Obligativitatea de a elibera efactura pentru drepturile de autor creează situații absurde și haos pentru creatorii români care nu fac activități economice. Statul invocă transparența și lupta cu evaziunea fiscală. Numai că veniturile din drepturi de autor sunt deja înregistrate la ANAF – plătitorul reține impozitul, depune formularul 112, totul e vizibil. Ce câștigă fiscul în plus dintr-o factură emisă de mine pentru un venit pe care îl vede oricum? Poate impozitele și TVA-ul din banii obținuți pentru obținerea semnăturii electronice, a unui abonament pentru eliberarea efactura sau pentru serviciile unui expert contabil? Cum despre aceste posibile venituri Statul nu ne-a spus nimic, rămâne o singură variantă câștigătoare: cei cinci furnizori privați de semnătură electronică acreditați în România, care au în față o piață nouă de sute de mii de creatori – scriitori, traducători, jurnaliști, ilustratori, fotografi, muzicieni, actori, regizori, creatori de conținut. La 150–270 de lei pe an înmulțit cu cel puțin câteva sute de mii de utilizatori noi, vorbim de o piață suplimentară de minimum 80 de milioane de lei pe an. Garantată prin ordonanță de urgență cu dedicație, adoptată în noaptea de dinainte de Crăciun.
Măsura nu combate evaziunea fiscală! Combate, în schimb, una dintre puținele forme prin care un scriitor român mai poate trăi azi: contractul mic, ocazional, plătit de o editură sau de un trust de presă pentru un text care contează pentru autor mai mult decât pentru piață.
De exemplu, pentru un contract de drepturi de autor pentru un text primești suma brută de 1.200 lei. După impozitul de 10% reținut la sursă, după contribuții, mai rămân în jur de 950 de lei. De la 1 iunie 2026, pentru acest contract trebuie emisă o e-Factură. Asta înseamnă, înainte de orice: un certificat digital calificat pentru semnătură electronică, fără de care nu poți intra în Spațiul Privat Virtual al ANAF. Cel mai ieftin furnizor cere 150 de lei pe an. certSIGN, liderul de piață, cere 270. La asta se adaugă timpul pentru identificarea video, pentru depunerea formularului 082 până pe 26 mai, pentru învățarea aplicației de facturare, pentru cele cinci zile lucrătoare în care trebuie transmisă fiecare factură în SPV – sub sancțiunea unei amenzi de până la 2.500 de lei. Pentru un singur contract de 1.200 de lei, costul administrativ al conformării (semnătură + timp + risc) depășește 15% din valoare. Pentru un coleg care traduce o carte pe an, cu un onorariu de 3.000 de lei, e tot acolo. Pentru un poet care publică o plachetă și încasează 800 de lei pe cesiunea de drepturi, efactura devine prohibitivă. Am vorbit cu trei prieteni scriitori în săptămâna asta. Toți se gândesc, măcar pentru o clipă, să refuze următorul contract mic.
Creatori din toate industriile culturale, hai să-i încondeiem pe abuzatori și pe monopoliști până când cineva de la Guvern aprinde lumina lucidității și a bunului simț!
Dan Mircea CIPARIU
