Am fost la mitingul USL şi în Piaţa Universităţii nu numai din nostalgie pentru anii în care, împreună cu Alexander Baumgarten, Dan Pleşa sau Sorin Gherguţ, am coordonat, până la venirea minerilor, în iunie 1990, revista „Piaţa Universităţii”. Am considerat că democraţia noastră este în pericol atâta vreme cât ţara este condusă prin ordonanţe de guvern, prin politica lui „aşa vor muşchii mei” de preşedinte de stat şi şef de partid. Nu e deloc în regulă să nu ai alegeri libere locale şi parlamentare. Şi, mai grav, e ca aceste alegeri să fie falsificate direct sau prin operaţiuni de manipulare şi mistificare ale votului cetăţenilor. Libertatea este pentru scriitor, până la urmă, momentul confruntării sale cu oglinda propriei sale conştiinţe. Alegi între a fi prieten cu Adevărul sau prieten cu cei care pretind că ei sunt adevărul, calea şi viaţa societăţii. Un scriitor lucrează cu ficţiunea, dar şi cu autenticitatea în care trăiesc personajele şi lumea construită de el. Scriitorii care cred în Libertate şi Adevăr, fără să le-o spună sau să le-o ceară cineva, vor ieşi în stradă sau pe bulevardele virtuale pentru a lupta, fiecare cu forţa cuvântului său, pentru Libertate şi Adevăr!

Voluntariat, generozitate, fairplay sunt doar câteva dintre marile lipsuri pe care le-am întâlnit la tot pasul, în toate domeniile, mai ales în cel literar. Cel mai recent caz, implicată fiind în organizarea Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2011, mi-a arătat din nou că nu există solidaritate sau respect pentru o nominalizare şi o mulţumire că, dintre numeroase volume, un juriu a remarcat anumite cărţi. Cel mai mare interes este acordat câştigării unui premiu, precum o încrâncenare care, dacă nu refulează prin obţinerea unui premiu, nu mai merită ulterior asumată pe parcursul firesc al dezvoltării personale.

prietenii din reţea
se pregătesc de Naşterea Domnului
şi de Mântuire

ascultăm fiecare în singurătatea lui
christmas blues songs
şi, mai ales, „Merry Christmas, babby & please come home for Christmas”

„orice Crăciun e o renaştere” – adaug pe facebook
alături de fotografia mea de la 5 ani
când mergeam în Ajunul Crăciunului
printr-un sat din Transilvania
cu o traistă plină de colaci, nuci şi mere
cântând cea mai scurtă colindă din lume:

„Cine vine prin grădină?
Dumnezeu cu crucea-n mână!
Da’ pe cruce
Ce ne-aduce?
Un colac de grâu frumos
C-aşa-i faţa lui Hristos!”

am pus cu majuscule pe peretele meu virtual:
PRIMIM CU COLINDA!

„orice Crăciun e o renaştere!”

Fiecare dintre noi îşi doreşte un sfârşit de an cât mai liniştit, un bilanţ care să fie în concordanţă cu speranţele şi aşteptările de peste an şi cu noi promisiuni pentru anul ce vine. Fie că s-au împlinit toate acestea sau nu, perioada sărbătorilor este celebrată cu fast, atât de oamenii de cultură, de managerii culturali, de artişti sau admiratori ai lor. Iar fiecare dintre gesturile acestea, de împărtăşire a creaţiei cu publicul spectator naşte posibilitatea ca aceştia să spere, să aibă modele, să le urmeze, să li se adreseze, să fie îndrumaţi.
Multumim pe această cale tuturor cititorilor AgenţiadeCarte.ro pentru mesajele şi comentariile trimise, pentru toate reportajele, recenziile, sugestiile, informaţiile împărtăşite, mulţumim unei audienţe de calitate, nediscriminative, care ne-a încurajat şi susţinut atât pe noi cât şi pe artiştii despre care s-a scris în paginile virtuale ale acestui e-magazin cultural.