Sâmbătă, 21 martie 2026, ora 19.00, la Sala Teatrelli – CREART din București, Piața Lahovary nr. 7, de Ziua Internațională a Poeziei, cel mai vechi și activ grup poetic din România – MARFĂ – a lansat proiectul „Marfă cu diamante”, în cadrul unui show multimedia de poezie și blues. Grupul poetic MARFĂ, format din Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa și Bogdan O. Popescu, a fost însoțit pe scenă de nume consacrate ale culturii române, invitații speciali Mircea Cărtărescu, Florin Iaru și George Mihăiță. Trupa Mike Godoroja & Blue Spirit a susținut muzical acest show cu piese noi scrise pe versurile celor 5 poeți ai grupului. Live VJ-ing și video poetry: Mihai Zgondoiu. Curator: Ana Daniela Sultana. Producător: Anamaria Spătaru.
“Marfă cu diamante” este un proiect organizat de Asociația Euro CulturArt și CREART – Centrul de Creație, Artă și Tradiție, co-finanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) și susținut de Radio România Cultural. AgentiadeCarte.ro este partenerul media al proiectului.
Evenimentul a debutat cu un intro video-muzical: Zgondy & Blue Spirit
Dan Mircea Cipariu: O seară fastuoasă vă spune Dan Mircea Cipariu din sufrageria Teatrelli-Creart, unde am ales să sărbătorim împreună Ziua Internațională a Poeziei! Sunt bucuros să vă prezint împreună cu Mike Godoroja cel mai vechi și activ grup poetic din România – MARFĂ – care lansează proiectul editorial și multimedia de poezie și blues „Marfă cu diamante”. Grupul poetic MARFĂ a luat ființă acum 30 de ani, în 1996, și este format din Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa și Bogdan O. Popescu. Proiectul nostru este însoțit în acest show de nume consacrate ale literaturii române, invitații speciali Mircea Cărtărescu și Florin Iaru, cei care fac parte din antologia cult a generației 80 – „Aer cu diamante”, Maestrul George Mihăiță, cel care a editat și finanțat acum 30 de ani apariția antologiei „Marfă”, la editura Salut. Trupa Mike Godoroja & Blue Spirit susține muzical acest proiect cu piese noi scrise pe versurile celor 5 poeți ai grupului. Pe pagina web marfacudiamante.ro puteți urmări desene și video poetry de Mihai Zgondoiu. Curator: Ana Daniela Sultana. Producător: Anamaria Spătaru. După show veți putea primi autografele autorilor pe volumul „Marfă cu diamante”, publicat la Editura Vellant.
„Marfă cu diamante” este un proiect inovator de promovare a literaturii contemporane care va lansa, pe 15 aprilie 2026, de Ziua Mondială a Artei, în premieră pentru spațiul cultural românesc, primul album de poezie românească pe Spotify, Apple Music și YouTube Music, alături de platforma interactivă www.marfacudiamante.ro, care integrează texte, audio și video poetry.
„Marfă cu diamante” este totodată un demers adresat publicului tânăr, prin ateliere de scriere creativă coordonate de Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru, la care au participat adolescenți din 5 zone defavorizate cultural din București (Bucureștii Noi, Chitila, Dămăroaia, Pajura, Străulești). Șase liceeni de la atelierele de scriere creativă, Rebecca Maria Cîrcea, Alexia Curicheriu, Costy Magher, Ștefan Matei Marinescu, Denisa Pleșca și Ioana Maria Vasilescu, publică poemele lor în secțiunea „Diamante din Cartier” a paginii web marfacudiamante.ro.
„Marfă cu diamante” este organizat de Asociația Euro CulturArt, în parteneriat cu CREART – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, și este co-finanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național. Co-producător: Radio România Cultural.
Înainte de lectura celor 5 marfari, Mike Godoroja ne prezintă, în premieră, o compoziție muzicală pe versurile lui Florin Dumitrescu, „Cântec despre noi înșine”.
TRUPA MIKE GODOROJA & BLUE SPIRIT: Mike Godoroja – vocal, Adi Vișteanu – chitară, Emanuel Gh. Fisă – claviaturi, Florin Lungu – bas, Vali Vătuiu – percuție.
Mike Godoroja & Blue Spirit au interpretat „Cântec despre noi înșine”, pe versuri de Florin Dumitrescu
Dan Mircea Cipariu: Florin Iaru deschide seria recitalurilor poetice „Marfă cu diamante” cu unul dintre cele două poeme inedite pe care ni le-a dăruit pentru proiect și pentru volumul apărut la Editura Vellant, nu înainte de a ne spune câteva cuvinte despre atelierele noastre de scriere creativă, în urma cărora am selectat, în prima fază a proiectului, 6 liceeni pentru „Diamante din Cartier”.
Florin Iaru: Discuția anterioară, despre cartea în care am apărut și eu, și Mircea Cărtărescu, așa, ca invitați, ca vechi prieteni, are o caracteristică la care m-am gândit și la care ne gândim cei mai mulți dintre poeții, scriitorii, oamenii de artă din România, și anume că este absolut necesară o legătură între generații, pentru că lupta între generații, care e firească, duce întotdeauna într-o fundătură, eludează valoarea, promovează falsele valori, ierarhizează într-un mod arbitrar și greșit, iar ceea ce interesează într-o cultură este descoperirea și promovarea talentelor. Dincolo de asta, există și o legătură de prietenie. Lucrul cel mai important este să-i obișnuim pe cei tineri să citească și să știe că înainte de ei există o întreagă civilizație a culturii, nu numai românească, dar universală, și ei nu sunt decât o parte a acestei, a acestui continuum al culturii universale. Cineva mi se plângea de curând că mai mulți tineri creatori din diverse domenii habar n-au ce a fost înainte de ei. Din cauza asta, mijloacele de care se folosesc sunt extrem de simple, dacă nu simpliste. Și acum, pentru că tot sunt primul, hai să deschidem seria de lovituri poetice. Am două poezii aici.
Dan Mircea Cipariu: Pe Bogdan O. Popescu l-am cunoscut în 1988, la Cenaclul „Săgetătorul”, condus de profesorul Tudor Opriș. Cenaclul avea un președinte ales din rândul elevilor. Când am ajuns eu la „Săgetătorul”, președinte era Bogdan O. Popescu, pe atunci un adolescent cu jeanși și geacă de piele, fapt care îl remarca și mai mult în ochii fetelor. După Bogdan O. Popescu, am fost ales eu președinte de către colegi precum Alexander Baumgarten, Dan Pleșa și Sorin Gherguț. Înainte de a citi din poemele sale, îl rog pe Bogdan O. Popescu să ne spună cum se împacă poezia cu neurologia?
Bogdan O. Popescu: Mulțumesc mult, Dan Mircea Cipariu! Sunt foarte bucuros să fiu aici. Și iarăși primul gând e de recunoștință față de mentorii noștri Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, care de 40 de ani, fiind împreună, au acceptat chiar să ne fie prieteni și, iată, astăzi să fim împreună între aceleași coperți. Altfel, sunt foarte mândru de voi, toți ceilalți, din „Marfă”. Ce legătură e între poezie și neurologie? Neurologia e știința care examinează creierul. Deci hai să radicalizăm, să întrebăm ce legătură este între poezie și creier? Sigur că e toată legătura din lume. Și iarăși, cumva, îl evoc pe Mircea Cărtărescu. Deci, atâta vreme cât creierul nostru, atunci când noi dormim, poate să facă vise, așa se întâmplă în mod miraculos pentru poeți, ca atunci când sunt treji, creierul lor să poată face poezie. Ce e aia poezie? Ce înțeleg eu prin ea? Foarte simplu, e să poți să faci ceva neașteptat și frumos și care să respecte anumite canoane. Exact asta face și visul, asta face și poezia. Desigur că e o substanțială legătură. Am încercat să fiu scurt și acum trec la cele două poeme. Și pentru că fiul meu, David Ioan Popescu, este aici, alături de noi, cu Laura, sunt foarte mândru.
Mike Godoroja & Blue Spirit au interpretat piesa „Cardio”, pe versuri de Sorin Gherguț
Dan Mircea Cipariu: Încă din anii 90, la mare modă era trupa „Sarmalele Reci” pentru textele scrise de Florin Dumitrescu. Îmi plac foarte mult poemele ludice și cele sociale ale lui Florin Dumitrescu, poet minunat pe care îl invit să citească din „Marfă cu diamante”, nu înainte de a ne spune cum a ales titlul „Marfă”?
Florin Dumitrescu: „Marfă” în anii 90 era un superlativ, puștan marfă, adică super, beton. Da, și de asemenea, avea și sensul că poezia a ajuns o marfă. Avea oarecum ironia asta că suntem de vânzare, cartea nu e atât un obiect cultural pe care îl venerăm, ci este și ea, la rândul ei, o marfă. Era șocul anilor 90, când intra societatea de consum în România sau România intra în societatea de consum.
O să zic și eu că în anii 80, printre acele puține distracții, începusem să merg la o piesă de teatru care îmi plăcea foarte mult la Teatrul de Comedie și ajunsesem să merg tot timpul la „Harold și Maude” cu maestrul George Mihăiță și cu neuitata Sanda Toma.
Și încă o amintire. Am fost la o serbare d-asta de liceu, era un fel de Cântarea României și l-am văzut pe Mike Godoroja cu trupa liceului. El era cu doi ani mai mare, deci eu, când eram în a IX-a, el era în a XI-a. Am fost printre primii lui spectatori, printre primii lui fani și acum mă bucur că suntem cu toții împreună.
Dan Mircea Cipariu: După „Marfă”, Editura Salut, în 1996, „Marfă reîncărcată”, Editura Brumar, în 2011, am ajuns, iată, după 30 de ani, în 2026, la „Marfă cu diamante”, Editura Vellant, condusă de Dan Pleșa, editor și scriitor care ne va citi două poeme din antologie, nu înainte de a ne spune la ce bun poezia în vremuri de război și de criză?
Dan Pleșa: E o întrebare foarte grea. Cred că poezia e unul dintre puținele lucruri de pe lumea asta, că nu sunt totuși foarte multe, care ne fac să nu uităm că suntem oameni. Ăsta e singurul răspuns pe care îl am.
Mike Godoroja & Blue Spirit au interpretat piesele „Madrigal regal” (versuri Dan Mircea Cipariu) și „Toți suntem datori cu o terapie” (versuri Dan Pleșa).
Dan Mircea Cipariu: Sorin Gherguț este cel mai hâtru și mai critic dintre cei cinci poeți marfari. Abia aștept să vedem ce va răspunde despre ce-l inspiră să scrie poezie?
Sorin Gherguț: Înainte de asta, voiam să zic că m-a surprins descrierea asta cu cel mai critic, o dată că speram să nu se observe și apoi mi se pare că îmi plac prea multe lucruri, nu prea puține.
Mă inspiră necazurile mici și medii ale mele, în primul rând, dar trebuie să mărturisesc că și ale altora. Și ce mă mai inspiră în bună măsură, dar în egală măsură mă și inhibă, sunt poeme ale unora și altora, atât lume în viață, cât și lume care nu mai e. Și cu asta acopăr.
După lectura lui Sorin Gherguț, Dan Mircea Cipariu a citit două poeme din „Marfă cu diamante”, apoi a continuat cu prezentarea maestrului George Mihăiță: Cum am amintit la începutul show-ului nostru, Maestrul George Mihăiță a fost editorul și finanțatorul primei antologii „Marfă”, apărută la editura Salut, în 1996. L-am invitat după 30 de ani în proiectul nostru și George Mihăiță mi-a mărturisit că vrea să citească din poemele celor 3 liceeni prezenți acum în sufrageria Teatrelli-Creart, Rebecca Maria Cîrcea, de la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, Alexia Curicheriu, de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, și Costy Magher, de la Liceul Teoretic „Eugen Lovinescu”.
George Mihăiță: Bună seara! Bine ați venit! De ce am acceptat să apară volumul „Marfă”? Din iubire. Din iubire pentru poezie. Din iubire pentru acest copil pe care îl consider ca și un fiu al meu. Așa că tatăl a vrut să-i facă o bucurie. Când am realizat volumul, aveam 46 de ani. Nu-i greu să adunați. Ce am observat eu după ce a apărut volumul? Prietenia lor extraordinară, cimentată aproape. Bogdan Popescu, Dan Pleșa, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț, Florin Iaru. Iată, îi știu pe dinafară.
Poate se întreabă cei trei copii, un poet și două poete, de ce vreau să recit? Poate nu știți de ce vreau să recit poeziile voastre. Vorbeam marți cu Mircea și mi-a spus că apare de la tipar cam pe joi, așa, și i-am spus: „Nu, trimite-mi mâine, vreau să le bag la xerox”. Și le-am bătut și de atunci le păstrez cu drag. Ceea ce nu știți, poate, sau poate știți, e că în România, când a apărut „Marfă” în 96, Dan Cipariu era redactorul-șef al revistei pe care o dețineam eu, o revistă pentru adolescenți. Se chema „Salut”. De aia mi-e drag și de aia mi-e dragă cartea, pentru că o leg de revistă, pentru că eu cu Dan am făcut altceva la un an. Prin 97, președintele de atunci, Emil Constantinescu, a promulgat legea plecată de la mine și de la el și acum e lege că a doua duminică din luna mai este Ziua Adolescenților, deci „Marfă” făcea parte din zona adolescentină atunci. Și iată de ce sunt nerăbdător să citesc din poeziile voastre.
Mike Godoroja & Blue Spirit au interpretat piesa „Iartă-mă”, pe versuri de Bogdan O. Popescu
Dan Mircea Cipariu: Înainte de Revoluție i-am cunoscut la taberele naționale „Tinere condeie” pe Mircea Cărtărescu și Florin Iaru, profesori de literatură și de viață. Mircea Cărtărescu a dăruit pentru „Marfă cu diamante” două poeme inedite, scrise în 1984.
Mircea Cărtărescu: Dragă Dan, vreau să spun mai întâi că apogeul a fost până acum. Noi, când ne jucam capra în spatele blocului, spuneam de multe ori urma scapă turma, dar de data asta e invers, turma scapă urma. Eu sunt cel privilegiat să fiu în această antologie. Am fost foarte mișcat când mi s-a propus, când ne-ați propus, mie și lui Florin, să fim și noi pasageri pe transatlanticul vostru de sentimente și am răspuns cu cea mai mare naturalețe și cu bucurie foarte mare, așa cum m-am bucurat și de seara asta, care a avut muzică foarte bună, poezie foarte bună, o atmosferă extraordinară. Deci sunt foarte fericit că sunt cu voi în seara asta și nu îmi datorați voi nimic. Eu vă datorez vouă totul. Am să vă citesc un singur poem, scris în 1984, nu știu dacă toamna sau primăvara sau în al cincilea anotimp. Aveam 28 de ani, făceam parte dintr-o mișcare poetică ce voia să schimbe lumea poeziei românești. Poate că a și făcut-o. Mă gândeam de multe ori că, vorbind de lanțul poeziei, noi am învățat poezia de la Nichita Stănescu, care a învățat-o de la Arghezi, care a învățat-o de la Eminescu, iar alții probabil vor învăța de la noi, de la fiecare dintre noi. Poezia este o astfel de artă care agonizează de mii de ani, agonizează fericită. Agonia este starea ei naturală și este mai puțin vizibilă, pentru că și aerul pe care-l respirăm este invizibil, dar fără el ne sufocăm în câteva minute. Cea mai frumoasă asemănare pe care o știu eu în privința poeziei este următoarea. Este parabola unui învățăcel zen, care se duce la maestru și-l întreabă care este lucrul cel mai fără de preț pe lume, iar maestrul îi răspunde: „O pisică moartă”, pentru că nimeni nu poate pune un preț pe ea. Eu cred și am și scris-o și am și spus-o de foarte multe ori că poezia este pisica moartă a lumii contemporane. Este cea atât de prețioasă încât nimeni nu pune un preț pe ea. Este cea care nu participă la niciun fel de circuite de putere, de bani, de celebritate și așa mai departe. Poetul nu aleargă ca o veveriță în niciunul dintre aceste circuite. El își ajunge sieși. Într-un fel, poezia este un pseudonim, un pseudonim al libertății. Poezia înseamnă libertate. În cele din urmă, și eu întotdeauna am văzut-o în felul acesta, cânta Janis Joplin: „Dragostea este singurul lucru care îți rămâne când nu mai ai nimic de pierdut”. La fel este și poezia. Este ultimul lucru care îți rămâne. Și, exact cum spunea Florin de curând, este un semn al libertății noastre, a tuturor.
Dan Mircea Cipariu: „Marfă cu diamante”, de Ziua Internațională a Poeziei, în sufrageria Teatrelli-CREART. La final, un cântec imaginat de Mike Godoroja, pe versurile mele, Blues poem. O seară fastuoasă! Și nu uitați! MARFĂ CU DIAMANTE: Poezia e noul tău playlist!
Mike Godoroja & Blue Spirit au interpretat piesa „Blues poem”, pe versuri de Dan Mircea Cipariu
La finalul serii, spectatorii au avut ocazia să interacționeze direct cu autorii și să primească autografe pe volumul „Marfă cu diamante”, prelungind atmosfera caldă și apropiată a unui eveniment construit în jurul poeziei și al prieteniei.
Tudor VOICU
Fotografii: Cristian SULTANA
