală! Pe de altă parte, văzând partea plină a unui pahar plin cu proiecţii şi dejecţii psihanalizabile, cred că spectacolul lui Purcărete va avea o şi mai mare audienţă şi poate că şi noi receptări critice.

Dialogul de carte

„Diavolul merge mai departe uşor şchiopătând, atât timp cât nu ne întrebăm cine e diavolul” „Diavolul merge mai departe uşor şchiopătând, atât timp cât nu ne întrebăm cine e diavolul”

Recent, la Târgul Internaţional de Carte „Gaudeamus” 2016, a fost lansată o nouă carte semnată de Ştefania Coşovei, „Efectul de madreperla”, Editura Tracus Arte, cu un „Cuvânt înainte” de Ioan Groşan. O carte scrisă cu dexteritate ludică şi stilistică, în care tema recurentă a imposturii captivează prin personaje vii, gata, aproape oricând, să ne dovedească feţele imposturii. Dan Mircea Cipariu a dialogat, în exclusivitate pentru Agenţiadecarte.ro, cu Ştefania Coşovei despre „Efectul de madreperla” şi despre circuitul mediocrităţii în natură.

Studioul de carte

”Unicate și serii mici. În asta cred eu” ”Unicate și serii mici. În asta cred eu”

Ovidiu Haţeganu este unul dintre artiştii sticlari care au găsit o variantă la criza prin care lucrul în sticlă trece acum în România. În contextul în care foarte multe sticlării au fost închise şi mulţi artişti preferă să ardă în ateliere din alte ţări, Ovidiu Haţeganu s-a adaptat şi, nevrând să renunţe la acest material, şi-a dezvoltat tehnica, lucrând sticla şi la rece, atunci când nu are posibilitatea de a o prelucra la cald. L-am întâlnit într-o tabără de artă, la Abrud (organizată de Cristina Gloria Oprişa), unde a ales să picteze. Am dialogat cu Ovidiu în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte, reuşind să îl antrenez într-un dialog pe care, de cele mai multe ori, preferă să îl păstreze în zona atelierului, prin lucrările pe care le semnează.

Postcard

Lansarea competiției pentru Festivalul studenților francofoni din Europa Centrală și Orientală, Zagreb Lansarea competiției pentru Festivalul studenților francofoni din Europa Centrală și Orientală, Zagreb

Agenția universitară a Francofoniei în Europa centrală și orientală, în partenariat cu Universitatea din Zagreb, lansează competiția pentru Festivalul Studenților Francofoni din Europa Centrală și Orientală. Înscrierile se fac până la data de 17 martie 2017. Ediţia de anul acesta a festivalului, având ca tematică « Francofonia creativă », se va desfăşura între 15-19 mai, la Zagreb, Croația. Competiția este deschisă tuturor studenților francofoni înscriși într-una dintre universitățile membre ale Agenției universitare a Francofoniei din următoarele țări : Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Georgia, Letonia, Lituania, Kazahstan, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, Polonia, Republică Moldova, Republică cehă, România, Federația Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina, Ungaria.

Cronica de carte

Războaie personale Războaie personale

Discursul de predicatoare ortodoxă al Ioanei Bogdan a fost întotdeauna scurt-circuitat de plonjările nesăţioase în consumism, dar şi condimentat de o auto-ironie cu trei seturi de zimţi. Structura aceasta contrastivă şi hibridă a fost rafinată în volumele „Anumite femei” (2006) şi „Poeme înainte şi după Claudiu” (2009), iar cristalizarea ei a avut loc în „Frate Zaheu”, Editura Prier, 2014. Vizualul şi contextualizarea au avut mereu un loc important în poezia Ioanei Bogdan, acum decorul fiind unul jumătate dunărean, jumătate virtual: „Sicriele plutesc pe Dunăre, ca nişte crenvurşti fierţi,/ înfăşurate în veste antiglonţ”. Dar mai importante sunt obsesiile, refrenurile, identităţile temelor şi motivelor. Noroc că acestea sunt dinamice, uneori simili-masculine, şi nu se diluează în arabescuri bizantine: „Data viitoare o să-mi păzesc bărbatul cu puşca de vânătoare sub pat/ şi la prima femeie care o să apară în viaţa noastră, o să-i spun:/ -Împuşc-o!” (Poemul acesta sârbesc). Graniţa sârbească din vecinătate generează viziuni de un morbid baudelairian.

Agenda de carte

În curând, la Adenium: „Crescătorul de gorile”, de Roberto Arlt În curând, la Adenium: „Crescătorul de gorile”, de Roberto Arlt

Julio Cortázar: „Alaltăieri l-am terminat de recitit și azi încep paginile acestea încălzit, puțin dezolat că Arlt mi-a alunecat din mâini, odată cu ultima povestire din «Crescătorul de gorile ». M-a lăsat singur în fața foilor albe și a unei mări albastre, profunde, care nu-mi folosește la mai nimic.”

Eveniment

Cristina Cioplea și Lucica Popescu expun ”Alpha” Cristina Cioplea și Lucica Popescu expun ”Alpha”

Astăzi, 19 ianuarie 2017, de la ora 17.00, la Galeriile Municipale de Artă Târgu Jiu, are loc vernisajul expoziției de pictură și grafică ”Alpha” a artistelor Lucica Popescu și Cristina Cioplea. Expoziția este deschisă publicului în perioada 19 ianuarie – 1 februarie 2017. Un eveniment organizat de Filiala Târgu Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici din România în parteneriat cu Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși”.

Proiecte

Nora Iuga, Rita Chirian, Alex Văsieș, Tudor Ganea,  laureații Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a Anului 2016 Nora Iuga, Rita Chirian, Alex Văsieș, Tudor Ganea, laureații Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a Anului 2016

Duminică, 15 ianuarie 2017, de Ziua Culturii Naționale, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din Bucureşti, Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2016 și-a premiat câștigătorii. Organizatorii Galei au fost Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti şi Asociaţia EURO CULTURART, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din Bucureşti. Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a sprijinit financiar acest program cultural. Juriul Galei a fost format din trei tineri critici literari (laureaţi ai ediţiilor 2012, 2014 şi 2015): Bianca Burţa-Cernat, Andreea Răsuceanu şi Cosmin Borza. Artistul vizual Mihai Zgondoiu a realizat afişele şi diplomele Galei Tinerilor Scriitori. Gala Tinerilor Scriitori s-a desfășurat în cadrul unui eveniment multiart, avându-i ca invitaţi speciali pe Nadia Trohin şi Mircea Tiberian. Gala a fost transmisă în direct de către Radio România Cultural (producător: Anamaria Spătaru). Moderatorul şi iniţiatorul evenimentului: Dan Mircea Cipariu. Coproducător: Radio România Cultural. AgenţiadeCarte.ro a fost partenerul tradiţional al programului. Pentru secţiunea Tânărul Poet al anului 2016 au fost nominalizate cărţi scrise de Rita Chirian, Sorin Despot, Matei Hutopila, Radu Niţescu, Alina Purcaru şi Alex Văsieş. Pentru secţiunea Tânărul Prozator al anului 2016 au fost nominalizate cărţi semnate de Flavius Ardelean, Tudor Ganea şi Vlad Roman.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!