Recital de pian, Luiza Borac, la Ateneul Român

Recomandari

Recital de pian, Luiza Borac, la Ateneul Român

Sâmbătă, 31 ianuarie 2015, ora 19.00, la Ateneul Român (Sala Mare), va avea loc un recital de pian susținut de Luiza Borac. Din program: Leopold Godowski – Alt-Wien, Fritz Kreisler/Serghei Rahmaninov – Două dansuri vechi vieneze (Liebesleid – Liebesfreud), Constantin Silvestri – Cântec de pustiu, op. 27 nr. 1, Franz Schubert/Franz Liszt – Şapte lieduri (Der Müller und der Bach – Auf dem Wasser zu singen – Aufenthalt – Ständchen – Gretchen am Spinnrade – Erlkönig – Ave Maria). Va avea loc și prezentarea CD-ului ”Chants nostalgiques”. Participă muzicologii: Viorel Cosma, Grigore Constantinescu și criticul muzical Costin Popa.

La Tinta!

Reacţiile publice şi mediatice la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pe anul 2014 Reacţiile publice şi mediatice la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pe anul 2014

Pe 15 ianuarie 2015, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, s-a decernat Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pe anul 2014. Juriul, format din Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu şi Ioan Holban, a decis ca premiul să fie acordat poetului Gabriel Chifu. Premiul se află la a XXIV-a ediţie. Au fost nominalizaţii poeţii: Mircea Cărtărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Marta Petreu, Aurel Pantea, IoanMoldovan, Lucian Vasiliu, Gabriel Chifu. AgenţiadeCarte.ro vă prezintă câteva dintre reacţiile publice şi mediatice ale unor scriitori (Emilian Galaicu-Păun, Radu Vancu, Claudiu Komartin, Rita Chirian şi Darie Ducan) stârnite de acest premiu.
“Iată, domnule Manolescu, nu coalizarea a 33 de scriitori ar trebui să vă scandalizeze, ci tot ce șade dincolo – nu în subteranele – acestei reacții. Sunt membră a USR din 2010. În 2013, întâmplarea & un fel de entuziasm crescut sub clopot de sticlă au făcut să devin președinte al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România. Se prea poate ca toată energia pe care am irosit-o atunci să fi fost catalizată de simpatia mea pentru Ioan Radu Văcărescu și pentru scriitorii pe care-i aveam în preajmă, unii – membri ai Uniunii (precum Andrei Terian), alții vocali împotriva ei (ca Radu Vancu). Îmi arăt astăzi, la capătul a mai mult de un an, dezgustul și siderarea. Eșecul. Sunt prea tânără pentru rinocerizare, iar fibra belicoasă, ca și cea oportunistă sunt străine de mine. Sunt convinsă că, foarte curând, Comitetul filialei va propune Adunării Generale recuzarea mea din funcția de președinte și excluderea mea din Uniune. Sunt, firește, un corp străin în această organizație care nu-mi reflectă principiile”. (Rita Chirian)

„Noi când ne mai vedem?” „Noi când ne mai vedem?”

Telefoanele, scrisorile electronice, sms-urile, cometariile de pe facebook curg necontenit. Fotograme din ultimii ani îmi trec în minte pe repede-înainte. Aproape toate au legătură cu scriitori care au trecut pragul sau cu care am făcut multe proiecte culturale. Trenul Regal, Maratonul de Poezie şi Jazz, Programul de Carte, AgenţiadeCarte, lansări de carte, evenimente literare. Realitatea celor mai mulţi dintre aceşti scriitori a pus ştampila unui destin de nenoroc şi, mai cu seamă, o receptare a cărţii şi a biografiei tot mai aproape de un punct zero, acolo unde indiferenţa a atras sărăcie şi moarte. Foarte mulţi artişti români au plecat la Domnul fără să primească din partea autorităţilor o protecţie socială care să-i salveze de la mizerie şi umilinţă. Cazul Corneliei Maria Savu – poetă şi jurnalistă care va marca istoria ultimilor 40 de ani! – este pilduitor. Într-o ţară în care administraţiile locale şi centrale nu dau niciun leu pentru susţinerea actului creator prin burse, rezidenţe literare, bani pentru documentare sau pentru mobilitate, într-o ţară în care nu există un fond naţional pentru susţinerea artiştilor aflaţi în nevoie sau suferinţă, Cornelia Maria Savu şi-a dus ultimii ani de viaţă cu conştiinţa că a fi creator înseamnă doar a-ţi purta crucea zilei de mâine. Pe cei care au scris şi au afirmat că scriitorii şi artiştii sunt nişte profitori, nişte asistaţi sociali, nişte oameni care produc doar fantasme şi suferinţe, i-aş duce în casa Corneliei Maria Savu pentru a vedea cu ochii lor că, în antecamera morţii, când nu mai ai nimic de apărat şi nu ţi se mai oferă o motivaţie socială, umanitatea, sensibilitatea, creaţia şi ultima speranţă găsită în Dumnezeu pâlpâie, cu slove de pix ieftin, doar într-un manuscris. Îi rog pe bunii mei prieteni să ne gândim cum să ducem până la capăt un fond naţional pentru creatorii români aflaţi în nevoie sau în suferinţă şi o Lege pentru burse, rezidenţe şi mobilitatea creatorilor prin care autorităţile locale şi naţionale să poată acorda susţinere pentru creatorii români.

Don Traian Don Traian

Mai bine de trei săptămâni, am rulat pe laptop-ul meu fotografii şi documente cu Traian T. Coşovei. Multe copii după cartea lui de identitate (în ultimii ani, ca pentru un decar autentic, începeam propunerile de lecturi publice sau de premii cu el), multe fotografii cu Ştefania, soţia lui cea prearăbdătoare, cu Florin Iaru, cu Bogdan O. Popescu (cu mine şi cu Bogdan, Traian a scos, separat, două cărţi sensibile: „Mahalaua de azi pe mâine. Poeme trăite de Dan Mircea Cipariu şi Traian T. Coşovei”, Editura Vinea, 2000, şi „ Pisica neagră, pisica moartă”, Editura Crater, 2001), cu Mihai Zgondoiu (artist vizual care i-a făcut câteva portrete memorabile), cu serile de la Vălenii de Munte oferite de profesorul Constantin I. Găucan (împreună cu regretaţii Romul Munteanu şi Ion Sălişteanu), cu maestrul George Mihăiţă, cu fotograma unei felii de poezie (un tort, la propriu, cu un desen şi un poem al lui Traian, poem care a circulat ca un viral: „Iubito, / dacă aş fi un secret / ce ai face cu mine? / M-ai păstra / sau l-ai spune?”), cu jupânul bistroului Poarta Schei nr.4 din Braşov, Viorel Bachide (de care îl lega patima pentru fumat!), cu Ioan Cristescu (editor şi susţinător entuziast al lui Traian). Cu cât termenul de predare al acestui text se apropia, cu atât neputinţa mea de a scrie ceva literar şi stilistic despre Don Traian devenea tot mai pregnantă, un fel de angoasă lirică pe care o străbăteam cu gândul că clipa trăită în acele fotograme lasă trecutul la…prezent!

Nu votez un preşedinte căruia nu-i pasă de cultură şi care refuză spiritul critic! Nu votez un preşedinte căruia nu-i pasă de cultură şi care refuză spiritul critic!

Pentru actualul ministru interimar al culturii, dl. Victor Viorel Ponta, „promovarea culturii române şi a valorilor româneşti” este o lungă listă bifată de neîmpliniri. Dacă în mandatul domnului Adrian Năstase şi al academicianului Răzvan Theodorescu au fost inaugurate cinci muzee naţionale, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi (o donaţie chiar a familiei Năstase!), Muzeul Cinegetic de la Posada, Muzeul de Artă Vasile Grigore (pictorul şi colecţionarul a fost unchiul lui Adrian Năstase!), Muzeul de Artă Ion Irimescu, Guvernul Ponta a desfiinţat Biblioteca Pedagogică Naţională “I.C. Petrescu” din Bucureşti şi nu a găsit nici până acum un sediu pentru Muzeul Naţional al Literaturii Române, deşi dl. Ponta a promis că va rezolva situaţia. Numai protestele publice ferme au făcut ca Muzeul Ţăranului Român şi Muzeul Antipa să nu fie desfiinţate. Deşi accesul democratic al cetăţeanului român la resurse culturale de calitate este prevăzut în Constituţie, la articolul 33, Guvernarea Ponta s-a îngrijit, prin Ordonanța Guvernului nr. 17 din 23 august 2012, să radă finanţarea proiectelor culturale ale Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN), oprind banii de la Loteria Română pentru a acoperi şi în acest fel cheltuielile pupuliste şi pentru pomeni electorale. Practic, AFCN este în moarte clinică, fără banii de la Loterie nu se mai poate finanţa niciun proiect cultural în 2015! În acest moment, industriile culturale din România sunt cele mai decapitalizate şi mai lipsite de susţinerea statului.

La ce bun Ministerul Culturii? La ce bun Ministerul Culturii?

De Ziua Limbii Române, Ministerul Culturii nu a propus şi nu a finanţat niciun eveniment! Nu s-a îngrijit să redacteze un amărât de comunicat, aşa cum a făcut, de pildă, preşedintele Traian Băsescu. Evenimentele importante dedicate Zilei Limbii Române au fost organizate de primarul Neculai Onţanu şi de către Institutul Cultural Român. Nici în cazul nefericit al Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, ministerul condus de scriitorul Kelemen Hunor nu a făcut nimic în afară de a critica Primăria Municipiului Bucureşti. Lipsa din peisaj a Ministerului Culturii ne determină să punem sub lupa realităţii existenţa acestei instituţii a statutului. În acest moment, direcţiile judeţene se ocupă doar de procesul de descărcare de sarcină arheologică şi de urmărirea virtuală a clădirilor de patrimoniu. Aceste direcţii nu au buget pentru evenimente culturale, artistice şi ştiinţifice şi nu au de implementat nici-un plan naţional de infrastructură naţională. Ministerul Culturii – cu cele mai mici salarii ale funcţionarilor din administraţie! – nu are nici bani şi nici programe pentru un fond de mobilitate, burse şi rezidenţe, nu are nici bani şi nici programe pentru achiziţia unor opere vizuale, literare sau muzicale ale unor creatori contemporani.

Dialogul de carte

“Atitudinile macho prevalează încă asupra corectitudinii politice” “Atitudinile macho prevalează încă asupra corectitudinii politice”

Zoe Petre este istoric, publicist și om politic român. În perioada 1990-1996 a fost decan al Facultății de Istorie a Universității din București. Între 1996-2000, în mandatul Emil Constantinescu, a îndeplinit funcția de consilier prezidențial pentru politică internă și externă. A publicat numeroase lucrări şi studii ştiinţifice, printre care: Commentaire aux Sept contre Thebès d’Eschyle (en collaboration avec Liana Lupaş), Les Belles Lettres, Paris (Editura Academiei Române, Bucureşti, 1981) – pentru care a obţinut Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), Civilizaţia greacă şi originile democraţiei (Bucureşti, 1993), Societatea greacă arhaică şi clasică (texte antice traduse şi comentate) (Bucureşti, 1994), Cetatea greacă, între real şi imaginar (Bucureşti, 2000), Vârsta de bronz (eseuri) (Bucureşti, 2000), Practica Nemuririi. O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geţi (Iaşi 2004). De asemenea, a publicat peste 100 de studii ştiinţifice şi comunicări la congrese şi colocvii internaţionale. Pentru agențiadecarte.ro, scriitorul și jurnalistul Alexandru Petria a purtat un dialog cu Zoe Petre, despre cea mai recentă carte a sa, “Toamna căpitanului“, apărută la editura Adenium, dar și despre alte subiecte.

Studioul de carte

”Sunt medii în care cu cât este mai de neînțeles produsul artistic, cu atât e mai cool, mai interesant” ”Sunt medii în care cu cât este mai de neînțeles produsul artistic, cu atât e mai cool, mai interesant”

La sfârșitul anului 2014, la galeria Arta din Craiova a avut loc vernisajul celei de-a treisprezecea expoziții personale semnată de artistul caracalean Dan Virgil Dimulescu. Un artist cu ștate vechi, prezent în foarte multe expoziții de grup, saloane și evenimente culturale și artistice de-a lungul a câtorva zeci de ani de carieră. Despre pictură, diferențele dintre generațiile de artiști și tipurile de artă pe care le practică, gustul și percepția privitorului și mult mai multe puteți afla din interviul de mai jos, realizat în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro de către Dorina Cioplea.

Postcard

Ion Mureșan a primit indemnizația de merit din partea U.S.R. Ion Mureșan a primit indemnizația de merit din partea U.S.R.

Luni, 26 ianuarie 2015, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor, reunit sub conducerea domnului preşedinte Nicolae Manolescu, a avut pe ordinea de zi, între altele: informarea privind situaţia curentă, contractuală, a Casei Vernescu, a Hotelului Unique, a tarifelelor Casei Scriitorilor de la Neptun în sezonul estival, cu decizia ca acestea din urmă să se menţină la nivelul anului trecut. (Regularizarea contractului privind Casa Vernescu este în curs, la Hotel Unique contractul decurge normal.) Alte subiecte, tratate punctual: Protocolul cu ICR privind difuzarea revistelor Uniunii în străinatate, analizarea Reglementărilor privind editarea revistelor USR pe anul 2015.
CD decide ca din fondurile de cotizaţii se fie finanţate proiecte şi programe ale filialelor, şi – la solicitarea preşedinţilor de filiale – să se acorde şi premii; se votează în unanimitate acordarea indemnizaţiei de merit poetului Ion Mureşan; sunt clarificate aspecte legate de administrarea Editurii Cartea Românească, colaborarea cu Polirom, se decide asupra actualizării grilei de salarizare a angajaţilor USR, asupra indemnizaţiilor preşedinţilor de filiale, pe baza unor criterii de evaluare (mărimea şi activitatea respectivei organizaţii.) Se aprobă solicitarea din partea Filialei Bucureşti-Critică, Eseistică şi Istorie Literară de cazare a invitaţilor la Colocviul anual de critică, în martie 2015.
In final, CD decide să precizeze că Premiul Naţional „Mihai Eminescu”, care se acordă la Botoşani, nu este un proiect USR. Uniunea Scriitorilor nu are nici un fel de implicare în organizarea şi finanţarea Premiului sau în selecţia candidaţilor. Domnul Nicolae Manolescu participă la Juriu în calitatea sa de critic literar, nu în aceea de preşedinte USR. (De altfel, este membru în Juriu înainte de a fi preşedinte al Uniunii.)

Cronica de carte

Luciditatea şi riscurile supralucidităţii Luciditatea şi riscurile supralucidităţii

Nu e uşor, nu e rapid, nu excită. Gândiţi-vă bine! Dar dacă aţi gustat beckettiana ”Krapp’s Last Tape”, cu reluările şi furiile ei, atunci marchez en avant! Timişoreanul Tudor Creţu zămisleşte ceva cu totul altceva: ”Casete martor” (Tracus Arte) este un roman masiv, experimental şi cu meandre psihologice greu de controlat. Ca să mă catharsizez de la bun început, o să spun că singurul lui mare defect este numărul: 467 pagini! Pentru un roman în afara cronologiei, intrigii cu suspans şi uşurinţei la lectură, 8 măji de pagini creează un efect de ”Finnegans Wake”. Odată purificarea de răul criticesc înfăptuită, o să adaug că am înregistrat câteva declaraţii de dragoste la adresa romanului, ce-i drept, de la cititoare avizate. Suntem în subterana dostoievskiană, dar şi în corsetul blecherian. Imaginaţia demenţială (în ambele sensuri) face diferenţa. Această imaginaţie à la Ivan Karamazov, de-dracul-văzătoriu, împănată cu delicioase ipohondrii, ne aduce în pragul delirului bulgakovian: „Citeam despre auto-control şi m-am speriat. Am cancer. O tumoare negricioasă, un fel de nor cancerigen îmi acaparează cerul gurii. N-are cum să fie o simplă răceală”. Cititorul, dacă nu înhaţă ironia din prima, rămâne buimac. „Vertijul onirico-ficţional” de „bio-grafie”, cum se pronunţă romancierul, montează o carte a ritualurilor eterogene: de la arte marţiale, până la exorcizări. De pildă, floarea din mijlocul covorului care e lovită cu cuţitul: „aici e boala, moare boala. Aici e boala, moare boala!”

Agenda de carte

”Jurnal (1938-1945). Povestea unei fete care a supraviețuit Holocaustului”, de Helga Weissová ”Jurnal (1938-1945). Povestea unei fete care a supraviețuit Holocaustului”, de Helga Weissová

La Editura Pandora M, în Colecţia Reality Shock, a apărut volumul ”Jurnal (1938-1945). Povestea unei fete care a supraviețuit Holocaustului”, de Helga Weissová. Traducere din cehă de Mircea Dan Duţă. În 1938, Helga Weissová era o elevă din Praga. Împreună cu alţi 45 000 de evrei din oraş, familia Helgăi s-a confruntat cu primul val al invaziei naziste: tatălui său i s-a interzis să lucreze, iar ei să meargă la şcoală. Pe măsură ce vedea pe viu ororile naziştilor, Helga a început să-şi însemneze experienţele într-un jurnal. În 1941, Helga şi părinţii săi au fost trimişi în lagărul de concentrare de la Theresienstadt. Acolo ea a continuat să scrie cu o acurateţe remarcabilă despre barăcile sordide, raţionalizarea nemiloasă a hranei şi execuţii – dar şi despre speranţa la care n-a renunţat, chiar şi în cele mai cumplite condiţii. La 15 ani a fost mutată, împreună cu mama sa, în lagărul de la Auschwitz. Aici victimele au fost sortate chiar de către Josef Mengele: la stânga, cei care mergeau la cuptoarele de incinerare, la dreapta, cei care erau cruţaţi. După zece zile, a fost deportată la Freiberg, lângă Dresda, scăpând iarăşi cu viaţă în urma unui marş forţat de 16 zile. Din cei 15 000 de copii sub 16 ani închişi la Theresienstadt şi trimişi apoi la Auschwitz, doar 100 au supravieţuit.

Eveniment

„Rotonda 13” – Ioan Flora, la ICR „Rotonda 13” – Ioan Flora, la ICR

Vineri, 6 februarie 2015, ora 14.00, la sediul ICR – Bucureşti, din Aleea Alexandru, nr. 38, sector 1, Muzeul Naţional al Literaturii Române, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, vă invită la „Rotonda 13” – Ioan Flora (1950 – 2005). Invitați: Vlad Ciobanu, Ioana Crăciunescu, Dan Cristea, Ileana Flora, Ioan Groșan, Ion Bogdan Lefter, Mircea Martin, Eugen Suciu, Paul Vinicius. Amfitrion: Ioan Cristescu. AgenţiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

Proiecte

Gabi Eftimie, M. Duțescu, Cosmin Borza, Bogdan-Alexandru Stănescu și Octavian Soviany, laureații Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2014 Gabi Eftimie, M. Duțescu, Cosmin Borza, Bogdan-Alexandru Stănescu și Octavian Soviany, laureații Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2014

Joi, 15 ianuarie 2015, ora 16:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din Bucureşti (Calea Victoriei, nr.88), a avut loc ediţia a V-a a Galei Tinerilor Scriitori / CARTEA DE POEZIE A ANULUI 2014. Radio România Cultural a transmis în direct evenimentul (producător: Anamaria Spătaru). Juriul a fost format din critici literari care au câştigat Premii în cadrul Galei la ediţiile din 2012, 2013 şi 2014: Bianca Burţa-Cernat, Mihai Iovănel şi Andrei Terian. Câştigătorul Premiului “Cartea de Poezie a anului 2014” a fost desemnat scriitorul Octavian Soviany, pentru volumul „Călcâiul lui Magellan”, Editura Cartea Românească. Gabi Eftimie, M. Duțescu, Cosmin Borza, Bogdan-Alexandru Stănescu și Octavian Soviany sunt laureații Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2014. Organizatorii celei de a cincea ediţii a Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2014 au fost Asociaţia EURO CULTURART, Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti şi Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”, cu susţinerea financiară a Ministerului Culturii. Parteneri: Filiala USR Bucureşti Poezie și Galeria Galateca. Parteneri media: revista Cultura, Observator cultural şi AgenţiadeCarte.ro. Coproducătorul evenimentului a fost Radio România Cultural. Gala Tinerilor Scriitori s-a desfășurat în cadrul unui eveniment multiart, avându-i invitaţi pe Mike Godoroja & Blue Spirit. Diplomele ca, de altfel, toate elementele vizuale ale acestei Gale au fost realizate de artistul vizual Mihai Zgondoiu. În Aula BCU au fost expuse documente şi cărţi rare eminesciene aflate în patromoniul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” şi al Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!