După ce am iniţiat Scrisoarea de Protest „Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”, am primit foarte multe mesaje de sprijin şi încurajare pe contul meu de email, pe facebook sau pe agentiadecarte.ro. Nedreptatea şi discriminarea evidentă la care sunt supuşi creatorii români au creat o punte de comunicare şi solidaritate pentru personalităţi care au alte opţiuni politice, sociale şi chiar estetice. Atunci când am declanşat protestul am luat în calcul inclusiv şi gestul extrem de a face greva foamei. Mi-am anunţat intenţia unor prieteni şi cunoscuţi. Mesajul lor a fost că în mocirla societăţii în care trăim acest gest suprem n-ar găsi nici aderenţă publică (într-o ţară care moare de foame la propriu!), nici reacţie din partea decidenţilor politici care au dus România într-un dezastru social, economic şi moral. „Miştocarii n-au nimic sfânt”, mi-a scris aflând de intenţia mea Şerban Foarţă, marele poet şi traducător aducându-mi un argument atât de puternic încât m-a făcut să nu mai iau în calcul greva foamei: „Mă tem, îmi mărturisea Şerban Foarţă, (vorba lui Paler) că ultima grijă a unor inşi cvasidecerebraţi e tocmai creierul (cu excepţia ăluia pane!). Să auzim de bine, de rău, cum îşi spun surzii între ei, când îşi iau bun rămas, la telefon”.

Cu puţin timp în urmă am participat la mai multe festivaluri de literatură organizate în ţară. Fie că reuneau scriitori din tânăra generaţie, fie că aduceau în prim plan scriitori la început de drum, ele aveau ca scop repoziţionarea scriitorului faţă de propriul debut şi începuturile sale. Zilele trecute, o tânără mă întreba cum poate căuta şi găsi cursuri de creative writing destinate tinerilor nedebutaţi. A trebuit să mă întorc în timp şi să realizez că poate, pe “vremea mea”, exista un mai mare interes faţă de tinerii învăţăcei.