„Cu bastonul prin București”

Recomandari

„Cu bastonul prin București”

Sâmbătă, 26 iulie 2014, de la ora 11.00, în fața Ateneului Român, Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate – ARCEN lansează un inedit traseu-cultural al Capitalei, în cadrul proiectului „Cu bastonul prin București”. Proiectul cuprinde anul acesta 14 tururi ghidate gratuite, desfășurate pe un traseu de 2 km, în fiecare sâmbătă de la ora 11.00 și duminică de la ora 18.00, având de fiecare dată ca punct de pornire Ateneul Român.

Recomandari

Platforma X: APEL pentru proiecte de artă digitală, interactivă și new media

Asociația 4Culture în co-producție cu Tangaj Dance au dat startul unui program de rezidențe— Platforma X care oferă suport în cercetarea și producția de proiecte interactive, new și trans-media, dedicat noii generații de artiști interactivi din România și din Europa.

La Tinta!

Un eveniment identitar şi exponenţial pentru Capitala Culturală europeană Un eveniment identitar şi exponenţial pentru Capitala Culturală europeană

În ultima vreme, după ce am participat la evenimente culturale importante la Timişoara, Craiova, Cluj, Iaşi şi Bucureşti, problema desemnării unui capitale culturale europene în România ridică şi probleme de infrastructură culturală, şi de identitate şi viziune culturală. Autorităţile locale din oraşele amintite au înţeles imensa oportunitate de investiţii şi de imagine generată de intrarea în competiţia pentru capitala culturală europeană. Peste tot unde am fost, am spus că fiecărui oraş îi lipseşte un eveniment cultural identitar şi exponenţial. Chiar dacă Clujul are TIFF-ul, Craiova – Festivalul Shakespeare, Iaşiul şi Timişoara – un festival internaţional de literatură şi un festival internaţional al educaţiei, aceste evenimente nu au ajuns să aibă o dimensiune europeană de prim rang şi nu sunt cotate în primele 5 evenimente anuale ale fiecărui gen artistic. Am dat exemplul Sibiului care, dacă nu ar fi avut Festivalulul Internaţional de Teatru iniţiat de Constantin Chiriac şi dacă nu l-ar fi avut pe Chiriac însuşi, nu ar fi avut miză pentru a fi ales capitală culturală europeană. Cei de la Paphos, în Cipru, unde am fost, în 2009, cu o delegaţie condusă de primarul Neculai Onţanu, au reuşit să convingă juriul european şi să obţină titlul de capitală culturală europeană, în 2017, cu conceptul „Uzina culturală în aer liber” şi festivalul de operă în aer liber din cetatea antică, cu o istorie de aproape 20 de ani. A fost mai important pentru ciprioţi conceptul şi programul în faţa infrastructurii! Sunt tare curios să aflu ce va prevala pentru români?

Spiritul critic nu e dependent de Net sau de facebook! Spiritul critic nu e dependent de Net sau de facebook!

Dl.Nicolae Manolescu reproşează Internetului că nu are “spirit critic”. Nu-l bănuiesc pe distinsul profesor şi critic literar că face o confuzie regretabilă între mediu, mijloc, suport şi conţinut. Spaima că reţeaua web este o ameninţare la adresa culturii, a literaturii, a spiritualităţii şi chiar a umanităţii e una, însă, de actualitate pentru foarte mulţi intelectuali care nu exersează mijlocul numit Internet. Cum sunt din fire optimist, cred că noile tehnologii ale informaţiei şi ale comunicării vor face actul lecturii din ce în ce mai democratic, oferindu-ne, într-o mare de informaţii şi între miliarde de acte de divertisment, şi produse culturale de calitate. Cartea ca obiect de hârtie care provoacă sinestezii nu va dispărea şi va fi, pentru cei iniţiaţi, o altă formă de rezistenţă în post-posmodernitate sau post-istorie. Lectura va avea un tot mai pronunţat caracter utilitar şi info-educaţional, iar cartea de valoare estetică va interesa doar pe cei care vor găsi în gimnastica limbajului şi a gândirii şi în construcţiile ficţionale temeiuri pentru devenire şi pentru un altfel de a fi. Aşa cum poezia şi umanitatea noastră nu vor dispărea din cauza tehnologiilor, nici cartea pe suportul de hârtie nu va urma profeţitul sfârşit!

Despre AFCN, fără patimă şi fără abjecţie Despre AFCN, fără patimă şi fără abjecţie

Înţeleg supărările şi frustrările celor care nu au câştigat licitaţia de proiecte culturale organizată de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Eu însumi am trecut, în ultimii ani, prin stări de perplexitate după ce am văzut că proiectele depuse de mine au fost respinse de către experţi care astăzi strigă în gura mare că sunt nedreptăţiţi pentru că nu au primit nici-un leu pentru proiectele lor. De fiecare dată, însă, am urmat calea instituţională a contestaţiei şi a protestului civilizat, fără să demasc public conspiraţii văzute sau nevăzute împotriva mea şi a proiectelor pe care le-am depus la AFCN. O postare pe facebook a domnului Dragoş Neamu, preşedintele Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, m-a şocat şi mi-a confirmat ieşirile sale din decorul logicii şi al bunului simţ. Dl. Neamu, care a câştigat, doar în acest an, un proiect la aria „Activităţi muzeale şi activităţi privind promovarea culturii scrise (inclusiv lecturile publice)”, a postat următoarea delicateţe stilistică: „ma f… in el de afcn”. Oare ce-l mâna pe el în luptă? Faptul că nu a mai câştigat câte trei sau patru proiecte la ariile de finanţare AFCN şi faptul că aura sa de mare manager cultural (de care face atâta tapaj!) a fost eclipsată. Obsesia anulării unor concursuri e mai veche la domnia sa, ultima sa cerere de acest gen fiind susţinută public după ce colegul său de birou şi bunul său prieten a pierdut concursul pentru funcţia de manager al Muzeului Naţional al Literaturii Române. Noroc că autorităţile şi lumea noastră culturală cunosc fineţurile domnului în cauză şi nu-l iau în seamă! Dar discuţia despre AFCN trebuie purtată, fără patimă şi fără abjecţie!

Ce probleme are de rezolvat noul preşedinte al Academiei Române? Ce probleme are de rezolvat noul preşedinte al Academiei Române?

În această lună, Academia Română îşi va alege, mai întâi, pe 8 aprilie 2014, preşedintele şi, mai apoi, pe 24 aprilie 2014, vicepreşedinţii şi secretarul general. Una dintre instituţiile de la noi care concurează, în sondaje, Biserica Ortodoxă Română la încredere, Academia Română, nu se vede în mass-media autohtonă, iar despre alegerile conducerii acestui „cel mai înalt for ştiinţific al României” nu găseşti elementare informaţii nici măcar pe pagina web a instituţiei din Calea Victoriei nr.125 . Faptul că abia am putut găsi o ştire pe web despre cei trei candidaţi la funcţia de preşedinte şi faptul că nu au fost făcute public programele candidaţilor ne arată imensul decalaj de cultură organizaţională pe care îl înregistrează în acest moment Academia Română. Până şi la mult hulita şi criticata Federaţie Română de Fotbal au fost prezentate programele de candidatură şi susţinerile publice ale candidaţilor!

Terapie pentru fantome, vampiri şi figuri abulice Terapie pentru fantome, vampiri şi figuri abulice

E lună plină! Tocmai am venit de la lansarea unei cărţi foarte frumoase de poezie, “Cartea dragostei” de Bogdan O. Popescu, apărută la Humanitas, cea mai frumoasă carte de poezie din ultimii 10 ani, după cum a afirmat Mircea Cărtărescu la lansare. Luna e tot mai luminată şi îmi trimite, în loc de raze nocturne, câteva versuri din Florin Dumitrescu: “Luna pe bloc umedă ca-ntr-un acvariu / orele bea ca pe întâiul salariu”. Luna plină mă invită la introspecţie. Cu ochii deschişi, visez că sunt alături de cei cinci evrei rătăcitori din filmul lui Nae Caranfil, “Closer to the Mooon”, şi, fără să ne privim în ochi şi în aparatul de filmat, încercăm să ne răspundem dacă am fost fericiţi în ultimii 10, în ultimii 20 de ani. Cei cinci din filmul lui Caranfil, cu umor negru şi cu asumarea eşecului social în care au trăit şi pentru care au pus umărul, au ales să joace într-o farsă ce s-a terminat cu moartea prin împuşcare. Eu ce voi alege, după atâtea şi atâtea iluzii gonflate şi pierdute? Voi alege poezia ca terapie şi ca drum iniţiatic! “Numai sinceritatea uneşte” – citesc din “Cartea dragostei”. Fără o miză interioară profundă, îmi dau seama, viața ni se transformă tot mai mult într-o cursă a înarmării materiale și, prin efect, într-o cursă egotică.

Dialogul de carte

”Ora exactă în literatură nu se dă în fiecare zi. Se dă rar. Și nu se dă de la centru” ”Ora exactă în literatură nu se dă în fiecare zi. Se dă rar. Și nu se dă de la centru”

Jurnalista și scriitoarea Eliza Macadan, stabilită în Italia, a lansat, de curând, volumul ”Mâna scrie sunetul. Elecțiuni afective de poezie italiană contemporană” (editura Eikon), o antologie de poezie italiană, pe care a tradus-o în limba română. Legătura pe care scriitoarea o face între literatura celor două țări funcționează în ambele sensuri, cea mai recentă traducere a sa din română în italiană fiind un grupaj de 11 poeme ale lui Tudor Arghezi, pentru o plachetă lansată în cadrul Festivalului Internațional de Literatură ”Tudor Arghezi” de la Târgu Jiu și Târgu Cărbunești, cu ilustrațiile lui Ivan Kancev (organizator Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj), festival în cadrul căreia a fost premiată pentru promovarea operei argheziene peste hotare. Dorina Cioplea a dialogat cu autoarea, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, despre poezia contemporană română și italiană și despre necesitatea traducerilor.

Studioul de carte

”Voiam ca oamenii să se regăsească peste ani și ani, ca într-un portret colectiv al unei societăți de tranziție” ”Voiam ca oamenii să se regăsească peste ani și ani, ca într-un portret colectiv al unei societăți de tranziție”

Daniel Bălănescu, artist român stabilit în Marea Britanie de câțiva ani, folosește în lucrările sale un personaj, running man, ce revine din ce în ce mai des și care nu reprezintă altceva decât trecerile și traversările autorului și privitorului prin lume. În cea mai recentă expoziție a sa din România, ”Traversare. Eu sunt sistemul”, realizată la Aiurart București și curatoriată de Dan Pleșa, printre altele, artistul adună la un loc câteva sute de cartele de metrou într-o instalație care te bagă sau te scoate din sistem, după caz. ”~Traversare. Eu sunt sistemul~ este un proiect centrat în jurul temelor inconfortabile care vorbesc despre relaţia dintre individ şi societate, dintre libertatea de a alege şi putere. Nu e o expoziţie politică, în niciun caz, după cum ai putea fi tentat să crezi atunci când te gândeşti la aceste teme. E de fapt o meditaţie despre individ şi libertatea la care are acces individul astăzi, într-o lume în care distanţele şi graniţele nu mai par insurmontabile şi în care individul se pierde într-o mulţime, iar mulţimea devine de prea multe ori o masă”, spune Dan Pleșa în textul său curatorial.

Postcard

Mircea Opriţă, Marian Truţă şi Michael Haulică, printre laureaţii Premiilor „Vladimir Colin“ 2014 Mircea Opriţă, Marian Truţă şi Michael Haulică, printre laureaţii Premiilor „Vladimir Colin“ 2014

Vineri, 11 iulie 2014, la ceainăria ArCub din Bucureşti, a avut loc decernarea Premiilor „Vladimir Colin“ pentru literatură fantastică și sf românească. Aflate în acest an la a VI-a ediție, Premiile „Vladimir Colin“ au fost instituite în 1999 de către Ion Hobana și Gérard Klein în amintirea prietenului lor comun. Doar primele două ediții s-au succedat în ani consecutivi și au beneficiat de sponsorizarea prin cedarea de către Gérard Klein a drepturilor de autor ce îi reveneau în urma publicării cărților sale în România; de la cea de-a treia ediție, din 2005, Premiile „Vladimir Colin“ au fost organizate din trei în trei ani, sponsorizate fiind de persoane din România și din străinătate, care prețuiesc opera coliniană. Câștigătorii au fost și sunt deciși de un juriu de cinci persoane, la primele patru ediții (2000, 2001, 2005, 2008), președintele acestuia fiind Ion Hobana. La ediția din 2014, juriul Premiilor „Vladimir Colin“ a fost compus din: Cornel Robu (președinte al juriului, critic și teoretician al genului sf, fost profesor la Universitatea „Babeș – Bolyai“ din Cluj), George Ceaușu (scriitor, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași), Lucian-Vasile Szabo (critic și istoric literar, lector la Universitatea de Vest din Timișoara), Sebastian A. Corn (scriitor, București), Cătălin Badea-Gheracostea (critic literar, București). Pentru ediția a VI-a a Premiilor „Vladimir Colin“, juriul a decis crearea a două noi categorii: premiul pentru literatură fantastică să fie acordat separat pentru Roman și pentru volum de Proză scurtă; de asemenea, „Texte de frontieră“, pentru a atrage atenția asupra volumelor de gen inovatoare, greu încadrabile, volume care anticipează însuși felul de a face sf&f. Lureaţii ediţiei din 2014 sunt Mircea Opriță, Marian Truță, Liviu Radu, A.R. Deleanu, Györffy-Déak György şi Michael Haulică.

Cronica de carte

Bem un whisky la sinagogă? Bem un whisky la sinagogă?

Canadianul Seymour Mayne, dacă şi-ar deschide o bancă, de unde să împrumute umor, în locul verzişorilor foşnitori, fie şi din ăia de la nord de Detroit, nu l-ar paşte falimentul. De origine evreiască, în prozele din volumul “Batrâna canapea albastră”, apărut la editura Adenium recent, reuşeşte să lumineze cu căldură şi înţelegere o lume care, mie unuia, îmi e străină şi despre ale cărei cutume nu ştiu decât până la elocventul genunchi al broaştei. Dacă ar fi să compar prozele lui cu ale altor mânători de iluzii pe ogorul literaturii, îmi vin în minte, la repezeală, numele lui Mark Twain şi al lui Woody Allen. Nu neapărat pentru contextualizarea valorii, am în vizor verva şi naturaleţea scriiturii. Mayne nu vrea să pară mai deştept decât este, şi e brici!, povesteşte ca unor prieteni. Şi tocmai colocvialitatea incită şi păstrează atenţia nealterată la lectură.

Agenda de carte

Patru noi colecții apărute la Editura Național Patru noi colecții apărute la Editura Național

O serie inedită a fost lansată luna aceasta de Editura NAŢIONAL, fiind compusă din patru colecţii irezistibile, care se adresează cititorilor de orice gen. Accesibile, atât ca preţ (15 lei) cât şi din punct de vedere al conţinutului, colecţiile sunt scrise în mileniul al III-lea de autori străini celebrii, într-o notă alertă, atractivă şi fără perdea, care-l ţine pe cititor cu sufletul la gură. Colecţiile „Poliţia criminală – Cazuri Speciale“, „FBI – Divizia secretă“, „Romanul de dragoste“ și „Justiţie fără limite“ sunt titlurile celor patru noi colecții apărute la Editura Național.

Eveniment

A doua ediție a Festivalului Strada Armenească A doua ediție a Festivalului Strada Armenească

În perioada 1-3 august 2014, va avea loc cea de-a doua ediție a Festivalului Strada Armenească, eveniment organizat de ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în parteneriat cu Uniunea Armenilor din România. Astfel, cultura armeană va fi prezentată într-un mod interactiv, adresându-se tuturor bucureştenilor care îşi doresc să vadă Strada Armenească prinzând viaţă. În cadrul festivalului vor avea loc concerte de muzică tradiţională şi modernă, spectacole de dans și ateliere de caligrafie şi creaţie. Vizitatorii vor putea gusta bucate armeneşti în cadrul restaurantelor cu specific şi vor putea savura, la cafeneaua amplasată pe Strada Armenească, tradiționala cafea la nisip, asortată cu delicatese orientale. De asemenea, locuitorii Capitalei vor avea ocazia de a descoperi o mică parte din Armenia în cadrul bazarului organizat pe Strada Armenească, de unde îşi vor putea achiziţiona bijuterii, obiecte de ceramică, ţesături armeneşti, obiecte handmade, dar şi cărţi, icoane sau ilustraţii cu motive armeneşti. Nu vor lipsi nici activitățile dedicate celor mici, aceștia fiind invitați să participe la atelierele organizate de Mark Twain International School.

Proiecte

Sibiul în mai mulţi prieteni de poezie Sibiul în mai mulţi prieteni de poezie

Între 11-13 iulie 2014, am fost la Sibiu, în juriul Premiilor Naţionale pentru Poezie Mircea Ivănescu şi ca invitat al Festivalului Internaţional de Poezie Artgothica. Am onorat, astfel, invitaţia prietenului de poezie – Adrian Suciu, un ferment cultural tot mai imaginativ şi tot mai ludic. Juriul a fost prezidat de Nora Iuga, o scriitoare charismatică pe care o iubesc. Vitalitatea Norei Iuga este molipsitoare şi ea demonstrează o ştiinţă de a trăi resorturile interioare ale poeticului aproape în toate momentele biograficului, fie că e vorba de un recital public, fie că e vorba de frenezia cu care am urmărit semifinala Brazilia-Olanda de la Cupa Mondială. În juriu, am fost alături de Lucian Vasilescu, un senior venit să se apere cu versul în Estul sălbatic, şi Adrian Suciu. Cazarea participanţilor la festival a fost făcută într-un loc de poveste, Casa cu Cariatide, clădire a cărui proprietar, aflu de pe net, a fost cel mai celebru argintar din Cetatea Sibiului, Sebastian Han. Denumirea provine de la statuile din faţa casei care ,,susţin’’, asemenea unor coloane, clădirea. Arhitectura casei, în stil baroc, s-a potrivit de minune sonurilor amestecate cu versuri şi adjuvanţi lirici ce străbăteau din curtea interioară a “cariatidelor”. Au fost trei zile minunate ce s-au dus până la răsărit, cele mai multe ore petrecându-le cu prietenul meu Robert Şerban, căruia, la Clubul Imperium, i-am dedicat un poem, în timp ce ascultam o trupă de jazz. Poemul scris la Sibiu, în rândurile ce urmează. Îi felicit pe laureaţi: Valeriu Mircea Popa, Adi Filimon, Florentina Crâsta şi Cristina Cîrnicianu!

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!