Land-art, instalație și performance în Parcul Natural Văcărești

Recomandari

Land-art, instalație și performance în Parcul Natural Văcărești

Bucureștiul sufocat de betoane va respira prin artă. O comunitate artistică stabilită în ultimele săptămâni în Parcul Natural Văcărești își invită publicul, duminică, 24 octombrie 2021, de la ora 12.00 – până la 17.00, într-o fantezie verde, creată din viziuni multidisciplinare. Inițiativa Peisaj în deteriorare este un traseu într-un vis vegetal, care se dezvoltă dincolo de lumea constrângerilor formale, urmând capitole de creație interconectate: dans contemporan, performance, instalații site-specific și land art. Este o invitație în diverse spații hibride, guvernate, fiecare, de propriile efecte, idei și simboluri. Evenimentul include vernisajul lucrărilor de land art și al instalațiilor realizate de artistele Roberta Curcă, Mălina Ionescu, Gabriela Mateescu, Andreea Medar, Kiki Mihuță și Marina Oprea.

La Țintă!

Chinurile prin care trece un asasin timid Chinurile prin care trece un asasin timid

Circulă prin romanele de uz internațional o înțelepciune itinerantă care s-a banalizat din cauză că a trecut prin prea multe tastaturi. Păreri care se vor profunde – uneori sînt! – despre lume, viață și în special despre moarte, pe care le-ai citit în variațiuni și care trec de la un autor la altul, ca obiceiul mulțumirilor de la sfîrșitul cărții. Asasinul timid*, începe cu o asemenea colecție de probe de înțelepciune, uitasem un despre, care aici se și repetă: despre copilărie și adolescență.
Romanul Clarei Usón, autoare din Spania, zgîrie insistent la ușa sinuciderii. Am mai scris despre o carte de-a ei, Fiica Estului, care pînă atunci apăruse în 7 ediții; acum a ajuns la 11-a. Usón reia formula de succes de acolo. De astă-dată nu mai e vorba despre un general sîrb vinovat de genocid în timpul războaielor civile din Iugoslavia, ci despre misteriosul caz al unei adolescente spanioloaice – sună cam peiorativ „spanioloaică”, deși n-am nici o asemenea intenție în privința Sandrei Mozarovski – actriță în filme erotice cărora li s-a dat drumul după moartea lui Franco și care a cunoscut adevărata celebritate după moartea ei pe care presa din Spania a considerat-o suspectă. Ce are special Sandra? Presupunerea nedovedită a presei tabloide că ar fi fost amanta regelui Juan Carlos. Și presupunerea tot nedovedită că ar fi fost ucisă fiindcă regele voia să scape cumva de ea. Plus alte două presupuneri – că ar fi murit din cauză că ar fi căzut de la etaj fără să vrea și că s-ar fi sinucis.

Marcel Petrişor Marcel Petrişor

Marcel, care trecut prin maşina de tocat oameni a gulagului românesc, eliberat în 56, dus la Cluj, unde s-a apucat de strîns culturalnici şi studenţi să se alăture revoluţiei din Ungaria, rearestat, condamnat la moarte la 27 de ani, cu pedeapsa în timp comutată la „pe viaţă”, apoi iarăşi eliberat, la amnistia generală din 64. Marcel, care a apucat să-şi facă facultatea în anii 60, să traducă o droaie de volume din franceză (şi rusă, şi georgiană…), să scrie, pînă la sfîrşit, două duzini de cărţi, ultima apărută anul trecut, înainte ca Dana să moară de covid la Paris, şi înainte ca el să treacă tot prin covid, vara asta. Cele mai copleşitoare dintre cărţile lui rememorează iadul gulagului — Marcel, memorialist fără pată, ca Ion Ioanid, Soljeniţînul român. Marcel, care a predat la „Iulia Hasdeu” şi la „Spiru Haret” franceza şi universala, ba pînă şi, în anii 80, şi ore de atelier, nimic ridicol în asta din urmă, că a gătat în doi, cu un consătean la fel de straşnic ca el, o biserică în Ocişorul lui de baştină. L’Ocişor-les-deux-Eglises, un sat de şaizeci de fumuri, aşezat pe malul Crişului Alb, la vreo treizeci de kilometri de Brad-ul auriu, sat de poveşti la foc de seară, jumate rai si pe de-a-ntregul Macondo, pe care l-a înfrăţit, cînd se crăpa de 1990, cu Bruxelles-ul, drept pentru care sătenii au primit de la naşii belges ca la cinci frigidere pe cap de locuitor. Marcel, care (rimează cu Ştefan cel Mare, şoseaua-n lungul, jurul şi -potriva căreia am crescut) m-a luat la optşpe ani pentru o săptămînă să-i văd satul. Pe Valea Jiului ne-am oprit la o bisericuţă, în care a intrat cu pas apăsat, dar parcă din ce în ce mai uşor, aproape nu mai atingea covoarele prin naos, iar cînd a ajuns în faţa altarului s-a prăbuşit şi a rămas, muşuroi, în rugă mută, multă vreme. Credinţa lui e de-atunci stîlp necredinţei mele jucăuşe. La Ocişor m-a dus pe mirabili coclauri, mi-a arătat plante-flori-alte verzituri-animale, pe care le chema pe nume în română, latină şi germană, de mi-a umplut harta pînă a-nceput aceea să dea pe dinafară ca laptele fierbînd, din oală, şi apoi m-a trimis să bat din poartă în poartă şi să le întreb pe nane, că bărbaţii erau duşi la beţia de muncă cu coasa, cum a fost cu răscoala lui Horuţ, iar acelea îmi puneau la masă cîte un codru de pîine şi o stacană cu lapte numai spume călduţe şi-mi arătau cu degete noduroase, unde, în urmă cu două veacuri, fugiseră stră-străbunicele lor cu copiii şi cu bruma de scutece în codru, despre cum le ţineau spatele oamenii lor, să nu cumva să le şi îi înhaţe imperialii împopoţonaţi care veniseră să înăbuşească în sînge visul milenar de libertate al poporului român. Şi cu fiecare nume de floare, cu fiecare poveste a acelei fabuloase memorii orale, cu fiecare biblie din cele optsprezece pe care le avea biblioteca tatălui său, popă ortodox, deci iobag, că asta eram noi în Ardealul de-atunci, mă, iobagi! (multe în limbi neştiute, dar cartea sfîntă se păstrează la loc de cinste, că o poţi citi ori ba!), cu fiecare adormire-pe-dată sub duna care să fi avut ca la douăzeci de kile, cu fiecare gest care se pierdea în ceaţa luminoasă a propriei aure, satul îmi creştea, numele răsăreau din pămîntul băltit de sînge, dar atît de proaspăt că avea loc tot universul în el, ba mai şi rămînea niţel Lebensraum. De acolo venea Marcel; acolo, faute de pire, îl îngroapă azi.

Bucowski, înțeleptul din rigolă Bucowski, înțeleptul din rigolă

Pînă să ajungă scriitor profesionist, Bukowski a făcut multe altele și a băut constant. Scrisul l-a salvat de sfîrșitul pe care și l-a tot imaginat. Într-un spital pentru bețivii săraci. A apucat 74 de ani. A fost toată viața fidel micilor reviste literare care i-au publicat povestirile și poeziile încă de pe vremea cînd nu era decît un tînăr muncitor cu cîrca, bețiv și sărac, dar țanțoș și scria despre el însuși, despre companionii lui de băutură, despre femeile cu care se culca, bețive și ele, despre pisici, despre cum e să scrii, despre cum e să-ți ratezi moartea la milimetru „și despre etc”. Dar mai ales despre băutură. Trecea drept expert în mărcile de bere, în tăriile ieftine și în vinurile proaste.
În adolescență Bukowski făcea rost de bani cîștigînd concursuri bahice, iar mai tîrziu, cînd n-avea bani, își folosea arta oralității pentru a-i convinge pe vînzătorii de la buticuri să-i dea băutură pe datorie, atunci cînd cei cu care pierdea nopțile consumînd, dădeau greș. Proletar perpetuu. Autor a șase romane și a mii de povestiri și de poezii, plus fragmentele care nu duceau nicăieri, încît au rămas în stadiul de fragment.
În interviuri, Bukowski a răspuns cu maximă sinceritate și cu umor despre aceleași lucruri la care se tot întorcea în scris. În scrisori și în povestiri avea același stil neglijent-imprevizibil, mereu atrăgător, care a devenit treptat marca Bukowski. În fotografii, un tip ridat de tînăr, cu nas borcănat, mereu nebărbierit, aproape totdeauna cu o sticlă sau măcar cu un pahar pe jumătate gol în mână, care la bătrînețe are un zîmbet mehenghi, de clovn afumat la sfîrșitul programului.

Un guru al istoriei și al omenirii din viitor Un guru al istoriei și al omenirii din viitor

Din 2011 cînd Yuval Harari i-a dat bun de tipar, Sapiens* a devenit subiect de discuție în peste 40 de țări: îi face pe sceptici să exclame „V-am spus eu?!” pe naivi să se înfioare de naivitatea lor, pe optimiști să spună că mai avem șanse și pe pesimiști să declare satisfăcuți că ne paște apocalipsa. Cărțile de istorie ajung sus în topul vînzărilor dacă fac dezvăluiri de ultimă oră despre personalități care au trecut demult pe lumea cealaltă sau dacă reîncălzesc misterul  morții recente a vreunui VIP mondial. Dar cum de a ajuns în topul topurilor un op al cărui autor nu face altceva decît că cercetează cu ochi critic istoria omenirii? Și cum de a ajuns un guru mondial acest Yuval Harari?

Tipul are o formidabilă putere de sinteză și face parte din categoria cu puțini reprezentanți a celor care pun totul sub semnul întrebării. Dar are și un talent izbitor în mînuirea cuvintelor și știe să-și povestească abstracțiunile cu o expresivă și nuanțată simplitate. Harari ia la scuturat ideile primite de-a gata și nu se lasă impresionat de principiul autorității, indiferent de înălțimea la care se află o autoritate sau alta. Așa ajunge la concluzia că omenirea nu-și cunoaște istoria îndepărtată, ci se mulțumește să facă presupuneri despre ea. Ultimul lucru în care crede Harari e că istoria ar fi mama adevărului. De fapt avem o sumedenie de istorii care se bat cap în cap. Asta și pentru că nu putem pretinde că ne cunoaștem istoria cu mai mult de 900 de ani în urmă. Și nici asta prea bine. Fiindcă, atenție, ne avertizează Harari: istoriile sînt opera învingătorilor. Versiunea învinșilor e mai greu, dacă nu imposibil de restabilit.

Un om din Suceava avea o drujbă Un om din Suceava avea o drujbă

Îl citesc pe Dan Cristian Iordache de mai bine de zece ani, cred că primul lui volum care mi-a picat în mână a fost Achtung maybe (2009), deși poetul sucevean publicase cu un an înainte Poate există (2008), un debut la o vâstă matură la care alții o cam încheie cu poezia. Au urmat într-un ritm alert Abel și eu (2010), Karawane (2012), Avatarurile domnului Oanea (2013), Semn spre bine (2014), iar apoi, după o pauză de repliere, Diafan (2019) și recenta Scrisori pentru Saraswati (Eikon, 2021).
Cărțile de până acum ale lui D.C. Iordache mi-au părut inegale și cam zorite – volume exploratoare în care am simțit mereu o căutare obstinată a registrului potrivit și a formei celei mai favorabile acestei personalități poetice în esență retractilă și silențioasă, care nu supralicitează și nu își asumă ipostaze împrumutate: nu vocea și-o căuta Iordache, ci prezența, filonul care să-l reprezinte pe deplin, iar asta i-a ieșit până la urmă în Scrisori pentru Saraswati.

”Cele mai adevărate, dar și cele mai împlinite estetic, cărți sau filme despre comunismul românesc au fost scrise/realizate înainte de 1989” ”Cele mai adevărate, dar și cele mai împlinite estetic, cărți sau filme despre comunismul românesc au fost scrise/realizate înainte de 1989”

Ioan-Pavel Azap s-a născut în 15 mai 1967 în satul Ticvaniul-Mic, jud. Caraș-Severin. A urmat clasele primare și liceul în satul natal și Oravița (1973-1985). Absolvent al Facultății de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1995). Din 2003 este redactor la revista „Tribuna” (Cluj-Napoca). A publicat mai multe volume de poezie, proză, critică de film. Membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj și al Asociației Criticilor de Film a Uniunii Cineaștilor din România. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro cu scriitorul Ioan-Pavel Azap.

“Dorința de a scrie a mers mână în mână cu plăcerea de a citi” “Dorința de a scrie a mers mână în mână cu plăcerea de a citi”

Cunoscută mai ales ca poetă, Ligia Pârvulescu a debutat în volum la Casa de Editură Max Blecher, în 2014, cu volumul ”Fluvii de asfalt”. Pentru romanul ”Translucid” a primit premiul „Primul roman”, 2021, acordat de Editura Litera. Activă și apreciată în lumea literară bucureșteană, publică în mod curent în revistele de profil. Este avocată, preocupată în același timp de zonele subtile ale comunicării. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu scriitoarea Ligia Pârvulescu.
”Am început să scriu cam de când am învățat să scriu, iar visul de a scrie a apărut din copilăria mică – ai mei îmi citeau povești seara înainte de somn și abia așteptam să pot să ajung să creez și eu asemenea povești; sau altfel de povești și poezii. Dorința de a scrie a mers, bineînțeles, mână în mână cu plăcerea de a citi. I-aș aminti pe Aldous Huxley și mai ales pe Hermann Hesse, cu “Lupul de stepă” în mod special, o carte care m-a marcat în mod deosebit. Cât despre persoanele care au avut o însemnătate deosebită în povestea aceasta cu scrisul, pot spune că părinții mei au avut o influență mare în a-mi trezi interesul pentru lectură și cred că, deși ei nu au avut gândul acesta pentru mine, fără ei nu aș fi ajuns să scriu și să public.” – Ligia Pârvulescu

Expoziție de pictură la Palatul Suțu: „Margareta Sterian. Realism magic – Ipostaze” Expoziție de pictură la Palatul Suțu: „Margareta Sterian. Realism magic – Ipostaze”

Muzeul Municipiului București invită publicul să vadă, începând cu data de 27 octombrie 2021, expoziția de pictură „Margareta Sterian. Realism magic – Ipostaze”. Expoziția va putea fi vizitată în spațiul rezervat Pinacotecii, la Palatul Suțu (Bdul Ion C. Brătianu, nr 2), și va prezenta, în integralitatea ei, donația oferită MMB în anul 2020 de domnul Mircea Barzuca, executorul testamentar al pictoriței. Alături de cele 50 de picturi oferite recent muzeului, pe simeze se vor afla și câteva dintre picturile și desenele realizate de Margareta Sterian care se află de mai mult timp în patrimoniul Pinacotecii București. Expoziția va putea fi vizitată la Palatul Suțu în perioada 27 octombrie – 5 decembrie 2021. AgențiadeCarte.ro este partener media.

Două expoziții personale, în octombrie, la Galeria Senso Două expoziții personale, în octombrie, la Galeria Senso

Asemeni protagonistului din filmul cult al lui Zemeckis – „Back to the Future”, personajele din lucrările reunite în expoziția personală cu același nume a Arinei Bican călătoresc în trecut, fiind transpuse în lumea magică a copilăriei populată de dinozauri, sirene și rinoceri. Spre deosebire de adolescentul american, însă, aceste personaje folosesc realitatea virtuală pe post de mașină a timpului. Abordând pictura ca principal mediu de exprimare artistică, Arina Bican propune o explorare vizuală pornind de la următoarea premisă: trăim în viitor și nu în prezent; ce ar fi dacă am putea să trăim din nou în trecut pentru a modifica prezentul?
„Back to the Future” este primul solo show al Arinei Bican la Galeria Senso, artista intrând anul acesta în portofoliul galeriei, după participarea sa în cadrul amplei colective cu titlul „OSTARA” care a avut loc în primăvara aceasta la etajul galeriei.
Expoziția personală de debut a Andreiei Morar cu titlul „Poking one’s self-love” aduce în atenția publicului o selecție eclectică de lucrări de print digital cu o cromatică puternică, amintind de avântul crypto art de la începutul anului. (Ana Daniela Sultana)

Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru, Ioan Matiuț și Eugen Rogojan coordonează a patra ediție a programului ”reStart Literar” Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru, Ioan Matiuț și Eugen Rogojan coordonează a patra ediție a programului ”reStart Literar”

Luni, 25 octombrie 2021, într-un format on-line, vor fi lansate un program de ateliere de scriere creativă și un concurs de creație literară pentru și cu elevii din liceele județului Arad. Timp de 5 zile, între 25-29 octombrie 2021, pentru al patrulea an consecutiv, scriitorii Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru, Ioan Matiuț și Eugen Rogojan coordonează ateliere de scriere creativă și un concurs de literatură pentru liceenii din județul Arad, în cadrul programelor  ”reStart Literar” și ”Arad LiterArt” organizate de către Centrul Cultural Județean Arad, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar al județului Arad. În contextul pandemiei de COVID – 19, ediția din acest an se va desfășura online pe o platformă construită special pentru atelierele de scriere creativă. Textele selectate în urma concursului de creație literară pentru liceeni arădeni vor fi publicate într-o antologie care va fi editată până pe 20 noiembrie 2022. ”Arad LiterArt” se află la a patra ediție și este o campanie de promovare a literaturii române vii, în liceele din județul Arad, prin intermediul unor întâlniri online. Astfel, vor avea loc dialoguri şi recitaluri on-line cu personalități literare și artistice din generații şi geografii literare diferite. Inițiatorul și coordonatorul programelor ”reStart Literar” și ”Arad LiterArt” este scriitorul, editorul și managerul cultural Ioan Matiuț. AgențiadeCarte.ro și cotidianul ”Jurnal Arădean” sunt partenerii media ai programelor dedicate liceenilor arădeni.

Turneul naţional UVERTURA Turneul naţional UVERTURA

În perioada 18-28 octombrie 2021, Răzvan Suma, Ştefan Cazacu, Ella Bokor şi Mircea Marian, unii dintre cei mai talentați violonceliști români din prezent, propun publicului o incursiune muzicală inedită, ce cuprinde aranjamente ale unora dintre cele mai faimoase uverturi.  Turneul național UVERTURA se va desfășura în această toamnă în orașele Bacău, Reghin, Sibiu și București și propune prin repertoriul ales, transcripţii ale celor mai faimoase uverturi de Piotr Ilici Tchakovsky, Wolfgang Amadeus Mozart, Gioachino Rossini, Giuseppe Verdi, Georg Friedrich Händel şi Marc-Antoine Charpentier, în aranjamente pentru patru violoncele.

Eco Stree Art on-line sau despre practicile artistice street art și eco Eco Stree Art on-line sau despre practicile artistice street art și eco

Atelierele on-line ale programului de arte vizuale Eco Street Art (#eco, #streetart, #ecostreetart) au fost susținute, în luna septembrie a acestui an, de prof.univ.dr. Cosmin Paulescu, Decanul Facultății de Arte Decorative și Design – UNARTE București, lector.univ.dr. Bogdan Rata – Facultatea de Arte și Design, UVT, Timișoara, designerul biofilic Ana Constantinescu și artistul street art Irlo.
6 tineri artiști vizuali, studenți, masteranzi și doctoranzi ai Universității de Arte din București – Facultatea de Arte Decorative și Design și ai Facultății de Arte și Design din Timișoara – Ioana Cociș, Felix Cionte, Bogdan Matei, Sorina Popescu, Răzvan Răucescu, Andrei Șendrea, au interacționat, astfel, cu cei patru conferențiari și coordonatorii programului, artistul vizual Mihai Zgondoiu și scriitorul Dan Mircea Cipariu, despre practicile artistice street art și eco (moos art, dust art, pressure water art, folosirea unor materiale și tehnici eco și de street art, tipare ale imaginii poetice de tip eco street art etc).
În urma acestor ateliere on-line, cei 6 tineri artiști vizuali vor realiza experimente, intervenții și documentări artistice eco în spații publice din București și Timișoara, în urma cărora va fi prezentată o expoziție și un video-art al programului. Artiștii și curatorii invitați vor folosi materiale ecologice (mușchi viu, hârtie reciclată, pigmenți/tușuri naturale, materiale biodegradabile, ceară de soia 100% ecologică, sistem pressure water art etc.), documentând pe parcursul proiectului moduri de viaţă, tehnici și practici artistice eco.
Sub titlul ”O abordare botanică a artei urbane”, Ana Constantinescu a ponit de la următoarea premisă: ”Natura în spațiul antropomorf există în două stadii: controlat – în spații proiectate și executate ca parcuri sau grădini private; sau sălbatic – în zonele virane peste care pun stăpânire speciile ruderale, cele care pot supraviețui în condiții precare de spațiu și nutrienți. Încadrat în prima categorie, noua filosofie a designului peisager ”New Perenial”, susținut de designerul Piet Oudolf, caută să aducă habitatul uman mai aproape de cel natural, prin grădini moderne care sunt bazate pe sisteme naturale, asocieri de specii perene compatibile și cu un mare accent pus pentru crearea de hrană pentru insectele polenizatoare. Este o oglindire a sălbăticiei naturii, dar care se manifestă tot într-un cadru controlat. Scopul final al cercetării și designului de tip New Perenial este să creeze habitate autosustenabile pentru orice biom urban, semi-urban sau rural”. Prezentarea Anei Constantinescu a relevat mai multe tehnici și metode de includere a plantelor vii în intervenții de tip street art: moss graffiti, integrarea lianelor și arborilor în picturi murale, integrarea plantelor mici în intervenții de mici dimensiuni, murale anamorfice care integrează natura, guerilla gardening & seed bombs.
Eco Street Art este un program de arte vizuale, curatoriat și coordonat de artistul vizual Mihai Zgondoiu și de scriitorul Dan Mircea Cipariu, realizat de asociația Euro CulturArt, în parteneriat cu Spațiul de Artă Contemporană ATELIER 030202 din București, Teatrul de Comedie, cu Universitatea de Arte din București – Facultatea de Arte Decorative și Design, Facultatea de Arte și Design din Timișoara, cu sprijinul financiar al AFCN (Administrația Fondului Cultural Național). Radio România Cultural, Propagarta.ro și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai programului Eco Street Art.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!