Muzeul Național al Țăranului Român – 30 de ani

Recomandari

Muzeul Național al Țăranului Român – 30 de ani

În ziua de luni, 5 februarie 1990, se re-fonda Muzeul de la Șosea având o nouă titulatură – Muzeul Țăranului Român. Recunoașterea pe care a câștigat-o se datorează viziunii fondatorului său, Horia Bernea, fiind singurul muzeu de autor din România și un loc favorabil individualităților. De asemenea, este unul din puținele muzee din țară al cărui patrimoniu imaterial este re-vizitat și re-interpretat în proiectele artistice ale unora dintre specialiștii săi. Miercuri, 5 februarie 2020, la împlinirea a 30 de ani de la re-fondare, prietenii Muzeului  sunt așteptați cu expoziții, lansări de carte și proiecții. Intrarea este liberă. AgențiadeCarte.ro vă prezintă programul evenimentelor.

La Țintă!

26 de propuneri pentru 2019 – Anul Poeziei 26 de propuneri pentru 2019 – Anul Poeziei

Într-o discuție tihnită, de sfârșit de an 2019, pornind de la faptul că a fost un an al Poeziei, constatam împreună cu Claudiu Komartin că încheierea unui deceniu literar, în ultimii 40 de ani, a adus la apariția unor cărți, mai cu seamă în poezie, importante pentru configurarea generațiilor literare și  chiar pentru stabilirea canonului literar. În 1979, de exemplu, au fost publicate cărțile lui Mircea Nedelciu (”Aventuri într-o curte interioară”, proză scurtă), Mircea Dinescu (”La dispoziția dumneavoastră”) sau Nichita Stănescu (”Opere imperfecte”). În 1989, Bogdan Ghiu publica ”Manualul autorului”, Liviu Ioan Stoiciu – ”O lume paralelă” sau Mircea Nedelciu – ”Și ieri va fi o zi”. În 1999, au apărut și au fost premiate următorele titluri: ”Cârtița lui Pessoa” de Constantin Abăluţă, Ex Ponto, ”Mutilarea artistului la tinereţe” de Mariana Marin,  Editura Muzeul Literaturii Române și ”Pantelimon 113 bis” de Ioan Es. Pop,  Cartea Românească. În 2009, au apărut cărți semnate de Claudiu Komartin (”Un anotimp în Berceni”, Cartier), Andrei Terian (”G. Călinescu: a cincea esenţă”, Cartea Românească), Cristian Teodorescu (”Medgidia, oraşul de apoi”, Cartea Românească), Al. Mușina (”Regele dimineţii”, Tracus Arte), Mircea Mihăieş (”Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W.”, Polirom), cărți, de altfel, premiate și reeditate. Astfel, 2019 ni se arată ca un an cu titluri remarcabile pentru poezia română contemporană. Misiunea juriului celei de-a X-a ediții a Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2019 se anunță extrem de specială în a acorda laurii celor mai bune cărți de poezie, într-un an în care poezia a avut ce și cum să spună. În cele ce urmează, voi prezenta publicului AgențiadeCarte.ro cărțile de poezie (12 propuneri pentru debuturi și 14 propuneri pentru autori consacrați) care pot intra, oricând, într-un top al celor mai bune cărți ale anului 2019.

Încurcături, bîlbe, hopuri și alte hîțîneli Încurcături, bîlbe, hopuri și alte hîțîneli

În lumea culturii române și mai ales în ograda literară e mare debandadă. Conform legislației, artiștii au dreptul de a se reuni în sindicate sau asociații care să le protejeze drepturile, să-i sprijine, să înlesnească schimburi culturale ori să-i facă cunoscuți.
Toate bune și frumoase, dar, nu știu de ce, mă lovesc deseori de o mulțime de întrebări „șmechere”, prin care, cred preopinenții, această teorie a reunirii și protecției artistice, s-ar dovedi nevalidă. „Dar cum a creat Eminescu? Cum a compus Enescu? Cum a pictat Luchian? Au avut ei nevoie de asociații? S-au descurcat singuri și au izbîndit prin valoare.” Aici sînt, de fapt, două întrebări cu final întortochiat. Nu, Eminescu nu a avut de partea lui o asociație sau o fundație, e drept. Dar a avut un cenaclu, Junimea, populat de oameni bogați și influenți, care l-au ajutat să obțină măcar cîteva posturi plătite bine sau s-au îngrijit de editarea primului volum de poezii. Enescu era dintr-o familie înstărită, nu s-a pus niciodată, la el, problema banilor. Luchian a trăit în mizerie o bună bucată de timp, pînă la moarte. În general, destinele artiștilor nu sînt unele de invidiat. Mulți au cunoscut mizeria, foamea, ignorarea, boala. Împotriva celor care cred că artistul „trebuie să sufere”, eu spun că, înainte de a fi artist, acesta e om și că, dacă ar fi fost protejat cît de cît, el ar mai putea oferi societății opere remarcabile.
Poate e suficient să menționez cazul lui Vincent Van Gogh, artist (nu-i așa?) ale cărui pînze se vînd acum la prețuri amețitoare, dar care, în timpul vieții, nu a cîștigat din artă aproape nimic (singurul tablou vîndut a fost achiziționat de fratele său, Theo). Vincent a fost un om care a suferit mult, iar în lipsa sprijinului material oferit de Theo, ar fi murit mult mai devreme. Și n-ar fi lăsat în urmă 900 de pînze. Cam așa stau lucrurile.

Aventurile literare ale Bibliei (7) Caragiale și Toma Necredinciosul  Aventurile literare ale Bibliei (7) Caragiale și Toma Necredinciosul 

Deși Caragiale tatăl nu era bisericos, el e unul dintre puținii noștri autori clasici care au scris cîte ceva de ținut minte pornind de la cartea sacră. Mă rog, în felul său. Schița lui despre Duminica Tomii vine în plină dezbatere publică despre credință și ateism. Chichirezul schiței e o durere de măsele. Adicătelea, ce facem cînd ne încearcă o durere trupească: o ținem cu laicitatea sau ne îndreptăm către Dumnezeu? Caragiale pare indecis, dar mai curînd de partea credincioșilor, cu toate că Toma Necredinciosul i-ar fi putut furniza muniție pentru neîncredere.

Primul Parlament al României față cu elitele! Primul Parlament al României față cu elitele!

Nu e politician care să nu clameze cât de mult își iubește țara, cât de mult se luptă pentru apărarea interesului național ori cât de mult suferă pentru apărarea identității naționale. De la vorbe la fapte, însă, e fie un drum al demagogiei, fie o fatală neputință de a construi și a duce un lucru până la capăt, cu excepțiile rare care confirmă regula. Deși am avut un minister care ținea în și la coadă Identitatea Națională, deși pregătirile pentru Centenar au prins mai multe guverne, deși liderii politici sunt cei care fac cea mai gălăgioasă bravadă despre patrie și patriotism, iată că, nici măcar în mod formal, cei care conduc România de azi pe mâine nu au fost în stare să celebreze momentul fondator al deschiderii Primului Parlament al României Mari, acum exact 100 de ani, la 20 noiembrie 1919, la Ateneul Român. Ar fi fost, astfel, un moment în care ne-am fi putut arăta nouă și lumii euro-atlantice că avem și ceva care ne unește, care nu dezbină, anume idealurile pentru care au luptat și au murit milioane de români. Singura mărturie on-line despre evenimentul de acum 100 de ani o găsim pe pagina web a Camerei Deputaților, la butonul special intitulat ”Parlamentari ai Marii Uniri”. Nu Parlamentul României, nu Guvernul României, nu Administrația Prezidențială organizează un eveniment de celebrare, ci Muzeul Național al Literaturii Române din București! Cine va studia biografiile celor care au făcut parte din Primul Parlament al României Mari va putea lesne ajunge la concluzia că elita noastră culturală, științifică și spirituală era atât de bine reprezentată încât se confunda, în mare parte, cu Parlamentul României. Arc în timp, după 100 de ani, elita României în Parlamentul României este sublimă, dar lipsește (aproape) cu desăvârșire!

reStartul literaturii și al programei reStartul literaturii și al programei

Pentru o săptămână, între 20-26 octombrie 2019, împreună cu Florin Iaru am fost invitați să predăm cursuri de scriere creativă și să selectăm textele literare ale unor adolescenți din Pecica, Nădlac și Arad, în cadrul a două programe – reStart literar și Arad LiterArt, organizate de scriitorul Ioan Matiuț și Centrul Cultural Județean Arad. A fost al doilea an consecutiv în care am putut să ne întâlnim cu adolescenții care mai au atracție pentru scrisul și cititul în limba română și cu profesorii de limba și literatura română. Bun prilej de a lua pulsul, în direct, asupra fenomenului citirii și recitirii operelor literare, canonice sau vii. Un fenomen care îi influențează decisiv pe adolescenții cu care ne-am întâlnit, în sensul profund ori subtil cu care ei scriu și exersează gândirea, spiritul critic și limbajul în limba română. Într-o proporție edificatoare contrazisă doar de excepțiile care confirmă regula, și profesorii, și elevii sunt constrânși de o programă care expediază literatura, ficțiunea și imaginația în formalismul sec al tehnicilor, al tropilor și al comunicării. Cum spunea inspirat Florin Iaru, totul ține de talentul și de știința de carte a profesorului pentru că un curriculum prost poate fi salvat de un profesor cu har pe când un profesor neinspirat și neactualizat literar nu poate salva pe nimeni. Restartul literaturii și al cititului ar trebui să pornească de la o programă prin care adolescenții să nu fie obligați să memoreze și să turuie diferite ”conținuturi” mestecate de către alții, o programă care să nu se bazeze pe memorare și pe modelul istoricist expirat care dă în fiecare zi un comentariu pe facebook de tipul ”literatura e biografia autorului”. Ca să nu avem viitori urmași care vor promova gândirea conservei și a formalismului, acest restart literar ar trebui să pună în valoare spiritul critic al elevului, creativitatea lui de a înțelege, a sintetiza și de a comenta un text literar. Altfel, îndepărtarea de literatura română va da cititori cât mai puțini, cu o gândire tot mai clișeizată de noile tehnologii și de consum.

”Orice poezie e o călătorie inițiatică în mine însumi. Nu mă interesează capătul călătoriei, ci drumul” ”Orice poezie e o călătorie inițiatică în mine însumi. Nu mă interesează capătul călătoriei, ci drumul”

Costel Stancu s-a născut în 1970, la Vînju-Mare, judeţul Mehedinţi. În prezent locuieşte în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin și este membru al Cenaclului Literar Semenicul din Reşiţa, al Asociației Culturale Direcția 9 și al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara. A publicat volumele de poezie:”Terapia căderii în gol”, Editura Hestia, Timişoara, 1995; ”Dominic sau despre imitaţia umbrei”, Editura Hestia, Timişoara, 1995; ”Măştile solitudinii”, Editura Marineasa, Timişoara, 1997; ”Golurile din pine”, Editura Marineasa, Timişoara, 1998; ”Fluturele cu o singură aripă”, Editura Timpul, Reşiţa, 2000; ”Arta imaginaţiei”, antologie, Editura Vinea, Bucureşti, 2001; ”Cîntarul de apă”, Editura Marineasa, Timişoara, 2002; ”Vînătoarea promise”, Editura Marineasa, Timişoara, 2003; ”Ieşirea din peşteră”, Editura Marineasa, Timişoara, 2005; ”Înghiţitorul de creioan”, Editura Tim, Reşiţa, 2009; ”Evoluţi@ umană”, epigrame, Editura Tim, Reşiţa, 2009; ”Risipitorul de hîrtie”, Editura Tim, Reşiţa, 2015;”Ochiul din palmă”, antologie, Editura Mirador, Arad, 2017; ”Hoțul de ferestre”, Editura Mirador, Arad, 2019. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru Agenția de Carte, cu poetul Costel Stancu.

„Literatura nu se scrie pentru un târg de carte, pentru un premiu, pentru un an, pentru un deceniu” „Literatura nu se scrie pentru un târg de carte, pentru un premiu, pentru un an, pentru un deceniu”

Monica Săvulescu Voudouri a absolvit Facultatea de Filozofie la Universitatea din București. A emigrat în 1985. Trăiește în Olanda și în Grecia. Înainte de emigrare, a publicat câteva volume de proză la editurile Cartea Românească și Albatros. Până în 1985 a lucrat în teatru. În emigrație s-a reprofilat, devenind specialist în sociologia emigrației, senior researcher în diferite institute internaționale de cercetare. Scrie roman, eseu, poezie, dramaturgie, studii de sociologie. A obținut câteva premii literare în Olanda și România. Publică în România și în alte câteva țări. La Tracus Arte i-au apărut în ultimii ani cărți de proză, poezie și publicistică. Este președinta Societății Culturale Balkania Contemporană și regizor la Studioul de Teatru Profesionist din Diaspora, Atena. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu scriitoarea Monica Săvulescu Voudouri.

Primul documentar românesc selectat în competiția internațională de la Sundance Film Festival Primul documentar românesc selectat în competiția internațională de la Sundance Film Festival

„Acasă” / „My Home”, în regia lui Radu Ciorniciuc este primul documentar românesc selectat în competiția internațională a Festivalul de Film Sundance / Sundance Film Festival, eveniment ce se desfășoară în perioada 23 ianuarie – 2 februarie 2020. Filmul este înscris în categoria „World Cinema Documentary Competition”, alături de alte 11 lungmetraje din întreaga lume. Până în acest moment, filmul „Acasă” a primit premiul pentru cel mai bun proiect din cadrul secțiunii Works in Progress – Les Films du Cannes a Bucharest (octombrie 2019), premiul „Best Development of a Project” în cadrul workshopului internațional Dok Incubator (Suedia, septembrie, 2019) și premiul pentru cel mai bun proiect în cadrul Astra International Documentary Film Festival (Sibiu, 2018). Participarea în competiția internațională a documentarului „Acasă” beneficiază de susținerea Institutului Cultural de la New York și va avea cinci proiecții.

Expoziții la ETAJ Expoziții la ETAJ

Am ajuns prima oară la ETAJ artist-run space anul trecut în mai, la vernisajul expoziției lui Ştefan Botiş, „Fuck it, who cares!?”. Textul de prezentare al expoziției, printat pe A4, servea totodată drept cornet pentru semințe prăjite de floarea soarelui. La intrare erau suficiente astfel de texte-cornet, cu care fiecare vizitator se putea delecta. Cojile de semințe rezultate în urma consumului textului-cornet formau un covor pe podeaua de la ETAJ, decor în care Țâța, câinele casei, se plimba în voie. După această primă vizită a apartamentului devenit spațiu expozițional din București, str. George Enescu, nr. 43, am revenit aici destul de des, mai ales pentru că programul propus este unul foarte dinamic, aducând în atenția publicului o serie de artiști, în special din zona super-contemporary, care experimentează în acest cadru fără niciun fel de constrângeri, cu rezultate, de cele mai multe ori, spectaculoase. Dintre expozițiile memorabile care au avut loc aici anul trecut, îmi amintesc de „Unintended Consequences” semnată de Sorin Dan Cojocaru, „Loud silence of colors” a Teodorei Gavrilă, „RAFIN X”, personala lui Emil Cristian Ghita (Bubu) curatoriată de Raluca Nestor Oancea, personala „GASLIGHT” a Ruxandrei Tudoran, colectiva „Playing GOD, why?” sau personala Dianei Vasiliu „CIRCO[stanze] ”. Cel mai recent solo show găzduit la ETAJ a fost „Delirul” lui Eduard Bălaș, iar în februarie urmează personala lui Theodor Grigoraș.

Volumul ”Despovărarea. Simțuri și instincte”, de Radu Boroianu, lansat la Cărturești Verona Volumul ”Despovărarea. Simțuri și instincte”, de Radu Boroianu, lansat la Cărturești Verona

Luni, 27 ianuarie 2020, ora 19:00, la Librăria Cărturești Verona Demisol (Str. Arthur Verona nr. 13 -15, București), va avea loc lansarea romanului autobiografic ”Despovărarea. Simțuri și instincte”, de Radu Boroianu, Editura Tracus Arte. Invitați alături de autor: prof. univ. dr. Ioan Cristescu și scriitorul Dan Mircea Cipariu.

„Mica Unire Muzicală” – concert aniversar la  Biblioteca Metropolitană București „Mica Unire Muzicală” – concert aniversar la Biblioteca Metropolitană București

Joi, 23 ianuarie 2020, de la ora 17:00, la Sediul Central Mihail Sadoveanu, Str. Tache Ionescu, Nr. 4, Biblioteca Metropolitană București (BMB) vă invită la „Mica Unire Muzicală”, un concert de muzică și versuri, dedicat Unirii Principatelor Române. În prima parte a spectacolului, artiștii din cadrul proiectului permanent al BMB „Opera la bibliotecă” au pregătit un program special dedicat acestui eveniment istoric, prezentat de Cristina Lascu, care va recita din lirica românească. Repertoriul va include fragmente din muzica românescă de operă, dar și alte piese muzicale ale compozitorilor naționali cunoscuți, însoțite de momente lirice care ne vor aduce aminte de actul Unirii Principatelor Române.

Finisajul expoziției ”Mir și borangic” de Camelia Ionescu-Popa, la Liceul Pedagogic Ortodox ”Anastasia Popescu” Finisajul expoziției ”Mir și borangic” de Camelia Ionescu-Popa, la Liceul Pedagogic Ortodox ”Anastasia Popescu”

Luni, 3 februarie 2020, ora 18.30, în spațiile Liceului Pedagogic Ortodox ”Anastasia Popescu” din București (str. Zborului, nr. 7-9), va avea loc finisajul expoziției ”Mir și borangic” a artistei Camelia Ionescu-Popa. Despre expoziție (vernisată la 18 noiembrie 2019) și artistă vor vorbi  Prof. Mona Șerbănescu, directoarea Liceului Pedagogic Ortodox ”Anastasia Popescu”, și scriitorul Dan Mircea Cipariu. ”Mir și borangic” a fost prezentată, între 13 iunie-13 iulie 2019, la Galeria Romană din București, cu un cuvânt de deschidere susținut de Ierom. Savatie Baştovoi, etnologul Laura Jiga-Iliescu și de criticul şi jurnalistul de artă Vladimir Bulat. În septembrie 2019, Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos a găzduit un dublu eveniment cultural: vernisajul expoziţiei „Mir și borangic”, cu lucrări semnate de Camelia Ionescu Popa, şi un recital extraordinar de pian, susţinut de Cătălin Răducanu. Recent, expoziția ”Mir și borangic” a fost itinerată la Paris. ”Am pornit în această formulă complexă a sărbătoririi ZILEI ȘCOLII ANASTASIA POPESCU atunci când am vernisat o expoziție a doamnei Silvia Radu și am construit evenimentele în jurul acesteia. Apoi ne-am dat seama că pentru copii sunt esențiale aceste întâlniri culturale cu artiști, cu oameni de știință, cu scriitori”, a spus Prof. Mona Șerbănescu, directoarea Liceului Pedagogic Ortodox ”Anastasia Popescu”. AgențiadeCarte.ro este partenerul media al evenimentului.
”Între imagine poetică și epifanie, expoziția Cameliei Ionescu-Popa, realizată cu siguranța unui artizan sigur pe mijloacele sale de expresie plastică, ne invită în apele teritoriale ale formei identitare propuse de cele două materiale organice și autentice care dau, de altfel, titlul expoziției, mirul și borangicul. Discursul vizual, bazat pe aceste elemente cu valențe organice, primordiale și inițiatice, se arată în dubla sa semnificație: este undă și intuiție prin apelul la forța și simbolistica rezonantă și iradiantă a Luminii Lumii și a Vieții, dar este și materie luminată prin însușirea specială dată mirului și borangicului și prin formele identitare pe care le propun ia românească, atât de revizitată de artiștii și designerii lumii de ieri și de azi. Dubla natură a cercetării vizuale gândită de Camelia Ionescu-Popa poate fi înțeleasă, pe de o parte, prin sensul de mirungere a spațiului operei și de curățire a spațiului privitorului, și, pe de altă parte, prin ieșirea din tiparul unei forme identitare nu prin mimetism, ci prin actul creator de redesemnare și de resimbolizare a formei identitare propuse de ia românească. Astfel, lectura vizuală a privitorului își găsește noi și proteice interpretări, într-un timp al trăirii și al mărturisirii prin asumarea creatoare a unei identități și de formă, și de conținut interior.” – Dan Mircea Cipariu

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!