Brutală, vie, surprinzătoare, duioasă. Aceasta este doar o parte din atmosfera unui roman crime intens, în care personajele își întrepătrund existența prin intermediul unui document pierdut și regăsit după 700 de ani. Într-un stil provocator, care încalcă norme și convenții de corectitudine politică, Mâna lui Dante îi introduce pe cititori încă de la primele pagini într-o lume dură, scindată între mai multe planuri temporale care au ca punct central un posibil manuscris al lui Dante Alighieri și nu oricare, ci chiar „Divina Comedie”.
Publicat la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, romanul lui Nick Tosches alternează informațiile istorice și viața lui Dante din Italia secolului al XIV-lea cu acțiuni încărcate de violență fizică, crimă și angoasa secolului XXI, în drumul personajelor spre autentificarea și valorificarea ilicită a acestui document rar și cu atât mai prețios cu cât ar putea fi primul document original scris de Dante și recuperat vreodată.
Expert în opera filosofului italian, scriitorul Nick Tosches, personajul principal care poartă nu doar numele, ci și experiența de viață a autorului, este cooptat de o grupare mafiotă condusă de Joe Black pentru acest demers. Împreună cu Louie, asasin plătit, călătorește în Italia pe urmele manuscrisului descoperit de un preot într-un spațiu părăsit din pivnițele Vaticanului.
Pe parcursul călătoriei, „acest nenorocit de geniu literar”, după cum se caracterizează Tosches, reflectează asupra propriei vieți, plină de ură și golită de frici, inclusiv de cea de moarte, după decesul fiicei sale în urma unei crime. El analizează inclusiv mediul profesional editorial în care activează și pe care îl vede ca pe „o formă de marketing corporatist jalnic, lipsit de imaginație și de succes, care devenea zilnic și mai devastator în mediocritatea sa” și în care mărturisește că deși s-a apucat de scris din lașitate și teamă, a jurat că nu va mai scrie vreun cuvânt inutil sau fals. O perspectivă care pare să caracterizeze exact realitatea autorului. Despre această particularitate, în care granița propriei vieți se contopește cu cea a personajului cu același nume, autorul mărturisea, chiar în anul lansării cărții, într-un interviu, că a ales acest stil pentru că „în cazul acestei cărți (Mâna lui Dante – n.red.), mi-am dat seama, pe măsură ce o scriam, că multe dintre trăirile pe care personajul le exprimă erau, de fapt, ale mele. Așa că am decis că trebuie să fie scrisă la persoana întâi, nu la persoana a treia. Mi s-a părut mai firesc. Sigur, asta creează o zonă neclară între real, semi-real și ficțiune pură sau minciună. Poți să spui că e un risc, dar, de fapt, e o ambiguitate care servește efectului artistic.”
În timp ce devine martorul crimelor lui Louie, Tosches își face propriile planuri cu acest manuscris, iar acest lucru îl aruncă în decizii și acțiuni periculoase. Ca o realitate în oglindă, cititorii pătrund în paralel în viața lui Dante ce caută inspirația pentru a-și scrie capodopera și, asemenea lui Tosches, își dorește să găsească simplitatea frumuseții perfecte, greu de cuprins în cuvinte.
În Mâna lui Dante brutalitatea se împletește cu tristețea și cu poezia, iar în spatele personajelor abrupte în limbaj și comportament se găsește multă fragilitate, îndoială și nevoia de sens. Această căutare l-a inspirat și pe regizorul Julian Schnabel care a transpus personajele lui Tosches pe marele ecran, într-o distribuție remarcabilă. Filmul a fost lansat în septembrie 2025 în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, în afara competiției, unde regizorul a primit premiul Cartier Glory to the Filmmaker. „Îmi prezint filmele la Festivalul de la Veneția de aproape 30 de ani, iar faptul că primesc premiul Glory to the Filmmaker cu ocazia premierei mondiale a noului meu film, In the Hand of Dante, înseamnă foarte mult pentru mine, deoarece urmărirea traiectoriei lui Dante și a lui Nick în acest film a oglindit cumva propria mea viață. Mulțumesc. Nu aș putea fi mai fericit în ce privește vestea aceasta,” menționa acesta.
Din distribuția de excepție, în care mai mulți actori apar în dublu rol, fac parte Al Pacino, Jason Momoa, Gerard Butler (Louie/Pope Bonifacio VIII), Gal Gadot (Gemma Dinota/Giulietta Tosches), Oscar Isaac (Dante Alighieri/Nick Tosches), John Malkovich, Franco Nero, Louis Cancelmi (Lefty/Guido Da Polenta), dar și regizorul Martin Scorsese care îl interpretează pe Isaia, bătrânul înțelept ce îl inspiră pe Dante Alighieri în timp ce acesta scrie „Divina Comedie”. Deși Scorsese a făcut cameo-uri în multe dintre filmele sale și ocazional a jucat în producții ale altor regizori, acest rol este probabil printre cele mai consistente ale sale, după cum apreciau Julian Schnabel și publicația Variety. „Este extraordinar în film!”, a declarat Schnabel pentru Variety, numind partitura lui Scorsese „un rol strălucit, important” și adăugând: „Nu-ți poți lua ochii de la el.”
Cu o viață la fel de tumultuoasă ca cea a personajelor sale, jurnalistul, poetul, romancierul și istoricul Nick Tosches s-a născut în 1949 și a decedat în octombrie 2019, cu trei zile înainte de aniversarea a 70 de ani. Bunicii săi italieni au emigrat din regiunea Puglia la New York spre finalul secolului al XIX-lea, iar Tosches a crescut în cartierele muncitorești din Newark și Jersey City, unde tatăl său avea un bar. Deși abia a terminat liceul, declarându-se neinteresat de școală și de mediul formal academic, Tosches a început să scrie la nouăsprezece ani, la puțin timp după ce s-a mutat la New York. A câștigat rapid reputația de jurnalist muzical strălucit, scriind pentru publicațiile Rolling Stone și Country: The Twisted Roots of Rock ’N Roll (1977), biografia lui Jerry Lee Lewis Hellfire (1982) și Unsung Heroes of Rock ’N Roll (1984). Ulterior a scris biografii ale finanțistului italian condamnat Michele Sindona, bancher pentru Mafia siciliană și pentru Vatican, biografia lui Sonny Liston, pe cea a lui Dean Martin sau pe cea șefului crimei Arnold Rothstein. A publicat, de asemenea, și poezie. Romanul său de debut, Cut Numbers (1988), s-a concentrat pe subiectul loteriei ilegale.
