Spectacolul ”De vânzare”, elogiat de presa națională spaniolă

Recomandari

Spectacolul ”De vânzare”, elogiat de presa națională spaniolă

”De vânzare”, „acest spectacol imersiv, în format cinemascopic, situează spectatorul în centrul unei experiențe dramatice revelatoare”. Astfel sintetizează cronica publicată de cotidianul național spaniol El País impactul pe care piesa scrisă și pusă în scenă de Gianina Cărbunariu, în producția Teatrului Odeon din București, l-a avut asupra publicului prezent la Festivalul Internațional de Teatru și Artă de Stradă de la Valladolid. Compania teatrului bucureștean a revenit pentru a doua oară în Spania, în perioada 25-26 mai 2017, cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Madrid, după ce același spectacol fusese prezentat în luna octombrie a anului trecut la Centrul Dramatic Național din Madrid, principala scenă de repertoriu a Spaniei.

La Țintă!

Kirishitans, Raiul şi Iadul de lângă noi Kirishitans, Raiul şi Iadul de lângă noi

Am văzut de două ori „Silence”, filmul de 159 de minute regizat de Martin Scorsese după romanul cu acelaşi nume scris de Shūsaku Endō. Cu cadre lungi şi picturale, parcă din gravurile maeştrilor din Ţara Soarelui Răsare, poate cea mai rafinată imagine dintre filmele nominalizate la recentul Oscar, “Silence” te provoacă să îţi oferi mai multe posibile răspunsuri atunci când Providenţa pare că tace şi pare că lasă istoria încremenită între îndoctrinare şi apostazie. Aceleaşi întrebări despre condiţia umană faţă cu intoleranţa religioasă te pun pe gânduri, vizionând filmul lui Scorsese, pe nedrept ne luat în seamă la premiile Academiei Americane de Film. În Japonia anului 1639, vânătoarea misionarilor iezuiţi, veniţi din Portugalia, este răsplătită pentru 150 de arginţi. Japonezii convertiţi de aceşti iezuiţi sunt numiţi Kirishitans şi asupra lor se exersează inimaginabile cazne până când aceştia ajung să calce cu tălpile pline de noroi pe o icoană a Maicii Domnului sau pe cea a Mântuitorului. Kirishitans îşi trăiesc şi îşi împărtăşesc credinţa pe ascuns, gata mereu de supliciul şi iadul de pe pâmânt ca un fel de plată pentru Raiul promis şi pentru Marea Linişte din lumea de dincolo. După 378 de ani, Kirishitans sunt vânaţi şi aruncaţi în aer fie în Egipt sau Franţa, fie în imaginarul unei lumi în care corectitudinea politică, consumismul şi post-adevărul ne fac tot mai singuri şi tot mai îndepărtaţi de luminile şi idealurile Umanismului!

România Memoriei! România Memoriei!

În bătăliille personale, de grup, etnice, religioase sau după felul şi chipul unor taxonomii sociale şi etice, memoria joacă un rol identitar. A avea memorie fără mecanisme prin care să o putem accesa devine o problemă şi de suport tehnic, şi de infrastructură a circuitului valorilor sociale şi spirituale. Realitatea lipsei de memorie mi-a fost declanşată după ce am citit, în ultima vreme, ştiri şi pagini web despre România unui viitor mai recent sau mai îndepărtat. Fie că e vorba despre o comisie prezidenţială, fie că este vorba despre o platformă lansată de un prim-ministru, România pare a fi proiectată doar într-o manieră de mecanică a Viitorului, într-o ipoteză în care constructul futurologic e apanajul bancherilor, tehnocraţilor şi al hipsterilor. Cu toate că stindardul Marii Uniri de la 1918 este fluturat ca punct de plecare într-o (re)configurare a priorităţilor naţionale, propunerile care privesc rolul identitar al culturii române vii şi al patrimoniului oferit de creatorii români contemporani sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire! Ce fel de Românie proiectăm fără să avem în vedere modul în care îi accesăm memoria? Fără a rezolva marile probleme tehnice de stocare a informaţiei, fără a gândi, la priorităţi, ca ţara noastră să devină un furnizor cu rază regională şi europeană de stocare şi prelucrare a informaţiei, vom putea imagina un viitor care nu va rezista mai mult de câţiva ani pe un suport electronic. Iată de ce propunerea mea se numeşte – România Memoriei!

Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum

“Sieranevada” e unul dintre cele mai româneşti şi universale filme bune pe care le-am văzut în ultimii 26 de ani pentru că el înregistrează, cu încetinitorul vieţii trăite (şi nu a celei visate!), şabloanele din epoca post-postmodernităţii, unde există atâta loc pentru simulare, picamere şi consum. Trei ore de parastas devin trei ore de intrare, cu privirea care fuge de gros-plan-ul extenuant al ştirilor rele de la televizor, într-un fel care să ne dovedească gradul zero al scriiturii/dicţiunii/trăirii în epoca Net-ului. Realitatea devine un mod stereotip de a rula cotidianul şi evenimentele lui.

Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat

De la an la an, adolescenții (la această vârstă controversată) șochează măcar o parte din generațiile anterioare. Babele își scuipă în sân, preoții se închid în biserică și înalță rugăciuni fierbinți, iar vecinii care își trăiesc 90% din viață la scara blocului dau dezaprobator din cap când trece vreun adolescent cu o freză ce sfidează legile gravitației sau vreo fată cu blugii rupți și părul colorat curcubeu. ”Ăștia n-au nimic în cap”, ”nu mai citesc nimic”, ”pe vremea mea…” sunt doar câteva dintre refrenele care se perpetuează cu brio printre cei care au uitat că au fost adolescenți sau, mai rău, printre cei cărora mereu le-a fost teamă să aibă o personalitate. Ei bine, eu cunosc liceeni care fac voluntariat în muzee și biblioteci și nu, nu sunt inadaptați social sau ”tocilari”. Sunt tineri cool, care merg la școală și, culmea! mai și citesc din plăcere!

Mecena nu e sigur român! Mecena nu e sigur român!

Nu trebuie doar să priveşti la ştirile rele de la la televizor ca să afli despre situaţia precară în care se află cultura, educaţia şi chiar infrastuctura sportivă din ţara noastră. Televiziunile au făcut vedete de carton pentru nişte consumatori care sunt din ce în ce mai dezorientaţi. Actele de mecenat pentru proiecte culturale sunt atât de discrete, încât ai putea crede că e mai uşor să sari de la 10000 de metri înălţime decât să dai de industriaşi şi capitalişti care să finanţeze proiecte pentru minte, inimă şi literatură, doar de amorul artei. Cu rarele excepţii care confirmă regula, putem afirmă fără a greşi prea mult că Mecena nu e sigur român! Ne-o confirmă, de altfel, şi Mircea Eliade care, într-o conferinţă radiofonică din august 1934, se plângea de faptul că milionarii români nu sprijină cultura română! Accesoriile cu cristale Swarovsky şi cu perle dau mult mai bine “la cameră”, decât construirea unei galerii de artă, a unei biblioteci sau a unei piste olimpice de canotaj! Înainte de a-i pune în aceeaşi oală pe toţi milionarii români în lei sau euro, putem remarca lipsa de viziune şi chiar de interes naţional a decidenţilor politici faţă de gestul mecenatului. Mecanismele greoaie şi birocratice ale statului îi descurajează pe oamenii cu bani să sprijine acte de cultură, programe info-educaţionale sau de cercetare. Asta pentru ca statul vrea să ia el banii pentru a-i cheltui, cel mai adesea, după interesele de trib ale celor care se ocupă astăzi de soarta culturii, a educaţiei şi a sănătăţii, la nivel local sau naţional! În loc să-i încurajăm pe milionari să creeze asociaţii şi fundaţii, construcţii culturale şi premii, punem piedici şi cote mici de deducere pentru profitul distribuit în acte de mecenat.

Dialogul de carte

”Poezia și muzica au capacitatea a ne aminti de acele părți din noi de care uităm cu ușurință, în viața de zi cu zi” ”Poezia și muzica au capacitatea a ne aminti de acele părți din noi de care uităm cu ușurință, în viața de zi cu zi”

Denisa Duran este poetă, traducătoare și manager cultural. Autoare a cinci volume de poezie, primele trei semnate cu numele Denisa Mirena Pişcu. Este prezentă în mai multe antologii naţionale şi internaţionale iar selecții din poemele ei au fost traduse în treisprezece limbi străine. În anul 2015 a creat împreună cu Bruno Pisek, compozitor austriac, autor, director de cor, inginer de sunet și autor de proiecte pentru radio, lucrarea radiofonică “Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?”, difuzată la Radioul Național Austriac, în cadrul emisiunii ORF Kunstradio – Radiokunst: o lucrare “proaspătă, captivantă, complexă… ; o concepție originală, avangardistă; o simfonie extraordinară de versuri, șoapte și sunete, care conturează orașul”. Colaborarea lor a început în anul 2009, când Bruno a făcut primele înregistrări cu mediul ambiental din București și cu textele despre oraș ale Denisei. ”Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?” – două puncte de vedere asupra orașului: al străinului și al locuitorului, pe parcursul mai multor ani, comprimate într-un performance de o oră. Bucureștiul este descris în trei limbi: română, germană și engleză. Performance-ul este îmbogățit de implicarea unor tineri și foarte talentați artiști români: muzicienii Diana Miron (vioară) și Laurențiu Coțac (contrabas) și actorii: Oana Dragnea, Ana Donosa, Carmen Gâlcă, Dan Lupu și Ioana Lixăndroaia – care formează corul de voci. Proiect realizat cu sprijinul Forumului Cultural Austriac. Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Denisa Duran și Bruno Pisek despre spectacolul sonor ”Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?”, care a avut două reprezentații, la București, în luna februarie 2017.

Studioul de carte

Meditaţii stilizate,  muzică interpretată prin culoare,  sinestezie.  Cu şi despre Peter Kneipp. Meditaţii stilizate, muzică interpretată prin culoare, sinestezie. Cu şi despre Peter Kneipp.

Peter Kneipp a avut vernisajul expoziţiei ’Metamorfoze’ la galeria Agora din Reşiţa, în 08 septembrie 2016. M-am dus să revăd lucrările după vernisaj, pe îndelete, singur, într-o altă zi. Prima lucrare care m-a ’chemat’ a fost ’Timp şi spaţiu’. Douglas Hofstadter, o legendă în lumea ştiinţelor cognitive, a primit, în 1999, premiul Pulitzer pentru cartea ‘ Gödel, Escher, Bach: An Eternal Golden Braid’, în care a explorat ideea transpunerii muzicii lui Bach în proiecte arhitecturale. Primul meu gând în faţa lucrării a fost că sunt în faţa unei reuşite de tip Hofstadter: lucrarea cânta! Am văzut şi celelalte lucrări şi, o bună parte din ele, mi-au ‘cântat’.
Aşa m-am hotărât să culeg câteva impresii din expoziţie, dar şi ce se ascunde dincolo de vizibil cu Peter, mânat de vorba fotografilor că orice imagine adevărată spune o poveste şi, după cum sunt lucrările, clar şi ‘poveştile’ lor sunt aparte. Cum Peter Kneipp trăieşte de o perioadă destul de lungă aproape retras în Germania, la Tuttlingen, fiind mai puţin ’vizibil’ în România, m-am hotărât să transcriu direct o parte din cele aflate, chiar în forma în care au curs ele în timp ce ne uitam cu Peter la lucrări.

Postcard

Suedia, țara invitată de onoare, a adus la Bookfest 200 de copii instituționalizați Suedia, țara invitată de onoare, a adus la Bookfest 200 de copii instituționalizați

La recent-încheiata ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest, Suedia – țara invitată de onoare – a reușit să aducă la activitățile dedicate copiilor de la Romexpo 200 de copii instituționalizați. Timp de cinci zile, aceștia au sosit în grupuri organizate în spațiul Bookfest Junior al Salonului Internațional de Carte, pentru a participa la cele peste 20 de ateliere organizate de Ambasada Suediei, în parteneriat cu eematico, o organizație românească care realizează programe dedicate copiilor, ce au la bază învățarea experiențială, bazată pe joacă. Prezența copiilor instituționalizați la Bookfest face parte din strategia Ambasadei Suediei legată de participarea la Bookfest, declarată încă din momentul debutului pregătirilor: aceea de a profita de poveștile din lumea literaturii pentru copii, pentru a reflecta asupra unor subiecte precum stimularea lecturii, educația, egalitatea de gen, integrarea minorităților și promovarea diversității.

Cronica de carte

Fără prieteni intelectuali, nu-ţi rămân decât inteligenţii Fără prieteni intelectuali, nu-ţi rămân decât inteligenţii

Claudiu Soare este traducător şi poet, dar străluceşte ca prozator. ”Nimeni sau Fumătorul de pipă” (Cartea Românească, 2010), bunăoară, este o aventură intelectuală şi ocultă pariziană care nu ştiu prin ce miracol izbândeşte antanta între intelectualismul decadent şi suspansul poleit cu umor.

Agenda de carte

Nora Iuga şi Angela Baciu lansează ”mai drăguţ decît dostoievski”,  la Galaţi Nora Iuga şi Angela Baciu lansează ”mai drăguţ decît dostoievski”, la Galaţi

Marţi, 6 iunie 2017, începând cu ora 11.00, la Universitatea “Dunărea de Jos”, din Galaţi, în sala “Aula Magna”, Editura Polirom vă invită la o întîlnire specială cu Nora Iuga şi Angela Baciu, cu prilejul apariţiei recente a volumului “mai drăguţ decît dostoievski”, cu ilustraţii de Ion Barbu, la Polirom, disponibil şi în ediţie digitală.

Eveniment

TEATRU LA MUZEU: ”Bucură-te, floarea mărului” de Lucian Blaga TEATRU LA MUZEU: ”Bucură-te, floarea mărului” de Lucian Blaga

Marți, 30 mai 2017, ora 19.30, la sediul MNLR din Strada Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe), Muzeul Național al Literaturii Române, în colaborare cu Fundația Ioana Crăciunescu Urgent, continuă proiectul cultural Marți în ALBnegru, cu spectacolul ”Bucură-te, floarea mărului ” de Lucian Blaga, o improvizație semnată de actrița Ioana Crăciunescu. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

Proiecte

20 de poeţi, la ediţia a IX-a a Maratonului de Poezie şi Jazz. Invitați speciali: Teodora Enache și George Mihăiță 20 de poeţi, la ediţia a IX-a a Maratonului de Poezie şi Jazz. Invitați speciali: Teodora Enache și George Mihăiță

Sâmbătă, 20 mai 2017, ora 20:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din Bucureşti (Calea Victoriei, nr. 88), în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB), organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti şi Asociaţia Euro CulturArt, va avea loc ediţia a IX-a a programului de educaţie culturală “Maratonul de Poezie şi Jazz”, difuzat în fiecare an de Radio România Cultural, eveniment care marchează prin poezie, blues şi jazz Noaptea Europeană a Muzeelor. Sunt invitaţi 20 de poeţi din generaţii şi geografii literare diferite, fiecare cu câte cu o lectură publică de 7 minute: Ioana Crăciunescu, Ioana Ieronim, Nora Iuga & Angela Baciu, Livia Lucan-Arjoca, Riri Sylvia Manor, Andra Rotaru, Florina Zaharia, Romulus Bucur, Teodor Dună, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Ioan Matiuţ, Călin Mihăilescu, Bogdan O.Popescu, Adrian Suciu, Robert Şerban, Grigore Şoitu, Iulian Tănase. La conducerea muzicală a acestei ediţii a Maratonului este Mike Godoroja & Blue Spirit, una dintre cele mai autentice şi mai rafinate trupe de blues din România, trupă care va intra în rezonanţă cu poemele celor 20 de invitaţi ai Maratonului. Invitați speciali: Teodora Enache și George Mihăiță (cu un recital din poemele regretaților poeți Traian T. Coșovei și Cornelia Maria Savu). Amfitrioni: Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu. Producător: Anamaria Spătaru. Art director: Mihai Zgondoiu. Proiect co-finanțat de: AFCN – Administrația Fondului Cultural Național.” Ediția a IX-a a Maratonului propune o relație mai directăa poeziei cu blues-ul și jazz-ul. Mike Godoroja & Blue Spirit sunt pregătiți pentru accentele și improvizațiile instrumentale din timpul recitalurilor de poezie. După interesul manifestat pe rețelele de socializare, vom avea un Maraton de Poezie și Jazz extrem de așteptat și cu o mare rezonanță la public. Pentru că va fi o transmisie în direct pe Radio România Cultural, Maratonul își va multiplica exponențial publicul, fanii și ascultătorii”, a declarat Dan Mircea Cipariu.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!