Cetatea Râșnov devine „hotel” pentru cinefili, în cadrul Festivalului de Film și Istorii 2017

Recomandari

Cetatea Râșnov devine „hotel” pentru cinefili, în cadrul Festivalului de Film și Istorii 2017

În perioada 28 iulie – 6 august 2017, cu ocazia Festivalului de Film și Istorii Râșnov, cinefilii vor putea rezerva pe platforma internațională Airbnb unul dintre cele patru corturi militare amplasate în curtea Cetății, de unde vor putea viziona toate filmele difuzate la eveniment. Turiștii care doresc să se bucure de o experiență medievală autentică, într-o cetate fortificată, au ocazia să se cazeze în grădina Cetății Râșnov și să petreacă 2 nopți în corturi militare, construite după modelul celor de acum 800 de ani. În cele 10 zile de festival, în grădina Cetății Râșnov, la cinematograful Amza Pellea, în Biserica Evanghelică și în Piața Unirii din oraș vor fi proiectate peste 40 de producții cinematografice, vor avea loc expoziții, un salon de carte cu 15 edituri invitate, peste 10 evenimente speciale, dezbateri și concerte și Școala de Vară Astra. Tema principală a FFIR 2017 este “Globalizarea Populismului”.

La Țintă!

Cum scăpăm de ”criminalul de război”, dincolo de retorică și stilistică? Cum scăpăm de ”criminalul de război”, dincolo de retorică și stilistică?

O lege trebuie aplicată, chiar dacă ne convine sau nu, chiar dacă ea a fost votată dintr-un interes de grup, partinic și/sau ideologic. Noi, cei care nu facem parte din puterea legislativă, avem pârghiile legale de a corecta, în sala de judecată, în contencios administrativ ori la Curtea Constituțională, legile care ne produc pagube morale sau materiale. Mai avem la îndemână puterea votului și puterea opiniilor noastre prezentate în manifestări publice legale ori în spațiul public (inclusiv pe rețelele de socializare!). Cu această convingere că ”nimeni nu e mai presus de lege” (art. 16 din Constituția României), încerc să deslușesc spinoasa problemă născută din punerea în aplicare a Legii nr. 217/2015 prin care mari personalități din perioada interbelică sunt tratate drept ”criminali de război” pentru că, în tinerețea lor, au aderat la Mișcarea Legionară. Astfel, conform legii, autoritățile locale, sesizate, pe bună dreptate, de Institutul Elie Wiesel, au aplicat Legea și s-au confruntat cu reacțiile propriilor lor alegători. Cum ieșim din această situație creată de și prin aplicarea unei Legi? Folosind, în primul rând, demersul legal. Problema este că nici Mircea Vulcănescu, nici Constantin Noica, nici Emil Cioran nu ar trebui să intre în categoria ”criminali de război” pentru că Tribunalul de la Nürnberg a scos Mișcarea Legionară din rândul organizațiilor fasciste și pentru că multe verdicte de ”criminal de război” au fost date prin hotărâri ale unor instanțe, după terminarea celui de-al doilea război mondial, hotărâri judecătorești ce pot fi anulate astăzi în instanță. Cel mai bun argument: reabilitarea lui Mircea Vulcănescu, urmare a unei hotărâri pronunțate de Tribunalul București pe 31 mai 2017!

Cultură de infringement? Cultură de infringement?

Între 30-31 mai 2017, la Helsinki, în cadrul reuniunii de vară a membrilor IFFRO (International Federation of Reproduction Rights Organisations, federație ce are două reprezentante din România – Copyro și Opera Scrisă.ro), am avut ocazia de a cunoaște, direct de la surse și decidenți, aplicarea directivelor europene în materie. Fostul coordonator al implementării Dreptului de Împrumut Public (Public Lending Right – PLR) în Marea Britanie, dr. Jim Parker, actualul coordonator al rețelei internaționale PLR, a atras atenția asupra faptului că România tergiversează implementarea acestei directive, fiind în situația de a intra în procedura europeană de infringement. Întrebat de oficialii de la Bruxelles și de cei ai IFFRO dacă noii reprezentanți ai puterii politice de la București întreprind ceva concret în rezolvarea acestei probleme, am răspuns rabinic: Sunt prea mulți autori copy-paste printre decidenții politici ca să nu rezolve implementarea Dreptului de Împrumut Public în România! Dincolo de orice fel de diplomație, am luat exemplul Finlandei, țară care și-a trecut în programul său de aniversare a centenarului ”creșterea compensațiilor PLR (increase in PLR compensations as a part of Finland 100 centenary celebration)”. Creșterea este remarcabilă: de la 8,475 milioane de Euro, în 2016, la 14,2 milioane de Euro, în 2017, de la bugetul de stat! În clipa în care voi vedea într-un program de celebrare a celor 100 de ani de la Unire că Guvernul României se va achita de obligațiile sale europene și va da primii bani pentru PLR, voi putea afirma că trăiesc într-un stat normal și european. Până atunci, politicile publice vor fi doar o cultură de infringement!

Kirishitans, Raiul şi Iadul de lângă noi Kirishitans, Raiul şi Iadul de lângă noi

Am văzut de două ori „Silence”, filmul de 159 de minute regizat de Martin Scorsese după romanul cu acelaşi nume scris de Shūsaku Endō. Cu cadre lungi şi picturale, parcă din gravurile maeştrilor din Ţara Soarelui Răsare, poate cea mai rafinată imagine dintre filmele nominalizate la recentul Oscar, “Silence” te provoacă să îţi oferi mai multe posibile răspunsuri atunci când Providenţa pare că tace şi pare că lasă istoria încremenită între îndoctrinare şi apostazie. Aceleaşi întrebări despre condiţia umană faţă cu intoleranţa religioasă te pun pe gânduri, vizionând filmul lui Scorsese, pe nedrept ne luat în seamă la premiile Academiei Americane de Film. În Japonia anului 1639, vânătoarea misionarilor iezuiţi, veniţi din Portugalia, este răsplătită pentru 150 de arginţi. Japonezii convertiţi de aceşti iezuiţi sunt numiţi Kirishitans şi asupra lor se exersează inimaginabile cazne până când aceştia ajung să calce cu tălpile pline de noroi pe o icoană a Maicii Domnului sau pe cea a Mântuitorului. Kirishitans îşi trăiesc şi îşi împărtăşesc credinţa pe ascuns, gata mereu de supliciul şi iadul de pe pâmânt ca un fel de plată pentru Raiul promis şi pentru Marea Linişte din lumea de dincolo. După 378 de ani, Kirishitans sunt vânaţi şi aruncaţi în aer fie în Egipt sau Franţa, fie în imaginarul unei lumi în care corectitudinea politică, consumismul şi post-adevărul ne fac tot mai singuri şi tot mai îndepărtaţi de luminile şi idealurile Umanismului!

România Memoriei! România Memoriei!

În bătăliille personale, de grup, etnice, religioase sau după felul şi chipul unor taxonomii sociale şi etice, memoria joacă un rol identitar. A avea memorie fără mecanisme prin care să o putem accesa devine o problemă şi de suport tehnic, şi de infrastructură a circuitului valorilor sociale şi spirituale. Realitatea lipsei de memorie mi-a fost declanşată după ce am citit, în ultima vreme, ştiri şi pagini web despre România unui viitor mai recent sau mai îndepărtat. Fie că e vorba despre o comisie prezidenţială, fie că este vorba despre o platformă lansată de un prim-ministru, România pare a fi proiectată doar într-o manieră de mecanică a Viitorului, într-o ipoteză în care constructul futurologic e apanajul bancherilor, tehnocraţilor şi al hipsterilor. Cu toate că stindardul Marii Uniri de la 1918 este fluturat ca punct de plecare într-o (re)configurare a priorităţilor naţionale, propunerile care privesc rolul identitar al culturii române vii şi al patrimoniului oferit de creatorii români contemporani sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire! Ce fel de Românie proiectăm fără să avem în vedere modul în care îi accesăm memoria? Fără a rezolva marile probleme tehnice de stocare a informaţiei, fără a gândi, la priorităţi, ca ţara noastră să devină un furnizor cu rază regională şi europeană de stocare şi prelucrare a informaţiei, vom putea imagina un viitor care nu va rezista mai mult de câţiva ani pe un suport electronic. Iată de ce propunerea mea se numeşte – România Memoriei!

Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum

“Sieranevada” e unul dintre cele mai româneşti şi universale filme bune pe care le-am văzut în ultimii 26 de ani pentru că el înregistrează, cu încetinitorul vieţii trăite (şi nu a celei visate!), şabloanele din epoca post-postmodernităţii, unde există atâta loc pentru simulare, picamere şi consum. Trei ore de parastas devin trei ore de intrare, cu privirea care fuge de gros-plan-ul extenuant al ştirilor rele de la televizor, într-un fel care să ne dovedească gradul zero al scriiturii/dicţiunii/trăirii în epoca Net-ului. Realitatea devine un mod stereotip de a rula cotidianul şi evenimentele lui.

Dialogul de carte

”Să te bucuri de ceea ce numesc adulții nimicuri, să râzi cu gura până la urechi, să fii delicat și autentic” ”Să te bucuri de ceea ce numesc adulții nimicuri, să râzi cu gura până la urechi, să fii delicat și autentic”

Maria Constantinescu s-a născut la 20 mai 1975. Este absolventă a Liceului de Arte Plastice ”Al. Plămădeală”, Chișinău (Republica Moldova) -Pictură de șevalet și Pedagogie. Absolventă a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Chișinău (Republica Moldova) – Design Vestimentar; Diplomă de licență – UNATC ”I.L. Caragiale”, București- Scenografia spectacolului de teatru; Diplomă de master -UNATC ”I.L. Caragiale”, București- Regie de Teatru. Din 2010 până în prezent este freelancer în domeniul artelor vizuale. ”Maria Constantinescu desenează de când se ține minte, iar dragostea pentru cărți o are chiar mai dinainte, din primele luni din viață pe care le-a petrecut într-o bibliotecă de sat, unde mama ei lucra în acele vremuri triste când mamele mergeau la serviciu aproape imediat după ce nășteau. Mirosul cărților l-am asociat cu mama, cu laptele matern, cu viața însăși. Cred că era firesc să ajung în punctul în care să vreau cu toată ființa mea să contribui la apariția unor cărți pentru copii. Nașterea primului copil, interesul pentru educația și creșterea armonioasă a copiilor, blogul personal au fost câteva dintre experiențele care au dus la întâlnirea cu autoarea, Andreea Constantin, și apariția cărții ”De ce plângem?- O explicație a plânsului pentru cei mici și cei mari”- editura Cartea Copiilor, 2017. ” (pagina a doua a cărții). Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu ilustratoarea Maria Constantinescu.

Studioul de carte

”Nu poti cunoaște sufletul omenesc fără să citești literatură în permanență, și nu doar literatură de specialitate” ”Nu poti cunoaște sufletul omenesc fără să citești literatură în permanență, și nu doar literatură de specialitate”

Gigi Ghinea s-a născut pe 3 noiembrie 1957, în comuna Bărcănești, județul Prahova. Este licenţiată în psihologie, cu un master în psihoterapie analitică. Este autoare a cărților: ”Iubirea care vindecă”, 2012; ”Respiră, Iubește și Taci”, 2014; ”Cum m-am vindecat de nefericire”, 2015; ”Hazardul și Iubirea dansează împreună”, 2017. După divorțul părinților a plecat cu mama la Dej, orașul ei natal. ”Am locuit cu bunicii din partea mamei. Am urmat școala generală nr 3 din Dej, din clasa a patra până într-a 8-a. Apoi am ales să urmez un liceu la Cluj – care ne învața și niște meserii – deși intrasem la cel mai bun liceu din Dej, Andrei Muresanu, cu o medie destul de mare. Am plecat să fac liceul de Alimentație publică și turism ca să primesc o repartiție și un loc de muncă după liceu, în cazul în care nu intram la facultate. E o poveste lungă, dar niciodată nu m-am gândit că ar putea interesa pe cineva detaliile – deși chiar acestea sunt cauzele profunde ale dramelor mele existențiale. Dar și resortul interior care m-a împins neobosit spre cunoaștere. Am vrut să aflu care este sensul acestei suferințe (așa simțeam atunci) iar mai apoi sensul existenței cu totul. Sunt multe de povestit din perioada copilăriei, adolescenței și tinereții mele. Le voi publica într-o carte cândva… deocamdată vreau ca cititorii să învețe să se conecteze cu esența ființei lor. Iar cei care au traume adânci din copilărie trebuie să meargă la psiholog… doar într-un cabinet, ghidați de un specialist le pot înțelege și depăși. Eu mi-am fost propriul vindecător. Pentru că așa a fost să fie”- Gigi Ghinea. Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Gigi Ghinea despre cea mai recentă carte a sa, ”Hazardul și Iubirea dansează împreună”.

Postcard

Parteneriat între Grupul Editorial Art și Klett Gruppe Parteneriat între Grupul Editorial Art și Klett Gruppe

Luni, 17 iulie 2017, la București, în cadrul unei conferințe de presă, a fost semnat primul parteneriat exclusiv dintre o importantă editură românească, Grupul Editorial Art, și unul dintre cele mai mari grupuri editoriale educaționale din Europa. Klett Gruppe (Germania), deținător al 67 de companii în 15 țări, au La conferința de presă au fost prezenți: Philipp Haussmann (Germania), CEO Klett Gruppe, Bojan Vrtaç (Slovenia), CFO Klett Gruppe Europa de Est și Dan Iacob, director general Grupul Editorial Art. Semnarea parteneriatului dintre Grupul Editorial Art și Klett Gruppe aduce în România 125 de ani de experiență de pe cea mai mare piață de carte educațională din Europa, Germania, în conceperea și redactarea de manuale școlare și de materiale auxiliare educaționale. În următorii ani, noua editură creată în urma parteneriatului, Art Klett, își propune să devină o companie solidă, care să poată concura pentru titlul de principal producător de carte cu profil educațional din Sud-Estul Europei. Manualele și materialele auxiliare concepute în cadrul parteneriatului se adresează grupei de vârstă de la 6 la 18 ani (Clasele 0-XII), fiind planificată extinderea și pe piața preșcolară. De asemenea, noua editură creată include în proiectele sale și dezvoltarea de manuale digitale europene, care să cuprindă peste 400 de aplicații multimedia. Manualele și materialele auxiliare vor fi realizate de autori români, precum și de autori străini, valorificând experiența europeană pe care Klett Gruppe o aduce în cadrul parteneriatului.

Cronica de carte

(In)Certitudinea de a fi într-o relație (In)Certitudinea de a fi într-o relație

Când vorbim despre o carte despre relațiile de cuplu ar trebui să pornim înarmați cu ideea că normalitatea și, mai cu seamă, proiecția despre normalitate, frumos, bine sunt tot atâtea proiecții individuale care ne pot duce pe vârful propriului nostru munte de individualitate. Astfel, dincolo de stilistica efervescentă și cu inflexiuni retorice și chiar poetice de a pune în pagini cazuistica unor relații ce își au drept scop suprem iubirea care dăruie, care se dăruie, suntem atenți dacă ni se propune, prin noua carte al lui Gáspár György – ”Revoluția iubirii. O altfel de poveste despre atașament și relații”, un sistem de sondare în feluritele și multiplicatele proiecții individuale despre atașament și relații. Ce rămâne după ce dezbrăcăm de bibliografie, citate și efect stilistic această carte? (In)Certitudinea felulului în care dorim să relaționăm cu Celălalt, cu Alesul, felul în care ne desprindem de și din matrița ”după chipul și asemănarea noastră”, lăsând un loc de comunicare cu felul în care ne putem debarasa de șabloane și de imaginea prefabricată a lui Celălalt.

Agenda de carte

Scriitorul Eugen Suciu, la MNLR Scriitorul Eugen Suciu, la MNLR

Sâmbătă, 22 iulie 2017, de la ora 13.00, la sediul Muzeului Național al Literaturii Române, Seria ”Scriitori contemporani la muzeu”, inaugurată la începutul lunii mai a acestui an, continuă cu scriitorul Eugen Suciu. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

Eveniment

Traducerea Ancăi Roncea din textele Andrei Rotaru, câștigătoare a concursului revistei ”Asymptote” Traducerea Ancăi Roncea din textele Andrei Rotaru, câștigătoare a concursului revistei ”Asymptote”

”Asymptote Journal”, una dintre cele mai apreciate publicații literare din America, dar și la nivel internațional, care a publicat autori și traduceri de excepție ale unora dintre cei mai importanți scriitori, a organizat la începutul acestui an, pentru a treia oară consecutiv, concursul internațional de traduceri ”Close Aproximations”. Destinat traducătorilor de poezie și proză, Close Aproximations i-a avut în acest an jurați pe traducătorii și scriitorii David Bellos (ficțiune) și Sawako Nakayasu (poezie). Câștigătorii acestei competiții sunt publicați de revista Asymptote și de partenerii acesteia, The Guardian. Printre traducerile publicate de Asymptote Journal de-a lungul timpului se regăsesc texte semnate de J.M. Coetzee, Ann Goldstein, Daniel Hahn, Lydia Davis, Pierre Joris, Forrest Gander, Ellen Elias-Bursac și Deborah Smith. Anul acesta, câștigătoarea Close Aproximations, secțiunea poezie, este Anca Roncea, care a tradus un fragment din manuscrisul în lucru al poetei Andra Rotaru.

Proiecte

GOLDEN FRAME#7, la Atelier 030202 GOLDEN FRAME#7, la Atelier 030202

Joi, 29 iunie 2017, între orele 17.00-21.00, ATELIER 030202 vă invită la vernisajul expoziției GOLDEN FRAME#7. GOLDEN FRAME 030202 este un spațiu de artă experimentală situat în curtea Galeriei de Artă Contemporană ATELIER 030202 din București (Sala Nouă a Teatrului de Comedie, str. Sfânta Vineri nr. 11). GOLDEN FRAME 030202 este o ramă aurie de tablou clasic cu dimensiunile de 200×300 cm, montată pe zidul galeriei ATELIER 030202. În acest spațiu-ramă artiștii vor performa prin diferite forme de exprimare vizuală și experimentală. GOLDEN FRAME 030202 încurajează şi sprijină tineri artişti vizuali și creatori de muzică contemporană proeminenţi pentru spaţiul artistic românesc și internațional. Sprijină creaţia contemporană în ariile tematice ale artelor vizuale de nișă, ale artelor muzicale şi spectacolului viu; crează un patrimoniu cultural imobil cu valoare inovativă (lucrari de artă contemporană, documentare video de profil, interviuri artiști); încurajează practici artistice participative şi dezvoltarea de noi forme de expresie artistică (performance-uri, improvizaţii live de sunet și imagine); propune un experiment artistic vizual, muzical, performativ de valoare pentru schimbarea mentalităţilor, pentru plu ralitate estetică şi diversitate culturală. Proiectul abordează un format participativ, care asigură implicarea activă a publicului. Actul creator devine public. Actul creator devine spectacol! Curator: Mihai Zgondoiu. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!