Uneori, în spatele unei izbucniri de furie se află sentimentul de rușine că nu suntem suficient de buni, că am fost umiliți sau că ceilalți ne văd defectele pe care încercăm să le ascundem. Furia poate face această vulnerabilitate mai ușor de suportat. După izbucnire, însă, poate apărea o nouă formă de rușine, ca urmare a reacției avute. Alteori, tocmai accesul la furie ne ajută să ieșim din retragere și să recunoaștem că am fost tratați nedrept, că avem dreptul la limite și că nevoile noastre merită luate în considerare. Această relație strânsă și interdependentă este explorată de autorul Leslie S. Greenberg în cartea Rușinea și furia în psihoterapie, recent publicată în limba română la Editura Trei, în colecția Psihologie, Psihoterapie. În volumul scris cu precădere pentru psihoterapeuți și psihologi, dar foarte util tuturor celor vor să pătrundă înțelesul emoțiilor noastre complexe, în special relația furie-rușine, psihologul canadian urmărește felul prin care cele două emoții se pot declanșa reciproc, se pot ascunde una în spatele celeilalte și pot marca negativ existența interioară și pe cea a relațiilor exterioare. „Rușinea și furia sunt emoții importante, fiecare în felul său, și împărtășesc o relație complexă în societate, în boală și în schimbarea terapeutică. O experiență subiacentă de rușine se manifestă adesea prin furie evidentă. Este mai ușor pentru oameni să se înfurie decât să simtă rușine”, explică Leslie S. Greenberg.
În 13 capitole, volumul explică și nuanțează emoțiile care ne ajută să răspundem unei situații prezente și cele care reactivează experiențe dureroase din trecut. Nu orice furie este distructivă, după cum nici rușinea nu are întotdeauna aceeași funcție, subliniază Leslie S. Greenberg, astfel că, pentru a înțelege ce trăiește o persoană, contează ce a declanșat emoția, ce nevoie exprimă și ce se întâmplă înainte și după apariția ei.
Rușinea poate implica sentimentul că suntem inadecvați sau lipsiți de valoare în ochii celorlalți. Când devine persistentă, ea poate ajunge să afecteze felul în care ne percepem întreaga persoană. Nu ne mai rușinăm doar de ceva ce am spus sau am făcut, ci de propriile sentimente, de nevoile noastre sau de încercarea de a le exprima. Greenberg descrie o formă paralizantă a acestei experiențe, în care persoana învață să se reducă la tăcere pentru a păstra legătura afectivă sau contactul cu oamenii importanți din viața sa. Retragerea și ascunderea devin astfel modalități de protecție, cu prețul renunțării la propria exprimare a emoțiilor sau chiar a identității.
Furia poate interveni în acest proces în moduri foarte diferite. Uneori, acoperă rușinea: sentimentul de a fi fost umilit se transformă într-un atac, iar atenția se mută de la propria vulnerabilitate către celălalt. Reacția poate deteriora relația și poate alimenta ulterior autocritica și rușinea. În alte situații, furia are o funcție de protecție sănătoasă pentru că ea permite recunoașterea unei nedreptăți și susține stabilirea unei limite personale.
Greenberg diferențiază emoția de comportamentul agresiv și examinează atât furia excesivă, distructivă, cât și blocarea acesteia, iar din perspectiva terapiei centrate pe emoții, aceste diferențe pot fi absolut esențiale atât în viața de zi cu zi, cât și în psihoterapie. De aceea, el consideră importantă înțelegerea distincției dintre o emoție primară, care reprezintă un răspuns imediat la o situație, și o emoție secundară ce poate apărea ca o reacție la ceea ce simțim deja. Putem deveni furioși pentru că ne este rușine sau ne putem teme și rușina de propria furie. Aceeași emoție vizibilă poate avea, așadar, semnificații diferite.
Studiile de caz completează explicațiile și arată cum se conturează aceste procese și în terapie. Pentru terapeuți, cartea propune o abordare în care întrebarea despre intensitatea unei emoții este însoțită de una despre funcția ei: de ce încearcă persoana să se protejeze și de ce ar avea nevoie să poată simți și exprima pentru a răspunde diferit?
Leslie S. Greenberg a fost profesor de psihologie la Universitatea York din Toronto, Canada și a dezvoltat terapia centrată pe emoții. A scris numeroase articole și cărți despre lucrul cu emoțiile în psihoterapie și a fost premiat pentru activitatea sa de cercetare în psihologie și psihoterapie. La editura Trei a mai apărut și cartea „Lucrând cu emoția în terapia psihodinamică, terapia cognitiv-comportamentală și terapia centrată pe emoții”, scrisă împreună cu doi colaboratori ai săi.
