Miercuri, 20 august 2014, începând cu ora 17.00, în CROS Learning House (Intrarea Mihai Eminescu nr. 5, sector 2, Bucureşti) casa unde a locuit Ionel Teodoreanu şi care este sediul primei Universităţi Alternative din România, blogul călătorilor isteţi – VIAJOA.RO sărbătoreşte cinci ani de activitate editorială. viajoa.ro înseamnă locul în care se întâlnesc pasiunea de a scrie cu pasiunea de a călători și de a explora. Înseamnă locul de întâlnire al turiștilor și călătorilor isteți. Înseamnă bucurie – bucuria de descoperi, de a face, de a-ți depăși limitele, de a găsi povești, de a învăța, de a fi. În 2010, au câștigat premiul pentru cel mai bun blog de travel din Romania la RoBlogFest. În 5 ani de existență, editorii viajoa.ro au văzut 43 de țări, au scris 1391 de articole și interviuri , au făcut 12 excursii și tabere cu cititorii, au organizat 5 vânători de comori, 35 de concursuri și 4 seri de povești viajoa.ro. În exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, fondatorul viajoa.ro, Adriana Cocic, a purtat un dialog despre călătorii şi turismul cultural cu Dan Mircea Cipariu.
-Urmăresc cu mult interes blogul viajoa.ro şi, dincolo de specificitatea lui, blog de călătorii inteligente, remarc funcţia lui culturală, chiar spirituală, atunci când aţi scris despre locuri sacre din toată lumea. Ca un jurnalist de călătorii ce eşti, certificată şi internaţional, mai poate exista astăzi turism fără funcţie culturală? Cât de dependentă este industria turismului de cultură, de spaţiile cultuale, artistice, creatoare?
–Statisticile de anul acesta arată că cele mai căutate destinaţii de vacanţă în rândul românilor au fost Grecia, Turcia şi Bulgaria, iar sejururile All Inclusive au avut prioritate. În acest caz, latura culturală a turismului este infimă şi se rezumă la excursiile opţionale oferite de agenţii. Alegând pachete All Inclusive, turiştii sunt tentaţi să rămână în complexul hotelier pentru a profita de serviciile deja plătite. Vorbim de un public numeros care munceşte mult tot anul şi care are parte de maxim două vacanţe, dintre care cea mai importantă este cea de vară. E, oarecum, de aşteptat să-şi dorească mai multă relaxare pe plajă, la piscină, în restaurante, şi mai puţină alergătură pe la obiective turistice culturale.
În schimb, dacă vorbim de nişa călătorilor pe cont propriu, care-şi planifică escapade mai dese, în special în extra sezon, atunci comportamentul se schimbă radical. Latura culturală şi spirituală e de bază – fie că vorbim de muzee, situri arheologice, interacţiunea cu localnicii sau experienţe culinare autentice.
-Cum s-a născut povestea de succes a blogului viajoa.ro? Au fost momente de cumpănă în aceşti 5 ani de activitate editorială neîntreruptă?
-În august 2009, mi-am dat demisia dintr-un grup de publishing internaţional unde lucrasem timp de patru ani. Îmi plăcea să scriu, îmi plăcea şi mai mult să călătoresc. Mi-am zis să îmbin cele două pasiuni şi astfel a luat fiinţă viajoa.ro. Numele vine de la via – drum şi joa – pronunţia de la joie, bucurie în franceză. Bucuria drumului, fie că e drumul către relaxare, către dezvoltare personală sau către experienţe inedite.
De la o persoană, în august 2009, am ajuns la cinci în prezent şi mă bucur să le am alături pe colegele mele Alexandra (muntomană înrăită), Gabi (aventurierul zâmbăreţ), Ioana (exploratorul urban) şi Paula (călătorul experienţial). Am trecut împreună prin mai multe perioade dificile. Ne-am confruntat cu lipsa timpului, demotivarea, conflicte interne, critici din exterior, dar, de fiecare dată, am găsit resursele necesare pentru a merge mai departe şi a ne urma pasiunea. E mai uşor să treci pestre probleme atunci când ai o echipă alături. Dacă eşti cu moralul la pământ sau simţi că nu mai ai inspiraţie se găseşte sigur cel puţin o persoană care să-ţi dea puţină energie pozitivă şi să te ajute să depăşeşti momentul. În plus, te mai gândeşti şi la cei peste 35.000 de cititori lunari care aşteaptă cu nerăbdare materiale noi şi inspiraţie pentru călătoriile viitoare.
În 2010, viajoa.ro a câștigat premiul pentru cel mai bun blog de travel din Romania la RoBlogFest. În 5 ani de existență, editorii viajoa.ro au văzut 43 de țări, au scris 1391 de articole și interviuri, au făcut 12 excursii și tabere cu cititorii, au organizat 5 vânători de comori, 35 de concursuri și 4 seri de povești viajoa.ro. Care sunt locurile pe care ai vrea să le revezi? Ce loc vizitat de tine are cea mai mare încărcătură spirituală?
-Sunt foarte puţine locuri în care nu-mi doresc să mă întorc. De exemplu, în Napoli am fost de cinci ori şi de fiecare dată am descoperit ceva nou. Prima dată m-am îndrăgostit de haosul de pe străzi şi de pizza unică în lume. La a doua vizită, am constatat că sunt atât de multe lucruri faine de văzut în oraş şi împrejurimi încât aş putea sta luni întregi acolo fără să mă plictisesc. A treia incursiune în Napoli m-a învăţat să încetinesc ritmul călătoriei şi să mă bucur mai mult de detalii, de clipele de respiro, de sunetele străzii şi aromele subtile ale mâncărurilor. Aşa că nu pot să-i înţeleg pe cei care spun că nu mai au ce vizita în Europa, că au văzut tot ce se putea vedea şi de-asta visează doar la Asia sau la America de Sud. E la modă să mergi în locuri exotice, însă cred că e foarte important să fii tu sincer cu tine când răspunzi la întrebarea: de ce vreau să merg acolo? Doar aşa poţi să obţii maximul dintr-o călătorie.
Legat de încărcătura spirituală, vizita în Oman a avut cel mai mare impact din ultima vreme. Am ajuns acolo fără să cunosc foarte multe detalii despre ţară sau despre oameni. M-au trecut fiorii când am văzut prima femeie acoperită cu burqa. Avea straie negre, largi, care-i acopereau picioarele până sub glezne şi mâinile până la încheieturi. I se vedeau doar ochii măslinii. De fiecare dată când ghidul nostru ne povestea despre statul femeii în societate, mă revoltam. Femeile lor nu se pot angaja dacă nu au acordul tatălui, soţului sau fratelui mai mare. Dacă se angajează, sunt plătite din start mai prost decât bărbaţii. Până de curând, n-aveau dreptul să deţină terenuri, case. Când ies la cumpărături, e indicat să fie însoţite de o rudă de sex masculin, iar când călătoresc e obligatoriu să meargă cu tatăl sau soţul. Am scris un întreg articol pe tema asta – Despre femeile din Oman. Am învăţat să apreciez mai mult libertatea pe care o am şi m-am întors de acolo cu sentimentul că pot să fac orice-mi propun. Ţine doar de mine pentru că am fost suficient de norocoasă să mă nasc într-o ţară care-mi permite asta.
Ai scris un text pe unul dintre cele mai importante platforme web de turism din lume, încercând să demontezi miturile false şi prejudecăţile despre români. Ce te supără cel mai mult în receptarea de către foarte mulţi străini a unei imagini marginale despre români şi despre România? Ce ar trebui să facem fie personal, fie instituţional pentru a fi percepuţi mai profund?
-Adevărul este că străinii ştiu foarte puţine despre România. Poate ştiu de rromi, de Nadia Comăneci şi de Hagi, de câinii vagabonzi sau de casa Prinţului Charles. Sigur ştiu de Dracula. Pentru noi poate să fie frustrant, însă, în acelaşi timp este şi un avantaj. Nu cunosc străin care să fi ajuns din întâmplare în Bucureşti, cu aşteptări mici spre inexistente, şi care să nu fi fost impresionat de oraş şi mai ales de oameni. În momentul de faţă, ei cred că sunt cei mai buni promoteri ai turismului în România. Se întorc în ţările de baştină, povestesc prietenilor despre experienţa pozitivă, scriu articole favorabile ţării noastre.
Ne lipseşte o strategie eficientă de promovare la nivel reginal şi naţional, însă fiecare dintre noi e un ambasador al României în ţările străine prin care ajunge. Şi mie, şi colegelor mele de la viajoa.ro, ne face mare plăcere să povestim despre România atât prietenilor români care îşi subestimează propria ţară, cât şi străinilor care ştiu foarte puţine lucruri despre ea.
Care sunt locurile din România care ar trebui promovate într-un program turistic cultural? Ce te atrage cel mai mult în România?
Pentru mine, Transilvania este o sursă inepuizabilă de zen, experienţe culturale şi peisaje rurale idilice. Sunt înnebunită după produsele locale (dulceaţa de lapte de la Saschiz e doar un exemplu), îmi place că în multe sate pentru a vizita bisericile fortificate trebuie să baţi la poarta sătenilor şi să interacţionezi cu ei şi nu pot să uit mândria din ochii saşilor întorşi din Germania special pentru a participa la Parada Lolelor din Agnita.
De asemenea, admir activităţile pe care le organizează Asociaţia Mioritics în Transilvania. Am participat la un concert de orgă la Cârţa şi-mi doresc foarte mult să ajung la unul din brunch-urile transilvănene puse la cale de ei.
