#plânsul ca o poetică de a elibera subteranele

oct. 14th, 2022 | By | Category: La Țintă!
Dan Mircea Cipariu

Omul post-istoriei simte că este copleșit de taxonomii, tehnici, tehnologii și ideologii. Re-sacralizarea spațiului său existențial o exersează prin diferite eresuri de tip new age, prin cursuri de dezvoltare personală ori printr-o compulsivă agregare sectară. Atacurile de panică, tot mai des întâlnite la omul post-istoriei, sunt întreținute de atacuri egotice asupra spiritului critic și asupra libertății de expresie. O portiță de salvare sufletească și chiar spirituală este aceea de a priza o poetică a lacrimilor sau, cum inspirat a formulat-o regretatul profesor și teoretician literar Romul Munteanu, să acceseze o literatură a lacrimilor pentru a se elibera de turbioanele interioare ori existențiale. În #plânsul*, o carte de poezie revelatoare a Florinei Zaharia, această poetică a lacrimilor prinde formă și conținut, oferindu-ne o ieșire din spaime, frici și angoase.

#plânsul e o scufundare în interior și în imaginar ca ”o tehnică liniștită de îmblânzit spaimele / și distrus izolarea”, ca un act inițiatic ori terapeutic de a elibera ”subteranele, ah, subteranele”. Nu e, însă, în cartea Florinei Zaharia vorba de un plâns fiziologic, ci de unul poetic, proiectat, imaginat, ca un mijloc de cercetare a ambiguității limbajului singurătății ori al alienării. Semnul însingurării pândește #plânsul și se insinuează tot mai mult între jocurile secunde ale textului: ”o singură cabină”, ”un singur corp acum”, ”când dau peste singurătățile tale / vreau să beau din ele”, ”tu erai, de fapt, /singurul miracol”, te las să scrii / în scrisul meu gol / să-l umpli chiar cu /singurătatea / și lipsa lui de sens”, ” scrisul, scrisul, scrisul. /singura salvare”, ”între mine și el erau tristeți și singurătăți”.

#plânsul este acompaniat de un montaj verbal al imaginilor poetice de alienare. Imagini din imagini construite, proiectate ori visate, având rolul de a scana ambiguitatea geografiilor și timpurilor interioare. Totul între ”imaginea aia suprarealistă” și ”imaginea ta”, ”în estuarul unui ocean imaginar”, ”imaginea are miros de iasomie”, ” imagini care curg încet”.

#plânsul are miza de a reconfigura eul poetic și cel auctorial, dar, mai ales, miza de a însufleți viața și existența: ”eu vreau să exiști /să ridic din tine cuvinte /și să merg apoi cu picioarele lor”.

#plânsul Florinei Zaharia e cartea unui fel de a salva biografii și insule din interior!

Dan Mircea CIPARIU

*Florina Zaharia – #plânsul, Editura Junimea 2021

Număr de vizualizări :198


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro