Volumul ”Imaginea evreului în cultura română”, de Andrei Oişteanu, tradus în limba italiană

Recomandari

Volumul ”Imaginea evreului în cultura română”, de Andrei Oişteanu, tradus în limba italiană

De curând, la prestigioasa editură Salomone Belforte, fondată la Livorno în 1805, a fost publicat volumul ”Imaginea evreului în cultura română”, de Andrei Oişteanu, tradus în limba italiană de Francesco Testa şi Horia Cicortaş. Titlul în limba italiană al volumului este ”L´immagine dell’ebreo: Stereotipi antisemiti nella cultura romena e dell’Europa centro-orientale” (”Imaginea evreului: Stereotipuri antisemite în cultura română şi în Europa Central-Orientală”). Volumul ”Imaginea evreului în cultura română” a apărut în trei ediţii (2001, 2004 şi Editura Polirom, 2012) şi a fost distins cu Premiul Academiei Române, Marele Premiu al ASPRO, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, Premiul revistei Sfera politicii, Premiul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Premiul Fundaţiei „Sara & Haim Ianculovici” (Israel), Premiul B’nai B’rith Europe (Bruxelles).

La Țintă!

Ce-i de făcut? Ce-i de făcut?

Am crezut, acum o lună, cînd încheiam șirul de articole în care încercam să explic de ce se scrie prea puțin și cam prost în România, că, gata, nu mai am ce adăuga. Însă am primit o întrebare la care, mărturisesc cinstit, nu știu ce să răspund. Uneori, răspunsurile simple sînt bune. Alteori, nu. Un cititor (bănuiesc că e, în secret, și scriitor amator) m-a întrebat ce e de făcut dacă trăiești într-un orășel de provincie. Dacă nu există pe acolo nici un profesor de română pasionat, dacă colegii și prietenii nu citesc nimic, dacă nu ai, în toată urbea, măcar doi-trei oameni cu care să împarți această pasiune. Cum îți construiești o axiologie, cum desparți apele de uscat, notorietatea și impostura de o parte, iar valoarea și unicitatea, de alta? Cum poți fi sigur că ceea ce pui pe hîrtie sau pe taste e bun sau doar bun de aruncat la gunoi?

Grea întrebare, fir-ar mama ei! Dar, deși nu știu să răspund și nici cu gîndul nu gîndesc unde îl vor duce pe singuraticul cititor panseurile mele, am să îndrăznesc să formulez cîteva căi.

M.A.G. – Marele Adolescent Gică! M.A.G. – Marele Adolescent Gică!

Mă leagă de Maestrul George Mihăiță o viață trăită și o viață visată!
O viață trăită cu mii de fotograme și amintiri născute dintr-o dorință care îl face special pe cel care a fost pentru mine când un tată spiritual, de la care m-am încărcat cu o teribilă ambiție de a împlini construcții și gânduri (”Dane, Dane, eu când mă duc, mă duc, mă duc, Dane, și nu mă mai oprește nimeni”), când un tată vitreg, iute la vorbă, înțelegător în situații grele și imprevizibil în mărunțișul vieții (”Dane, Dane, eu vreau ceva, ceva, să sară de pe tarabă!”).
În viața noastră trăită au fost zilele de neuitat de la revista ”Salut”, cu la fel de neuitatele proiecte pe care Marele Adolescent George le-a inițiat: Ziua Adolescenților (o lege care a fost promulgată, în 1997, de Președintele Emil Constantinescu), Festivalul de teatru pentru liceeni ”Jos Pălăria”, primele concursuri post-revoluționare de baschet, biliard și de tenis pentru adolescenți, mega-festivalul ”Salut, Adolescență” din Parcul Tineretului, regizat de regretatul Alexandru Tocilescu, concursurile de Miss Adolescența, cu Toni Grecu și Divertis reinventând personaje de legendă, Școala de Presă ”Salut”, unde au conferențiat doi mari jurnaliști care l-au sprijinit mereu pe George Mihăiță, e vorba de Ion Cristoiu și Cornel Nistorescu.

Triumful și decăderea talentului (V) Triumful și decăderea talentului (V)

După cîte am pritocit pînă aici, e clar că nu-i ușor ori profitabil să fii scriitor în România. Profesia asta, căci, repet, este o profesie, pare o cursă cu obstacole. Trebuie să ocolești formalizarea și abstractizarea prefabricate din școală, lipsa publicului, trebuie să eviți capcanele admirației prostești, trebuie să navighezi printre notorietățile la modă și trebuie (și asta n-am menționat-o data trecută) să accepți că, scriitor român fiind, n-ai să faci nici o brînză. Mai rău, dacă vei avea vreodată curajul nebunesc să spui în public că ești scriitor, vei avea de suportat o compătimire ipocrită: „Aha, săracu’, e scriitor… șșt, să nu-l tulburăm… Da’, de fapt, cu ce se ocupă?”

Dar e și soare unde-i nor, vorba lui Gellu Naum. Spuneam data trecută că autorul nostru imaginar a reușit să ducă la bun sfîrșit o carte. Și că a trimis-o la cîteva edituri. Ei bine, minunea are loc. Una dintre ele îi trimite un mail prin care îl informează că i-a selectat manuscrisul pentru promovare. Autorul privește năuc în jur, genunchii i se înmoaie, iar ochii lui împăienjeniți întrevăd Nobelul. Ce altceva ar putea să viseze autorul român? El nu se încurcă cu Femina, Goncourt, Cervantes, Médicis, Man Booker. De Pulitzer ce să mai vorbim? Ce premiu cu nume urît! Păi, dacă tot intră în cursă, atunci să se ia la trîntă cu absolutul. Totul sau nimic.

Triumful și decăderea talentului (IV) Triumful și decăderea talentului (IV)

Odată trecut de furcile caudine ale școlii și ale propagandei literare, eliberat de formalisam și dezinformare, scriitorul ajunge la liman. Scrie, cu puterile neajutate nici de leul, nici de taurul, nici de vultúrul, o carte, cărțulia lui. A pus în ea voință și reprezentare. A dat tot ce putea mai bun. Cum s-ar zice, cu o vorbă nu foarte inspirată, și-a pus sufletul în ea. Trimite la prieteni și așteaptă. Eventual, trimite și la o editură și așteaptă. Prietenii (vorbesc de prietenii literari, că e absolut neproductiv și contraindicat să-ți plasezi textul sub ochii cuiva care nu citește constant literatură, ori sub ochii îndrăgostiți ai familiei) îl bat pe spate: Ești mare, bătrîne! Hai să bem. Dar, ca un făcut, întotdeauna se ivește cîte un nepoftit, din aceeași gașcă literară, care are cîteva obiecții. Ba că s-a pierdut ritmul, ba că o burtă, ba că pasaje neclare… Și că, poate, ar trebui să revadă, măcar o dată, ce a scris. Cel care face una ca asta e, fără-ndoială, nebunul grupului.
Eu cred că astfel de sfaturi sau obiecții sînt binevenite. În fapt, cîrcotașul anticipează reacția cititorului care nici nu-l cunoaște pe autor, nici nu are habar de sensibilitatea și evoluția lui. Cititorul nu iartă. Peste ceafa lui nu stă nimeni aplecat să-i șoptească ce a vrut autorul să zică. Iar scriitorul de care vorbesc are două reacții specific românești.

Triumful și decăderea talentului (III) Triumful și decăderea talentului (III)

Spuneam data trecută că un întreg mecanism inconștient și binevoitor s-a pus în mișcare în școală pentru a sabota limba și literatura română. Concepția secretă, niciodată mărturisită a elevilor (de la ciclul secundar la cel gimnazial) e că degeaba citești, oricum nu poți pricepe nimic dacă nu tocești și dacă nu spui exact ce vrea profesorul. Toți ar trebui să simtă la fel (cum spun comentariile de-a gata), dar, drăcie, nimeni nu simte nimic. Asta e una din tristele explicații că trei cetățeni din patru nu mai citesc, după școală, nici o carte.

”Cu poezia am închis o uşă, apoi am mers mai departe” ”Cu poezia am închis o uşă, apoi am mers mai departe”

LIVIA ROŞCA (LUCAN-ARJOCA) este scriitoare, specialist în comunicare, președinte al Asociației 7 ARTE, blogger adevarul.ro, formator acreditat. A debutat cu volumul de poezie ”Ruj pe icoane”, Editura Cartea Românească, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (2006), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2006), Premiul Naţional „Mihai Eminescu” (2006). A fost nominalizată la premiile pentru debut ale revistei ”România literară” și la Premiul pentru debut al ”Fundaţiei Anonimul”. În 2016, a publicat volumul ”1+1>2”, la Editura Charmides. Este prezentă în mai multe antologii: ”Literatura potenţială” (2007), ”Ultima generaţie, primul val” (2006), ”Dragostea este pe 14 februarie” (2010) și ”Cele patru dimensiuni ale feminităţii româneşti” (2010). A participat la numeroase lecturi publice. Are peste 10 ani de activitate în industria comunicării. Timp de 4 ani a fost editor specializat pe domeniile sănătate şi „parenting” pentru publicațiile Adevărul, Adevărul Sănătate, Adevărul de Seară şi editor online pentru website-urile asociate acestor publicaţii. Din 2011 este specialist în marketing şi comunicare. În 2015, în cadrul Asociației 7 ARTE, Livia a inițiat proiectul smARTkid, care înseamnă ateliere educative, creative şi recreative pentru copii şi tineri. În lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2018, 10 scriitori contemporani vor citi micuților de la SOS Satele Copiilor, într-un proiect al Asociației 7 ARTE, ”Nu mi-e frică de lectură”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național Român, AFCN. Proiectul de promovare a culturii scrise este destinat copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani. Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Livia Roșca despre literatură și despre proiectele pe care le realizează.

”Nu prea știm ce este fericirea și cum se cultivă, deoarece suntem prea ocupați să evităm sau să ținem departe nefericirea” ”Nu prea știm ce este fericirea și cum se cultivă, deoarece suntem prea ocupați să evităm sau să ținem departe nefericirea”

Gáspár György este custode de povești de viață și „reparator“ de relații, cu o experiență de 12 ani în psihologia clinică și psihoterapia de cuplu și familie. Este cofondator al platformei paginadepsihologie.ro și inițiator al programului național #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia. E membru al Colegiului Psihologilor din România și autorul cărților ”Copilul invizibil” (Curtea Veche Publishing, 2016), ”Revoluția iubirii” (Editura Pagina de Psihologie, 2017) și ”Mindfulness urban” (Curtea Veche Publishing, 2018). Simona Ioniță a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Gáspár György despre cea mai recentă carte a lui, despre mindfulness și despre ce înseamnă #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia.

Academicianul Ioan-Aurel Pop, de Ziua Culturii Naționale, la ICR: „În Franţa, am simţit cel mai mare sprijin dintre toate puterile occidentale” Academicianul Ioan-Aurel Pop, de Ziua Culturii Naționale, la ICR: „În Franţa, am simţit cel mai mare sprijin dintre toate puterile occidentale”

Cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, Institutul Cultural Român (ICR) a vernisat marţi, 15 ianuarie 2019, expoziţia „Pictori români în Franța”, ce prezintă lucrări realizate de nume mari ale picturii române, a căror carieră artistică este în strânsă conexiune cu Franța. Deschiderea expoziției, organizată de ICR și Asociația „Soleil de l’Est”, a avut loc în prezența unor înalți oficiali și distinși oaspeți – viceprim-ministrului pentru implementarea parteneriatelor strategice, doamna Ana Birchall, președintele Academiei Române domnul Ioan Aurel-Pop, vicepreședintele Academiei Române, domnul Răzvan Theodorescu, ambasadoarea Franței în România, E.S. doamna Michèle Ramis, ambasadorul Republicii Moldova în România, E.S. domnul Mihai Gribincea. Alături de majoritatea artiștilor expozanți, printre care s-au numărat Valentin Tănase, Victor Dima, Daniel Crăciun, Nicolae Blei, Vasile Tolan, Corneliu Vasilescu, Horea Cucerzan, Nicolae Iorga, au fost prezente personalități din sfera academică, diplomatică și culturală, parteneri ai Institutului Cultural Român, printre care vicepreședintele UNITER, doamna Aura Corbeanu, președintele Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, domnul Ioan Cărmăzan, consilier adjunct pentru cooperare culturală la Institutul Francez, domnul Stéphane Cesari, muzicianul Marcel Spinei, profesorul Manuela Cernat, actrița Magda Catone, jurnalistul Tudor Octavian.

Mickey Mouse e mort? Mickey Mouse e mort?

Prima personală în străinătate a artistului sârb Mica Stajčić, vernisată, la sfârșitul lui decembrie 2018, la Atelier 030202 din București (spațiu de artă contemporană imaginat și coordonat de Mihai Zgondoiu), mi-a amintit, în fluxul de re-citire și de re-semantizare vizuală pe care îl propune Mica Stajčić, de una dintre cărțile minunate de poezie publicată de Traian T. Coșovei – ”Mickey Mouse e mort”, carte apărută în 1994, la Editura Cartea Românească, cu o copertă semnată de inconfundabilul Dan Stanciu. ”Unora, plajele pustii excitate de valuri / le trezesc străvechi remușcări. / Unora, importul de bistrouri și pulpe bronzate / a început să le pută.” – scria Traian T. Coșovei în poemul  ”Mickey mouse e mort”. Și iată că, peste mode și timp, în comunicarea invizibilă și indirectă între imagini poetice care au creat și nasc șabloane de receptare și șabloane stilistice, Mica Stajčić vine, cu personajele din lumea Disney, să ne prezinte discursul său autentic și organic despre faptul că arta și imaginarul ei nu se predau cauzei consumerismului. Iar bătăliile cu bolile post-istoriei, a post-postmodernismului sunt date chiar cu armele de exprimare ale acestor boli, într-o stilistică când ludică, când gata să re-conceptualizeze ideea de instalație. O bătălie, îmi place să cred, câștigată și cu acuratețea de a re-locui spațiul-obiect cu anamneza și avatarurile obiectului artistic care își desemnează spațiul (și pe cel public, și pe cel al receptării). ”Expoziția unui artist sârb”  propusă de Mihai Zgondoiu e, astfel, un punct de sprijin cu care și prin care putem muta din loc șabloanele și visele noastre consumeriste.

”Matematica zeilor și algoritmii oamenilor”, de Paolo Zellini ”Matematica zeilor și algoritmii oamenilor”, de Paolo Zellini

Marți, 22 ianuarie 2019, la ora 19.00, în librăria Humanitas de la Cișmigiu, Editura Humanitas vă invită la o dezbatere pornind de la unul dintre volumele publicate recent în colecția de știință, ”Matematica zeilor și algoritmii oamenilor” de Paolo Zellini. Invitați: Liviu Ornea, profesor universitar la Facultatea de Matematică, Universitatea București și traducătorul volumului, Dana Jalobeanu, conferențiar universitar, doctor în filozofia științei și director de programe la centrul de cercetare Fundamentele Modernităţii Europene, Universitatea din Bucureşti, Vlad Zografi, coordonatorul colecției de știință a Editurii Humanitas.

Din nou cu şi despre tulnic, la Cafeneaua critică Din nou cu şi despre tulnic, la Cafeneaua critică

Joi, 17 ianuarie 2019, orele 19.00-21.30, la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti/ MNLR (Str. Nicolae Creţulescu nr. 8 ),  Cafeneaua critică găzduieşte pentru a doua oară Întîlnirea anuală a Şcolii de tulnice. Proiect de resuscitare a unui instrument tradiţional de suflat, Şcoala de tulnice e animată de 17 ani de cunoscutul muzician şi artist multimedia Mircea Florian, susţinut de Fundaţia sa, de MotzArt şi de Uniunea Munţii Apuseni. Seara îi va avea ca protagonişti, interpreţi la tulnic şi alte instrumente rare, pe Mircea Florian şi pe Dragoş, Andriana, Andrei Dinescu, Florin Manca/ Daath Yug, Cătălin Rădulescu/ Tzetze, Lucian Stan/ DJ Vasile. Va fi – de asemenea – jucat un fragment din spectacolul ”Doi şi un tulnic”, cu Alexandru Unguru, Mişa Şerban, Alin State, în regia lui Alexandru Unguru, cu scenografia lui Cristian Stănoiu. Cu participarea Oanei Sav, reprezentantă a Uniunii Munţii Apuseni. Tulnicul – un instrument „pe cale de re-apariţie”, spune Mircea Florian…Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.

Mina Decu, Cosmin Leucuța, Robert Gabriel Elekes și Romulus Bucur, laureații Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2018 Mina Decu, Cosmin Leucuța, Robert Gabriel Elekes și Romulus Bucur, laureații Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2018

Marți, 15 ianuarie 2019, ora 16.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti, programul GALA TINERILOR SCRIITORI / CARTEA DE POEZIE A ANULUI 2018 a celebrat cea de-a noua ediţie a Zilei Culturii Naţionale, în cadrul unui eveniment transmis în direct de Radio România Cultural. Juriul Galei a fost format din trei tineri critici literari (laureaţi ai ediţiilor 2012, 2014 şi 2015): Bianca Burţa-Cernat, Andreea Răsuceanu şi Cosmin Borza. Pentru secțiunea Premiul Tânărul poet al anului 2018 au fost nominalizate cărți semnate de Mina Decu, Robert Gabriel Elekes, Irina-Roxana Georgescu, Andrei Novac, Ioan Șerbu și Ioana Vintilă. Pentru secțiunea Premiul Tânărul prozator al anului 2018 au fost nominalizate cărți semnate de Iulian Bocai, Alexandru Bordian, Andrei Dósa, Cosmin Leucuța și Andrei Mocuța. Pentru secțiunea Premiul Tânărul critic literar al anului 2018 au fost nominalizate cărți semnate de Marieva Ionescu și Florina Lircă-Moldovan. Artistul vizual Mihai Zgondoiu a realizat afişele şi diplomele Galei Tinerilor Scriitori. Premiile acestei ediții au fost câștigate de Mina Decu, Cosmin Leucuța, Robert Gabriel Elekes și Romulus Bucur. Gala Tinerilor Scriitori s-a desfăşurat în cadrul unui eveniment multiart, avându-i ca invitaţi speciali pe Oana Cătălina Beța (voce) şi Albert Tajti (pian). Gala Tinerilor Scriitori a fost transmisă în direct de către Radio România Cultural (producător: Anamaria Spătaru). Amfitrion: Dan Mircea Cipariu. Coproducător: Radio România Cultural. Organizatorii Galei au fost Primăria Municipiului București prin Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Clubul UNESCO-Adolescenții şi Asociaţia EURO CULTURART, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din Bucureşti. AgențiadeCarte.ro a fost partenerul tradiţional al proiectului.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!