Programul expozițional de artă contemporană al Centrului Cultural ”Palatele Brâncovenești” de la Mogoșoaia se arată a fi destul de ofertant și dinamic, concurând cu cel al instituțiilor muzeale situate mai aproape de centrul capitalei, care sunt și mult mai accesibile publicului. La Mogoșoaia expun atât artiști consacrați, cât și artiști mai tineri, într-un ritm susținut, iar săptămâna aceasta, până pe 5 iunie 2019, în două dintre fostele dependințe ale palatului – la Foișor și la Ghețărie – poate fi vizitată expoziția „The Big Sleep” (Somnul de veci) a Biancăi Mann, curatoriată de Ana Negoiță. Proiect al galeriei Mobius din București, personala recurge la un repertoriu restrâns de elemente, însă cu efecte remarcabile la nivel vizual, olfactiv și auditiv.
Pe de o parte, avem instalația monocromă „The Maze” (Labirintul), care tematizează somnul de veci, dominând suprafața de expunere de la Foișor, dar permițând, totuși, vizitatorului să exploreze structura sobră, neagră, din toate unghiurile. Dispus pe un strat de cărbune și lucrat într-un material negru, conglomeratul de capete umanoide pare că gravitează în neant, dând într-adevăr senzația de labirint fără ieșire. În alb, un astfel de agregat de capete oferă o cu totul altă perspectivă, dacă ne amintim de lucrarea realizată de Bianca Mann într-o manieră similară și expusă la ediția a patra (cea din 2017) Art Safari. Pe de altă parte, la Ghețărie, avem instalația „The Dreaming Room” (Camera de visat), constând într-o serie de perne negre, dispuse într-un strat generos de fân, pe un fundal sonor șoptit, care face referire la somn ca nevoie fiziologică necesară redresării forțelor, opus al stării de veghe, ca tematică citită în cheie suprarealistă. Ambele instalații fac apel la o recuzită sumară, dar de efect, fiecare element având rolul său bine definit în economia expoziției.
Bianca Mann aparține generației tinere de artiști din București, așa-numitei categorii ”Super Contemporary”, iar practica sa artistică îmbină structuri sculpturale cu instalație de sunet și, în acest caz, în mod eficient cu mirosul de fân, reușind să obțină o reprezentare metaforică a morții și a somnului. Sigur, moartea și somnul au constituit dintotdeauna o sursă de contemplație și de inspirație pentru artiști indiferent de specializare sau de formare, iar folosirea negrului, cromaticii specifice culturii noastre în ceea ce privește reprezentarea și simbolistica morții este cât se poate de previzibilă, însă ineditul expoziției „The Big Sleep” constă în dimensiunea sa olfactivă, în mirosul de fân care, folosit ingenios ca mediu de exprimare artistică, te duce cu gândul la siestă, la somnul de după prânz, undeva, într-un cadru rural pitoresc. Apare aici un anume tip de abordare artistică, ce presupune participarea, prezența vizitatorului în expoziție, întrucât, chiar dacă imaginea sau sunetul pot fi înregistrate și redate, nu la fel se întâmplă și cu mirosul.
Ana-Daniela SULTANA