Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești”, ediția a XII-a

Recomandari

Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești”, ediția a XII-a

În perioada 1-8 octombrie 2016, va avea loc cea de-a XII-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești”, organizat de Teatrul „Ion Creangă”, cu sprijinul Institutului Cultural Român, al Uniunii Teatrale din România (UNITER) și al Ambasadei Statului Israel. Festivalul reunește peste 50 de evenimente dedicate copiilor, părinților și educatorilor, dar și profesioniștilor din domeniul teatrului pentru copii. Timp de o săptămână, aceștia sunt invitați să urmărească producțiile programate – o selecție diversificată de spectacole de teatru dramatic, liric, teatru-dans, pantomimă sau spectacole senzoriale pentru bebeluși, susținute de 23 de teatre și companii teatrale din 9 țări – și să participe la evenimentele conexe propuse anual de Teatrul „Ion Creangă”: ateliere pentru copii, workshop-uri pentru artiști, conferințe sau dezbateri.

La Țintă!

Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum

Pe 7 septembrie 2016, chiar în ziua în care împlineam 44 de ani, am fost să văd filmul lui Cristi Puiu, “Sieranevada”, în reprezentaţie de gală, cu actorii principali şi cu echipa principală primind aplauze la scenă deschisă. La cald, pe când le felicitam pe Ioana Crăciunescu şi Ana Ciontea, la „Van Gogh”, am postat pe facebook următorul text: „Viața ca un prefabricat de viață! Sau cum Sieranevada, filmul lui Cristi Puiu, face un reality-show despre absența care surâde din orice conservă!”. După o săptămână de la eveniment, în timp ce mergeam pe jos pe str. Matei Voievod (unde este şi sediul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică) pentru a scăpa din calvarul infernal pus în scenă de nişte muncitori de la firma “Triade” care spărgeau, pentru a nu ştiu câta oară, caldarâmul cu tot cu stradă, într-un vacarm românesc cu de toate, mi-a venit în minte o replică din filmul lui Cristi Puiu: “să vezi ce se calmează poporul după ce bagă la stomac o sarma”. Şi, într-adevăr, muncitorii şi-au revenit din claxoane şi înjurători deschizând un borcan cu sarmale. De la ficţiune la realitate şi retur e doar un fel de a plonja, cu aparatul de filmat ori cu propriile tale simţuri, în conservele de viaţă şi de mentalitate. “Sieranevada” e unul dintre cele mai româneşti şi universale filme bune pe care le-am văzut în ultimii 26 de ani pentru că el înregistrează, cu încetinitorul vieţii trăite (şi nu a celei visate!), şabloanele din epoca post-postmodernităţii, unde există atâta loc pentru simulare, picamere şi consum.

Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat

De la an la an, adolescenții (la această vârstă controversată) șochează măcar o parte din generațiile anterioare. Babele își scuipă în sân, preoții se închid în biserică și înalță rugăciuni fierbinți, iar vecinii care își trăiesc 90% din viață la scara blocului dau dezaprobator din cap când trece vreun adolescent cu o freză ce sfidează legile gravitației sau vreo fată cu blugii rupți și părul colorat curcubeu. ”Ăștia n-au nimic în cap”, ”nu mai citesc nimic”, ”pe vremea mea…” sunt doar câteva dintre refrenele care se perpetuează cu brio printre cei care au uitat că au fost adolescenți sau, mai rău, printre cei cărora mereu le-a fost teamă să aibă o personalitate. Ei bine, eu cunosc liceeni care fac voluntariat în muzee și biblioteci și nu, nu sunt inadaptați social sau ”tocilari”. Sunt tineri cool, care merg la școală și, culmea! mai și citesc din plăcere!

Mecena nu e sigur român! Mecena nu e sigur român!

Nu trebuie doar să priveşti la ştirile rele de la la televizor ca să afli despre situaţia precară în care se află cultura, educaţia şi chiar infrastuctura sportivă din ţara noastră. Televiziunile au făcut vedete de carton pentru nişte consumatori care sunt din ce în ce mai dezorientaţi. Actele de mecenat pentru proiecte culturale sunt atât de discrete, încât ai putea crede că e mai uşor să sari de la 10000 de metri înălţime decât să dai de industriaşi şi capitalişti care să finanţeze proiecte pentru minte, inimă şi literatură, doar de amorul artei. Cu rarele excepţii care confirmă regula, putem afirmă fără a greşi prea mult că Mecena nu e sigur român! Ne-o confirmă, de altfel, şi Mircea Eliade care, într-o conferinţă radiofonică din august 1934, se plângea de faptul că milionarii români nu sprijină cultura română! Accesoriile cu cristale Swarovsky şi cu perle dau mult mai bine “la cameră”, decât construirea unei galerii de artă, a unei biblioteci sau a unei piste olimpice de canotaj! Înainte de a-i pune în aceeaşi oală pe toţi milionarii români în lei sau euro, putem remarca lipsa de viziune şi chiar de interes naţional a decidenţilor politici faţă de gestul mecenatului. Mecanismele greoaie şi birocratice ale statului îi descurajează pe oamenii cu bani să sprijine acte de cultură, programe info-educaţionale sau de cercetare. Asta pentru ca statul vrea să ia el banii pentru a-i cheltui, cel mai adesea, după interesele de trib ale celor care se ocupă astăzi de soarta culturii, a educaţiei şi a sănătăţii, la nivel local sau naţional! În loc să-i încurajăm pe milionari să creeze asociaţii şi fundaţii, construcţii culturale şi premii, punem piedici şi cote mici de deducere pentru profitul distribuit în acte de mecenat.

Mânia ortodox-psihotică sau despre cum totul este patologie! Mânia ortodox-psihotică sau despre cum totul este patologie!

Ştirea că un psiholog din Sibiu a aruncat cu piatra moralităţii în poate cel mai interesant şi mai bun spectacol de teatru din ultimii 20 de ani realizat în România, “Faust” de Goethe, pus în scenă de Silviu Purcărete, la Teatrul Naţional din Sibiu, mi s-a părut, la început, un scandal de presă scornit pentru a promova râzgâirea unui orgoliu. Chiar dacă titlurile senzaţionaliste încercau, cu o mânie ortodox-psihotică, să demaşte faptul că în capodopera care a fost cap de afiş la Edinburgh, în 2009, au fost distribuite minore, ceva m-a făcut să caut dincolo de faptul că un act artistic, estetic, pur a fost denunţat, cum ar fi spus Nichita Stănescu, de „gândirea murdară” a unui individ care se pretinde a fi psihanalist. Căutând să mă dumiresc cine este incendiatorul care atacă, tezist, fără criterii artistice şi fără gândire categorială, o operă de artă, am aflat mai multe şi m-am crucit! Dacă jurnaliştii care i-au preluat declaraţia ar fi procedat la o minimă documentare pe web, sunt convins că acest „subiect” de presă ar fi fost expediat, cu grăbire, pe canapeaua lui Sigmund Freud! Mă gândesc cât de penibil va fi pentru Constantin Chiriac, directorul teatrului şi cel căruia Sibiul îi datorează, în mare parte, titlul de „Capitală Culturală Europeană”, să dea cu subsemnatul pe la Direcţia de Ocrotire a Copilului, după 9 ani de la premiera lui „Faust”, ca să explice ceea ce e de înţeles, de altfel, şi de bun simţ pentru orice om familiarizat cu convenţia numită teatru, scenă, spaţiu de creaţie teatrală! Pe de altă parte, văzând partea plină a unui pahar plin cu proiecţii şi dejecţii psihanalizabile, cred că spectacolul lui Purcărete va avea o şi mai mare audienţă şi poate că şi noi receptări critice.

Păcatele noastre au urgentă şi mare nevoie de îndreptare! Păcatele noastre au urgentă şi mare nevoie de îndreptare!

Trăim într-o lume din ce în ce mai potopită! Potop de gândire şi acţiuni devoratoare, potop cunsumist, potop al tabloidizării aspectelor intime ale vieţii, potop de egolatrii, potop de noxe şi potop de idoli falşi! Potop de miei sacrificaţi după cum o cere mecanica unui ritual deloc creştin! Potop de emisari şi vindecători ai Domnului! Potop de clemenţe sociale pentru o bunăstare iluzorie! Potop de ziceri religioase în gurile politicienilor care şi-l fac agent electoral pe Bunul Dumnezeu! Ce mai poate să facă un suflet prins printre şi între atâtea potopiri? Să iubească în continuare cu credinţa nezdruncinată că sufletul său este şi creaţia Domnului, şi act de creaţie şi de acţiune a binelui divin! Putem fiecare, în felul nostru şi după puterile noastre, să transformăm lumea noastră interioară şi lumea în care trăim şi care ne-a fost dăruită. Transformarea poate începe cu conştiinţa că păcatelor noastre au urgentă şi mare nevoie de îndreptare!

Dialogul de carte

”Poți să fii și cool și cult” ”Poți să fii și cool și cult”

În perioada 21 – 25 septembrie 2016, în București are loc ediția a V-a a festivalului în aer liber Strada de C`Arte, un festival cultural amplu, care se adresează iubitorilor de carte și arte. Dorina Cioplea a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu inițiatoarea acestui proiect – Mireille Rădoi, Director General al Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I”. În acest interviu găsiți povestea festivalului și etapele pe care le-a parcurs, mesajul organizatorilor, detalii despre impactul în peisajul urban, efortul de a găsi sponsori care să sprijine evenimente culturale și multe alte amănunte. Ediția din acest an a Străzii de C`Arte înseamnă expoziții, vernisaje, lansări de carte, dezbateri și conferințe, proiecții de film, concerte și reprezentații în Rampa de Jazz și Poezie, ateliere artistice etc. despre care puteți afla mai multe și pe http://stradadecarte.ro/proiect/

Studioul de carte

„Un concert face cât o mie de cuvinte din discursul unui diplomat” „Un concert face cât o mie de cuvinte din discursul unui diplomat”

Jurnalista Maria Dobrescu a trimis pe adresa redacției AgențiadeCarte.ro un interviu cu scriitorul și diplomatul albanez Luan Topciu. Îl redăm, aici, integral. ”Luan Topciu, unul din criticii literari albanezi recunoscut ca o voce importantă în spaţiul cultural al ţării sale, diplomat reprezentativ pentru relaţiile oficiale dintre România şi Albania din ultimul deceniu, autor al unui studiu comparativ despre dorul românesc şi echivalentul lui albanez, traducător al lui Lucian Blaga la Tirana etc., şi-a încheiat de curând misiunea la Ambasada din Bucureşti. La capătul celor peste 25 de ani petrecuţi în România şi altor 25 trăiţi în Albania, scriitorul albanez îşi asumă acum, cu egală măsură, identitatea etnică a celor două ţări. Pentru că a fost un tenace promotor al celor două spații artistice, Luan Topciu, un îndrăgostit de limba română la fel de mult ca de limba sa maternă, a fost decorat la final de mandat cu Diploma de Onoare, de către Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor Minorităţilor Etnice din România „Europa 21”, Pentru contribuția deosebită adusă la promovarea culturii române în Albania şi a celei albaneze în România, precum şi pentru dezvoltarea relațiilor diplomatice dintre cele două ţări. Distincţia a fost înmânată de scriitorul Marius Dobrescu, cunoscut albanolog şi traducător român, vicepreşedinte al acestei asociaţii. În cadrul unui eveniment nonformal, care a celebrat întreaga sa activitate în România, Luan Topciu ne-a oferit acest interviu despre anii petrecuţi la Bucureşti, în care evocă România, Albania şi diplomaţia.

Postcard

Expoziția de costume ”Leontina Văduva on stage” Expoziția de costume ”Leontina Văduva on stage”

Anul 2016 marchează trei decenii de când o tânără soprană din România cucerea laurii Concursului Internaţional de Canto de la Toulouse şi îşi deschidea, astfel, porţile Europei şi ale întregii lumi muzicale. 30 de ani mai târziu, numele Leontina VĂDUVA reprezintă unul dintre cele mai sonore nume ale solisticii internaţionale, cu prezenţe pe scenele de la Royal Opera House Covent Garden din Londra, Opera din Paris, Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Opera din Viena, Théâtre du Capitole din Toulouse, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Opera Comică din Paris, Opera Națională din Bordeaux, New National Theatre din Tokyo, Opera din San Francisco, Teatro Municipal din Santiago de Chile, Teatro Colon din Buenos Aires. Iată, aşadar, un prilej cum nu se poate mai nimerit pentru a o omagia pe ilustra interpretă, printr-o serie de evenimente aniversare organizate sub titlul: LEONTINA VĂDUVA 30. Cu această ocazie, creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură și Théâtre du Capitole din Toulouse organizează în perioada 8 – 19 octombrie 2016 expoziția de costume LEONTINA VĂDUVA ON STAGE. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

Cronica de carte

Erotică retrovizoare Erotică retrovizoare

Cu material la îndemâna oricui şi cu desăvârşit curaj al confesiunii jucăuş-provocatoare, Ada Carol exudă o poezie a sincerităţii caline, dar – mare noroc – inteligente. Declaraţie de dependenţă (Ars Docendi, 2015) este un volum cochet, ilustrat antropomorfic spectral ori cu grafică de creion apăsat de Andana Călinescu şi Claudia Popescu. Copertele cu floarea soarelui efervescentă şi apoi răcorită în verde îi aparţin lui Ştefan Ciobanu. În prefaţă, anglista Monica Pillat evidenţiază umorul liric şi „autocontrolul emoţiei mărturisite” ce protejează vulnerabilitatea alter-egoului poetic. Cartea Adei Carol (Adriana Bulz) ar adăposti „un eu de Şeherazadă”, cu discurs „histrionic, jucăuş”. Există trei cicluri poetice: Ars Amandi, Anamnesis şi Anglo-File. În primul, ritmurile folclorice sunt mixate fermecător cu ingrediente ale vechilor balade europene: „lupt sub o flamură verde ca lacul/ chiar dacă inima mi-e străpunsă cu acul” (Cavalerul dragostei). Declaraţiile de dependenţă erotică sunt şturlubatece pe cât sunt şi fragile abandonuri: „undeva, în colivia pieptului,/ pasărea paradisului aşteaptă,/ cuminte, să fie furată…” (Promisiune). Nu puţine sunt comparaţiile metaforizante – din fericire proaspete şi nedublate de alte scheme stilistice: „Rochia se desface în mâinile tale/ ca petalele de lalea în prea multă apă” (Amantul înţărcat). Majoritatea poemelor sunt pur şi simplu îndemnuri năstruşnice sau intense la iubire. Feminitatea delicată este coruptă uneori de ghiduşii ori de alăturări de realităţi incongruente: „Până la urmă m-ai îmbrăţişat şi fără să protestez prea mult/ te-am lăsat să-mi răspunzi la sărutări,/ ca şi când o centralistă distrată/ îmi făcuse legătura cu mine însumi” (ieri).

Agenda de carte

Lansare de carte, „Introducere în poezia americană modernă” de Serge Fouchreau, la Librăria Open Art Lansare de carte, „Introducere în poezia americană modernă” de Serge Fouchreau, la Librăria Open Art

Miercuri, 28 septembrie 2016, ora 17:00, la Librăria Open Art ( str. George Enescu nr. 8 ), va fi lansat volumul “Introducere în poezia americană modernă”, ediția a II a, al lui Serge Fouchreau, în traducerea lui Constantin Abăluță și Ștefan Stoenescu. Moderator: Vasile Mihalache. Invitați: Acad. Eugen Simion, Acad. Mircea Martin, traducător Constantin Abăluță.

Eveniment

Premiera austriacă a filmului documentar „România: patru patrii“, la Viena Premiera austriacă a filmului documentar „România: patru patrii“, la Viena

Miercuri, 28 septembrie 2016, de la ora 20.30, la cinematograful Village Cinema din Viena, Institutul Cultural Român de la Viena, Ambasada României la Viena şi Let’s CEE Film Festival Vienna organizează premiera austriacă a filmului documentar „România: patru patrii“ (2015, regia şi scenariul Alexandru Solomon, producător Ada Solomon). Va fi prezentată versiunea în limba germană, proiecţia fiind urmată de o sesiune de întrebări şi răspunsuri cu scriitorul Norman Manea şi producătorul Ada Solomon. Evenimentul marchează debutul unui turneu literar al scriitorului în Austria.

Proiecte

Strada de C`Arte 2016, la final Strada de C`Arte 2016, la final

Ediția a V-a a festivalului Strada de C`Arte (21-25 septembrie 2016) a însemnat, în cifre, șase expoziții, șase proiecții de filme, cinci evenimente în Rampa de Jazz și Poezie, patru conferințe și dezbateri, două lansări de carte, o campanie de donație de carte pentru copii, un festival de artă în aer liber, ateliere artistice pentru copii, tururi ghidate în Biblioteca Centrală Universitară ”Carol I” și alte evenimente menite să apropie iubitorul de carte și arte de actul cultural calitativ. „La finele celei de-a V-a ediții putem fi mândri că am oferit un veritabil regal cultural-educațional, atât prin densitatea evenimentelor, cât și prin calitatea acestora! Le mulțumim tuturor partenerilor grație cărora am reușit, așteptăm sugestii pentru ediția următoare și trimitem un gând tandru și luminos către toți care au animat Strada de C’Arte anul acesta!”, a declarat Mireille Rădoi, Directorul General al Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I”.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!