Premieră: „Cântecul copilului care va înălța un zmeu”

Recomandari

Premieră: „Cântecul copilului care va înălța un zmeu”

Studenții Departamentului de Artă Teatrală din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu prezintă luna aceasta o nouă premieră, „Cântecul copilului care va înălța un zmeu”, un spectacol de Mariana Cămărășan și Amalia Iorgoiu. Co-producția ULBS cu Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu va avea premiera în zilele de 20 și 21 ianuarie 2022, la Sala CAVAS. „Cântecul copilului care va înălța un zmeu” este prima colaborare a regizoarelor Mariana Cămărășan și Amalia Iorgoiu cu studenții sibieni. În ciuda perioadei dificile pe care o traversăm, tinerii care învață actoria la Sibiu și-au dorit să se reunească pentru a crea această producție ce are la bază piesa ”Dancing at Lughnasa”, de Brian Friel. Este o poveste despre iubire, ca toate marile povești ale lumii, spusă de un mare povestitor.

La Țintă!

Un atac la interesele naționale ale României!

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a autorizat reluarea olimpiadelor și concursurilor școlare după doi ani de pauză. Din ordinul aceluiași ministru al Educației vor dispărea însă, din acest an, din motive de pandemie, olimpiadele școlare la limba română, la istorie și la limba engleză, sub motiv că nu sînt olimpiade internaționale. Un abuz intolerabil și o greșeală de strategie care trebuie sancționate urgent.
Teoretic, n-ar trebui să i se explice ministrului Educației ce importanță au olimpiadele la limba română și la istorie în sistemul școlar de valori și ce importanță au aceste olimpiade pentru elevi și pentru profesori, chiar și în pandemie.
România are o zi națională, care e sărbătorită an de an la 1 Decembrie. Dar dispare din ordinul stupid al ministrului Cîmpeanu Olimpiada școlară la istorie. Cum de i-a putut trece prin cap acestui ministru să scoată istoria dintre olimpiadele școlare naționale!
Există pe lista sărbătorilor noastre oficiale o zi a limbii române. Dar dispare din ordinul ministrului Cîmpeanu Olimpiada școlară la limba română. Prin aceste măsuri care atacă interesele noastre naționale profesorul Sorin Cîmpeanu dovedește în cel mai scandalos mod că nu are ce căuta în funcția de ministru al Educației.
Atragem atenția premierului Nicolae Ciucă, general în rezervă, că desființarea olimpiadelor școlare la limba română, la istorie și la limba engleză este o inițiativă care ar aduce o pată de neșters asupra sa ca premier și asupra cabinetului pe care-l conduce.
Cerem pe această cale demiterea de urgență a ministrului Sorin Cîmpeanu și contramandarea imediată a acestui ordin contrar intereselor naționale ale României.

Cristian Teodorescu, scriitor
Florin Iaru, scriitor
Dan Mircea Cipariu, scriitor

Cînd îți privești viața la microscop Cînd îți privești viața la microscop

Îmi place cum scrie David Lodge. I-am citit primul volum de memorii, trei romane și o carte de povestiri. Mi se părea mai bun ca romancier decît ca autor de proză scurtă și mai convingător ca memorialist decît ca ficționar. Era totuși ceva, un „nu” imprecis care mi-a dat tîrcoale cînd am citit Născut într-un ceas bun. Așa se numește volumul întîi al memoriilor sale ale cărui borne sînt anul nașterii sale, 1935 și anul 1976. Acum, la al doilea, Norocul scriitorului* nu-ul acela a căpătat contur.
Lodge scrie și aici despre catolicismul său, despre meseria de scriitor și despre cum și-a scris  romanele, despre oameni pe care i-a cunoscut, despre persoane despre care doar a auzit, dar i-au zgîndărit curiozitatea. Și are nostalgia bunelor vremuri de odinioară, adică cele de dinainte de digitalizare, cele în care a fi scriitor însemna incomparabil mai mult decît acum. Și ca importanță și ca venituri. Să nu trageți de aici concluzia că în Norocul scriitorului ni se înfățișează un bătrîn autor acrit și ursuz căruia i-a cășunat pe noile vremuri.

Chinurile prin care trece un asasin timid Chinurile prin care trece un asasin timid

Circulă prin romanele de uz internațional o înțelepciune itinerantă care s-a banalizat din cauză că a trecut prin prea multe tastaturi. Păreri care se vor profunde – uneori sînt! – despre lume, viață și în special despre moarte, pe care le-ai citit în variațiuni și care trec de la un autor la altul, ca obiceiul mulțumirilor de la sfîrșitul cărții. Asasinul timid*, începe cu o asemenea colecție de probe de înțelepciune, uitasem un despre, care aici se și repetă: despre copilărie și adolescență.
Romanul Clarei Usón, autoare din Spania, zgîrie insistent la ușa sinuciderii. Am mai scris despre o carte de-a ei, Fiica Estului, care pînă atunci apăruse în 7 ediții; acum a ajuns la 11-a. Usón reia formula de succes de acolo. De astă-dată nu mai e vorba despre un general sîrb vinovat de genocid în timpul războaielor civile din Iugoslavia, ci despre misteriosul caz al unei adolescente spanioloaice – sună cam peiorativ „spanioloaică”, deși n-am nici o asemenea intenție în privința Sandrei Mozarovski – actriță în filme erotice cărora li s-a dat drumul după moartea lui Franco și care a cunoscut adevărata celebritate după moartea ei pe care presa din Spania a considerat-o suspectă. Ce are special Sandra? Presupunerea nedovedită a presei tabloide că ar fi fost amanta regelui Juan Carlos. Și presupunerea tot nedovedită că ar fi fost ucisă fiindcă regele voia să scape cumva de ea. Plus alte două presupuneri – că ar fi murit din cauză că ar fi căzut de la etaj fără să vrea și că s-ar fi sinucis.

Marcel Petrişor Marcel Petrişor

Marcel, care trecut prin maşina de tocat oameni a gulagului românesc, eliberat în 56, dus la Cluj, unde s-a apucat de strîns culturalnici şi studenţi să se alăture revoluţiei din Ungaria, rearestat, condamnat la moarte la 27 de ani, cu pedeapsa în timp comutată la „pe viaţă”, apoi iarăşi eliberat, la amnistia generală din 64. Marcel, care a apucat să-şi facă facultatea în anii 60, să traducă o droaie de volume din franceză (şi rusă, şi georgiană…), să scrie, pînă la sfîrşit, două duzini de cărţi, ultima apărută anul trecut, înainte ca Dana să moară de covid la Paris, şi înainte ca el să treacă tot prin covid, vara asta. Cele mai copleşitoare dintre cărţile lui rememorează iadul gulagului — Marcel, memorialist fără pată, ca Ion Ioanid, Soljeniţînul român. Marcel, care a predat la „Iulia Hasdeu” şi la „Spiru Haret” franceza şi universala, ba pînă şi, în anii 80, şi ore de atelier, nimic ridicol în asta din urmă, că a gătat în doi, cu un consătean la fel de straşnic ca el, o biserică în Ocişorul lui de baştină. L’Ocişor-les-deux-Eglises, un sat de şaizeci de fumuri, aşezat pe malul Crişului Alb, la vreo treizeci de kilometri de Brad-ul auriu, sat de poveşti la foc de seară, jumate rai si pe de-a-ntregul Macondo, pe care l-a înfrăţit, cînd se crăpa de 1990, cu Bruxelles-ul, drept pentru care sătenii au primit de la naşii belges ca la cinci frigidere pe cap de locuitor. Marcel, care (rimează cu Ştefan cel Mare, şoseaua-n lungul, jurul şi -potriva căreia am crescut) m-a luat la optşpe ani pentru o săptămînă să-i văd satul. Pe Valea Jiului ne-am oprit la o bisericuţă, în care a intrat cu pas apăsat, dar parcă din ce în ce mai uşor, aproape nu mai atingea covoarele prin naos, iar cînd a ajuns în faţa altarului s-a prăbuşit şi a rămas, muşuroi, în rugă mută, multă vreme. Credinţa lui e de-atunci stîlp necredinţei mele jucăuşe. La Ocişor m-a dus pe mirabili coclauri, mi-a arătat plante-flori-alte verzituri-animale, pe care le chema pe nume în română, latină şi germană, de mi-a umplut harta pînă a-nceput aceea să dea pe dinafară ca laptele fierbînd, din oală, şi apoi m-a trimis să bat din poartă în poartă şi să le întreb pe nane, că bărbaţii erau duşi la beţia de muncă cu coasa, cum a fost cu răscoala lui Horuţ, iar acelea îmi puneau la masă cîte un codru de pîine şi o stacană cu lapte numai spume călduţe şi-mi arătau cu degete noduroase, unde, în urmă cu două veacuri, fugiseră stră-străbunicele lor cu copiii şi cu bruma de scutece în codru, despre cum le ţineau spatele oamenii lor, să nu cumva să le şi îi înhaţe imperialii împopoţonaţi care veniseră să înăbuşească în sînge visul milenar de libertate al poporului român. Şi cu fiecare nume de floare, cu fiecare poveste a acelei fabuloase memorii orale, cu fiecare biblie din cele optsprezece pe care le avea biblioteca tatălui său, popă ortodox, deci iobag, că asta eram noi în Ardealul de-atunci, mă, iobagi! (multe în limbi neştiute, dar cartea sfîntă se păstrează la loc de cinste, că o poţi citi ori ba!), cu fiecare adormire-pe-dată sub duna care să fi avut ca la douăzeci de kile, cu fiecare gest care se pierdea în ceaţa luminoasă a propriei aure, satul îmi creştea, numele răsăreau din pămîntul băltit de sînge, dar atît de proaspăt că avea loc tot universul în el, ba mai şi rămînea niţel Lebensraum. De acolo venea Marcel; acolo, faute de pire, îl îngroapă azi.

Bucowski, înțeleptul din rigolă Bucowski, înțeleptul din rigolă

Pînă să ajungă scriitor profesionist, Bukowski a făcut multe altele și a băut constant. Scrisul l-a salvat de sfîrșitul pe care și l-a tot imaginat. Într-un spital pentru bețivii săraci. A apucat 74 de ani. A fost toată viața fidel micilor reviste literare care i-au publicat povestirile și poeziile încă de pe vremea cînd nu era decît un tînăr muncitor cu cîrca, bețiv și sărac, dar țanțoș și scria despre el însuși, despre companionii lui de băutură, despre femeile cu care se culca, bețive și ele, despre pisici, despre cum e să scrii, despre cum e să-ți ratezi moartea la milimetru „și despre etc”. Dar mai ales despre băutură. Trecea drept expert în mărcile de bere, în tăriile ieftine și în vinurile proaste.
În adolescență Bukowski făcea rost de bani cîștigînd concursuri bahice, iar mai tîrziu, cînd n-avea bani, își folosea arta oralității pentru a-i convinge pe vînzătorii de la buticuri să-i dea băutură pe datorie, atunci cînd cei cu care pierdea nopțile consumînd, dădeau greș. Proletar perpetuu. Autor a șase romane și a mii de povestiri și de poezii, plus fragmentele care nu duceau nicăieri, încît au rămas în stadiul de fragment.
În interviuri, Bukowski a răspuns cu maximă sinceritate și cu umor despre aceleași lucruri la care se tot întorcea în scris. În scrisori și în povestiri avea același stil neglijent-imprevizibil, mereu atrăgător, care a devenit treptat marca Bukowski. În fotografii, un tip ridat de tînăr, cu nas borcănat, mereu nebărbierit, aproape totdeauna cu o sticlă sau măcar cu un pahar pe jumătate gol în mână, care la bătrînețe are un zîmbet mehenghi, de clovn afumat la sfîrșitul programului.

”Schimbul de energie cu nou-născutul, pe de-o parte, și încrederea părinților, pe de altă parte, mă încarcă și mă obligă să dăruiesc în egală măsură” ”Schimbul de energie cu nou-născutul, pe de-o parte, și încrederea părinților, pe de altă parte, mă încarcă și mă obligă să dăruiesc în egală măsură”

În anul 2007, expertul neonatolog și psihologul Georgeta Sultana, președinta asociației Clubul Micii Campioni din București, publica ”Metoda Sultana – Ghid practic pentru părinți și cadre medicale”, Editura Olimp. O ediție adăugită și revizuită a acestei cărți va fi publicată, în curând, marcând, astfel, 20 de ani de activitate a Clubului Micii Campioni din București (str. Străbună, nr.26), cu programe de educație acvatică și Metoda Sultana.
Cunoscută de o țară întreagă ca fiind ”Mami Geti”,  Georgeta Sultana a introdus în România programe de educație acvatică și a brevetat, la OSIM, ”Metoda Sultana”, o metodă de stimulare psihomotorie a nou-născutului și copilului mic. Cu o experiență de peste 40 de ani în domeniul neonatologiei, Mami Geti a absolvit, în 2001, în Franța, mai multe stagii de formare în domeniul activităților acvatice, programe organizate de Federația Franceză de Activități Acvatice (FAAEL). Astfel că, în urma unui acord între Micii Campioni și FAAEL, Mami Geti a adus și organizat în România conceptul de educație acvatică.
Clubul Micii Campioni este primul din România care a introdus educația acvatică și standardele acestui program dedicat în mod special copiilor mici. Educația acvatică în colectivitate începe după vârsta de 4 luni și jumătate/6 luni, după încheierea calendarului de vaccinări, care îi conferă copilului imunitate și reprezintă o continuare a programului desfășurat la domiciliu prin Metoda Sultana.
În prezent, Clubul Micii Campioni este coordonat de Cristian Sultana, cel cu care, de altfel, Georgeta Sultana a înregistrat, la OSIM, în 2012, Brevetul de invenție nr. 126701 acordat  aparatului și metodei ”pentru dobândirea deprinderilor folosite în activitatea de stimulare a creșterii unui nou-născut sau a unui copil mic”.
Dan Mircea Cipariu a dialogat, în exclusivitate pentru AgentiadeCarte.ro, cu Georgeta Sultana și Cristian Sultana.

”Poezia a devenit un spațiu în care pot să fiu curajoasă„ ”Poezia a devenit un spațiu în care pot să fiu curajoasă„

Teodora Vasilescu s-a născut pe 4 decembrie 1996, la Curtea de Argeș. Este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine și a masteratului de lingvistică aplicată. Acum studiază comunicare interculturală. Textele ei au fost premiate la mai multe festivaluri din țară și publicate în reviste și antologii literare. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu poeta Teodora Vasilescu.
„sunt un ghem de 5 metri de emoție dacă vrei să vezi cât/ mă întind trebuie doar să mă arunci în aer” (p. 14). Ar putea fi versurile acestea o definiție a volumului tău?
Ar putea fi o definiție a volumului, a mea. În Fragil și aproape absurd mă joc cu limitele de tot felul. Văd cât pot să mă întind până când începe să doară/ văd cât pot să mă întind până când începe să fie bine. Îmi las puterea în mâna cuiva care mă poate arunca în aer ca pe un ghem (de emoție). În poezie nu mai e teama aceea de absurd, de neajuns. Intensitatea pe care o simt este aceeași care îmi dă putere să scriu. Volumul e despre pauze, despre așteptări, despre o lipsă care devine suportabilă, o minge aruncată la fileu, o fată care stă la geam și se gândește la cum e viața atunci când începe, în sfârșit, s-o trăiască. E despre oamenii-emoție, despre gesturile-emoție, despre fantomele-emoție. Teodora e un personaj – undeva la limita dintre amintiri și lucruri care nu s-au întâmplat niciodată, aproape de un vis pe care și-l creează singură.

„Ministerul Cultelor, 160 de ani” „Ministerul Cultelor, 160 de ani”

Pentru a marca împlinirea a 160 de ani de existență, Romfilatelia introduce în circulație vineri, 21 ianuarie 2022 emisiunea de marci poștale „Ministerul Cultelor, 160 de ani”. Aceasta este formată dintr-un timbru, pe care este reprodusă imaginea actualului sediu al Secretariatului de Stat pentru Culte, o coliță dantelată a cărei imagine reproduce bustul din bronz al domnitorului Alexandru Ioan Cuza alături de detalii arhitecturale ale sediului instituției, precum și plicul „prima zi” a emisiunii care ilustrează clădirea Secretariatului de Stat pentru Culte. De la înființare şi până în prezent, acest organism al puterii executive a purtat diferite denumiri, în funcție de articularea instituțională a domeniului cultelor cu alte arii de politici publice: Ministerul Cultelor şi Instrucțiunii Publice (1867-1921), Ministerul Cultelor şi Artelor (1940-1945), Ministerul Cultelor, Departamentul Cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte.

Ion Anghel, în deschiderea programului expozițional 2022 al Galeriei Senso Ion Anghel, în deschiderea programului expozițional 2022 al Galeriei Senso

Retroactiv – cea de-a doua personală semnată de Ion Anghel la Galeria Senso – deschide programul expozițional 2022 al galeriei și reunește cele mai recente lucrări ale artistului, lucrări care, în ciuda noutății lor, fac trimitere, așa cum de altfel semnalează și titlul, la o apetență către trecutul recent. Îmbinând pictură, sculptură, colaj și asamblaj, selecția expozițională indică, pe de o parte, în mod asumat (și recurent, dacă ne gândim la o altă expoziție personală a sa din 2013, de la Muzeu Țăranului Român) un stil profund influențat de Arte Povera, iar pe de altă parte relevă chiar relația pe care Ion Anghel o are cu obiectele pe care le colecționează și pe care le integrează în lucrările sale. Aceste elemente aparent banale au, fiecare în parte, o poveste proprie, un destin aparte, la care artistul adaugă noi înțelesuri și valențe, prin juxtapuneri surprinzătoare, pline de substanță. Astfel, amprenta demersului auctorial la Ion Anghel nu vine doar din nevoia de inovare, ci și din asumarea specificității pe care practica sa artistică o presupune, fiind situată la confluența mai multor straturi. Spiritul pedagogic se suprapune actului creației, rolul de artist interferează cu cel de curator sau cu cel de colecționar, asemeni modului în care Ion Anghel intervine cu tușe de culoare peste asamblaje sau cu material textil peste colaje. (Ana Daniela Sultana)

”Fier și sânge. Creșterea și decăderea Imperiului German (1871-1918)” de Katja Hoyer. Traducere  – Cristian Nica ”Fier și sânge. Creșterea și decăderea Imperiului German (1871-1918)” de Katja Hoyer. Traducere – Cristian Nica

O simplă căutare pe Google a numelui Katjei Hoyer ne face cunoscut faptul că semnatara volumului “Blod and Iron” este un istoric de origine germană, naturalizată în Marea Britanie, cu studii universitare la Jena, în Germania de Est, unde s-a și născut. Mai aflăm că reputatul istoric este membru al Royal Historical Society și că a scris nenumărate articole pe teme istorice în prestigioase publicații – Waschington Post, Die Welt, Underhet… Specializată în istoria modernă a Germaniei, Katja Hoyer ne oferă în cartea ei de debut, într-o viziune neconvențională, coerentă și completă, o secvență tulburătoare din istoria de făurire a Imperiului German, al cărui fondator este legendarul Otto von Bismarck. De altfel, autoarea a ales titlul cărții pornind de la chiar fulminantul discurs pe care Bismarck l-a ținut la 30 sept. 1862 în fața Parlamentului, considerând că liberalismul este doar un „răsfăț intelectual fantezist” și că nu cu idei și cuvinte, ci cu ACȚIUNE poate fi realizat ceva măreț, așa cum preconiza el, visând la o Germanie unită.

Ambasada Spaniei la Bucuresti: seminar „Femeia Romă” Ambasada Spaniei la Bucuresti: seminar „Femeia Romă”

Miercuri, 2 februarie 2022, ora 09:00, la Institutul Cervantes din București, va avea loc seminarul “Femeia romă”, la care vor participa experți, responsabili politici și reprezentanți ai diferitelor ONG-uri din Spania și România, care activează în domeniul protecției drepturilor omului și a minorităților. Seminarul are ca scop creșterea gradului de conștientizare a societății, dezbaterea violenței injuste suferite de femei, în special în interiorul comunității rome, precum și schimbul de experiență și bune practici dintre Spania și România în acest domeniu. La finalul seminarului, se vor inaugura expoziția de fotografie “STOP violenţei de gen” și ultima proiecție din ciclul de filme asupra violenței împotriva femeilor care se va desfășura la Institutul Cervantes în perioada 25 ianuarie – 3 februarie. Seminarul se va bucura de prezența Dnei Beatriz Carrillo (Deputată, Președinta Comisiei de Evaluare a Pactului împotriva Violenței de Gen), Dnei Anca Dragu (Senatoare, Comisia pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, Subcomisia Drepturile Minorităților Rome), Dnei Lacziko Enikő Katalin (Director al Departamentului de Stat pentru Relații Interetnice), Dnei Cătălina Olteanu (Directorul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării), Dnei Carmen Gheorghe (Președintele E-Romnja, Asociatia pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome), Dlui Vicente Alegre Vinagre (Unitatea Tehnica a Poliției Judiciare a Gărzii Civile din Spania), Dlui Bogdan Motoroiu (Comisar Șef al Serviciului de Combatere a Traficului de Persoane din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate).

Paula Erizanu, Teodor L. Nedeianu, Florentin Popa și Simona Popescu, laureații Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2021 Paula Erizanu, Teodor L. Nedeianu, Florentin Popa și Simona Popescu, laureații Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2021

Sâmbătă, 15 ianuarie 2021, de la ora 16.00, în cadrul unui eveniment hibrid, fizic și online, transmis în direct de Radio România Cultural, a avut loc GALA TINERILOR SCRIITORI / CARTEA DE POEZIE A ANULUI 2021, eveniment ce a celebrat cea de-a douăsprezecea ediție a Zilei Culturii Naționale. Astfel, în Sala ”Perpessicius” a Muzeului Național al Literaturii Române din București au fost prezenți fizic doar nominalizații și echipa proiectului. Premiul Tânărul scriitor al anului 2021 a fost câștigat de Paula Erizanu pentru volumul ”Ard pădurile”, apărut la Editura Cartier. Premiul Tânărul poet al anului 2021 a fost câștigat de Florentin Popa pentru volumul ”Dezintegrare”, apărut la Editura OMG. Premiul Tânărul prozator al anului 2021 a fost câștigat de Teodor L. Nedeianu pentru volumul ”Geaca lui Kafka”, apărut la Editura Polirom.
Sâmbătă, 8 ianuarie 2022, juriul Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2021 a anunțat public nominalizările pentru Gala Tânărului Scriitor, ediția a XII-a, precum și acordarea Premiului Cartea de Poezie a anului 2021 volumului ”Cartea plantelor și animalelor” de Simona Popescu, volum apărut la editura Nemira. Pentru secțiunea Premiul Tânărul poet al anului 2021 au fost nominalizate cărți semnate de Ramona Boldizsar, Elena Boldor, Adelina Pascale, Florentin Popa, Cătălina Stanislav și Ioana Iuna Șerban. Pentru secțiunea Premiul Tânărul prozator al anului 2021 au fost nominalizate cărți semnate de Paula Erizanu, Dinu Guțu, Teodor L. Nedeianu, Cristian Vicol și Mihail Victus.
Juriul Galei a fost format din trei critici literari (laureați ai edițiilor 2012, 2014 și 2015): Bianca Burța-Cernat, Andreea Răsuceanu și Cosmin Borza.
Artistul vizual Mihai Zgondoiu a realizat afișele și diplomele Galei Tinerilor Scriitori.  Gala Tinerilor Scriitori i-a avut ca invitați speciali pe Mike Godoroja & Blue Spirit. Producător: Anamaria Spătaru. Amfitrion: Dan Mircea Cipariu. Coproducător: Radio România Cultural.
Organizatorii Galei au fost Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București, Biblioteca Centrală Universitară ”Carol I” din București  și asociația EURO CULTURART. Programul cultural Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2021 a fost realizat cu sprijinul Ministerului Culturii. Parteneir: APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România) și Opera Scrisă.ro-societate de gestiune a drepturilor de autor.  Partener media: AgențiadeCarte.ro

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!