spot_img
AcasăLa Țintă!

La Țintă!

Geografii și memorii decadente

Adevărat manual de imagini poetice ale decadenței și ale felului în care memoria și fețele ei schimbătoare ne plimbă când prin ficțiune, când prin seducătoare apelative livrești, când ”pe străzile cangrenate ale unei istorii / cu tot mai puține elemente de identificare”, noua enciclică poetică semnată de pontiful Pavel Șușară sub titlul ”Urbi & Orbi”* este una dintre cele mai seducătoare cărți de literatură apărută în anul 2022. O scrisoare în trei părți și cu trei geografii ale unor paradisuri pierdute, Sf. Gheorghe, Sulina și Herculane, însoțite și rezonate de fotogramele Dalinei Bădescu, ne evocă ”Paradisul istoriei pierdute”, ”în mii de cioburi strălucitoare” și din unghiuri și tehnici de filmare (auto)ironice, confesive ori (post)expresioniste. Subtextul acestor fotograme poetice în și prin memoriile decadente, în memoriile și istoriile mereu subiective, (de)codifică actul inițiatic al călătoriei ”prin efectele memoriei asociative” ca pe un elevat act de constructor și păzitor de poduri prin poetică și limbaj. ”Urbi & Orbi” e, astfel, pentru Pavel Șușară instrumentul de comunicare și de edictare al unui pontif, adică al unui constructor și păzitor de poduri între lumea văzută și nevăzută, între lumea trăită și lumea visată, între demonic și angelic, între apolinic și dionisiac și, nu în cele din urmă, între ”însemnele morții” și ”o întreagă lume / care și-a pierdut pofta de viață”.

Mai creativ decât orice mașină de calcul creativ!

În mai multe intervenții publice, printre care și discuția purtată cu artistul vizual Mihai Zgondoiu pentru un număr tematic al revistei PropagArta dedicat NTF-urilor, am susținut faptul că noile tehnologii ale informației sunt și ar trebui să rămână doar un mijloc la îndemâna creatorului ori cercetătorului de opere artistice. Inteligența artificială poate produce un tip de operă după chipul și asemănarea unor algoritmi, dar, finalmente, nu poate fi creatoare de noi sensuri, de noi imagini poetice ori de noi limbaje. Creativitatea și comunicarea sinestezică sunt barierele de netrecut ale mașinilor de calcul creativ. Orice mijloc, fie că e vorba de contul pe o rețea de socializare, de cardul bancar sau de posibilitatea de a folosi un ”lanț” de criptare informatică prin care să urmărești o informație ori un ”conținut” informatizat, așa cum sunt NFT-urile, trebuie să rămână un mijloc. Atunci când mijlocul ne impune un sens, și nu invers, noi să dăm sens mijlocului, vinovat nu este mijlocul! NFT-urile, Inteligența Artificială, Metaversul sunt alte ”oglinzi” de ”înlănțuiri” numerice prin care ni se vinde mirajul unicității obiectelor, serviciilor și chiar al unor opere artistice ori mirajul multiplicării de sine. Creativitatea și comunicarea sensibilă și sinestezică nu pot fi serializate ori automatizate. Profesioniștii domeniilor artistice pot folosi aceste mijloace, dar nu pot fi înlocuiți de aceste mijloace! Creierul nostru este mai creativ decât orice mașină de calcul creativ! Iar meseriile viitorului apropiat, de la traducătorul și specialistul în emoticoane, până la creatorul de conținut virtual, vor avea nevoie de atuul creativității pentru a avea mai multă vizibilitate pe canalele virtuale.

Să fim ca japonezii! Despre fericirea de a te ști mereu ocupat.

Cu toții am auzit poveștile unor persoane care, de exemplu, lucrau într-o bancă sau într-o multinațională, câștigau bine și aveau o viață îndestulată, dar aparent, dintr-o dată, s-au plictisit și au început să facă altceva: și-au deschis o cofetărie, au început să călătorească prin toată lumea și să țină un blog sau pur și simplu și-au cumpărat o căsuță la munte și trăiesc în ritmul naturii. Se pare că acești oameni nu și-au găsit în tinerețe IKIGAI*-ul, așa cum milioane de japonezi pretind că au făcut-o. Nu au găsit motivul pentru care să se dea jos din pat veseli în fiecare dimineață, indiferent cum le-ar fi fost noaptea. Pentru mulți, care își numesc serviciul, scârbici, asta pare o utopie. Dar conceptul i-a cucerit pe HECTOR GARCIA , care locuiește la Tokyo din 2004, iar site-ul său, kirainet.com, are peste un milion de vizualizări pe lună și este un punct de referință în materie de cultură populară japoneză, și pe scriitorul, jurnalistul și muzicianul FRANCESC MIRALLES. “Ikigai. Cum să îți găsești drumul în viață”, cartea apărută la Humanitas Junior, este încercarea lor de a îi determina pe adolescenți să ia în considerare toate dorințele și aspectele vieții și personalității lor, pentru a-și alege drumul bun în viață.

Marea confirmare

Deși are mult umor și vervă satirică pe care și le exersează săptămînal în revista Cațavencii, pe Mihai Radu nu-l atrage proza umoristică. Chiar dacă cele două volume scrise în parteneriat cu Simona Tache, Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut și Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor, cuprinzînd foiletoanele lor din Cațavencii, au avut un succes nebun, romancierul Mihai Radu e încă de la debutul cu Sebastian, ceilalți și-un cîine un realist bine cumpănit, explorator al moralei și al moravurilor contemporane, pentru care și umorul și șfichiuirea satirică se supun programului său de cronicar al vremilor noastre, la vădită distanță de instantaneiștii Ion Băieșu și Theodor Mazilu, dar și de proza cu băieți de cartier a noii generații. Observator pătrunzător al cotidianului și dotat cu spiritul moraliștilor redutabili, Radu e mai apropiat de opzeciștii Mircea Nedelciu și Ioan Lăcustă și de tîrgovișteanul inclasabil Costache Olăreanu, cel din Avionul de hîrtie.

Drum prin vârste

La fel de puțin cunoscută în România pe cât a fost până de curând Eugen Cioclea (cel puțin până la antologiile publicate de Cartier în 2014, respectiv 2018, aceasta din urmă apărută deodată cu lansarea filmului documentar realizat de Violeta Gorgos), Marcela Benea este, în antologia recent apărută Eu sunt cartea* (Cartier, 2022), o descoperire de salutat. Ocolită cu obstinație de istoriile literare și absentă din antologiile relevante de poezie românească recentă, Benea (n. 1948, Văratic, raionul Râșcani) apare acum ca o autoare de primă mână a generației ce a-nceput să se afirme în anii ’70 ai secolului trecut, și care în România are câteva reprezentante de seamă în Grete Tartler sau Gabriela Negreanu. Debutând în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească cu Zestre (1974), Marcela Benea a publicat ulterior alte patru volume de poezie, la distanțe relativ mari de timp (Poveste neterminată, 1988; Evadare din frescă, 2005; Traducătorul de suferințe, 2015; Rupere de nori, 2021), strânse acum în antologia parcimonioasă de la Cartier, cu o postfață de Lucia Țurcanu. Explicația pentru această absență a Marcelei Benea (ca și a lui Eugen Cioclea sau Vsevolod Ciornei) din actualitatea imediată nu e greu de explicat în contextul clivajului care a existat înainte de căderea Cortinei de Fier (și, iată, chiar la câteva decenii după) între poezia scrisă în limba română pe cele două maluri ale Prutului: dezinteresul și prejudecățile criticilor din România consacrați în anii ’60-‘80 față de poezia basarabenilor (tratați aici multă vreme cu reflexe de superioritate) – a cărei unică, mare faimă a rămas până azi Grigore Vieru – au „lăsat în urmă” câteva nume și poetici reprezentative.

#plânsul ca o poetică de a elibera subteranele

Omul post-istoriei simte că este copleșit de taxonomii, tehnici, tehnologii și ideologii. Re-sacralizarea spațiului său existențial o exersează prin diferite eresuri de tip new age, prin cursuri de dezvoltare personală ori printr-o compulsivă agregare sectară. Atacurile de panică, tot mai des întâlnite la omul post-istoriei, sunt întreținute de atacuri egotice asupra spiritului critic și asupra libertății de expresie. O portiță de salvare sufletească și chiar spirituală este aceea de a priza o poetică a lacrimilor sau, cum inspirat a formulat-o regretatul profesor și teoretician literar Romul Munteanu, să acceseze o literatură a lacrimilor pentru a se elibera de turbioanele interioare ori existențiale. În #plânsul*, o carte de poezie revelatoare a Florinei Zaharia, această poetică a lacrimilor prinde formă și conținut, oferindu-ne o ieșire din spaime, frici și angoase.

Cui i-e frică de Eugène Ionesco?

Cred că dacă ai fi pus întrebarea: “Cui i-e frică de Ionesco?” pe vremea când eu eram studentă sau masterandă, s-ar fi ridicat imediat mâinile tuturor studenților din sală. Prea puțini dintre noi eram măcar în mică măsură dispuși să ne confruntăm, la acea vreme, cu absurdul existenței, nici nu acceptam ideea de fapt, nici nu ne gândeam că vom fi vreodată la vârsta când angoasa, non-sensul, vidul existențial ne vor străbate viața. Cred însă, că dacă am fi avut acces la “Descoperiri”*, carte care a apărut abia acum, pentru prima dată în limba română, ne-am fi împrietenit mai repede cu Ionesco. Volumul, apărut inițial la prestigioasa editură Skira, în 1969, a fost tradus în limba română de Bogdan Ghiță și este oferit publicului în condiții grafice excepționale de Editura Nemira. De ce sunt atât de importante condițiile grafice? Pentru că acesta este primul volum de desene al lui Ionesco, un pasionat de pictură și un împătimit de Van Gogh. După cum reiese din jurnalele sale, vedea pictura ca pe o eliberare, dar în “Descoperiri” mărturisește: “Tocmai pentru că eram foarte slab la desen, m-am apucat de pictat în amurgul vieții. Am și vândut, chiar, câteva tablouri”.

Nu trageți în pianiști!

Premiile Agenției de cArte sunt gata. Ca orice premii, ele vor suscita discuții interminabile (pe o perioadă limitată, că vin și alte premii la refec) pro și contra. Juriul va trage ponoasele ani de-a rândul și va extrage cu greu, din frigider, pachetele cu cărniță. Dar asta e soarta tuturor juriilor, să fie acuzate de subiectivism, interese, manipulări și partizanate. Important – și asta ar trebui subliniat din start – e că, la producția de carte, România stă mult mai bine decât la economie, transporturi, educație și sănătate. Titlurile propuse spre a fi evaluate au fost multe. La poezie au fost 32, la proză, 20 (oho!), la critică / istorie literară, 10, la eseu / publicistică / memorialistică, 11. Din acest punct de vedere, anul 2021 a fost unul bogat, în ciuda pandemiei. Iar efortul și curajul editurilor, pe măsură. Publicul a votat pe saitul Agenției de cArte, iar juriul a avut ceva de furcă să se decidă încotro pleacă premiile. În câteva cazuri, părerile celor două instanțe au coincis, în altele, nu. Ceea ce vreau, însă, să spun e că judecata juriului (la fel ca voturile oricăruia dintre cei care au participat la sondaj) reflectă o opțiune estetică și un gust particular. E o imposibilitate fizică să judeci cu același cântar să te uiți cu același ochi la toate cărțile. Scrise cu talent, pasiune și profesionalism, cu personalități și viziuni diferite, originale, ele au emoționat sau au convins în mai mare sau mai mică măsură. Premiile reflectă, așadar, pe de o parte, opțiunile publicului, pe de alta, judecata mai rece, mai nepărtinitoare, a juriului, care contrabalansează, uneori, iureșul netului amical.

”VIDA, NO MUERTE”

Într-o discuție pe care am purtat-o la începutul de toamnă al anului 2000, regretatul profesor și teoretician Romul Munteanu scruta viitorul poeziei, prevăzându-i eliberarea de (auto)biografism, nihilism și mizerabilism prin reîntoarcerea la, sintagma îi aparține, o literatură a lacrimilor și la o poetică a ocnelor interioare din care putem extrage și sarea cuvântului, și sarea sufletului. Au trecut 22 de ani de la această profeție poetică pentru a citi una dintre cele mai autentice și mai puternice cărți de poezie, ”Crivacul” de Gabriela Toma, apărută recent la Tracus Arte, o carte care ne propune prin sensurile ”Crivacului” un instrument de sondare în ocnele ontologice ale post-istoriei și în spațiile limită dintre lumea legată de lucruri și duhuri și lumea cealaltă pe care o poți accesa odată cu Luminația ori cu circuitul neîntrerupt al amintirilor. Ontologia lacrimilor aduce la malul textului poetic sarea din moarte și din viață, cu granițe bine ferecate, în spatele cărora stau mereu la pândă imagini poetice care te urmăresc până la scufundarea cea mai de jos în imaginar ori în subconștient.

Impostura în viziunea lui Taburin din Sin-cereni

Pe scurt, Taburin este un cunoscut meșter de biciclete din Sin-cereni, orașul său natal. Este atât de cunoscut încât locuitorii nu mai spuneau bicicletei, bicicletă, ci taburină. Dar Taburin, care trece prin bune și prin rele în viață, ca orice omuleț, este glumeț, râde mult și lumea îi caută compania. Iubește și este dezamăgit și apoi este și el iubit. Ce mai, ar fi trebuit să fie fericit. Dar ce să vezi, Taburin suferă de sindromul impostorului. Pentru că el are pe suflet o mare greutate, un secret care îl chinuie. Nu știe să meargă pe bicicletă! Taburin însă are și un prieten, Figurin, fotograful orașului, care și el suferă de același sindrom. Numai că aflăm asta abia la finalul cărții, care se încheie într-un mare hohot, eliberator, de râs. Până atunci însă, sunt multe aventuri și mai ales fantastice desene care merită pe deplin descoperite. Ce să mai vorbim despre restul personajelor, cum ar fi opticianul Bifază sau băcanul Zbârcioagă...

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2022

De 13 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2022, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2022, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 85 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2022: 30 de cărți de poezie, 30 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2023, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile, în valoare de 5000 lei, sunt finanțate de Ministerul Culturii.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2021

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 71 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2021:  30 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 11 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2022, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2020

De 11 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2020, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 74 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2020: 31 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 13 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2021, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului. (Dan Mircea Cipariu)

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2019

De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, propunem câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2020, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2018

În anul editorial 2018, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Iocan și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 31 august 2019, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2017

În anul editorial 2017, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2018, ora 23.00. Pe 31 august 2018, de Ziua Limbii Române, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2016

Anul 2016 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2017, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2015

Anul 2015 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, România literară, Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 15 mai 2016, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

Cotidianul cultural AgenţiadeCarte.ro este membru al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER)

 

Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii.

ISSN: 2248 – 1508