Luni, 27 martie 2023, începând cu ora 16:00, la Galeria CREART din București (Piața Alexandru Lahovari 7) are loc vernisajul expoziției „Ou cu ou și cărămidă cu cărămidă” – un proiect Grivița53. Evenimentul este organizat de Primăria Capitalei, prin CREART, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului. Expoziția reunește reproduceri ale celor 19 ouă supradimensionate din cadrul Festivalului Ouălor, inițiat de scriitoarea și regizoarea Chris Simion-Mercurian în 2019, când personalități importante ale artei, sportului, muzicii, teatrului și altor industrii creative au acceptat provocarea de a da o identitate vizuală unică fiecărui ou. Având-o curatoare pe Ana Daniela Sultana, expoziția „Ou cu ou și cărămidă cu cărămidă” prezintă, de asemenea, în dimensiune reală, un ou Grivița53 – cel semnat de artista vizuală Dalina Bădescu și de regizorul Cristian Mungiu – scenografia fiind întregită de cărămizi care fac trimitere la edificarea „primului teatru construit împreună”. De altfel, titlul expoziției este extras dintr-o declarație acordată de Cristian Mungiu pentru susținerea proiectului Grivița53. Canotoarea olimpică Valeria Răcilă van Groningen, din a cărei colecție de artă face parte oul expus la Galeria CREART, va ține o alocuţiune în deschiderea evenimentului. Expoziția „Ou cu ou și cărămidă cu cărămidă” poate fi vizitată în perioada 27 martie – 7 mai 2023.

Țesute majoritatea cu fir roz, personajele feminine din această serie, precum și simbolurile de care acestea sunt însoțite, își spun povestea dintr-o perspectivă feministă (herstory). Adam și Eva, Maria Egipteanca, un autoportret al Ralucăi Ilaria Demetrescu la scară naturală care aduce mult cu un lințoliu sau giulgiu, etc. sunt lucrări care chestionează imagologia creștină și statutul femeii. Cel mai adesea, eroinele înglobează simultan mai multe identități, uneori paradoxale (sfântă-prostituată de exemplu, cum e cazul Mariei Egipteanca sau Mariei Magdalena) dând măsura complexității naturii feminine. Desigur, întâlnim în selecția de față și versiuni complet laice ale femeii; oricum, arhetipurile invocate de Raluca Ilaria Demetrescu sunt în general atemporale și capabile a ne oferi o variantă deschisă a narativului pe care privitorul îl poate percepe și interpreta în funcție de propria sa experiență de viață. Firul, deloc întâmplător roz, alegerea suportului textil ca mediu de expresie artistică (a cărui evoluție de la decorativism la înaltele foruri ale artei contemporane este strâns legată de evoluția feminismului), ca de altfel și modul autonom  în care personajele sale transmit structuri epice, o particularizează  pe Raluca Demetrescu în abordarea sa feministă ca artistă. În mod similar, în practica sa curatorială, Raluca Demetrescu generează un spațiu al incluziunii și diversității estetice, orchestrând proiecte expoziționale de mare amploare în care vocile minorităților – sexuale sau etnice – se pot face auzite. (Ana Daniela Sultana)

Luni, 6 februarie 2023, începând cu ora 18:00, la Muzeul Național al Literaturii Române din București, Calea Griviței 64-66, are loc vernisajul expoziției cu titlul „In Memoriam ANDO”. Selecția expozițională aduce împreună lucrări de grafică, respectiv caricatură, din mai multe perioade de creație ale regretatului jurnalist, grafician și realizator de emisiuni de televiziune Octavian Andronic – ANDO, alături de fotografii din arhiva familiei Andronic, prezentate prin intermediul a două instalații textile realizate de Andreea Dobranici, respectiv de Alexandru Micloș. De asemenea, proiectul expozițional cuprinde o serie de lucrări de grafică semnate de Ana Ștefania Andronic – BUZU. Având-o curator pe Ana Daniela Sultana, expoziția „In Memoriam ANDO” este însoțită de un album cu reproduceri după caricaturile lui ANDO și poate fi vizitată în perioada 1 – 25 februarie 2023.
„Prefațată de o expoziție-instalație vernisată anul trecut, la sediul MNLR din Str. Nicolae Crețulescu 8, chiar în data de 12 decembrie 2022, când s-au împlinit 2 ani de la trecerea în eternitate a lui ANDO, «In Memoriam ANDO» este un proiect care își propune nu doar să comemoreze o personalitate culturală autohtonă, ci și să mențină vie amintirea unui spirit critic, precum și moștenirea artistică pe care acesta a lăsat-o în urmă. În grafica sa, ANDO a reușit mereu cu umor și ingeniozitate să surprindă chintesența unor momente cheie din istoria recentă, cărora le-a fost martor. Dacă în expoziția anterioară de la MNLR, cu titlul  «Remember ANDO – Octavian Andronic. CoronANDOgrafii», selecția expozițională prezenta în exclusivitate lucrări inspirate de începuturile perioadei pandemice, context în care, de altfel, s-a și stins din viață îndrăgitul grafician, în retrospectiva de față avem lucrări din întreaga sa activitate artistică.” (Ana Daniela Sultana)

În 2015, revista ARTA dedica ceramicii românești un amplu dosar tematic, coordonat de Cristina Popescu Russu, care cuprindea și o serie de interviuri cu cei mai relevanți artiști ceramiști autohtoni. Firește că din această serie nu avea cum să lipsească Daniela Făiniș, care mărturisea, cu această ocazie, că a avut «declicul ideii de monumentalitate, de forță ascunsă în fragilitatea porțelanului». Forța aceasta continuă să anime lumea fitomorfă a universului său creativ care pulsează de viață, făcând o reverență naturii ca sursă fundamentală de inspirație. Peste 30 de lucrări recente, preponderent florale, mizând pe intensitatea estetică a detaliului, fie că redau eflorescențe, petale, pistiluri sau frunze, majoritatea din porțelan de Limoges, alcătuiesc selecția expozițională din personala Danielei Făiniș «Dedicație vieții» de la Galerie Senso, din București. (Ana Daniela Sultana)

„Seria sferelor albe din porțelan de Limoges a Anielei Ovadiuc sondează atât dimensiunea spirituală, cât și cea conceptual-artistică a luminii. Ele ne dezvăluie un fel de explorare a conștiinței ca preocupare artistică și ne amintesc de rolul ceramicii ca mediu predilect de exprimare a sentimentelor, ideilor și considerațiilor oamenilor de-a lungul secolelor, constituind un fin indicator al stării societății începând cu civilizații străvechi și până în zilele noastre. Aniela Ovadiuc îmbină armonios și cu un efect vizual remarcabil elemente tradiționale și contemporane în instalațiile sale ceramice, ducând discursul artistic și decorativismul la un nivel sofisticat de exercițiu plastic și dovedind, totodată, o uimitoare abilitate de a transmite complexe structuri epice. Cu atât mai mult, albul ceramic care dă senzația de imponderabilitate, care invocă tabula rasa și care ne oferă promisiunea unui nou început, eliberat de toată karma anterioară, spune povești descifrate prin lumină, prin vizor, prin universul creator al artistei. Sigur, textura acestor sfere ne poate duce cu gândul și la apa în stare solidă (gheață, zăpadă), creând o tensiune cald-rece, însă atunci turcoazul vine în echilibrul percepției termice, făcând trimitere la oceane și mări, vara. «Through the light / Prin lumină » este, astfel, o expoziție-instalație subtil-imersivă a unei artiste a cărei viziune plastică mizează pe o estetică sinestezică.” (Ana Daniela Sultana)

Luni, 12 decembrie 2022, începând cu ora 18:00, la Muzeul Național al Literaturii Române (Str. Nicolae Crețulescu 8) are loc vernisajul expoziției „Remember ANDO – Octavian Andronic. CORONAndografii”. Expoziția aduce în atenția publicului o serie de ANDOgrafii – lucrări de grafică, respectiv caricatură realizate în stilul-semnătură al graficianului – care au ca sursă de inspirație începuturile perioadei marcate de COVID. „Remember ANDO – Octavian Andronic. CORONAndografii” se deschide la fix 2 ani de la trecerea în eternitate a renumitului grafician și jurnalist Octavian Andronic și este un proiect organizat la inițiativa fiice sale Ana Ștefania Andronic – BUZU, de asemenea artist vizual, dar și director artistic al galeriei de artă contemporană SENSO. Expoziția prefațează o amplă retrospectivă postumă cu lucrări din toată cariera lui ANDO, expoziție programată în calendarul evenimentelor de anul viitor de la Muzeul Național al Literaturii Române (Calea Griviței 64). „Remember ANDO – Octavian Andronic. CORONAndografii” poate fi vizitată la sediul muzeului din Str. Nicolae Crețulescu 8 în perioada 12 decembrie 2022 – 8 ianuarie 2023.

Selecția de față reunește lucrări de pictură, grafică și schițe reprezentative pentru evoluția unui artist vizual care, precum multe din personajele portretisticii sale, este el însuși un personaj controversat, uneori apreciat, alteori contestat, însă niciodată trecut cu vederea: Paul Hitter. Juxtapunerea autoportretelor sale, alături de un autoportret al maestrului său Matei Șerban Sandu și de unul al «maestrului maestrului său» – propunere a artistului în ideea de tribut adus mentorilor – își propune să înlesnească o mai bună înțelegere a fundamentului și parcursului său plastic. Contrastele puternice din lucrările sale de debut, pe de altă parte, lasă deja să se întrevadă faptul că cromatica intensă va juca un rol esențial în stilul pe care Paul Hitter începea să și-l formeze și pentru care este acum (re)cunoscut. Recunoscut este, într-adevăr, și pentru multiple polemici sociale în care se lansează, dar, dincolo de propria sa înțelegere asupra libertății de expresie și de consecințele politicilor de tip cancel culture pe care și le-a atras și, lăsând totodată la o parte ampla dezbatere care vizează separarea operei de autor sau autonomia (est)eticului, Paul Hitter a rămas fără echivoc fidel picturii sale și sie însuși – un bilanț destul de onorabil pentru o aniversare rotundă. (Ana Daniela Sultana)

Seară de toamnă în București. Ajung puțin după ora 20:00 la Combinatul Fondului Plastic, unde mă întâmpină un miros puternic de cauciuc ars. Mă gândesc că poate are legătură cu vernisajul noii expoziții colective de la IOMO, „eyelid noon” directed by Horațiu Lipot, căci este cunoscut faptul că acesta intervine în proiectele sale curatoriale cu elemente de decor sau sinestezice cel puțin surprinzătoare menite a completa conceptele artistice (lumânări, apă sfințită, prenadez, etc.). Selecția artiștilor – Dan Beudean, Lucian Bran, Florina Drăguș, Luca Florian, Mihai Grecu, IRLO, Andreea Medar, Hortensia Mi Kafchin, Andrei Nițu, Tudor Pătrașcu, Roxana Savin și Andrei Sclifos – ca și punerea în scenă de altfel, promițătoare a priori, chiar merită o vizită la galerie, atât pentru festinul vizual, cât și pentru felul în care curatorul transformă un white cube clasic, cu ajutorul unor materiale banale dar de efect (un perete din cutii de carton, o folie reflectorizantă, un chenar de vopsea neagră) într-un refugiu, un loc al evadării. Este genul de expoziție care furnizează un context, pentru a-l cita pe Paul O’Neill, „în care arta este transformată, prin logica evadării, trecând de la o stare la alta datorită faptului că devine pentru o clipă publică și vizibilă în procesul de expunere.” (Ana Daniela Sultana)

NAG #16 vine desigur cu multe propuneri, majoritatea evenimentelor sunt dispersate prin tot orașul, însă, în ceea ce privește fotografia, se distinge clar un traseu must-see pentru cei care nu au ajuns la vernisaje sau vor să (re)vadă lucrările din amplul proiect foto care are loc zilele acestea simultan în patru spații expoziționale de referință din București, majoritatea de tip artist-run. Este vorba despre „Suprapuneri”, un inedit și coerent demers artistic desfășurat la ETAJ artist-run space, Atelier 030202, 2/3 galeria, respectiv Carol 53. Expun artiștii Alexandru Maxim, Andreea Elena Teleagă, Andrei Fărcășanu, Claudia Retegan, Horațiu Lipot, Irina Dora Dumitrașcu, Justinian Scărlătescu, Mihai Zgondoiu, Mircea Sorin Albuțiu, Mircea Modreanu, Olimpiu Bandalac, Răzvan Neagoe, Sabina Suru, Sandu-Milea Lucian și Ștefan Dinu, într-un concept curatorial semnat de Răzvan Neagoe, având la bază tehnica dublei expuneri. Practic, lucrările din proiect – diferite ca formă de print sau display (print textil, instalație lightbox, diaproiectoare, etc.) și diferite, de asemenea, de la un spațiu expozițional la altul – prezintă experimente realizate pe film de 120mm, în tandem, de către artiștii participanți. Un exercițiu vizual interesant de urmărit atât ca rezultat al procesului de creație sau imaginar al artiștilor, cât și pentru viziunea curatorială.

„Edith Torony și-a creat și dezvoltat o practică artistică la confluența dintre figurativ și abstract, recognoscibilă ca stil prin cromatica energică și intensă (folosește, bunăoară, culori neon) și prin elementele de sorginte pop-art pe care le inserează pe fundaluri fantastice. Fără a încerca neapărat o încadrare a picturii sale într-un curent sau altul, selecția de față – care reprezintă, de altfel, apogeul unei întregi etape de creație – amintește, poate, de (pop)suprarealism. Avem astfel de-a face, în fiecare dintre lucrările expuse, cu un fel de hartă a unui vis, în care toată simbolistica este dispusă precum într-o carte de tarot mai de grabă decât secvențial-cinematografic. În ceea ce privește tematica abordată, Edith Torony recurge la «dialecte ale limbajului simbolic universal», pentru a-l cita pe Erich Fromm referitor la acel limbaj uitat al viselor, basmelor și miturilor, în sensul că lucrările artistei pot fi interpretate în chei diferite, în funcție de experiența personală a privitorului. Dacă ar fi totuși să numim un element distinctiv, recurent, aparținând imaginarului artistei, care se regăsește din plin în selecția expozițională, acela ar fi focul. Sigur, ar mai fi și norii, carourile alb-negru și dungile alb-roșu dispuse paralel sau radial, dar focul este cel mai puternic reprezentat și înseamnă, în viziunea lui Edith Torony, transformare, refacere, reconstruire.” – Ana Daniela Sultana