Succes românesc, la Târgul Internațional de Carte de la Beijing

Recomandari

Succes românesc, la Târgul Internațional de Carte de la Beijing

Târgul Internațional de Carte de la Beijing (BIBF) s-a încheiat duminică, 28 august 2016, după cinci zile în care cultura română a beneficiat din plin de oportunitatea de a se face cunoscută publicului chinez, standul României fiind vizitat de peste o mie de cititori interesați de literatura română. Totodată, lansările de carte și manifestările artistice conexe propuse de Institutul Cultural Român au atras aprecierea publicului chinez, prezent în număr mare la evenimentele din program. Pe parcursul târgului, delegația României a avut întâlniri cu reprezentanți ai celor mai importante grupuri editoriale din China, interesate de dezvoltarea unor parteneriate în domeniul traducerilor.

La Țintă!

Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat

De la an la an, adolescenții (la această vârstă controversată) șochează măcar o parte din generațiile anterioare. Babele își scuipă în sân, preoții se închid în biserică și înalță rugăciuni fierbinți, iar vecinii care își trăiesc 90% din viață la scara blocului dau dezaprobator din cap când trece vreun adolescent cu o freză ce sfidează legile gravitației sau vreo fată cu blugii rupți și părul colorat curcubeu. ”Ăștia n-au nimic în cap”, ”nu mai citesc nimic”, ”pe vremea mea…” sunt doar câteva dintre refrenele care se perpetuează cu brio printre cei care au uitat că au fost adolescenți sau, mai rău, printre cei cărora mereu le-a fost teamă să aibă o personalitate. Ei bine, eu cunosc liceeni care fac voluntariat în muzee și biblioteci și nu, nu sunt inadaptați social sau ”tocilari”. Sunt tineri cool, care merg la școală și, culmea! mai și citesc din plăcere!

Mecena nu e sigur român! Mecena nu e sigur român!

Nu trebuie doar să priveşti la ştirile rele de la la televizor ca să afli despre situaţia precară în care se află cultura, educaţia şi chiar infrastuctura sportivă din ţara noastră. Televiziunile au făcut vedete de carton pentru nişte consumatori care sunt din ce în ce mai dezorientaţi. Actele de mecenat pentru proiecte culturale sunt atât de discrete, încât ai putea crede că e mai uşor să sari de la 10000 de metri înălţime decât să dai de industriaşi şi capitalişti care să finanţeze proiecte pentru minte, inimă şi literatură, doar de amorul artei. Cu rarele excepţii care confirmă regula, putem afirmă fără a greşi prea mult că Mecena nu e sigur român! Ne-o confirmă, de altfel, şi Mircea Eliade care, într-o conferinţă radiofonică din august 1934, se plângea de faptul că milionarii români nu sprijină cultura română! Accesoriile cu cristale Swarovsky şi cu perle dau mult mai bine “la cameră”, decât construirea unei galerii de artă, a unei biblioteci sau a unei piste olimpice de canotaj! Înainte de a-i pune în aceeaşi oală pe toţi milionarii români în lei sau euro, putem remarca lipsa de viziune şi chiar de interes naţional a decidenţilor politici faţă de gestul mecenatului. Mecanismele greoaie şi birocratice ale statului îi descurajează pe oamenii cu bani să sprijine acte de cultură, programe info-educaţionale sau de cercetare. Asta pentru ca statul vrea să ia el banii pentru a-i cheltui, cel mai adesea, după interesele de trib ale celor care se ocupă astăzi de soarta culturii, a educaţiei şi a sănătăţii, la nivel local sau naţional! În loc să-i încurajăm pe milionari să creeze asociaţii şi fundaţii, construcţii culturale şi premii, punem piedici şi cote mici de deducere pentru profitul distribuit în acte de mecenat.

Mânia ortodox-psihotică sau despre cum totul este patologie! Mânia ortodox-psihotică sau despre cum totul este patologie!

Ştirea că un psiholog din Sibiu a aruncat cu piatra moralităţii în poate cel mai interesant şi mai bun spectacol de teatru din ultimii 20 de ani realizat în România, “Faust” de Goethe, pus în scenă de Silviu Purcărete, la Teatrul Naţional din Sibiu, mi s-a părut, la început, un scandal de presă scornit pentru a promova râzgâirea unui orgoliu. Chiar dacă titlurile senzaţionaliste încercau, cu o mânie ortodox-psihotică, să demaşte faptul că în capodopera care a fost cap de afiş la Edinburgh, în 2009, au fost distribuite minore, ceva m-a făcut să caut dincolo de faptul că un act artistic, estetic, pur a fost denunţat, cum ar fi spus Nichita Stănescu, de „gândirea murdară” a unui individ care se pretinde a fi psihanalist. Căutând să mă dumiresc cine este incendiatorul care atacă, tezist, fără criterii artistice şi fără gândire categorială, o operă de artă, am aflat mai multe şi m-am crucit! Dacă jurnaliştii care i-au preluat declaraţia ar fi procedat la o minimă documentare pe web, sunt convins că acest „subiect” de presă ar fi fost expediat, cu grăbire, pe canapeaua lui Sigmund Freud! Mă gândesc cât de penibil va fi pentru Constantin Chiriac, directorul teatrului şi cel căruia Sibiul îi datorează, în mare parte, titlul de „Capitală Culturală Europeană”, să dea cu subsemnatul pe la Direcţia de Ocrotire a Copilului, după 9 ani de la premiera lui „Faust”, ca să explice ceea ce e de înţeles, de altfel, şi de bun simţ pentru orice om familiarizat cu convenţia numită teatru, scenă, spaţiu de creaţie teatrală! Pe de altă parte, văzând partea plină a unui pahar plin cu proiecţii şi dejecţii psihanalizabile, cred că spectacolul lui Purcărete va avea o şi mai mare audienţă şi poate că şi noi receptări critice.

Păcatele noastre au urgentă şi mare nevoie de îndreptare! Păcatele noastre au urgentă şi mare nevoie de îndreptare!

Trăim într-o lume din ce în ce mai potopită! Potop de gândire şi acţiuni devoratoare, potop cunsumist, potop al tabloidizării aspectelor intime ale vieţii, potop de egolatrii, potop de noxe şi potop de idoli falşi! Potop de miei sacrificaţi după cum o cere mecanica unui ritual deloc creştin! Potop de emisari şi vindecători ai Domnului! Potop de clemenţe sociale pentru o bunăstare iluzorie! Potop de ziceri religioase în gurile politicienilor care şi-l fac agent electoral pe Bunul Dumnezeu! Ce mai poate să facă un suflet prins printre şi între atâtea potopiri? Să iubească în continuare cu credinţa nezdruncinată că sufletul său este şi creaţia Domnului, şi act de creaţie şi de acţiune a binelui divin! Putem fiecare, în felul nostru şi după puterile noastre, să transformăm lumea noastră interioară şi lumea în care trăim şi care ne-a fost dăruită. Transformarea poate începe cu conştiinţa că păcatelor noastre au urgentă şi mare nevoie de îndreptare!

O revoluție culturală și electorală O revoluție culturală și electorală

Nu mă amăgesc cu politicienii care conduc astăzi partidele mari și mici! Le-am trimis de câteva ori – și lui Crin Antonescu, și lui Victor Ponta – propunerile mele pentru a avea o România mai culturală, mai spirituală și nu s-a întâmplat nimic. Nu mă amăgesc nici cu tehnocrații (câțiva dintre ei sunt, cu neveste cu tot, precum Nicolae și Elena Ceaușescu, în comitete și comiții, gata să ocupe gările culturale, ministeriale și muzeale)! Dacă unora le plac lemnul și spațiile mici, îmi dau seama că tehnocrațiilor le plac exact aceleași lucuri ca și politicienilor veroși: elogiul public vecin cu osanelele deșănțate și talanții ascunși chiar prin paradisuri fiscale ori guvernamentale! Cum încă spiritul meu civic nu s-a tocit, profit de apropiatele alegeri locale (sper că în două tururi!) și de marea înghesuială a primarilor la DNA ca să prezint o posibilă revoluție culturală și electorală! Să pornim de la realitatea că banii culturii locale sunt de aproape 7 ori mai mulți decât cei din bugetul Ministerului Culturii! Acești bani ai culturii locale merg la instituțiile publice de cultură, de cele mai multe ori sub comandamentele politice și financiare ale consilierilor locali și județeni. Mulți dintre acești bani merg pe evenimente și programe cu mici, bere și termopane. Paradigma funcționarilor și animatorilor culturali poate fi schimbată cu paradigma operelor și proiectelor culturale vii! Totul ar putea deveni a altă realitate dacă viziunea politică a instituției publice ar fi schimbată cu viziunea unui agregator public prin care să fie asigurat accesul democratic la resurse culturale, educaționale și sociale de calitate. Asta ar însemna să pariem pe profesioniști în fața structurilor care suferă de birocrație și de Pile.Cunoștințe.Relații și să finanțăm proiecte și programe realizate de profesioniști și de societatea civilă la o cotă bugetară cât mai aproape de valoarea instituțiilor de stat!

Dialogul de carte

„L-am combinat pe Vlad Cernescu cu Anna Karenina…” „L-am combinat pe Vlad Cernescu cu Anna Karenina…”

Doina Jela s-a născut în 1951. Este absolventă a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filologie, editoare, prozatoare, publicistă, traducătoare, autoare a unui mare număr de eseuri, cronici, recenzii, interviuri, apărute în următoarele reviste: Tomis, Arta, Amfiteatru, România literară, Contemporanul, Familia, Observator (Munchen), 22, Vatra. A fondat Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România, filiala românească a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ). A contribuit la numeroase volume colective: Vânzătorul de enigme (1993), Analele Sighet (1997, 1998, 1999, 2001, 2002), Cum era? Cam aşa… (2006), Cartea cu bunici (2007), Războiul de 30 de zile (2007). În 1995, debutează la Editura Humanitas cu romanul non-fictiv Cazul Nichita Dumitru, răsplătit de Asociația Internaţională a Scriitorilor şi Oamenilor de Artă Români, cu sediul la Washinghton, cu premiul de onoare pe anul 1996. În 1997, publică la Editura Polirom volumul “Telejurnalul de noapte”. În 1998 îi apare în colecţia „Procesul comunismului“ volumul “Această dragoste care ne leagă”, desemnat „Cartea anului“ la Târgul internaţional de carte de la Timişoara. În 1999 îi apare, tot în colecţia „Procesul comunismului“, cartea “Drumul Damascului” (reeditată în 2002), iar în 2001 “Lexiconul negru, unelte ale represiunii comuniste”. Tot în anul 2001, regizorul Lucian Pintilie, inspirat de cartea “Drumul Damascului”, a realizat filmul “După-amiaza unui torţionar”. A mai publicat “Afacerea Meditaţia Transcendentală” (în colab. cu Cătălin Strat şi Mihai Albu, 2004), “Ungaria 1956: revolta minţilor şi sfârşitul mitului comunist” (coord. în colab. cu Vladimir Tismăneanu, 2006), “O sută de zile cu Monica Lovinescu” (2008). A tradus pentru Editura Humanitas “Antologia gândirii juridice” de Phillippe Maulaurie; pentru seria „Procesul comunismului“ a aceleiaşi edituri a tradus “Stalin” de Boris Souvarine, în colaborare, “Cartea neagră a comunismului”, coordonată de Stephane Courtois, “Sărută mâna pe care n-o poţi muşca” şi “O Americă înfricoşătoare” de Edward Behr şi, pentru editura Polirom, din italiană, “Omul grec” (culegere de eseuri). Grigore Şoitu a purtat un dialog cu Doina Jela, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, despre cea mai recent carte a sa, „Villa Margareta”, apărută, în 2015, la Editura Polirom.

Studioul de carte

”Calculatorul este un fel de creion mai complex…” ”Calculatorul este un fel de creion mai complex…”

Cătălin Negrea este grafic deisgner și asistent universitar la Universitatea ”Tibiscus” din Timișoara și, în timpul liber, lucrează ca freelancer tot în domeniul grafic design-ului. Mereu un vizionar, Cătălin s-a făcut remarcat în grafică încă din școala generală, desenele sale tapetând holurile Liceului de Arte ”Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu, școală pe care am frecventat-o și eu încă din clasa I. De atunci i-am urmărit evoluția ori de câte ori am putut și acum am avut ocazia să transform o discuție online într-un interviu în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro. Am discutat despre evoluția design-ului, despre ce înseamnă să lucrezi ca freelancer în România, despre studenți și așteptările lor, dar și despre multe altele. Vă invit să citiți interviul de mai jos pentru a cunoaște un punct de vedere valid în grafica contemporană.

Postcard

Lecții despre operă, cu Marius Constantinescu Lecții despre operă, cu Marius Constantinescu

Joi, 8 septembrie 2016, ora 18.30, la Librăria „Open Art“ din București (Str. George Enescu nr.8), începe un curs cultural ce are toate șansele să marcheze agenda capitalei. Găzduit de jurnalistul de televiziune Marius Constantinescu, unul dintre cei mai învățați și carismatici tineri intelectuali de la noi, cursul „Ce trebuie să știm despre operă. Patru lecții ușoare“ își propune să fie o inițiere în universul somptuos și, oarecum, excentric al spectacolului de operă. Atelierul este gândit pentru cei care nu frecventează domeniul muzical, pentru neștiutori, pentru cei care, atunci când vine vorba de lumea sopranelor și a tenorilor, au mai degrabă întrebări decât răspunsuri. Va fi vorba, în patru ședințe separate, de marii creatori ai genului (Rossini, Verdi, Bizet, Puccini), ca și de principalele lor compoziții („Bărbierul din Sevilla“, „Traviata“, „Carmen“, „Boema“). Patru dintre marii muzicieni ai lumii, patru dintre cele mai cunoscute și prizate capodopere ale teatrului liric, patru motive pentru care iubim sau ar trebui să iubim opera.

Cronica de carte

Alge sau lile Alge sau lile

Lia Faur a înspăimântat ceva feţe cuvioase de burghezi provinciali cu jeep, cu volumele ei anterioare ce frizau senzualitatea despletită. Noul volum, ”Poeme pentru fluturi bolnavi”, Editura Brumar, cum se vede şi din titlu, e mai lilial, aproape simbolist. În fapt, poeta îşi găseşte un ton elegant, aluziv şi melancolic, care ar trebui să calmeze şi să intereseze orice critic avizat, ori doar universitar. Senzualitatea persistă, dar aproape complet dezbrăcată de sexualitate. Rezultă o lirică feminină ondulatorie şi seducătoare, nu agresivă. Tonul elegant este susţinut de o regresie înspre lilialul din poezia feminină şaizecistă: mici comparaţii, discrete metafore şi o recuzită bogată de făpturi, lucruri şi fenomene. Poemul devine o pastă cu gogoloaie vizibile, ca un profiterol ori o mămăligă neamestecată până la completa omogenizare: „adormim în fiecare zi/ unul cu capul la picioarele celuilalt/ picioarele mele se întind până spre gâtul tău/ îţi intră prin omoplaţi şi se topesc/ încet ca o felie de unt/ îţi pleci capul peste genunchii mei înfloriţi de cicatrici/ pe care le numeri şi le cureţi/ de pământ şi de frunze” (La capătul zilei).

Agenda de carte

Lansarea volumului ”Astronomul Nicolae Donici. Enigme descifrate”, de Magda Stavinschi Lansarea volumului ”Astronomul Nicolae Donici. Enigme descifrate”, de Magda Stavinschi

Sâmbătă, 3 septembrie 2016, ora 11.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte – Bookfest din Chișinău (Pavilionul 2 al Centrului Internațional de Expoziții Moldexpo din Chișinău), va avea loc lansarea volumului ”Astronomul Nicolae Donici. Enigme descifrate” de Magda Stavinschi, editura Curtea Veche, 2015. ICR „Mihai Eminescu” la Chișinău sprijină prezența la eveniment a autoarei.

Eveniment

Rusia, ţara invitată la ”Mediaş Central European Film Festival (MeCEFF) 7+1” Rusia, ţara invitată la ”Mediaş Central European Film Festival (MeCEFF) 7+1”

În perioada 1-3 septembrie 2016, va avea loc cea de-a şasea ediţie Mediaş Central European Film Festival (MeCEFF) „7+1”, unicul festival competitiv şi tematic consacrat cinematografiilor ţărilor central-europene. În competiţia MeCEFF „7+1” vor fi prezentate filmele câştigătoare ale premiului naţional din fiecare din cele şapte ţări central-europene: Austria (Noapte bună, mami!, r: Regia: Severin Fiala, Veronika Franz), Cehia (Fraţii Şarpe, r: Jan Prušinovský), Polonia (Trupul, r: Małgorzata Szumowska), România (Aferim!, r: Radu Jude), Slovacia (Koza, r: Ivan Ostrochovský), Slovenia (Copacul, r: Sonja Prosenc) şi Ungaria (Fiul lui Saul, r: László Nemes), festivalul propunându-şi să reprezinte un loc de întâlnire pentru cele mai recente filme ale cineaştilor de marcă din regiune. În titulatura MeCEFF „7+1”, cifra „7” reprezintă cele şapte ţări central-europene prezente în competiţie, iar cifra „1” reprezintă, la fiecare ediţie anuală, realizările cinematografice ale unei ţări invitate special, în afara celor şapte. În anul 2016, această ţară va fi Rusia şi, cu sprijinul Centrului Rus de Ştiinţă şi Cultură, al Mosfilm şi al Ambasadei Federaţiei Ruse, vor fi prezentate în cadrul festivalului unele dintre cele mai importante filme ruse, capodopere aparţinând patrimoniului universal, creaţii ale unor mari regizori ruşi.

Proiecte

Se caută poeți noi și valoroși: Premiul național pentru debut în poezie ”Traian T. Coșovei” Se caută poeți noi și valoroși: Premiul național pentru debut în poezie ”Traian T. Coșovei”

Asociația Culturală Direcția 9, în parteneriat cu Editura Tracus Arte și AgențiadeCarte.ro, acordă Premiul naţional pentru debut în poezie ”Traian T Coşovei”. Volumul premiat va fi publicat de către Editura Tracus Arte și va fi anunțat în octombrie 2016, cu ocazia celei de-a treia ediții a Galei Tinerilor Poeți ”Traian T Coşovei”. Se pot înscrie concurenţi nedebutaţi în volum, indiferent de vârstă şi fără nici o condiţionare. Data limită pentru expedierea grupajelor este 1 septembrie 2016, ora 24.00. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!