Dinţii buni şi cei stricaţi ai tinerilor scriitori români

Jun 28th, 2010 | By admin | Category: La Țintă!

Cât de cunoscut trebuie să fii ca autor pentru a fi invitat mai peste tot, la colocvii literare, festivaluri, lecturi prin ţară? Şi cât are meritul o editură ca autorii publicaţi de ea să intre într-un circuit al lecturilor şi acestor tipuri de festival? După cum bine se ştie, dar nu se spune decât în discuţiile private, un autor este invitat de multe ori dacă produce ceva, dacă oferă la schimb ceva, în favoarea organizatorilor. Sau, în cazurile fericite, dacă are charismă, dacă vorbeşte relaxat în diverse situaţii, dacă este îndrăgit fără voia sa de mai toţi.

Ce se întâmplă însă cu aceia care sunt lipsiţi de orice har, în afară de acela de a scrie? Sunt excluşi ca nişte dinţi stricaţi din sânul “marii familii a scriitorilor?” Nu îmi dau seama exact cum se petrec lucrurile la noi în ţară, ştiu doar că dacă autorii se autoexilează un an, doi, este apoi destul de dificil să mai fie readuşi în memoria colectivă a celor ce organizează festivaluri, fie în ţară, fie în afară, iar decizia lor de autoexilare, privită cu reticenţă.

Într-un fel sau altul, singurul festival care reuneşte la un loc mai multe categorii de scriitori, fie mai charismatici, fie mai puţin obişnuiţi cu publicul, este şi rămâne Colocviul Tinerilor Scriitori. Anul acesta au apărut nume noi şi foarte noi (Alexandra Florescu, Mihai Mateiu, Ana Puşcaşu, Ovidiu Pop), care deşi publicaseră în diverse volume individuale sau colective şi în presă, nu au fost invitaţi (după câte ştiu) de prea multe ori la astfel de evenimente. Un alt atu al unei astfel de reuniuni scriitoriceşti a fost invitarea câtorva scriitori care se aflau în rezidenţă de două luni la Palatul Mogoşoaia, prin programul de Traduceri al ICR. Un alt semn bun, pentru  că e nevoie ca aceşti traducători să intre în contact direct cu scriitorii ale căror cărţi le-au tradus, parţial, pe perioada şederii în România. O altă modalitate de a fi intrat în contact cu aceştia, nu ştiu dacă ar fi apărut, deşi sunt veniţi de atâta timp în ţară.

Meritele ar fi multe, la fel cum şi motivele pentru care Colocviul Tinerilor Scriitori mi se par  suficient de importante pentru a-l continua. Peste 50 de scriitori în contact direct unii cu alţii timp de câteva zile e o reuşită, chiar şi din punct de vedere subiectiv, nu neapărat obiectiv. Iar faptul că putem înlocui mess-urile şi face book-urile cu vocile, atitudinile, emoţiile fiecăruia dintre noi, un motiv în plus pentru a ne inspira unii pe alţii. Iar presa din Alba Iulia să trăiască fericită în mica sa provincialitate, dormind pe ea că scriitori precum Nora Iuga, Octavian Soviany, Marin Mălaicu-Hondrari, Vasile Ernu etc. au trecut pragul cetăţii, fără ca jurnaliştii să se derajeze să-şi facă simţită prezenţa şi să intoneze unii spre alţii, eventual, “deşteaptă-te, române”.

Andra ROTARU

vizualizari: 1832


2 Comments to “Dinţii buni şi cei stricaţi ai tinerilor scriitori români”

  1. [...] Reportajul de la Colocvii şi Editorialul de azi, 29 iunie 2010, pe Agenţia de Carte: http://www.agentiadecarte.ro/2010/06/dintii-buni-si-cei-stricati-ai-tinerilor-scriitori-romani/ [...]

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro