Ce se întâmplă când o femeie moștenește un imperiu într-o lume condusă de bărbați? Și cât de mult pot influența destinele Europei alegerile unei mame pentru fiicele sale? În volumul În umbra împărătesei. Viețile cutezătoare ale Mariei Tereza, mama Mariei Antoaneta, și ale fiicelor ei, publicat în România de Editura Trei, istorica și scriitoarea americană Nancy Goldstone reconstituie povestea a patru femei care au trăit în centrul marilor confruntări politice ale secolului al XVIII-lea.
Pornind de la figura impunătoare a Mariei Tereza, singura femeie care a moștenit și guvernat în nume propriu vastul ansamblu de teritorii ale Habsburgilor, autoarea urmărește destinele a trei dintre fiicele acesteia: Maria Cristina, Maria Carolina și Maria Antoaneta. Dincolo de fastul palatelor, de căsătoriile regale și de intrigile de la curte, cartea dezvăluie felul în care aceste femei au exercitat puterea, au înfruntat crize politice și au încercat să își păstreze libertatea de decizie.
O împărăteasă, 16 copii și un imperiu de apărat
În 1740, Maria Tereza avea doar 23 de ani când a moștenit teritoriile tatălui său, împăratul Carol al VI-lea. Marile puteri europene au privit tinerețea și sexul noii suverane ca pe semne de vulnerabilitate. Au urmat războaie, trădări și confruntări diplomatice care aveau să îi pună la încercare autoritatea. Maria Tereza a reușit să își apere poziția și să transforme monarhia habsburgică prin reforme administrative, economice și educaționale. În același timp, a fost mama a 16 copii, iar educația și căsătoriile lor au reprezentat o componentă esențială a strategiei sale politice.
Pentru împărăteasă, familia și politica erau inseparabile. Alianțele matrimoniale puteau asigura pacea, recupera teritorii sau consolida relațiile dintre dinastii rivale. Fiicele ei au crescut cu perspectiva că și căsătoriile lor vor fi decise, în mare măsură, de interesele imperiului.
Dincolo de imaginea suveranei autoritare, Nancy Goldstone dezvăluie o Maria Tereza preocupată de dreptate și de responsabilitățile guvernării. Unul dintre principiile exprimate de ea, în 1765, rezumă această preocupare: „Mai degrabă să par slabă decât nedreaptă, lucru de care să mă ferească Dumnezeu.“
Trei fiice, trei destine extraordinare
Dintre fiicele împărătesei, Maria Cristina, supranumită Mimi, s-a bucurat de un privilegiu rar: a putut să se căsătorească din dragoste. Favorita mamei sale, talentată în domeniul artistic și înzestrată cu o remarcabilă inteligență politică, s-a măritat cu Albert de Saxonia, devenit guvernator al Țărilor de Jos Austriece. Acolo avea să se confrunte cu tensiunile și mișcările revoluționare care zguduiau Europa. În 1789, Maria Cristina își afirma fără echivoc caracterul: „Nu mă cunoașteți. Eu nu sunt o femeie ca oricare alta, temătoare și descurajată.“
Maria Carolina, una dintre cele mai ambițioase fiice ale împărătesei, a ajuns regină a Neapolelui. Căsătorită cu Ferdinand al IV-lea, un suveran mult mai puțin interesat de treburile statului decât soția sa, ea a reușit să își construiască o poziție politică influentă. După nașterea unui moștenitor, a început să conteste dominația vechilor miniștri, orientând politica regatului către propriile obiective. Viața ei avea să fie marcată de confruntările cu Franța revoluționară și, mai târziu, cu Napoleon, pe care l-a considerat un adversar de temut.
Cea mai cunoscută dintre surori, Maria Antoaneta, a devenit regină a Franței și, în cele din urmă, una dintre victimele emblematice ale Revoluției Franceze. Însă, Nancy Goldstone încearcă să o desprindă de imaginea superficială a reginei preocupate exclusiv de lux, modă și petreceri. Autoarea o portretizează ca pe o femeie care, confruntată cu prăbușirea autorității monarhice și cu ezitările soțului său, Ludovic al XVI-lea, încearcă să intervină în deciziile politice și să își salveze familia.
Cartea se deschide cu unul dintre cele mai dramatice episoade ale Revoluției Franceze: noaptea de 20 iunie 1791, când Maria Antoaneta și familia regală se pregăteau să fugă în secret din Paris. Regina se retrăsese aparent la culcare, după o seară obișnuită petrecută alături de soțul și copiii săi. În realitate, însă, pregătea o evadare organizată de luni întregi. Membrii familiei urmau să călătorească deghizați, într-o trăsură, încercând să ajungă în siguranță, la graniță.
Tentativa avea să eșueze, iar familia regală să fie recunoscută și oprită la Varennes. Dar Goldstone folosește acest episod pentru a ridica o întrebare mai amplă: de ce au eșuat planurile Mariei Antoaneta și în ce măsură relațiile cu frații și surorile sale au influențat deciziile care i-au pecetluit soarta?
Istoria Europei, privită prin viețile femeilor care au condus-o
Una dintre particularitățile volumului scris de Nancy Goldstone este legătură experiențele personale ale protagonistelor cu marile transformări politice ale epocii. Căsătoriile aranjate, nașterea moștenitorilor, corespondența dintre membrii familiei și rivalitățile dintre surori capătă o semnificație care depășește spațiul privat. Cartea urmărește ascensiunea și consolidarea puterii habsburgice, relațiile Austriei cu Franța și statele italiene, Revoluția Franceză și confruntările provocate de expansiunea napoleoniană. Documentarea se sprijină pe corespondență, mărturii ale contemporanilor și numeroase surse istorice, completate în ediția românească de hărți, genealogii și note.
Nancy Goldstone reconstituie o lume în care femeile erau adesea folosite pentru a încheia alianțe politice, dar în care unele dintre ele au reușit să transforme poziția dobândită prin căsătorie într-o formă reală de autoritate. În umbra împărătesei este, astfel, o istorie de familie și o istorie a puterii, în care iubirea, maternitatea, ambiția și supraviețuirea politică se întâlnesc pe fundalul unei Europe aflate în schimbare.
