Joi, 8 octombrie 2026, pe Zoom, scriitorii Florin Iaru și Dan Mircea Cipariu au coordonat cea de-a opta întâlnire de formare din cadrul proiectului „MENTORAT PENTRU LECTURĂ – Rețeaua profesorilor și liceenilor creativi / reteauacreativa.ro”. Organizat de Asociația OPERA SCRISĂ.RO și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, proiectul reunește zece profesoare de limba și literatura română din București și județul Constanța, care vor lucra, la rândul lor, cu aproximativ 200 de adolescenți. Întâlnirea a fost dedicată comentării acrostihurilor, a poemelor și a exercițiilor de rescriere trimise de participante: de la alegerea titlului și forța imaginilor concrete până la relația dintre autor, personaj și cititor.
„Sunt entuziasmat de textele voastre, pentru că, prin ele, de fapt, și eu, și domnul Iaru am călătorit spre propria noastră adolescență, uneori chiar în propria noastră adolescență. Și sunt curios, când veți face aceste ateliere cu elevii voștri, ce vor scrie ei”, a spus Dan Mircea Cipariu, în deschiderea întâlnirii.
Primul text comentat a fost acrostihul Cristinei Issa, construit în jurul cuvântului „pauza”. Dan Mircea Cipariu a remarcat imaginea unui covrig rupt în două și posibilitatea de a ghici o prietenie sau o primă iubire fără ca acestea să fie numite:
„Imaginea centrală a acestui poem este acest covrig în două. Și mi-a plăcut, pentru că el are un minimalism aproape de haiku. Noi tot am repetat, în ultimele șapte-opt întâlniri, să folosiți, la metaforă și la asocieri, substantive concrete.”
„Clopoțel, covrig, labirint”, a enumerat Florin Iaru.
„Mi-a plăcut foarte mult că nu e nicio explicație, nu e explicativ, pentru că cuvântul ascuns devine chiar tema. Iar ultimul vers, «asurzitor», într-un singur cuvânt, este chiar în spirit de haiku. Fiecare vers e o imagine”, a continuat Dan Mircea Cipariu.
Observația sa privea și absența titlului: „Ar fi fost util ca a doua cheie.”
Acrostihul Ancăi Boldea-Pînzariu a readus în discuție întâlnirile atelierului, textele scrise și imaginile comentate împreună. Florin Iaru a remarcat felul în care constrângerea formală fusese integrată în poem: „Ce frumos că, făcând un acrostih, n-a forțat frazarea. Dimpotrivă, mie mi-a plăcut: «Creativitatea sădește ideea că poate toți vom juca la masă cu nemurirea». E foarte frumos jucată.”
Dan Mircea Cipariu a propus ca titlul să nu repete cuvântul ascuns: „La «Mentorat pentru lectură» pui altceva. Mie îmi plăcea asta cu «la masă cu nemurirea». Eu așa aș fi pus titlul.”
Poemul „Caleidoscop”, al Dianei Alina Ene, a oferit un alt exemplu de raport între titlu și acrostih. Cuvântul ascuns, „cafeaua”, putea fi descoperit după parcurgerea versurilor.
„Este cea mai inteligentă alegere de titlu, pentru că acest caleidoscop ascunde cafeaua și eu, cititorul, descopăr cuvântul abia la a doua lectură”, a spus Dan Mircea Cipariu.
„Aromă din Anzi. Fluturi pe cerul gurii, papagali stacojii, nave cu aburi pe Gange. Mi-a plăcut foarte mult asta.” Florin Iaru a remarcat și asocierea din final: „E foarte frumos și finalul, pentru că are o chestie: «amintiri cu țipete de păun». Și, brusc, când merge la cactuși, le dă și cactușilor niște țipete. E aproape instinctiv, subliminal.”
Diana Alina Ene a explicat de unde pornise construcția poemului: „Vă spun eu acum de unde m-am inspirat, de unde mi-au venit cuvintele alea, papagali. M-am uitat la principalele țări exportatoare de cafea și ce au în stemă. Adică nu sunt întâmplătoare, dar nu e obligatoriu să se știe.”
Textul Ilenei-Dorica Boltașu a adus în atelier un vers eminescian și un vis transformat în poezie. Dan Mircea Cipariu a remarcat asocierea dintre imaginile poemului și termenul „electroencefalogramă”: „Îmi place că tu ai colecționat fragmente, versuri. Ideea de a ascunde un vers clasic într-un text modern, pus așa, fragmentar, și pus într-un acrostih, mi se pare și cea mai ambițioasă, dar și ingenioasă formulă.”
Florin Iaru a comentat alternarea dimensiunilor versurilor: „Într-un fel, ai ieșit din mecanica foarte strânsă a versului scurt. La un moment dat, prea multă simetrie și prea multă ordine strică și ai câte o ieșire din treaba asta.”
Ileana-Dorica Boltașu a explicat că lucrase în ultima săptămână la materiale despre Eminescu și că textul pornise dintr-un vis: „Așa a și pornit, de la un vis adevărat de acum două zile. Eu, la început, am pus aproape la întâmplare niște cuvinte.”
„Dar creierul tău a știut mai bine decât tine”, a răspuns Florin Iaru.
Cele două texte ale Ecaterinei Donea au fost citite de Dan Mircea Cipariu ca un posibil diptic, cu un poem despre lumină și taină, iar celălalt despre noapte și neputință. Florin Iaru a revenit la relația dintre imagine și explicație: „Un pic prea multă teorie. Nu are încredere în inteligența cititorului, care poate înțelege numai din aranjamentul cuvintelor și obiectelor în spațiu. Are această tendință aproape profesorală de a explica, de a da o cale, un drum pe care să meargă cititorul. La elev e bine, la cititor nu e chiar la fel de bine.”
Dan Mircea Cipariu a identificat câteva dintre cuvintele care împingeau poemele spre abstractizare: „Mă gândesc și la vocabularul ăsta filozofic, religios: taină, profunzime, univers, rai, clipă, minune. Dacă ar fi înlocuite cu substantive concrete, ar avea mai mare eficiență.”
Tot el a remarcat structura în oglindă a textelor, dar a recomandat reconsiderarea unor formule: „Sunt și multe clișee: «șoaptele mării», «freamătul vântului». Poți să evoci misterul tocmai prin obiecte concrete.”
În poemul „Atingere”, al Marinelei Oprea, comentariile s-au oprit asupra imaginilor senzoriale și a unei posibile înlocuiri de cuvânt. Florin Iaru a propus formula „în iarba care și-a pierdut limba”: „În loc de «cuvântul», care este totuși o abstracțiune, este o noțiune, am pus ceva care înseamnă cam același lucru, dar care are carnalitate. Mi-am permis să intru doar atât, doar să sugerez că uneori trebuie să ai un pic mai mult curaj pentru ceva care aparține obiectului respectiv.”
„Și, dacă-mi permiteți, o să spun și eu că, la fel ca Dorica și Daniela, nu am scris proză până acum, nu am scris poezie până acum. Cred că nu las subconștientul să-și facă treaba”, a mărturisit Marinela Oprea.
O altă imagine, „muchia inimii”, l-a făcut pe Florin Iaru să descrie chiar reacția cititorului: „E foarte bine găsit, e absurd și, din cauza asta, stau și mă gândesc mai mult. Nu mă opresc din citit, pentru că încerc să vizualizez muchia inimii. E un lucru extrem de straniu. Nu l-am mai auzit niciodată.”
Anca Alexandru a trimis trei texte: începutul povestirii „Căsătorie în răspăr”, o rescriere a poemului „Ceasul” și poemul „Viața”. Despre proză, Dan Mircea Cipariu a remarcat diferențierea vocilor celor două personaje: „Mi-a plăcut că ai ureche de prozatoare. Nico vorbește mai popular, Miki e mai îngrijit.”
„Le-am individualizat bine în minte”, a explicat autoarea.
Discuția a continuat cu alegerea între o povestire construită numai din dialog și una în care intervine și naratorul. „Am vrut să fac doar dialog. Am introdus secvența aceea în care avem naratorul, în trei-patru rânduri, doar ca să aud observațiile dumneavoastră”, a precizat Anca Alexandru.
Dan Mircea Cipariu a revenit la necesitatea unei scheme narative clare: „Cine este personajul, unde se petrece…” „Ce se petrece”, a completat Florin Iaru.
„Este doar un început de povestire. Aș putea să mai scriu încă patru pagini cu fir narativ complet”, a răspuns autoarea. „Am mizat pe registrele acelea diferite pentru personaje diferite.”
Cele două variante ale poemului „Ceasul” au deschis discuția despre rescriere și despre distanța dintre ceea ce știe autorul și ceea ce poate înțelege cititorul. Florin Iaru a explicat dificultatea întâlnită la lectura unui limbaj foarte concentrat: „Mă refeream la limbajul poetic folosit, care este extrem de concentrat și care lasă, pentru cel care îl citește, senzația unei enigme. În timp ce, pentru tine, fiecare element de acolo este legat de story-ul pe care l-ai auzit. Numai că noi nu facem legătura între story-ul pe care îl știi tu și obiectele cu care ne întâlnim în poem.”
Dan Mircea Cipariu a comparat finalurile celor două versiuni: „Exercițiul de rescriere este valoros, pentru că a doua versiune este mai coerentă, mai bună și cu un final mult mai bun. În cazul ăsta, «asfințit» devine un substantiv mai concret față de «infinit».”
„Am vrut să fac acel exercițiu de scriere în formă clasică și cu acel limbaj concentrat și să ascult părerea dumneavoastră”, a explicat Anca Alexandru. „Dar eu am știut de la început că varianta a doua este mai coerentă.”
Pentru „Viața”, autoarea a precizat că încercase să scrie în stilul unui adolescent de cincisprezece ani. Florin Iaru a discutat felul în care un asemenea rol trebuie să devină perceptibil în text: „Uneori, autorul trebuie să dea socoteală cititorului când stă îndărătul textului. Cititorul trebuie să ghicească că acolo este vorba de un rol.”
Exemplul său a fost romanul „Homo faber”, de Max Frisch, în care naratorul și cititorul ajung să înțeleagă diferit întâmplările relatate: „Noi știm ceva mai mult. Aici e toată șmecheria, pentru că nu poți să spui «am imitat gândirea simplistă și exaltată a unui adolescent» fără să introduci tu o șmecherie a ta care dă un sens. Este o construcție care nu imită neapărat numai felul în care vorbește, ci dă un sens acestui fel în care vorbește.”
„Când noi ne referim la vârsta entuziasmului, la teribilisme de tot soiul, așa cum am fost cu toții, când le privim acum și le povestim, ele capătă un sens și o coerență”, a continuat Florin Iaru. „Am așteptat și inteligența autoarei să ne tulbure puțin.”
Textul Danielei-Maria Varvara a adus în discuție coerența imaginilor și păstrarea unui registru. Florin Iaru a citit un fragment și a precizat: „Toate imaginile sunt puternice, dar uneori nu merg împreună. Trebuia să-mi sugerezi, de fapt, epuizarea. Tot ce spui acolo este o casă cu ușile închise. Deja e o idee de separare de lume. Deja creezi o distanță prin fereastră, în fereastră, în fereastră. «Haite întregi îmi arată colții»: deja începi să schimbi puțin registrul. Registrul nu mai este cel al însingurării și al epuizării.”
Autoarea a vorbit despre starea în care scrisese: „Așa a fost scris, într-o stare de profundă nemulțumire față de mine. Adică eram pe punctul de a renunța. Și am zis: trebuie să scriu totuși ceva. Nu știam în ce direcție să mă duc, dar m-a dus el așa.”
Florin Iaru a făcut distincția dintre starea scriitorului și aceea a personajelor sale: „Trebuie să mai stabilim și o chestie. Uneori, scriitorii se mai și prefac. Nu sunt totdeauna sinceri sau disperați. Dimpotrivă, pot să râdă în hohote și personajele să plângă.”
La final, Florin Iaru a propus un nou exercițiu de perspectivă: „Am avut opt întâlniri, nu lecții. Dar mi-ar plăcea să vin să vă ascult, să vă citesc data viitoare, pentru că știu că o să faceți un lucru foarte interesant, dragele mele. Vreau o povestire în care să vă schimbați sexul, să fiți un narator bărbat care să povestească, din punctul de vedere al unui bărbat, ceva ce vă interesează pe voi.”
Tudor VOICU
Proiectul „MENTORAT PENTRU LECTURĂ – Rețeaua profesorilor și liceenilor creativi / reteauacreativa.ro”, organizat de Asociația OPERA SCRISĂ.RO și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, a început, luni, 14 septembrie 2026, cu prima întâlnire online din programul de formare. Proiectul se desfășoară în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2026, în București și în județul Constanța, și reunește 10 profesoare de limba și literatura română, care vor lucra cu aproximativ 200 de adolescenți.
Mentorii programului de formare sunt scriitorii Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru. Cele zece profesoare din rețeaua creativă sunt, din București, dr. Ileana-Dorica Boltașu (Colegiul Național „Iulia Hasdeu”), dr. Cristina Issa (Colegiul Național „Constantin Brâncoveanu”), dr. Lavinia Dumitrescu (Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”), dr. Anca Boldea-Pînzariu (Colegiul Economic „Costin C. Kirițescu”) și dr. Diana Alina Ene (Liceul Teoretic Bilingv „Miguel de Cervantes”), iar din județul Constanța, dr. Daniela-Maria Varvara (Școala Generală „Gheorghe Lazăr”, Corbu), Marinela Oprea (Liceul Teoretic „George Călinescu”, Constanța), Cristina Vasile (Liceul Tehnologic „Lazăr Edeleanu”, Năvodari), Ecaterina Donea (Liceul Tehnologic Cogealac) și Anca Alexandru (Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”).
Proiectul se derulează în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București și cu Muzeul de Artă Constanța, unde va avea loc și sesiunea-pilot „Ekphrasis dobrogean”, susținută de Dan Mircea Cipariu, Ana Daniela Sultana și Mihai Zgondoiu. Parteneri media: Radio România Cultural și AgențiadeCarte.ro. Programul complet, textele profesoarelor și, din 9 noiembrie 2026, textele premiate la concursul național pot fi urmărite pe reteauacreativa.ro.
Ediția I cuprinde 8 ateliere de formare a profesoarelor (80 de ore), 30 de ateliere de scriere creativă în licee, 4 lecturi publice – cu Daniela Varvara, Ana Maria Sandu, Vasile Ernu și Cosmin Perța –, un concurs național de creație literară cu premii în valoare totală de 10.000 de lei, jurizat de Cătălina Bălan, Bogdan Ghiu și Andrei Novac, și două Gale: pe 12 noiembrie 2026, în Sala Mare a Muzeului de Artă Constanța, și pe 19 noiembrie 2026, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București, ambele cu un concert Mike Godoroja & Blue Spirit.
