Ediția în limba română a romanului Huriile de Kamel Daoud, recompensat în 2024 cu Prix Goncourt, cel mai vechi și mai important premiul literar din Franța, a ajuns recent în librăriile fizice și online din întreaga țară. Cartea apare în cadrul Anansi. World Fiction de la Editura Trei, în traducerea lui Irinel Antoniu.
„Academia Goncourt a premiat o carte în care lirismul rivalizează cu tragismul şi care dă glas suferinţelor asociate cu o perioadă întunecată a Algeriei, în special pentru femei. Acest roman ne arată în ce măsură literatura, prin capacitatea sa de a investiga realitatea, prin densitatea sa emoţională, urmăreşte alături de naraţiunea istorică a unui popor o altă cale a memoriei”, declara, pe 4 noiembrie 2024, scriitorul Philippe Claudel, Președintele Academiei Goncourt, la anunțarea laureatului.
Kamel Daoud, un scriitor al cărui destin este legat, chiar de la debut de premiul Goncourt (cel dintâi roman al său, Cazul Meursault, contraanchetă, a fost distins cu Prix Goncourt du Premier Roman), este astăzi o voce importantă în literatura contemporană de limbă franceză, dar și un jurnalist intransigent.
Născut în 1970 în Mesra, Algeria, Kamel Daoud și-a început cariera jurnalistică în 1994, la Quotidien d’Oran, un ziar algerian de limbă franceză. La acest cotidian, Daoud a avut prima sa rubrică, intitulată „Raina raikoum“ („Opinia noastră, opinia voastră“). După câțiva ani, a devenit redactor-șef al ziarului și, timp de opt ani, s-a bucurat de o mare libertate de exprimare, în ciuda constrângerilor politice și sociale.
În paralel cu cariera sa de jurnalist, Kamel Daoud a început să scrie literatură. A publicat mai multe volume de povestiri și cronici, iar în 2013, primul său roman: Cazul Meursault, contraanchetă, distins și cu Prix François Mauriac și Prix des cinq continents de la francophonie. Romanul are drept motto un citat din Emil Cioran: „Ora crimei nu sună în acelaşi timp pentru toate popoarele. Astfel se explică permanenţa istoriei“.
Huriile, cel mai recent roman al său, recompensat atât cu Prix Goncourt, cât și cu Prix Transfuge 2024, explorează temele religiei, libertății și identității, fiind apreciată de critici pentru profunzimea și originalitatea sa: „Magistral!” – Télérama; „O frescă istorică însuflețită de un lirism eclatant” – Le Parisien; „Un mare roman!” – Arnaud Viviant, Le Masque et la Plume; „O capodoperă. Kamel Daoud dă cuvântul tuturor victimelor războiului civil din Algeria anilor ’90. Un roman absolut magnific” – Franz-Olivier Giesbert, RTL; O carte realmente curajoasă” – Paris Match.
Daoud continuă să pună în discuție probleme existențiale și ale societății, oferind cititorilor săi o reflecție profundă asupra lumii contemporane.
Romanul este interzis în Algeria, țara natală a scriitorului, pentru că încalcă un articol din „Carta pentru pace și reconciliere națională”, care interzice evocarea „rănilor tragediei naționale”.
„În mod paradoxal, ceea ce izbește la romanul lui Kamel Daoud este în primul rând vocea personajului său, Aube. Victimă a unei decapitări ratate, Aube e însemnată cu un «surâs“ malefic ce-i ornează gâtul, dar și cu o voce inumană, pe care o dublează însă cu fluxul ironic, răzvrătit, neîmpăcat al gândirii care devine până la urmă romanul lui Kamel Daoud. Putem spune că Aube, lipsită de voce, capătă o personalitate strivitoare, nesupusă, scoasă în evidență ironic și antitetic de idealul musulman al «huriilor». Ba mai mult, ea își pierde glasul, dar reușește să dea glas tuturor victimelor dintr-un război despre care nu se poate vorbi.
Acest act de a da voce celor deposedați de ea este de altfel prezent în toate cele trei romane ale scriitorului algerian: în Cazul Mersault, contraanchetă, Daoud îi dădea glas «arabului» din Străinul lui Camus, în Zabor sau Psalmii, unui tânăr diform cu o voce ca un behăit, dar care avea harul scrierii magice, iar acum, darul său capătă, în Huriile, valențe colective, pentru că discursul interior al lui Aube este corul sutelor de mii de victime ale războiului mut din Algeria anilor ’90. Aube își refuză condiția de victimă, refuză poziția de femeie supusă în societatea islamică și alege să nu tacă. Întregul ei comportament e o provocare pentru «păstrătorii tradiției», iar asta pentru că poartă pe trup, precum aegisul Atenei, stigmatul unui zâmbet ce stă dovadă impotenței criminalului său ratat. Aube este și ea, la rândul ei, o hurie «ratată», dar asta pentru că intră de minune în rolul unei zeițe a răzbunării”, a declarat scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial Anansi. World Fiction.
Huriile de Kamel Daoud este cel de-al patrulea titlu din portofoliul Anansi. World Fiction recomensat cu Prix Goncourt, după Anomalia de Hervé Le Tellier (Prix Goncourt 2020, traducere de Mădălina Ghiu), Cea mai tainică amintire a oamenilor de Mohamed Mbougar Sarr (Prix Goncourt 2021, traducere de O. Nimigean), Cântec lin de Leïla Slimani
(Prix Goncourt 2016, traducere de Nadine Vlădescu). În cadrul imprintului Anansi. World Fiction a fost publicat recent și volumul Tristul tigru de Neige Sinno, un adevărat fenomen editorial, declarat Alegerea Goncourt în 21 de țări, inclusiv în România & Republica Moldova, (traducere de Svetlana Cârstean).
