„Caravana filmului românesc”,  la Ghimbav

Recomandari

„Caravana filmului românesc”, la Ghimbav

În perioada 16 – 20 august 2017, ”Caravana filmului românesc – Capodopere ale cinematografiei naționale” se va opri la Ghimbav, oferind locuitorilor orașului cinci seri de filme românești, filme pentru toate gusturile și pentru toate generațiile, diferite stilistic și tematic. Așadar, de la comedie clasică ”Titanic vals” (regia: Paul Călinescu), la comedia amară ”Nunta mută” (regia: Horațiu Mălăele) sau multipremiatul film semnat de Nae Caranfil, ”Restul e tăcere”, spectatorii vor fi purtați prin cele mai importante și valoroase momente din istoria cinematografiei românești. Proiecțiile vor avea loc în aer liber, în curtea Școlii Gimnaziale din Ghimbav, cu începere de la ora 20.00, accesul publicului fiind gratuit, în limita celor 170 de locuri disponibile. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

La Țintă!

Cum scăpăm de ”criminalul de război”, dincolo de retorică și stilistică? Cum scăpăm de ”criminalul de război”, dincolo de retorică și stilistică?

O lege trebuie aplicată, chiar dacă ne convine sau nu, chiar dacă ea a fost votată dintr-un interes de grup, partinic și/sau ideologic. Noi, cei care nu facem parte din puterea legislativă, avem pârghiile legale de a corecta, în sala de judecată, în contencios administrativ ori la Curtea Constituțională, legile care ne produc pagube morale sau materiale. Mai avem la îndemână puterea votului și puterea opiniilor noastre prezentate în manifestări publice legale ori în spațiul public (inclusiv pe rețelele de socializare!). Cu această convingere că ”nimeni nu e mai presus de lege” (art. 16 din Constituția României), încerc să deslușesc spinoasa problemă născută din punerea în aplicare a Legii nr. 217/2015 prin care mari personalități din perioada interbelică sunt tratate drept ”criminali de război” pentru că, în tinerețea lor, au aderat la Mișcarea Legionară. Astfel, conform legii, autoritățile locale, sesizate, pe bună dreptate, de Institutul Elie Wiesel, au aplicat Legea și s-au confruntat cu reacțiile propriilor lor alegători. Cum ieșim din această situație creată de și prin aplicarea unei Legi? Folosind, în primul rând, demersul legal. Problema este că nici Mircea Vulcănescu, nici Constantin Noica, nici Emil Cioran nu ar trebui să intre în categoria ”criminali de război” pentru că Tribunalul de la Nürnberg a scos Mișcarea Legionară din rândul organizațiilor fasciste și pentru că multe verdicte de ”criminal de război” au fost date prin hotărâri ale unor instanțe, după terminarea celui de-al doilea război mondial, hotărâri judecătorești ce pot fi anulate astăzi în instanță. Cel mai bun argument: reabilitarea lui Mircea Vulcănescu, urmare a unei hotărâri pronunțate de Tribunalul București pe 31 mai 2017!

Cultură de infringement? Cultură de infringement?

Între 30-31 mai 2017, la Helsinki, în cadrul reuniunii de vară a membrilor IFFRO (International Federation of Reproduction Rights Organisations, federație ce are două reprezentante din România – Copyro și Opera Scrisă.ro), am avut ocazia de a cunoaște, direct de la surse și decidenți, aplicarea directivelor europene în materie. Fostul coordonator al implementării Dreptului de Împrumut Public (Public Lending Right – PLR) în Marea Britanie, dr. Jim Parker, actualul coordonator al rețelei internaționale PLR, a atras atenția asupra faptului că România tergiversează implementarea acestei directive, fiind în situația de a intra în procedura europeană de infringement. Întrebat de oficialii de la Bruxelles și de cei ai IFFRO dacă noii reprezentanți ai puterii politice de la București întreprind ceva concret în rezolvarea acestei probleme, am răspuns rabinic: Sunt prea mulți autori copy-paste printre decidenții politici ca să nu rezolve implementarea Dreptului de Împrumut Public în România! Dincolo de orice fel de diplomație, am luat exemplul Finlandei, țară care și-a trecut în programul său de aniversare a centenarului ”creșterea compensațiilor PLR (increase in PLR compensations as a part of Finland 100 centenary celebration)”. Creșterea este remarcabilă: de la 8,475 milioane de Euro, în 2016, la 14,2 milioane de Euro, în 2017, de la bugetul de stat! În clipa în care voi vedea într-un program de celebrare a celor 100 de ani de la Unire că Guvernul României se va achita de obligațiile sale europene și va da primii bani pentru PLR, voi putea afirma că trăiesc într-un stat normal și european. Până atunci, politicile publice vor fi doar o cultură de infringement!

Kirishitans, Raiul şi Iadul de lângă noi Kirishitans, Raiul şi Iadul de lângă noi

Am văzut de două ori „Silence”, filmul de 159 de minute regizat de Martin Scorsese după romanul cu acelaşi nume scris de Shūsaku Endō. Cu cadre lungi şi picturale, parcă din gravurile maeştrilor din Ţara Soarelui Răsare, poate cea mai rafinată imagine dintre filmele nominalizate la recentul Oscar, “Silence” te provoacă să îţi oferi mai multe posibile răspunsuri atunci când Providenţa pare că tace şi pare că lasă istoria încremenită între îndoctrinare şi apostazie. Aceleaşi întrebări despre condiţia umană faţă cu intoleranţa religioasă te pun pe gânduri, vizionând filmul lui Scorsese, pe nedrept ne luat în seamă la premiile Academiei Americane de Film. În Japonia anului 1639, vânătoarea misionarilor iezuiţi, veniţi din Portugalia, este răsplătită pentru 150 de arginţi. Japonezii convertiţi de aceşti iezuiţi sunt numiţi Kirishitans şi asupra lor se exersează inimaginabile cazne până când aceştia ajung să calce cu tălpile pline de noroi pe o icoană a Maicii Domnului sau pe cea a Mântuitorului. Kirishitans îşi trăiesc şi îşi împărtăşesc credinţa pe ascuns, gata mereu de supliciul şi iadul de pe pâmânt ca un fel de plată pentru Raiul promis şi pentru Marea Linişte din lumea de dincolo. După 378 de ani, Kirishitans sunt vânaţi şi aruncaţi în aer fie în Egipt sau Franţa, fie în imaginarul unei lumi în care corectitudinea politică, consumismul şi post-adevărul ne fac tot mai singuri şi tot mai îndepărtaţi de luminile şi idealurile Umanismului!

România Memoriei! România Memoriei!

În bătăliille personale, de grup, etnice, religioase sau după felul şi chipul unor taxonomii sociale şi etice, memoria joacă un rol identitar. A avea memorie fără mecanisme prin care să o putem accesa devine o problemă şi de suport tehnic, şi de infrastructură a circuitului valorilor sociale şi spirituale. Realitatea lipsei de memorie mi-a fost declanşată după ce am citit, în ultima vreme, ştiri şi pagini web despre România unui viitor mai recent sau mai îndepărtat. Fie că e vorba despre o comisie prezidenţială, fie că este vorba despre o platformă lansată de un prim-ministru, România pare a fi proiectată doar într-o manieră de mecanică a Viitorului, într-o ipoteză în care constructul futurologic e apanajul bancherilor, tehnocraţilor şi al hipsterilor. Cu toate că stindardul Marii Uniri de la 1918 este fluturat ca punct de plecare într-o (re)configurare a priorităţilor naţionale, propunerile care privesc rolul identitar al culturii române vii şi al patrimoniului oferit de creatorii români contemporani sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire! Ce fel de Românie proiectăm fără să avem în vedere modul în care îi accesăm memoria? Fără a rezolva marile probleme tehnice de stocare a informaţiei, fără a gândi, la priorităţi, ca ţara noastră să devină un furnizor cu rază regională şi europeană de stocare şi prelucrare a informaţiei, vom putea imagina un viitor care nu va rezista mai mult de câţiva ani pe un suport electronic. Iată de ce propunerea mea se numeşte – România Memoriei!

Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum

“Sieranevada” e unul dintre cele mai româneşti şi universale filme bune pe care le-am văzut în ultimii 26 de ani pentru că el înregistrează, cu încetinitorul vieţii trăite (şi nu a celei visate!), şabloanele din epoca post-postmodernităţii, unde există atâta loc pentru simulare, picamere şi consum. Trei ore de parastas devin trei ore de intrare, cu privirea care fuge de gros-plan-ul extenuant al ştirilor rele de la televizor, într-un fel care să ne dovedească gradul zero al scriiturii/dicţiunii/trăirii în epoca Net-ului. Realitatea devine un mod stereotip de a rula cotidianul şi evenimentele lui.

Dialogul de carte

”Să te bucuri de ceea ce numesc adulții nimicuri, să râzi cu gura până la urechi, să fii delicat și autentic” ”Să te bucuri de ceea ce numesc adulții nimicuri, să râzi cu gura până la urechi, să fii delicat și autentic”

Maria Constantinescu s-a născut la 20 mai 1975. Este absolventă a Liceului de Arte Plastice ”Al. Plămădeală”, Chișinău (Republica Moldova) -Pictură de șevalet și Pedagogie. Absolventă a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Chișinău (Republica Moldova) – Design Vestimentar; Diplomă de licență – UNATC ”I.L. Caragiale”, București- Scenografia spectacolului de teatru; Diplomă de master -UNATC ”I.L. Caragiale”, București- Regie de Teatru. Din 2010 până în prezent este freelancer în domeniul artelor vizuale. ”Maria Constantinescu desenează de când se ține minte, iar dragostea pentru cărți o are chiar mai dinainte, din primele luni din viață pe care le-a petrecut într-o bibliotecă de sat, unde mama ei lucra în acele vremuri triste când mamele mergeau la serviciu aproape imediat după ce nășteau. Mirosul cărților l-am asociat cu mama, cu laptele matern, cu viața însăși. Cred că era firesc să ajung în punctul în care să vreau cu toată ființa mea să contribui la apariția unor cărți pentru copii. Nașterea primului copil, interesul pentru educația și creșterea armonioasă a copiilor, blogul personal au fost câteva dintre experiențele care au dus la întâlnirea cu autoarea, Andreea Constantin, și apariția cărții ”De ce plângem?- O explicație a plânsului pentru cei mici și cei mari”- editura Cartea Copiilor, 2017. ” (pagina a doua a cărții). Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu ilustratoarea Maria Constantinescu.

Studioul de carte

”Nu poti cunoaște sufletul omenesc fără să citești literatură în permanență, și nu doar literatură de specialitate” ”Nu poti cunoaște sufletul omenesc fără să citești literatură în permanență, și nu doar literatură de specialitate”

Gigi Ghinea s-a născut pe 3 noiembrie 1957, în comuna Bărcănești, județul Prahova. Este licenţiată în psihologie, cu un master în psihoterapie analitică. Este autoare a cărților: ”Iubirea care vindecă”, 2012; ”Respiră, Iubește și Taci”, 2014; ”Cum m-am vindecat de nefericire”, 2015; ”Hazardul și Iubirea dansează împreună”, 2017. După divorțul părinților a plecat cu mama la Dej, orașul ei natal. ”Am locuit cu bunicii din partea mamei. Am urmat școala generală nr 3 din Dej, din clasa a patra până într-a 8-a. Apoi am ales să urmez un liceu la Cluj – care ne învața și niște meserii – deși intrasem la cel mai bun liceu din Dej, Andrei Muresanu, cu o medie destul de mare. Am plecat să fac liceul de Alimentație publică și turism ca să primesc o repartiție și un loc de muncă după liceu, în cazul în care nu intram la facultate. E o poveste lungă, dar niciodată nu m-am gândit că ar putea interesa pe cineva detaliile – deși chiar acestea sunt cauzele profunde ale dramelor mele existențiale. Dar și resortul interior care m-a împins neobosit spre cunoaștere. Am vrut să aflu care este sensul acestei suferințe (așa simțeam atunci) iar mai apoi sensul existenței cu totul. Sunt multe de povestit din perioada copilăriei, adolescenței și tinereții mele. Le voi publica într-o carte cândva… deocamdată vreau ca cititorii să învețe să se conecteze cu esența ființei lor. Iar cei care au traume adânci din copilărie trebuie să meargă la psiholog… doar într-un cabinet, ghidați de un specialist le pot înțelege și depăși. Eu mi-am fost propriul vindecător. Pentru că așa a fost să fie”- Gigi Ghinea. Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Gigi Ghinea despre cea mai recentă carte a sa, ”Hazardul și Iubirea dansează împreună”.

Postcard

Încheierea taberelor de arhitectură și de artă plastică de la Palatul Pleșa Încheierea taberelor de arhitectură și de artă plastică de la Palatul Pleșa

Asociația SINAPTICA anunță finalizarea taberelor de arhitectură și de artă plastică din cadrul proiectului cultural „Palatul Pleșa – Neoclasic și țărani”, realizat în parteneriat cu Consiliul Local Obârșia de Câmp, Mehedinţi și Liceul de Artă „I.Șt. Paulian” din Drobeta Turnu-Severin și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Taberele s-au derulat între 1-7 august, respectiv 8-13 august 2017. La cele două tabere au participat 30 de voluntari, elevi și studenți. Până la final, au fost realizate următoarele: igienizarea monumentului istoric (interior și curtea înconjurătoare); îndepărtarea majorității resturilor de lemn degradat de pe podele și a altor resturi rezultate din lucrările distructive anterioare; acoperirea găurilor din podele (acolo unde acest lucru a fost posibil fără a produce deteriorări suplimentare); acoperirea treptelor scării interioare, din lemn de mahon, cu o rampă din placaj, pentru a preveni deteriorarea ulterioară; închiderea obloanelor și a golurilor fără ferestre cu plasă de sârmă pentru a împiedica pătrunderea păsărilor, animalelor și persoanelor care pot vandaliza interiorul; realizarea de relevee de ansamblu și de detaliu; decorarea zidului de incintă cu desene murale; realizarea unor alegorii artistice în curtea palatului și la parterul acestuia; acoperirea unor ferestre sparte sau lipsă cu picturi.

Cronica de carte

(In)Certitudinea de a fi într-o relație (In)Certitudinea de a fi într-o relație

Când vorbim despre o carte despre relațiile de cuplu ar trebui să pornim înarmați cu ideea că normalitatea și, mai cu seamă, proiecția despre normalitate, frumos, bine sunt tot atâtea proiecții individuale care ne pot duce pe vârful propriului nostru munte de individualitate. Astfel, dincolo de stilistica efervescentă și cu inflexiuni retorice și chiar poetice de a pune în pagini cazuistica unor relații ce își au drept scop suprem iubirea care dăruie, care se dăruie, suntem atenți dacă ni se propune, prin noua carte al lui Gáspár György – ”Revoluția iubirii. O altfel de poveste despre atașament și relații”, un sistem de sondare în feluritele și multiplicatele proiecții individuale despre atașament și relații. Ce rămâne după ce dezbrăcăm de bibliografie, citate și efect stilistic această carte? (In)Certitudinea felulului în care dorim să relaționăm cu Celălalt, cu Alesul, felul în care ne desprindem de și din matrița ”după chipul și asemănarea noastră”, lăsând un loc de comunicare cu felul în care ne putem debarasa de șabloane și de imaginea prefabricată a lui Celălalt.

Agenda de carte

Lansare de carte la Constanţa: ”mai drăguţ decît dostoievski”, de Nora Iuga şi Angela Baciu Lansare de carte la Constanţa: ”mai drăguţ decît dostoievski”, de Nora Iuga şi Angela Baciu

Vineri, 1 septembrie 2017, de la ora 18:00, Editura Polirom vă invită la Librăria Cărtureşti Constanţa, City Park Mall (Bd. Al. Lăpuşneanu, nr. 116C), la o întîlnire specială cu Nora Iuga şi Angela Baciu, cu prilejul apariţiei volumului ”mai drăguţ decît dostoievski”, cu ilustraţii de Ion Barbu, publicat la Polirom, disponibil şi în ediţie digitală. Invitaţi, alături de autoare: Anastasia Dumitru şi Ovidiu Dunăreanu.

Eveniment

Orchestra Națională de Tineret a Olandei, la Ateneul Român Orchestra Națională de Tineret a Olandei, la Ateneul Român

Miercuri, 23 august 2017, de la ora 19.30, la Sala Mare a Ateneului Român, va avea loc concertul de închidere al festivalului ”Vara Magică”. Concertul va avea în centru Orchestra de Tineret a Olandei (National Youth Orchestra (NJO), Netherland) care va cânta sub bagheta lui Mark Wigglesworth, solist Alexander Sitkovetsky (vioară) un program ce cuprinde Wagner – ”Uvertura şi Venusberg music” din opera ”Tannhauser ”(Paris version), Korngold – ”Concertul pentru vioară şi orchestra”, Stravinsky – ”Petrushka” (versiunea 1911).

Proiecte

HOT LAGOON FAIR#2, la Atelier 030202 HOT LAGOON FAIR#2, la Atelier 030202

Duminică, 6 august 2017, între orele 12:00-18:00, Atelier 030202 (Sala Nouă TC- str. Sfânta Vineri nr. 11, Bucureşti) vă invită la ”Hot Lagoon Fair #2”. ”Hot Lagoon Fair își propune să reunească noul val de artiști, designeri și ilustratori din România. Creațiile lor se vor regăsi pe printuri, fanzine-uri, tricouri, piese de ceramică, stickere, cărti poștale, genți, sacoșe, cărti de autor și multe alte obiecte de larg consum. Hot Lagoon Fair propune să pună în pagina realității mult discutatul și mult disputatul logo Made in România, fiind primul târg de printuri și tipărituri de artă care promovează noua generație a industriilor creative, invitând tineri artiști din România. Astfel, proiectul vrea să atragă atenția asupra insularității în care se găsește, deseori, produsul de creație românesc în competiția cu mondializarea consumeristă și de serie globală. Întrucât târgul nu are o locație fixă, ne dorim să organizăm fiecare ediție într-un loc diferit, de preferat un centru cu implicații cultural-artistice. De asemenea, ne propunem să invităm artiști locali prin rotație, pentru a încuraja diversitatea de maniere și viziuni prezentă la târg și pentru a oferi șanse de afirmare cât mai multor artiști locali.” AgențiadeCarte.ro este partener media.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!