Decernarea Premiilor Constantin Brâncoveanu 2020

Recomandari

Decernarea Premiilor Constantin Brâncoveanu 2020

Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu, unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale din România, organizat de Fundația Alexandrion, s-a desfășurat anul acesta într-un format nou care va permite unui public extins să vizioneze gala atât pe micul ecran, cât și online, în confortul și siguranța propriei locuințe. Evenimentul, care a fost prezentat de jurnalista Teodora Tompea, va putea fi vizionat pe postul B1 TV sâmbătă, 28 noiembrie 2020, începând cu ora 19:00 și, ulterior, și pe canalul de Facebook al Fundației Alexandrion. Juriul Galei, format din personalități cu cariere și realizări notabile, a făcut nominalizări în 9 domenii: teatru, artă, medicină, film, istorie, literatură, arhitectură, muzică și economie, iar premiile au fost decernate la Muzeul Național de Artă al României, în Sufrageria Regală.

La Țintă!

Scriitorii, jurnaliștii și editurile față cu copia digitală și infrastructurile virtuale    Scriitorii, jurnaliștii și editurile față cu copia digitală și infrastructurile virtuale  

În epoca tehnologiei 5G, imaginea este idolatrizată, blasfemiată ori repudiată mai degrabă pentru felul în care ea este depozitată, livrată sau accesată de infrastructurile virtuale care cartelează și formalizează conținuturile până la golirea lor de spirit identitar sau critic. Dependența de rețea, de marketingul neuronal al mediilor electronice a condus deja la poziții dominante ale marilor proprietari de infrastructuri virtuale. Doar o structură politică puternică cum este Uniunea Europeană a mai putut să cenzureze, etic și economic, dictatura Big Tech. Când ajungem să comentăm, în contextul revoluției 4.0. și al pandemiei, despre infrastructura fizică și cea virtuală ajungem inevitabil la imaginile noastre și cele reflectate prin și de spațiul public despre cei care realizează și controlează aceste infrastructuri cu ajutorul ori prin controlul pieței și al statului. Astfel, imaginile creatorilor și ale proprietarilor de infrastructuri fizice ajung să se răsfrângă și să se spargă în oglindirile opace ale infrastructurilor virtuale omnisciente și ale proprietarilor acestora care dețin tot mai mult control asupra pieței și chiar asupra libertăților fundamentale. Rolul statelor este esențial în a oferi o funcționare deschisă, democratică și etică a tuturor creatorilor de infrastructuri și de conținuturi. Schimbarea de paradigmă propusă de efectele pandemiei, de la structurarea aglutinantă a modelelor monopoliste ale multinaționalelor și ale celor din Tech Giants la structurarea atomizantă, distributivă și ecologică a proprietarilor de conținuturi și a comunităților elective, va da un puternic impuls statelor de a fi mai aproape, prin legi și politici de susținere financiară,  de cei care pot balansa și estompa dictatura Big Tech. La noi, liber profesioniștii și creatorii de conținuturi sunt puternic afectați de efectele financiare ale pandemiei. Deși ei reprezintă un model sustenabil de dezvoltare economică, statul român nu face mai nimic pentru a-și plasa ”fructele de aur” în mai multe coșuri sigure și convergente social și economic. Printre acești creatori de infrastructură fizică și virtuală care asigură securitatea identitară a României, dar și un motor economic cu posibilități reale de creștere, sunt scriitorii, editurile și librăriile. Pe 8 iulie 2020, reprezentanții industriei editoriale și ai scriitorilor s-au întâlnit în videoconferință cu Primul-ministru Ludovic Orban. Am explicat atunci faptul că scriitorii, jurnaliștii și editorii au fost tăiați de la beneficiile copiei digitale, spre mai buna îndestulare a proprietarilor de infrastructuri virtuale. În acest moment, banii există pentru scriitori, jurnaliștii culturali și edituri, câteva milioane de lei anual care nu vin de la bugetul de stat, ci de la producătorii și importatorii de aparate și suporturi electronice. Guvernul României ar putea asigura imediat câteva milioane de lei pentru scriitori și edituri prin modificarea art. 116, lit.c din Legea 8/1996 reactualizată, folosindu-se de instrumentul unei Ordonanțe de Urgență. Cum sunt un idealist incurabil, încă mai cred în minuni!

La marginea lumii La marginea lumii

— Nu e vis, e abis.
Cu vorbele astea tîmpite o vrăjise în urmă cu treizeci de ani. Ce porcărie, cum a putut fi atît de oarbă, de proastă și de tută? Cînd l-a auzit rostindu-le (era într-o după amiază cu ger, la începutul lui februarie, mai exact pe 5 februarie 1990, vineri după amiază, în curtea institutului), a avut revelația că el e bărbatul vieții sale. E drept, și Ilior avusese aceeași revelație. Un pic altfel. Fata cu obraji roșii, care rîdea din nimic l-a făcut să-i bată inima puțin mai repede. Asta a fost tot. O chema și o cheamă și azi Valerica. Doar că acum se uită în gura lui, cum stă răsturnat pe pat, cu fața în sus, cu mîinile pe piept, ca și cum ar fi mort, și fierbe de nervi. Pufnește cu țîfnă cînd îl vede cît de frumos respiră în somn, cu fața aia a lui nesuferită, acum senină și luminoasă, cum nu e el niciodată. Toată ziulica e mohorît, împiedicat și nefolositor. Nu e bun de nimic, greșește în tot ce face și-i scoate sufletul Valericăi. Din visul de iubire a rămas abisul deznădejdii.

Un anunț mortuar: finanțarea culturii române Un anunț mortuar: finanțarea culturii române

Circulă pe net o istorioară atribuită premierului britanic Winston Churchill conform căreia după ce i-a fost prezentat bugetul anual al Regatului Unit, în cadrul unei ședințe a cabinetului său, viitorul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură a tresărit la vederea neatribuirii niciunei lire sterline pentru cultură. Funcționarii Ministerului de Finanțe au adus drept argument faptul că Marea Britanie se afla în plin război, în a doua conflagrație mondială. „Suntem în război”, au spus funcționarii. „Şi atunci pentru ce luptăm?!”, a replicat Churchill. Cum nici Ludovic Orban nu e Winston Churchill, mă aștept, totuși, din partea președintelui Partidului Național Liberal, un om educat de la care am așteptări că se poate manifesta ca un adevărat om de stat, să scoată finanțarea culturii române din anunțul mortuar al notei de fundamentare pentru cea de-a doua rectificare bugetară a anului 2020. Altfel, am putea cu toții să constatăm că fără cultură, mai bine zis fără operele autorilor și creatorilor români contemporani, nu prea mai avem motive să luptăm pentru a fi români și europeni!
Nota de fundamentate pentru a doua rectificare bugetară a acestui an prevede tăieri drastice pentru bugetele Ministerului Culturii (se proiectează să fie tăiată o finanțare de 51,5 milioane lei) și ale Institutului Cultural Român (o tăiere de 11,5 milioane lei). Cum și din banii alocați pentru cultură de consiliile locale și județene din România au fost făcute deja tăieri semnificative, cei mai mulți dintre creatorii și autorii români se află la marginea subzistenței. Argumentul că nu sunt bani pentru cultura vie nu mai poate fi invocat pentru că Secretariatului General al Guvernului i-a fost prevăzută o creștere semnificativă de 124,8 milioane lei (în special mai mulți bani pentru biserici, după cum reiese din nota de fundamentare).

Re-Start și complementaritate Re-Start și complementaritate

Sintagme șablon bântuie rețelele virtuale și discursurile mediatice. ”Ne aflăm într-un moment de cotitură”, ”lumea nu mai este și nu va ma fi la fel”, ”totul se va restarta”. Iar imaginile acestor sintagme sunt străbătute de jeturi cu dezinfectante, de izolete, de măști și echipamente individuale de protecție. Necesitatea unui altfel de a modela organizarea lumii, de a o re-inventa, de a-i da un sens existențial profund, pare tot mai stringentă și mai apăsătoare. Putem avea un model neapărat în și din antiteza la formalismul consumerist, la deconstructivismul ecologic, moral și spiritual, exersat până la scăparea de sub control a unei naturi umane tot mai egotice, tot mai amețită de omnipotența sa?  Cum ar putea acest proiectat model să reacționeze și să relaționeze în fața globalizării, în fața tabloidizării aspectelor intime ale vieții, în fața progresului prin creștere economică priapică și nesățioasă? Care ar fi pentru acest model obligațiile și drepturile contractului social? Orice răspunsuri am oferi, ajungem, inevitabil, la felul în care ne poziționăm: atomic (subatomic), ca un virus fără viață, dar care parazitează funcțiile, organele și organismele umane spre a le duce în vid, în neant; ori molecular, sintagmatic, în care oamenii să funcționeze în comunități de interese complementare prin care să fie întregite planuri existențiale morale și spirituale? Complementaritatea tuturor funcțiilor, organelor și organismelor vitale omului, sunt convins, ar trebui să fie cheia de re-scriere a noului model. Natura – mai ales prin funcția ei cea mai specială, natura naturans, natura creatoare – este modelul nostru de complementaritate pentru ființele ce suntem mereu puse sub presiunile realităților materiei și cele ale eului profund.

10 ani de AgențiadeCarte.ro, în peste 28954 de articole 10 ani de AgențiadeCarte.ro, în peste 28954 de articole

Pe 1 martie 2010, acum 10 ani, împreună cu scriitoarea Andra Rotaru, cu artistul vizual Mihai Zgondoiu și cu programatoarea Adriana Cocic Lucaciu am lansat AgențiadeCarte.ro. Acum, echipa noastră redacțională este completată de Simona Ioniță, Dorina Cioplea, Ana Daniela Sultana-Cipariu și Tudor Voicu. La o repede ochire, cum ar fi spus regretata scriitoare și jurnalistă Cornelia Maria Savu, cea care a fost până la trecerea sa în raiul poeziei editorialista Agenției, astăzi, 1 martie 2020, softul și contorul internațional de audiență ne comunică următoarele cifre: 28954 de articole și 1.840.266 de vizitatori unici! Dincolo de cifrele seci, AgențiadeCarte.ro a însemnat și înseamnă un spațiu unde sunt prezente, prezentate și comentate cele mai importante opere și personalități culturale, din toate generațiile și geografiile literare, artistice, culturale și spirituale.

„cuvintele pot dărâma zidurile pe care uneori le ridică istoria” „cuvintele pot dărâma zidurile pe care uneori le ridică istoria”

Mihaela Simina este licențiată în istorie, specializarea relații internaționale. Este coautoare, alături de Adrian Cioroianu, a volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (2015), și ”Mihai I al României. Un rege cu onoare, loialitate și credință” (2016), ambele apărute la editura Curtea Veche Publishing, parte din colecția ”Regii și Reginele noastre”; editor al albumului ”Regina Maria. Flori de portocal”, Libris Editorial, Brașov, 2018; autor al volumului ”Accent pe istorie I”, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2018; autor al volumului bilingv româno-francez pentru copii ”Henri Mathias Berthelot. Prietenul României”, Libris Editorial, Brașov, 2019; autor al volumului ”Accent pe istorie II”, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2020; autor al volumului „Set. Acțiune! România construită”, editura Creator (grup Libris), Brașov, 2020. În perioada august 2016 – mai 2017 a realizat rubrica ”Accent pe istorie® ” la postul Radio France Internationale România, iar în prezent este autoare a rubricii ”Accent pe istorie®” în săptămânalul Dilema Veche și colaboratoare a revistei Historia. Coprezentator, coautor (comentariu și scenariu) serial documentar (10 episoade) ”România construită”, Casa de Producție TVR, realizator Alexandru Munteanu. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu Mihaela Simina.

„În general am adus poezia în teatru, și mai puțin teatrul în poezie” „În general am adus poezia în teatru, și mai puțin teatrul în poezie”

Mihai Ignat s-a născut în 1967, la Braşov. Studii de licenţă, masterat şi doctorat la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Actualmente conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania” din Braşov. Poet şi dramaturg. A debutat ca poet cu volumul colectiv ”Tablou de familie” şi cu placheta ”Klein”, în 1995. Au urmat volumele de poezie ”Eu”, ”Klein spuse”, ”Poeme în doi”, ”kleinpoeme”, ”Cangrena e un animal de casă”, ”Klein spuse Klein”, ”Klein reloaded”, ”Poate noaptea a şi-nceput” și ”Frigul”. În 2004 debutează ca dramaturg, prin montarea piesei Crize la Radio BBC, Londra. Premiat al concursului Uniter și al altor concursuri naționale de prestigiu, cu montări în ţară şi în străinătate, cu piese traduse în engleză, germană, cehă, polonă, rusă, bulgară, spaniolă, italiană şi greacă, a publicat volumele de teatru ”Patru cepe degerate”, ”Crize”, ”Meserii şi fundături”, ”Black Sitcom”, ”Patru piese într-un act”, ”Fermoare, nasturi şi capse”, ”Toţi privesc înainte” şi ”Ei sunt printre noi”. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu scriitorul Mihai Ignat.

Scrisoteca 6, invitat Ramona Sandrina Ilie Scrisoteca 6, invitat Ramona Sandrina Ilie

Când bați palma cu intimitatea ta și a lucrurilor tale, când te așezi comod în tine însuți și îți îngădui condiția și ființa de scris, doar atunci, numai atunci poți să lași lumii un semn. Semnul tău.

100 de ani în mrejele istoriei 100 de ani în mrejele istoriei

Retrospectiva Valentinei Rusu Ciobanu din toamna aceasta de la București se dovedește un eveniment complex, în primul rând datorită contextului extraordinar în jurul căreia aceasta este organizată: 100 de ani de la nașterea artistei, care trăiește la Chișinău. Pe de altă parte, pentru că pe parcursul desfășurării proiectului centenar, un alt eveniment remarcabil a avut loc, în plan politic, prin victoria doamnei Maia Sandu la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, miza principală a expoziției de recuperare și recunoaștere a unui nume valoros al artei basarabene a fost secondată de evocarea unei pagini de istorie, marcată întrucâtva de tiparul dihotomic periferie-centru. Astfel, cele două borne, în artă și în (geo)politică, s-au potențat reciproc pentru a aduce în atenția publicului atât arta postbelică de la Chișinău, cât și viața și opera unei personalități reprezentative a fenomenului.

Top 5 cărți despre meditație și mindfulness pentru echilibrul interior, în contextul actual,  de la Editura Trei Top 5 cărți despre meditație și mindfulness pentru echilibrul interior, în contextul actual, de la Editura Trei

În această perioadă, atenția, concentrarea și prezența ne sunt suprasolicitate de ecrane și tehnologie. Mai mult ca oricând, practica simplă a meditației ne poate ajuta să stabilim limite exterioare, să ne găsim echilibrul interior și să dezvoltăm o conectare mai bună cu noi înșine și cu ceilalți, în fața presiunii exercitate de mediul online. Iar acum este și mai dificil să moderăm frecvența utilizării acestuia. Și, cu atât mai mult, este nevoie să devenim conștienți de efectele pe termen lung ale acestei utilizări constante și de o reechilibrare cu alte activități sau practici, cum este cea a meditației.

Caricaturi realizate între anii 1850-1989 vor fi expuse la Palatul Suțu Caricaturi realizate între anii 1850-1989 vor fi expuse la Palatul Suțu

Muzeul Municipiului București expune la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr. 2) o serie de caricaturi din toate timpurile istorice moderne realizate între anii 1850 și 1989. Grupate sub genericul „Caricatură și umor. O peniță satirică din colecțiile Muzeului Municipiului București”, lucrările vor deveni accesibile pentru public începând cu data de 27 noiembrie 2020. ”Istoria s-a folosit constant de penița satirică, fiind cunoscute încă din antichitatea clasică desenele graffiti din orașele romane, desene care satirizau nobili, împărați, funcționari sau pur și simplu oameni care aveau o fărâmă de putere, însă erau răi cu ceilalți. Însă alții erau preamăriți, precum gladiatorii preferați, tribunii populari sau pur și simplu se transmiteau mesaje politice. Fenomenul a traversat și vremurile medievale, până la vestitul poet François Villon. În ceea ce privește zona țării noastre, avem cu certitudine primele semne satirice prin revistele tipărite încă înainte de Cuza, dar care iau avânt în timpul domniei sale. Recunoaștem, în aceste desene și textele care le însoțeau, o realitate istorică de falii culturale și comportamentale, rezistente și astăzi, alimentate de nepotism, corupție, superficialitate, șmechereală, demagogie. Desenul satiric și-a deschis drum printr-o serie de broșuri, almanahuri și calendare dedicate, precum Nichipercea (1859-1865), Scrânciobul (1869), Mefistofele (1876), Ghimpele (1874-1876), Calendarul Ghimpelui (1876), Calendarul Puricelui (1880-1881); albumul Contimporanii (1898); revistele Veselia (1904-1905) și Pițigoiul (1946-1948). Anii dintre paranteze reprezintă numerele de revistă care au documentat acest proiect expozițional. Unul dintre primii și cei mai talentați epigramiști sau slujitori ai satirei politice, mai ales, a fost ziaristul N.T. Orășeanu, care s-a făcut cunoscut prin publicațiile sale din Cronica scandaloasă a Orașului (București ‒ n.n.) din perioada anilor 1858-1868, opinii pentru care a fost și întemnițat. Apoi îi putem aminti aici pe celebrii caricaturiști Constantin Jiquidi (vezi, între altele, Profiluri parlamentare din 1886 sau Camera liberală dintre anii 1897 și 1898), Nicolae Petrescu Găină (vezi Contimporanii, 1898), Ary Murnu și N. Baboceanu (vezi Contimporanii noștri, 1910); A. Mărculescu (vezi Parlamentul în caricatură, 1926); Aurel Jiquidi (vezi Mica publicitate din 1931), H. Gall (vezi cele 20 de caricaturi publicate în 1931); John Cobar (Direcția Cadastrului, 1936); H. Lehrer și M. Ramis (vezi Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor în caricatură, 1936); Vladimir Al. Donescu (vezi activitatea sa în revista Vremea dintre anii 1928 și 1938); Ion Anestin (la aceeași publicație); Nell Cobar (umor antifascist 1945, precum și revista Pițigoiul 1945-1948), până la reputatul caricaturist, în același timp regizor și scenarist, care a fost Matty Aslan (1924-1995). Cu acesta din urmă m-am întâlnit în toată adolescența mea, colecționând caricaturile sale din ciclul „Una pe zi de Matty”, publicate în cotidianul România Liberă din ultimul deceniu al regimului comunist. Trebuie recunoscută penița satirică a lui Matty, care încondeia tarele mărunte ale regimului, fără opreliști. Și cu el ne vom întâlni în proiectul expozițional dedicat satirei în istorie. Expoziția reprezintă o flanare istorică prin efortul de a determina schimbări de mentalitate și comportamente cu ajutorul satirei, caricaturii și umorului negru, uneori. Ce poate fi mai atrăgător decât să trecem cu umor și haz pragul anilor, dintr-un an complicat și greu de înțeles, 2020, către un 2021 mai cu speranță” – afirmă Dr. Adrian Majuru, manager al Muzeului Municipiului București și coordonatorul acestei noi expoziții pe care publicul o poate vizita până în luna martie 2021.

11 laureați la cea de-a  XXII-a ediție a Galelor Premiilor APLER 11 laureați la cea de-a XXII-a ediție a Galelor Premiilor APLER

Vineri, 13 noiembrie 2020, într-un format on-line, a avut loc cea de-a XXII-a ediție a Galelor Premiilor APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România), cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii. Juriul format din prof.univ.dr. Silviu Angelescu (președinte), scriitorul Ioan Groșan și scriitorul Dan Mircea Cipariu a acordat 9 premii pentru anul editorial 2019. Laureații acestei ediții sunt: Radu Vancu – Premiul Cartea anului 2019 pentru volumul ”Psalmi”, apărut la Casa de editură Max Blecher; Editura Tracus Arte din București – Premiul Editura anului 2019; Mircia Dumitrescu – Premiul Graficianul de carte al anului 2019; Contemporanul. Ideea europeană – Premiul revista anului 2019; Răzvan Ioan Dincă – Premiul special pentru poezie pentru volumul ”Zăpezi bipolare”, apărut la Editura Tracus Arte; Petrișor Militaru & Cătălin Davidescu – Premiul special pentru critică și istorie literară pentru volumul «Sașa Pană și revista avangardistă „unu”», apărut la Editura Aius, Craiova; Alexandru Calmâcu -Premiul special pentru proză pentru volumul ”Însemnări dinspre somn”, Editura Tracus Arte; Monica Stoica – Premiul special pentru debut pentru volumul ”fetele visează electric”, Editura Charmides, Bistrița; Petre Rău, Editura InfoRapArt, Galați – Premiul Redactorul anului 2019. Evenimentul Galelor Premiilor APLER a fost deschis de universitarul și criticul de teatru Ioan Cristescu, președintele APLER. Acesta a acordat două premii: Premiul pentru Jurnalism Cultural poetului și jurnalistului Dumitru Păcuraru pentru editorialele și paginile culturale din cotidianul ”Informația Zilei” de la Satu Mare și pentru susținerea revistei ”Poesis” de la Satu Mare și Premiul pentru poezie și actorie ”George Ciprian” poetei și actriței Ioana Crăciunescu care a sărbătorit chiar vineri, 13 noiembrie 2020, 70 de ani. ”Bună seara tuturor, azi e o zi importantă pentru toată lumea: este ziua de naștere a Ioanei Crăciunescu. Acum un an s-a decretat printr-o lege ca ziua de 13 noiembrie să fie ziua dramaturgiei românești.  Juriul de anul acesta, analizând producția editorială a anului 2019, a decis acordarea câtorva premii, pe care Dan Mircea Cipariu vi le va prezenta. E o cutumă ca în fiecare an să fie acordat un premiu de excelență pentru jurnalism cultural. Anul acesta premiul merge către Dumitru Păcuraru. Cred că Dumitru Păcurar, prin ceea ce face cu televiziunea, ziarul local și revista Poesis, merită această onoare. Un alt premiu de excelență, astăzi, cum am spus, este ziua de naștere a Ioanei Crăciunescu, pentru care avem nu atât o apreciere literară și artistică, deși ar trebui să o avem, dar avem și o apreciere sentimentală. Trebuie să-i spunem la mulți ani cu acest premiu de excelență.”, a spus Ioan Cristescu.

AVERTISMENT: Textele de pe această pagină web sunt sub protecţia dreptului de autor deţinut de autori şi AgenţiadeCarte.ro. Reproducerea totală sau parţială este permisă doar cu acordul scris al redacţiei!