„Caravana filmului românesc” porneşte din nou la drum

Recomandari

„Caravana filmului românesc” porneşte din nou la drum

În perioada 22 – 24 februarie 2017 ”Caravana Filmului Românesc – Cartea şi filmul / Capodopere ale cinematografiei naţionale” va ajunge la Tîrgu Neamţ. Copiii, tinerii părinţii şi bunicii din această localitate sunt invitaţi să sărbătorească ”Dragobetele româneşte”, participând la proiecţiile de film românesc propuse în cadrul programului. Filmele prezentate, pentru toate vârstele, pleacă de la mari capodopere ale literaturii şi dramaturgiei române, de la Ion Creangă, la Ion Luca Caragiale sau George Călinescu şi oferă spectatorilor posibilitatea nu numai de a se delecta cu varianta lor ecranizată, dar şi de a savura adevărate regaluri de interpretare ale actorilor din perioada clasică a cinematografului românesc: Radu Beligan, Irina Petrescu, Ion Caramitru, Adrian Pintea, Tamara Buciuceanu, Marcel Iureş şi mulţi alţii. Intrarea la toate proiecţiile de film este liberă. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului și vă prezintă programul proiecțiilor.

La Țintă!

România Memoriei! România Memoriei!

În bătăliille personale, de grup, etnice, religioase sau după felul şi chipul unor taxonomii sociale şi etice, memoria joacă un rol identitar. A avea memorie fără mecanisme prin care să o putem accesa devine o problemă şi de suport tehnic, şi de infrastructură a circuitului valorilor sociale şi spirituale. Realitatea lipsei de memorie mi-a fost declanşată după ce am citit, în ultima vreme, ştiri şi pagini web despre România unui viitor mai recent sau mai îndepărtat. Fie că e vorba despre o comisie prezidenţială, fie că este vorba despre o platformă lansată de un prim-ministru, România pare a fi proiectată doar într-o manieră de mecanică a Viitorului, într-o ipoteză în care constructul futurologic e apanajul bancherilor, tehnocraţilor şi al hipsterilor. Cu toate că stindardul Marii Uniri de la 1918 este fluturat ca punct de plecare într-o (re)configurare a priorităţilor naţionale, propunerile care privesc rolul identitar al culturii române vii şi al patrimoniului oferit de creatorii români contemporani sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire! Ce fel de Românie proiectăm fără să avem în vedere modul în care îi accesăm memoria? Fără a rezolva marile probleme tehnice de stocare a informaţiei, fără a gândi, la priorităţi, ca ţara noastră să devină un furnizor cu rază regională şi europeană de stocare şi prelucrare a informaţiei, vom putea imagina un viitor care nu va rezista mai mult de câţiva ani pe un suport electronic. Iată de ce propunerea mea se numeşte – România Memoriei!

Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum Loc pentru râsu’-plânsu’, Net şi consum

“Sieranevada” e unul dintre cele mai româneşti şi universale filme bune pe care le-am văzut în ultimii 26 de ani pentru că el înregistrează, cu încetinitorul vieţii trăite (şi nu a celei visate!), şabloanele din epoca post-postmodernităţii, unde există atâta loc pentru simulare, picamere şi consum. Trei ore de parastas devin trei ore de intrare, cu privirea care fuge de gros-plan-ul extenuant al ştirilor rele de la televizor, într-un fel care să ne dovedească gradul zero al scriiturii/dicţiunii/trăirii în epoca Net-ului. Realitatea devine un mod stereotip de a rula cotidianul şi evenimentele lui.

Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat Dracul nu e chiar așa de negru, merge la școală și face și voluntariat

De la an la an, adolescenții (la această vârstă controversată) șochează măcar o parte din generațiile anterioare. Babele își scuipă în sân, preoții se închid în biserică și înalță rugăciuni fierbinți, iar vecinii care își trăiesc 90% din viață la scara blocului dau dezaprobator din cap când trece vreun adolescent cu o freză ce sfidează legile gravitației sau vreo fată cu blugii rupți și părul colorat curcubeu. ”Ăștia n-au nimic în cap”, ”nu mai citesc nimic”, ”pe vremea mea…” sunt doar câteva dintre refrenele care se perpetuează cu brio printre cei care au uitat că au fost adolescenți sau, mai rău, printre cei cărora mereu le-a fost teamă să aibă o personalitate. Ei bine, eu cunosc liceeni care fac voluntariat în muzee și biblioteci și nu, nu sunt inadaptați social sau ”tocilari”. Sunt tineri cool, care merg la școală și, culmea! mai și citesc din plăcere!

Mecena nu e sigur român! Mecena nu e sigur român!

Nu trebuie doar să priveşti la ştirile rele de la la televizor ca să afli despre situaţia precară în care se află cultura, educaţia şi chiar infrastuctura sportivă din ţara noastră. Televiziunile au făcut vedete de carton pentru nişte consumatori care sunt din ce în ce mai dezorientaţi. Actele de mecenat pentru proiecte culturale sunt atât de discrete, încât ai putea crede că e mai uşor să sari de la 10000 de metri înălţime decât să dai de industriaşi şi capitalişti care să finanţeze proiecte pentru minte, inimă şi literatură, doar de amorul artei. Cu rarele excepţii care confirmă regula, putem afirmă fără a greşi prea mult că Mecena nu e sigur român! Ne-o confirmă, de altfel, şi Mircea Eliade care, într-o conferinţă radiofonică din august 1934, se plângea de faptul că milionarii români nu sprijină cultura română! Accesoriile cu cristale Swarovsky şi cu perle dau mult mai bine “la cameră”, decât construirea unei galerii de artă, a unei biblioteci sau a unei piste olimpice de canotaj! Înainte de a-i pune în aceeaşi oală pe toţi milionarii români în lei sau euro, putem remarca lipsa de viziune şi chiar de interes naţional a decidenţilor politici faţă de gestul mecenatului. Mecanismele greoaie şi birocratice ale statului îi descurajează pe oamenii cu bani să sprijine acte de cultură, programe info-educaţionale sau de cercetare. Asta pentru ca statul vrea să ia el banii pentru a-i cheltui, cel mai adesea, după interesele de trib ale celor care se ocupă astăzi de soarta culturii, a educaţiei şi a sănătăţii, la nivel local sau naţional! În loc să-i încurajăm pe milionari să creeze asociaţii şi fundaţii, construcţii culturale şi premii, punem piedici şi cote mici de deducere pentru profitul distribuit în acte de mecenat.

Mânia ortodox-psihotică sau despre cum totul este patologie! Mânia ortodox-psihotică sau despre cum totul este patologie!

Căutând să mă dumiresc cine este incendiatorul care atacă, tezist, fără criterii artistice şi fără gândire categorială, o operă de artă, am aflat mai multe şi m-am crucit! Dacă jurnaliştii care i-au preluat declaraţia ar fi procedat la o minimă documentare pe web, sunt convins că acest „subiect” de presă ar fi fost expediat, cu grăbire, pe canapeaua lui Sigmund Freud! Mă gândesc cât de penibil va fi pentru Constantin Chiriac, directorul teatrului şi cel căruia Sibiul îi datorează, în mare parte, titlul de „Capitală Culturală Europeană”, să dea cu subsemnatul pe la Direcţia de Ocrotire a Copilului, după 9 ani de la premiera lui „Faust”, ca să explice ceea ce e de înţeles, de altfel, şi de bun simţ pentru orice om familiarizat cu convenţia numită teatru, scenă, spaţiu de creaţie teatrală! Pe de altă parte, văzând partea plină a unui pahar plin cu proiecţii şi dejecţii psihanalizabile, cred că spectacolul lui Purcărete va avea o şi mai mare audienţă şi poate că şi noi receptări critice.

Dialogul de carte

„Diavolul merge mai departe uşor şchiopătând, atât timp cât nu ne întrebăm cine e diavolul” „Diavolul merge mai departe uşor şchiopătând, atât timp cât nu ne întrebăm cine e diavolul”

Recent, la Târgul Internaţional de Carte „Gaudeamus” 2016, a fost lansată o nouă carte semnată de Ştefania Coşovei, „Efectul de madreperla”, Editura Tracus Arte, cu un „Cuvânt înainte” de Ioan Groşan. O carte scrisă cu dexteritate ludică şi stilistică, în care tema recurentă a imposturii captivează prin personaje vii, gata, aproape oricând, să ne dovedească feţele imposturii. Dan Mircea Cipariu a dialogat, în exclusivitate pentru Agenţiadecarte.ro, cu Ştefania Coşovei despre „Efectul de madreperla” şi despre circuitul mediocrităţii în natură.

Studioul de carte

“Corporatiștii sunt oameni etichetați și huliți doar pentru natura job-ului lor” “Corporatiștii sunt oameni etichetați și huliți doar pentru natura job-ului lor”

Irina Doltu s-a născut la 31 ianuarie 1981. A absolvit Academia de Științe Economice, Facultatea de Economie Agroalimentară și a Mediului. În anul trei de facultate a obținut o bursă Erasmus pentru Mulhouse, Franța. ”Sunt soţie, mamă, colegă, voluntară şi, mai nou, scriitoare. Fiecare în parte mă împlineşte şi toate, luate împreună, definesc persoana care sunt astăzi. Dacă prin poveştile şi trăirile mele, prin opiniile constructive sau părerile mai puţin pertinente pe care le transmit reuşesc să vă ofer un scurt răgaz într-o zi nebună, un moment de destindere sau poate de amuzament, atunci voi fi mai mult decât fericită că această carte şi-a îndeplinit menirea. Corporaţiile reprezintă o lume aparte, de care te poţi lasă îndoctrinat şi la care îţi poţi recunoaşte apartenenţa sau, din contra, o lume cu care realizezi că nu ai nimic de a face şi preferi să-ţi urmezi drumul pe cont propriu. Şi ca în orice lume, şi aici putem vorbi despre tradiţii şi obiceiuri, modă şi cultură lingvistică. (…) Există reguli la orice pas şi orice deraiere poate fi taxată, mergându-se pe principiul că nimeni nu este de neînlocuit, iar la uşă mai aşteaptă trei care să-ţi ia locul, dornici să se afirme şi să urce celebra scară ierarhică”, spune Irina Doltu pe coperta a patra a cărții ”Corporatist de România”, carte apărută la editura Minerva, în 2016 și lansată în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus. Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Irina Doltu despre prima sa apariție editorială.

Postcard

O aniversare, o nouă colecţie de carte O aniversare, o nouă colecţie de carte

Singura satisfacţie pentru un dascăl, sau bucuria pe care nu i-o poate lua nimeni din această lume, este faptul că foştii săi elevi sau studenţi nu-l uită niciodată. Acest personaj fundamental pentru societate, pentru cultură şi ştiinţă, pentru viaţă şi viitorul ei se transformă, cu şi prin fiecare generaţie, într-un model de personalitate, într-o amintire pironită într-un colţ al memoriei, într-un fel de icoană imaginară pusă alături de mama şi tata, de alte personaje iubite şi respectate. Din când în când suntem opriţi pe stradă şi întrebaţi „ce mai faceţi domn profesor?”. În asemenea clipe, un fior de rară fericire ne copleşeşte instantaneu, devenim bezmetici în căutările memoriei pentru identificarea tânărului sau tinerei, ne sfiim să întrebăm „cine eşti?” sau „când ai învăţat?”, timpul nu iartă, anii trec, iar maturizarea îşi pune aprenta pe frunte şi obraji. O altă bucurie, şi mai mare, este atunci când foştii studenţi ajung colegi de muncă cu profesorul sau profesoara. Mai exact, când discipolii stau alături de modelele lor, zi de zi, gând lângă gând, pasiune lângă pasiune.

Cronica de carte

Amintiri imaginare despre rezistenţe la sistem Amintiri imaginare despre rezistenţe la sistem

O romancieră cu respiraţie largă şi răbdare inifinită este Doina Jela. ”Villa Margareta” (Polirom, 2015) etalează fineţuri psihologice şi sofisticării narative, caracteristica romanului mainstream fiind ambiţia evidentă. Scrierea se asamblează din diverse manuscrise, epistole şi documente de arhivă; rezultă o carte de peste 500 de pagini care ţinteşte, pe cât posibil, metaliteratura şi estomparea prin analiză a suspansului. Incipitul atenţionează cu privire la această manie/soartă a acumulării şi translatării: „De când mă ştiu, car bagaje. Trag de valize, geamantane burduşite, cutii de carton, cufere, saci cu cărţi…”. Frazele se descolăcesc proustian şi îşi aranjează mereu ţinuta pentru a evita orice crâmpoţeală. Alt aspect definitoriu este cosmopolitismul indirect, adică obţinerea din reflectări ale unor corespondenţe în engleză şi franceză; indirect şi pentru că funcţia de localizare se fixează mereu pe un sat dunărean şi şcoala generală de acolo.

Agenda de carte

Romanul ”Omoară-mă”, de Ana Maria Sandu, tradus în limba maghiară Romanul ”Omoară-mă”, de Ana Maria Sandu, tradus în limba maghiară

Romanul ”Omoară-mă”, de Ana Maria Sandu, va fi publicat în limba maghiară, la Vince Kiadό Kft., în traducerea Gabriellei Koszta. Aceasta este cea de-a doua traducere a romanului, apărut în 2010 în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom, şi în ediţie digitală, după cea în limba italiană, la Editura Aisara, traducere semnată de Ileana M. Pop. ”Omoară-mă” este o poveste sofisticată despre puterea perversă a naraţiunii şi despre modul în care ficţiunea poate deveni mai „reală” decît realitatea, alterînd-o pînă la epuizare.

Eveniment

Lansarea discului ”Béla Bartók`s Six Romanian Dances”, la Institutul Balassi Lansarea discului ”Béla Bartók`s Six Romanian Dances”, la Institutul Balassi

Vineri, 24 februarie 2017, ora 19.00, la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti va avea loc lansarea discului ”Béla Bartók`s Six Romanian Dances”, în cadrul unui concert în care veţi putea asculta piesa ”Şase dansuri româneşti” compusă de Béla BARTÓK în 1915, într-o transcripţie jazzistică inedită a pianistului din Ungaria, OLÁH Dezső. Acest opus pianistic de Bartók a cunoscut multe transcrieri, pentru orchestră de cameră, duo de vioară-pian sau flaut-pian, continuând să apară noi şi noi transcrieri pentru cele mai variate formaţii instrumentale a acestei piese foarte cunoscute şi îndrăgite. Formaţia Oláh Dezső Trió ne propune un aranjament jazzistic a întregului opus, cu preludii şi interludii improvizative, păstrând caracterul original al piesei.

Proiecte

7 poeţi într-un show unicat: „Dragobete de poezie şi blues” 7 poeţi într-un show unicat: „Dragobete de poezie şi blues”

Vineri, 24 februarie 2017, de la ora 18:00, în Sala Studio a Teatrului de Comedie din Bucureşti (Str. Sf. Dumitru nr. 2), Muzeul Național al Literaturii Române din Bucureşti, împreună cu Teatrul de Comedie, organizează un eveniment cultural unicat dedicat Zilei de Dragobete, ”Dragobete de poezie şi blues”. Un show cu dragoste, în care șapte poeţi susţin șapte microrecitaluri cu cele mai frumoase poezii de dragoste scrise de către ei şi, la o singură alegere, de un alt poet. Poeţi invitaţi (în ordine alfabetică): Ioana Crăciunescu, Teodor Dună, Florin Iaru, Nora Iuga, Claudiu Komartin, Adrian Suciu şi Paul Vinicius. Maestrul Mircea Tiberian va rezona cu poezia celor 7, la pian, în ritm de blues şi jazz. Invitatul de onoare al serii este academicianul Mihai Șora, care va prezenta un text inedit despre Iubire. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile. „7 dintre cei mai spectaculari şi mai în vogă poeţi români contemporani au pregătit 7 poeme de dragoste, într-un show unicat, aflat sub marca deja arhicunoscută a Serilor de Blues şi Poezie. La Comedie. Maestrul Mircea Tiberian pregăteşte şi el surprize de inimă şi muzică albastră, blue&blues. Se anunţă unul dintre cele mai speciale evenimente de poezie şi jazz ale anului.”, a declarat Dan Mircea Cipariu, amfitrionul proiectului „Dragobete de poezie şi blues”. AgenţiadeCarte.ro este partenerul media al evenimentului.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!