Muzică veche românească cu Ansamblul Anton Pann, la Festivalul EUROPALIA România

Recomandari

Muzică veche românească cu Ansamblul Anton Pann, la Festivalul EUROPALIA România

Muzica Principelui Cantemir va fi interpretată de către Ansamblul cameral de muzică veche Anton Pann, în faţa publicului european, în cadrul Festivalului EUROPALIA România, prin intermediul unui turneu absolut special – „Cantemir Melo by Anton Pann Ensemble”. Concertele vor avea loc în perioada 13 – 15 decembrie 2019, după cum urmeză: vineri, 13 decembrie, ora 20.00, la De Centrale, Ghent (Belgia), sâmbătă, 14 decembrie, ora 20.00, la Le Phénix Valenciennes (Franţa), şi duminică, 15 decembrie, ora 19.30, la Salle Breughel Vieux, Genappe (Belgia). Pentru interpretarea pieselor vor fi utilizate fotocopii după manuscrisele lui Dimitrie Cantemir, precum şi variantele de transpunere din notaţia creată de principe. Instrumentele folosite sunt oud, kanun, daire, bansuri, duduk, dar şi instrumente specifice orchestrelor de cameră – vioară, violoncel şi flaut.

La Țintă!

Încurcături, bîlbe, hopuri și alte hîțîneli Încurcături, bîlbe, hopuri și alte hîțîneli

În lumea culturii române și mai ales în ograda literară e mare debandadă. Conform legislației, artiștii au dreptul de a se reuni în sindicate sau asociații care să le protejeze drepturile, să-i sprijine, să înlesnească schimburi culturale ori să-i facă cunoscuți.
Toate bune și frumoase, dar, nu știu de ce, mă lovesc deseori de o mulțime de întrebări „șmechere”, prin care, cred preopinenții, această teorie a reunirii și protecției artistice, s-ar dovedi nevalidă. „Dar cum a creat Eminescu? Cum a compus Enescu? Cum a pictat Luchian? Au avut ei nevoie de asociații? S-au descurcat singuri și au izbîndit prin valoare.” Aici sînt, de fapt, două întrebări cu final întortochiat. Nu, Eminescu nu a avut de partea lui o asociație sau o fundație, e drept. Dar a avut un cenaclu, Junimea, populat de oameni bogați și influenți, care l-au ajutat să obțină măcar cîteva posturi plătite bine sau s-au îngrijit de editarea primului volum de poezii. Enescu era dintr-o familie înstărită, nu s-a pus niciodată, la el, problema banilor. Luchian a trăit în mizerie o bună bucată de timp, pînă la moarte. În general, destinele artiștilor nu sînt unele de invidiat. Mulți au cunoscut mizeria, foamea, ignorarea, boala. Împotriva celor care cred că artistul „trebuie să sufere”, eu spun că, înainte de a fi artist, acesta e om și că, dacă ar fi fost protejat cît de cît, el ar mai putea oferi societății opere remarcabile.
Poate e suficient să menționez cazul lui Vincent Van Gogh, artist (nu-i așa?) ale cărui pînze se vînd acum la prețuri amețitoare, dar care, în timpul vieții, nu a cîștigat din artă aproape nimic (singurul tablou vîndut a fost achiziționat de fratele său, Theo). Vincent a fost un om care a suferit mult, iar în lipsa sprijinului material oferit de Theo, ar fi murit mult mai devreme. Și n-ar fi lăsat în urmă 900 de pînze. Cam așa stau lucrurile.

Aventurile literare ale Bibliei (7) Caragiale și Toma Necredinciosul  Aventurile literare ale Bibliei (7) Caragiale și Toma Necredinciosul 

Deși Caragiale tatăl nu era bisericos, el e unul dintre puținii noștri autori clasici care au scris cîte ceva de ținut minte pornind de la cartea sacră. Mă rog, în felul său. Schița lui despre Duminica Tomii vine în plină dezbatere publică despre credință și ateism. Chichirezul schiței e o durere de măsele. Adicătelea, ce facem cînd ne încearcă o durere trupească: o ținem cu laicitatea sau ne îndreptăm către Dumnezeu? Caragiale pare indecis, dar mai curînd de partea credincioșilor, cu toate că Toma Necredinciosul i-ar fi putut furniza muniție pentru neîncredere.

Primul Parlament al României față cu elitele! Primul Parlament al României față cu elitele!

Nu e politician care să nu clameze cât de mult își iubește țara, cât de mult se luptă pentru apărarea interesului național ori cât de mult suferă pentru apărarea identității naționale. De la vorbe la fapte, însă, e fie un drum al demagogiei, fie o fatală neputință de a construi și a duce un lucru până la capăt, cu excepțiile rare care confirmă regula. Deși am avut un minister care ținea în și la coadă Identitatea Națională, deși pregătirile pentru Centenar au prins mai multe guverne, deși liderii politici sunt cei care fac cea mai gălăgioasă bravadă despre patrie și patriotism, iată că, nici măcar în mod formal, cei care conduc România de azi pe mâine nu au fost în stare să celebreze momentul fondator al deschiderii Primului Parlament al României Mari, acum exact 100 de ani, la 20 noiembrie 1919, la Ateneul Român. Ar fi fost, astfel, un moment în care ne-am fi putut arăta nouă și lumii euro-atlantice că avem și ceva care ne unește, care nu dezbină, anume idealurile pentru care au luptat și au murit milioane de români. Singura mărturie on-line despre evenimentul de acum 100 de ani o găsim pe pagina web a Camerei Deputaților, la butonul special intitulat ”Parlamentari ai Marii Uniri”. Nu Parlamentul României, nu Guvernul României, nu Administrația Prezidențială organizează un eveniment de celebrare, ci Muzeul Național al Literaturii Române din București! Cine va studia biografiile celor care au făcut parte din Primul Parlament al României Mari va putea lesne ajunge la concluzia că elita noastră culturală, științifică și spirituală era atât de bine reprezentată încât se confunda, în mare parte, cu Parlamentul României. Arc în timp, după 100 de ani, elita României în Parlamentul României este sublimă, dar lipsește (aproape) cu desăvârșire!

reStartul literaturii și al programei reStartul literaturii și al programei

Pentru o săptămână, între 20-26 octombrie 2019, împreună cu Florin Iaru am fost invitați să predăm cursuri de scriere creativă și să selectăm textele literare ale unor adolescenți din Pecica, Nădlac și Arad, în cadrul a două programe – reStart literar și Arad LiterArt, organizate de scriitorul Ioan Matiuț și Centrul Cultural Județean Arad. A fost al doilea an consecutiv în care am putut să ne întâlnim cu adolescenții care mai au atracție pentru scrisul și cititul în limba română și cu profesorii de limba și literatura română. Bun prilej de a lua pulsul, în direct, asupra fenomenului citirii și recitirii operelor literare, canonice sau vii. Un fenomen care îi influențează decisiv pe adolescenții cu care ne-am întâlnit, în sensul profund ori subtil cu care ei scriu și exersează gândirea, spiritul critic și limbajul în limba română. Într-o proporție edificatoare contrazisă doar de excepțiile care confirmă regula, și profesorii, și elevii sunt constrânși de o programă care expediază literatura, ficțiunea și imaginația în formalismul sec al tehnicilor, al tropilor și al comunicării. Cum spunea inspirat Florin Iaru, totul ține de talentul și de știința de carte a profesorului pentru că un curriculum prost poate fi salvat de un profesor cu har pe când un profesor neinspirat și neactualizat literar nu poate salva pe nimeni. Restartul literaturii și al cititului ar trebui să pornească de la o programă prin care adolescenții să nu fie obligați să memoreze și să turuie diferite ”conținuturi” mestecate de către alții, o programă care să nu se bazeze pe memorare și pe modelul istoricist expirat care dă în fiecare zi un comentariu pe facebook de tipul ”literatura e biografia autorului”. Ca să nu avem viitori urmași care vor promova gândirea conservei și a formalismului, acest restart literar ar trebui să pună în valoare spiritul critic al elevului, creativitatea lui de a înțelege, a sintetiza și de a comenta un text literar. Altfel, îndepărtarea de literatura română va da cititori cât mai puțini, cu o gândire tot mai clișeizată de noile tehnologii și de consum.

Aventurile literare ale Bibliei (6)  Cartea jucată de Dostoievski Aventurile literare ale Bibliei (6) Cartea jucată de Dostoievski

Cea mai bună tehnică pentru a șterge deosebirile dintr-un caz dat, încît să poți spune după aceea tot ce vrei tu, în pofida acestor deosebiri e să privești lucrurile de atît de sus încît ele să nu mai conteze.
Pentru Raskolnikov al lui Dostoievski, cel din Crimă și pedeapsă, justificarea că o omoară pe bătrîna cămătăreasă e că oamenii de stat pot ucide cu ajutorul altora sute de mii de oameni fără să fie acuzați de crimă. Pe atunci însă nu se inventaseră legi împotriva războiului și nici împotriva genocidului. Singurele legi erau cele care condamnau crimele individuale, așadar și crimele lui Raskolnikov.
Că bătrîna cămătăreasă era o ființă odioasă, asta putea intra la circumstanțe atenuante pentru criminal, dar nu și la scutirea lui de pedeapsă. Așa că Raskolnikov, care a sfîrșit prin a mărturisi n-a fost condamnat la moarte, ci la deportare în Siberia.

”Orice poezie e o călătorie inițiatică în mine însumi. Nu mă interesează capătul călătoriei, ci drumul” ”Orice poezie e o călătorie inițiatică în mine însumi. Nu mă interesează capătul călătoriei, ci drumul”

Costel Stancu s-a născut în 1970, la Vînju-Mare, judeţul Mehedinţi. În prezent locuieşte în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin și este membru al Cenaclului Literar Semenicul din Reşiţa, al Asociației Culturale Direcția 9 și al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara. A publicat volumele de poezie:”Terapia căderii în gol”, Editura Hestia, Timişoara, 1995; ”Dominic sau despre imitaţia umbrei”, Editura Hestia, Timişoara, 1995; ”Măştile solitudinii”, Editura Marineasa, Timişoara, 1997; ”Golurile din pine”, Editura Marineasa, Timişoara, 1998; ”Fluturele cu o singură aripă”, Editura Timpul, Reşiţa, 2000; ”Arta imaginaţiei”, antologie, Editura Vinea, Bucureşti, 2001; ”Cîntarul de apă”, Editura Marineasa, Timişoara, 2002; ”Vînătoarea promise”, Editura Marineasa, Timişoara, 2003; ”Ieşirea din peşteră”, Editura Marineasa, Timişoara, 2005; ”Înghiţitorul de creioan”, Editura Tim, Reşiţa, 2009; ”Evoluţi@ umană”, epigrame, Editura Tim, Reşiţa, 2009; ”Risipitorul de hîrtie”, Editura Tim, Reşiţa, 2015;”Ochiul din palmă”, antologie, Editura Mirador, Arad, 2017; ”Hoțul de ferestre”, Editura Mirador, Arad, 2019. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru Agenția de Carte, cu poetul Costel Stancu.

„Literatura nu se scrie pentru un târg de carte, pentru un premiu, pentru un an, pentru un deceniu” „Literatura nu se scrie pentru un târg de carte, pentru un premiu, pentru un an, pentru un deceniu”

Monica Săvulescu Voudouri a absolvit Facultatea de Filozofie la Universitatea din București. A emigrat în 1985. Trăiește în Olanda și în Grecia. Înainte de emigrare, a publicat câteva volume de proză la editurile Cartea Românească și Albatros. Până în 1985 a lucrat în teatru. În emigrație s-a reprofilat, devenind specialist în sociologia emigrației, senior researcher în diferite institute internaționale de cercetare. Scrie roman, eseu, poezie, dramaturgie, studii de sociologie. A obținut câteva premii literare în Olanda și România. Publică în România și în alte câteva țări. La Tracus Arte i-au apărut în ultimii ani cărți de proză, poezie și publicistică. Este președinta Societății Culturale Balkania Contemporană și regizor la Studioul de Teatru Profesionist din Diaspora, Atena. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu scriitoarea Monica Săvulescu Voudouri.

Profesorii și încrederea: Baza sistemului educațional din Finlanda Profesorii și încrederea: Baza sistemului educațional din Finlanda

Miercuri, 11 decembrie 2019, la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, Ambasada Finlandei la Bucureşti împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării au organizat un workshop pe teme de educaţie cu participarea a doi dintre dintre cei mai cunoscuţi experţi finlandezi în domeniul educaţiei, dl. Jouni Kangasniemi şi dl. Ari Pokka. Specialist al Agenţiei Naţionale de Educaţie din Finlanda, reponsabil de politicile curriculare, de reformă şi de inovaţie, dl. Jouni Kangasniemi, a acordat consultanță unui număr foarte mare de țări care au demarat reforma sistemelor educaționale. Ambii specialişti finlandezi sunt cunoscători ai sistemului de învăţământ din țara noastră. Printre alte subiecte, miracolul finlandez în această privință a fost analizat din perspectiva structural-organizațională dar și al evoluției istorice începând cu anii 1970.

Muzeul hegemonic din perspectivă chiliană Muzeul hegemonic din perspectivă chiliană

Pasiunea pentru cultura unei țări, alta decât cea din care provii, se poate naște din lectura unui autor originar din țara respectivă, din călătoria reală sau virtuală către acel spațiu geografic și, de ce nu, din arta oenologică sau culinară specifică acelei națiuni, la care avem acces mult mai ușor astăzi, în era globalizării. Am avut prilejul de a mă apropia de fascinanta cultură chiliană cu ocazia Zilei Naționale a Republicii Chile, sărbătorită pe 18 septembrie și organizată anul acesta de către Ambasada Republicii Chile în România la Clubul Diplomatic din București. Ceea ce mi-a trezit însă cu adevărat interesul pentru Chile a fost Pavilionul Chilian din cadrul Bienalei de Artă de la Veneția, pe care l-am vizitat tot în luna septembrie a acestui an și care rămâne deschis publicului până pe 24 noiembrie. Curatoriat de Agustín Pérez Rubio, proiectul pavilionului poartă titlul „Altered Views” și constă în cercetarea realizată de artista chiliană Voluspa Jarpa, care își propune să chestioneze paradigma modernă, eurocentrică și colonială. 

”Fidelitate” de Marco Missiroli – O iubire pusă la încercare ”Fidelitate” de Marco Missiroli – O iubire pusă la încercare

Câștigător al prestigiosului premiu Strega Gionvani 2019, publicat în 13 țări și în curs de adaptare pentru Netflix, Fidelitate, cel de-al șaselea roman al scriitorului italian Marco Missiroli, este o carte care are forța de a explora zonele cele mai intime ale relației de cuplu și de a extrage de acolo adevăruri universal valabile. Bestseller-ul italian tradus la noi de Editura Pandora M, parte a grupului editorial Trei, Fidelitate spune o poveste aparent simplă. Carlo, un profesor de creative writing și Margherita, o arhitectă devenită agentă imobiliară, sunt un cuplu tânăr și, la prima vedere, solid. Fidelitatea este un angajament care face parte din căsnicie, însă dincolo de aceasta pot exista dorințe reprimate, emoții intense, care nu pot fi mărturisite, dar și întrebări fără răspuns. După ce a fost observat într-o postură ambiguă cu Sofia, una dintre studentele sale, Carlo se justifică în fața rectorului, colegilor și soției: „Fata s-a simțit rău”. Acest mic incident are puterea de a zdruncina temelia relației dintre Carlo și Margherita. Pe de altă parte, Margherita este prinsă în vârtejul unor dileme de aceeași natură cu cele ale soțului ei: dacă suntem fideli față de noi înșine, față de dorințele profunde, cât de infideli devenim în raport cu ceilalți? Aceasta este întrebarea pe care și-o pune într-o dimineață, după o ședință de fizioterapie cu Andrea, bărbatul care devine subiectul fanteziilor sale intime.

Doi mari violonceliști români: MARIN CAZACU și RĂZVAN SUMA cântă VIVALDI și HÄNDEL la Sala Radio Doi mari violonceliști români: MARIN CAZACU și RĂZVAN SUMA cântă VIVALDI și HÄNDEL la Sala Radio

Doi dintre cei mai mari violonceliști români: MARIN CAZACU și RĂZVAN SUMA, a căror întâlnire profesională a dat naștere unei frumoase relații de mentor-discipol, se vor regăsi pe scena Sălii Radio miercuri, 18 decembrie 2019, ora 19.00, într-un concert prezentat de ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO, sub bagheta dirijorului FERENC GABOR. Absolvent al studiilor de dirijat la Academia de muzică Hanns Eisler din Berlin, Ferenc Gábor a diirjat pe scene din toată lumea, la pupitrul unor orchestre mari, ansambluri de operă, dar și formații mai mici.Cei doi vor interpreta pe scena Sălii Radio două partituri superbe ale barocului muzical: Concertele pentru două violoncele și orchestră semnate de HÄNDEL și VIVALDI (celebrul creator al Anotimpurilor). Seara va debuta cu Trei piese pentru orchestră de coarde, lucrare ce aparține unuia dintre marii muzicieni români ai secolului XX: compozitorul și dirijorul CONSTANTIN SILVESTRI, de la a cărui dispariție s-au împlinit 50 de ani. Un talent muzical dovedit din primii ani ai vieții, la 17 ani acesta debuta ca dirijor chiar la pupitrul Orchestrei Naționale Radio și un moment istoric al carierei sale este dirijarea primei montări a capodoperei enesciene Oedipe în România, în 1958. Evenimentul de la Sala Radio se va încheia cu Simfonia nr. 1, creație a lui BEETHOVEN, un preambul la suita de evenimente speciale pe care Orchestrele și Corurile Radio România le vor oferi spectatorilor în 2020, moment aniversar marcat internațional la împlinirea a 250 de ani de la nașterea marelui creator.

10 ani de ATELIER 030202, de la un cod poștal la unul dintre cele mai vii spații de artă contemporană 10 ani de ATELIER 030202, de la un cod poștal la unul dintre cele mai vii spații de artă contemporană

Duminică, 8 decembrie 2019, între orele 16:00 – 22:00, spațiul de artă contemporană ATELIER 030202, de la Sala Nouă a Teatrului de Comedie din Bucureşti, (strada Sfânta Vineri nr.11), a sărbătorit 10 ani de la înființare. Evenimentul a început cu proiecția unui scurtmetraj retrospectiv „Document 10” de Gabi Stamate. Artistul Mihai Zgondoiu a deschis festivitatea alături de actorul George Mihăiță și de scriitorul Dan Mircea Cipariu. ”Îl avem alături pe George Mihăiță, prietenul tinerilor artiști și al acestui spațiu de artă contemporană. Am ținut în mod special să începem la ora 16:00 pentru că domnia sa are spectacol în seara aceasta, Revizorul, mulți dintre voi probabil că l-ați și văzut și ar trebui să știți că dincolo de curatorii acestui proiect și de Dan, acest atelier nu s-ar fi întâmplat fără bunăvoința lui George Mihăiță. Mi-a fost precum un părinte, și nu o spun gratuit, am făcut grafică pentru spectacolele Teatrului de Comedie peste cincisprezece ani și-i mulțumesc și pentru asta, iar acum îi dau cuvântul.”, a spus Mihai Zgondoiu. ”Vă spun bine ați venit și pentru că suntem în luna decembrie vă urez La Mulți Ani și Sărbători Fericite! Dacă veneați acum cincisprezece ani, aici vedeați o clădire în paragină. Primul meu gând a fost să fac un spațiu pentru tinerii regizori, așa a apărut ideea. Avându-l lângă mine pe bunul meu prieten Zgondoiu și pe bunul meu prieten Cipariu am plecat la drum, iar pe 8 decembrie 2009 am înființat acest spațiu care a devenit unul viu, dinamic, în care se întâmplă lucruri absolut speciale. Faptul că această galerie, 030202, numărul fiind codul poștal al străzii, a intrat în primele 10 galerii de artă contemporană este o bucurie pentru noi, Teatrul de Comedie. Nu pot decât să spun La mulți ani acestui spațiu, La mulți ani vouă, La mulți ani nouă și să ne mai vedem și altă dată, vă îmbrățișez!”, a declarat Maestrul George Mihăiță. Un public numeros, format din scriitori, jurnaliști și tineri artiști a umplut treptat spațiul de artă contemporană ATELIER 030202, flancat de pahare cu vin, gustări și de proiecția „Document 10”. Evenimentul a continuat cu un vinyl live session by Zgondy și un performance de percuție cu Ionuț Postolache, într-o atmosferă vie și călduroasă. AgențiadeCarte.ro a fost partenerul media al evenimentului.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!