Programul spectacolelor ZOOM LITERART: joi, 8 mai 2025, ora 18.00, sunt invitați Cristina Chira și Dan Pleșa; vineri, 9 mai 2025, ora 18.00, sunt invitați Cosmin Perța și Cristian Teodorescu; miercuri, 14 mai 2025, ora 18.00, sunt invitați Simona Popescu, Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru; joi, 15 mai 2025, ora 18.00, sunt invitați Ioana Crăciunescu, Ligia Keșișian și Marius Chivu. La cele 5 spectacole ZOOM LITERART vor citi texte literare scrise în cadrul atelierelor de scriere creative coordonate de Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru următoarele 5 liceene: Rebecca Cîrcea (Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”), Emma Fieraru (“Liceul Teoretic ”Constantin Brâncoveanu”), Denisa Pleșca (Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân”), Amelia Șabac (Colegiul Romano-Catolic „Sf. Iosif”) și Ioana Maria Vasilescu (Liceul de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza”).
IMPORTANT! Intrarea la eveniment se face numai pe bază de invitație! Puteți solicita invitații la adresa de email: cipariu@yahoo.com.
Parteneri media: AgentiadeCarte.ro și Radio România Cultural.
ZOOM LITERART este un proiect de promovare a culturii scrise în 10 cartiere cu acces limitat la cultură din București (Aviației, Băneasa, Bucureștii Noi, Chitila, Dămăroaia, Giulești Sârbi, Grivița, Pajura, Străulești, Vatra Nouă), prin (1) 10 ateliere de scriere și lectură creativă (online și offline) coordonate de Florin Iaru și Dan Mircea Cipariu, precum și (2) prin 5 spectacole-lecturi publice susținute în spațiile MNLR de 10 scriitori din generații diferite : Ioana Crăciunescu, Cristina Chira, Ligia Keșișian, Simona Popescu, Marius Chivu, Claudiu Komartin, Cosmin Perța, Dan Pleșa, Iulian Tănase și Cristian Teodorescu; la aceste spectacole sunt invitați absolvenții cursurilor de scriere și lectură creativă și trupa Mike Godoroja & Blue Spirit. (3) Cele mai importante texte scrise de către liceeni vor fi publicate pe paginile web www.agentiadecarte.ro , www.noapteadepoezie.ro , www.atelieruldepovești.ro și www.mnlr.ro . Liceenii din cele 10 cartiere cu acces limitat la cultură din București amintite vor participa la două tururi ghidate în spațiul expozițional al Muzeului Național al Literaturii Române din București din str. Nicolae Crețulescu nr. 8. La atelierele de lectură și scriere creativă participă elevi din București, de la Liceul Teoretic Național, Colegiul Național „Ion Creangă”, Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc”, Liceul Teoretic ”Constantin Brâncoveanu”, Liceul de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza”, Liceul Greco-Catolic ”Timotei Cipariu”, Liceul Teoretic ”Nicolae Iorga”, Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân”, Colegiul Romano-Catolic „Sf. Iosif”, Liceul Teoretic Bilingv „Ita Wegman”, dar și elevi ai Liceului Teoretic ”Josef Gregor Tajovsky” din Nădlac.
IOANA CRĂCIUNESCU (actriţă de teatru şi cinema şi poetă) s-a născut la 13 noiembrie 1950, la Bucureşti. În 1973 a absolvit Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale din Bucureşti şi a devenit actriţă a Teatrului Nottara. A publicat volumele: “Duminica absent”, Cartea Românească, București, 1980; “Supa de ceapă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; “Iarna clinic”, Cartea Românească, București, 1983; “Mașinăria cu aburi”, Editura Eminescu, București, 1984; “Creștet și gheare”, Cartea Românească, București, 1998; ”Supa de ceapă / Soupe à l’oignon”, Editura Brumar, Timișoara, 2007; “Mon general”, Editura Tracus Arte, 2017, ”Piața Chibrit”, Editura Charmides, 2017. În 2021, a publicat volumul de poezie ”Chit sau dublu”, Editura Charmides, care a primit Premiul APLER -Cartea de Poezie a anuui 2021. Filmografie: Actorul și sălbaticii (1975); Artista, dolarii și ardelenii (1980). Ioana Crăciunescu a jucat în producțiile Pullman paradis (1995), Mensonge (1993), Quelque part vers Conakry (1992), Întâmplări cu Alexandra (1989), Duminica în familie (1987), Să-ți vorbesc despre mine (1987), Femeia din Ursa Mare (1982), La capătul liniei (1982), De ce trag clopotele, Mitică? (1981), Ion: Blestemul pamântului, blestemul iubirii (1979), Ediție specială (1978).
CRISTINA CHIRA (n. 1987, București) a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, un master în scriere creativă de la Birkbeck, University of London, și cursuri de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu. A publicat în Revista de Povestiri, Echinox, Iocan, Timpul, Matca, Tomis și antologiile Kiwi 2022 și Kiwi 2023. A debutat cu volumul de proză scurtă „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” (Polirom 2023), pentru care a fost nominalizată la Premiul de debut „Observator cultural” și a primit Premiul pentru proză al Agenției de Carte în 2024. Predă scriere creativă alături de Florin Iaru și Cezar Amariei.
LIGIA KEȘIȘIAN poetă și traducătoare, membră a PEN Club România. A debutat în 2017 cu volumul de poezie „Mici cutremure”, urmat de „Miss Houdini”, în 2019, la Editura Charmides. Cea mai nouă carte, „Anul tigrului de apă” a apărut în 2023, la Casa de Editură Max Blecher. În urma publicării, am fost laureată a premiilor Tânărul Scriitor al Anului 2023, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, Premiul ARCCA pentru Cel mai bun volum de poezie al anului 2023, ex-aequo cu Ion Mureșan, Cea mai bună carte de poezie a anului 2023, la Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș”. „Anul tigrului de apă” a mai fost nominalizată la Premiile Observator Cultural, Observator Universitas, Bac-Fest și Zona9 Poezie. În 2024, Ligia a primit rezidența Contrasens la Timișoara, iar în 2025, a câștigat bursa și rezidența Cărturești pentru Poezie. Selecții din poemele ei au fost traduse în franceză, maghiară, italiană, greacă și engleză, în numeroase reviste și antologii. A avut lecturi și performance-uri la festivaluri precum FILIT, Poezia e la Bistrița, Festivalul Internațional de Poezie București, Zilele Literaturii Române la Chișinău, Jazz TM – Strada Fără Nume, Swords și altele.
SIMONA POPESCU este poetă. În 2021 a publicat primul volum din seria Opera poetică (Editura Rocart), în care sînt incluse cărțile ei de poezie apărute în anii ’90 – Xilofonul și alte poeme, Juventus, Noapte sau zi), și Cartea plantelor și animalelor (ediția a II-a în 2023). În 2006 a publicat poemul Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie (o carte de 300 de pagini). În 1997 a apărut romanul Exuvii, ajuns între timp la ediția a 7-a (2018). A fost apropiată de Gellu Naum, despre care a scris două cărţi de critificţiune (Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum, 2000; Clava. Critificţiune cu Gellu Naum, 2004). Și-a publicat teza de doctorat în 2016 sub titlul Autorul, un personaj. Ține cursuri de creative writing la Facultatea de Litere din București. A coordonat romanul colectiv Rubik (Editura Polirom, 2008), cu participarea a 28 de tineri scriitori, studenți.
MARIUS CHIVU, n. 1978, este scriitor, editor și traducător. În 2012 a debutat cu volumul de poezie Vântureasa de plastic (ed. a doua, Humanitas, 2018; premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor şi revistei Observator Cultural). La Editura Humanitas a mai publicat jurnalele de călătorie Trei săptămâni în Himalaya (2012), Trei săptămâni în Anzi (2016) și Trei săptămâni în Atlas (2023, Premiul Agenției de Carte pentru Memorialistică),iar la Editura Poliromvolumul de proză scurtă Sfârşit de sezon (2014/2022). Din 2005 este redactor al revistei Dilema, realizatorul radio-talk-ului cu scriitori „All You Can Read“ de pe UrbanSunsets.com. Din 2011, împreună cu Florin Iaru, ține cel mai longeviv atelier de creative writing din România. Din 2020 este editorul antologiei anuale de proză scurtă KIWI (Polirom).
CLAUDIU KOMARTIN (n. 1983, București) este poet, traducător și editor. A publicat Păpușarul și alte insomnii (2003), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013), antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme 2010-2017 (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021), 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și Inoculare (2022). Cărțile sale au fost traduse în germană, sârbă, turcă, bulgară și polonă. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis international” și al Casei de Editură Max Blecher.
COSMIN PERȚA (n. 1982, Maramureș) este poet, prozator și eseist. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și și-a continuat studiile în literatură la Universitatea din București, cu un masterat în literatura contemporană, obținând titlul de doctor cu o lucrare referitoare la literatura fantastică europeană. A publicat volume de eseuri, romane, povestiri și poezie. A obținut unele dintre cele mai importante premii literare românești și
câteva rezidențe internaționale. Romanele sale au fost traduse în trei țări, iar fragmente din opera sa poetică au fost traduse în 18 limbi. În prezent este lector de literatură la Universitatea Hyperion din București.
DAN PLEȘA este editor, scriitor și jurnalist cultural. A absolvit Academia de Teatru și Film – specializarea scenaristică și critică de film. A activat în presă și peste zece ani la o casă de discuri ca producător. Se numără printre fondatorii editurii Vellant și al revistei de proză scurtă „iocan” – singura revistă de proză scurtă din România care apare în format tipărit. A publicat poezie în diverse periodice și în volumele: Marfă – (antologie de grup) 1996 (împreună cu Bogdan O Popescu, Dan Mircea Cipariu, Sorin Gherguț și Florin Dumitrescu), Marfă reîncărcată (antologie de grup) 2011 (împreună cu Bogdan O Popescu, Dan Mircea Cipariu, Sorin Gherguț și Florin Dumitrescu). Proză scurtă publicată în antologiile Prima dată și Cum iubim, și în volumul de autor Povești de dragoste și neputință – Editura Vellant 2019. În 2023, tot la Editura Vellant a publicat primul lui roman: Miere neagră, roman nominalizat la premiul Ficțiunea cel mai bun personaj, și câștigător al premiului Cartea de proză scurtă a anului 2023 Agenția de carte.
IULIAN TĂNASE (n. 3 septembrie 1973). Scriitor și trainer de Creative Wrinting și Storytelling. Realizator al podcastului RSS Reloaded. Licențiat în Filosofie (Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, 2010). Licențiat în Marketing (Facultatea de Comerț, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 1999). A fost redactor la Academia Cațavencu (1997-2010) și Revista Kamikaze (2010-2011), și realizator de programe la Radio Guerrilla (2004-2019). A susținut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România. Este tradus în germană, franceză, engleză, mandarină, slovenă, turcă, esperanto. Dintre volumele publicate: Iubitafizica (2002), Sora exactă (2003), Abisa (2007), Adora (2009), Cucamonga (2011), Oase migratoare (2011), Teoria tăcerii (2015), Experimentul MAMATATA (2015), Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat (2017), Melciclopedia (2017), Dumneziac (2019), Un animal necunoscut și alte patruzeci de povestiri (2021), Teoria fricii (2023). A primit un premiu pentru poezie în Germania (Hubert Burda Preis, Offenburg, 2009) și un premiu pentru proză în Austria (1+1+1=1 Trinität, Graz, 2011).
CRISTIAN TEODORESCU s-a născut la Medgidia, în 1954. A absolvit Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității din București. A început să scrie proză de la 14 ani, pentru revista Vînătorul și pescarul sportiv”. A debutat editorial în antologia Desant 83 (Cartea Românească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini, la Editura Cartea Românească (reeditat în 2005), urmat în 1988 de romanul Tainele inimei, la aceeași editură. În 1991 publică la Editura Alex Faust repovestit băieților mei, Petre și Matei, apoi Povestiri din lumea nouă (RAO, 1996), Îngerul de la benzinărie (povestiri, Paralela 45, 2002), Maestrul de lumini și alte povestiri (Curtea Veche, 2005) și romanele Medgidia, orașul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), Șoseaua Virtuții • Cartea Cîinelui (Cartea Românească, 2015; Polirom 2019), Cartea pisicii (în colaborare cu Mardale, roman, Polirom, 2017) și București, marea speranță (Polirom, 2019). A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Române (1990), Premiul pentru proză scurtă (1997) și Premiul pentru roman ale Uniunii Scriitorilor (2010), precum și alte premii ale unor ziare și reviste. Povestirile sale au fost traduse în Olanda, Franța, Statele Unite, Muntenegru, Polonia și Ungaria.
REBECCA CÎRCEA are 15 ani și este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național Bilingv ,,George Coșbuc” din București, la filologie. “Încă de la o vârstă suspect de mică mi-a plăcut pata de culoare care mi se forma în minte atunci când citeam, ascultam muzică și, mai târziu, când scriam. În timp, am început să admir din ce în ce mai mult creativitatea, iar dorința de a da sens cuvintelor a devenit și ea tot mai mare. Atelierul de Povești mi-a dat prilejul să îmi nuanțez vocea interioară și să învăț multe de la oameni care, prin experiența și felul lor de a fi, mi-au deschis drumuri la care nici nu îndrăzneam să cutez.” – Rebecca Cîrcea.
Cutia de lemn
S-a ridicat din pat și a mers cu pași tânguiți până în fața ușii. Nu căsca sau nu-și freca ochii. O durea îngrozitor spatele, dar nici că îi mai păsa. Ușa stătea impasibilă în fața ei, refuzând să se deschidă, aproape făcând-o să urle. Deschide-te, dracului, nu vezi că mă grăbesc?
Dacă cutia Pandorei era extravagantă, plină de nestemate până la refuz și făurită cu cele mai frumoase împletituri, cutia Medeei era din lemn. Un lemn nefinisat, cu laturi grosolane, peste care dacă își trecea degetele se înțepa în așchii. Apăruse pe verandă, pe preșul din fața casei și o aștepta, cuminte, să se arate. Medeea înțelegea ce se întâmplă chiar dacă inima trudea din greu să-i stăvilească emoțiile. Era fericită, dar nu atât de mult încât să o declare. Frica și emoțiile care o străbăteau erau greu de ignorat, iar „fericirea” cu atât mai greu de observat.
Se uita cu fascinație la bucata de lemn care urma să-i aducă acel sentiment pe care îl definise ca „liniște”. Se așeză pe canapea și puse cutia pe măsuța de cafea, care se izbise cu un clinchet ascuțit de sticla mesei. Era mică cât palma Medeei, de un galben de ceară și cu un lacăt micuț din fier ruginit. Medeea stătea față-în față cu cutia. Dacă deschide cutia, renunță sau eliberează, repară un trecut greșit sau creează un viitor nou? Dacă această cutie avea să îi aducă exact ce și-a dorit, lumea Medeei urma să dispară, împreună cu ea. Absolut totul urma să se volatilizeze, să se devalorizeze în nimic, să se topească, iar la final să se ridice, să se risipească. Ea, însă, o numea uitarea, care nu ar lăsa-o să simtă nimic, să nu vrea nimic, să nu ceară nimic. Dorea un sfârșit de capitol, cât mai abrupt, cât mai deschis. Mult timp o văzuse ca pe o renunțare, dar acum i se părea mai mult ca o comă instantanee.
Medeea deschise lacătul. Simțea ace reci în buricele degetelor, nu se putea întâmpla nimic până ce cutia nu era deschisă. Era și în același timp nu era, până ce ea nu vedea ce e înăuntru. Își simțea viscerele reci și saliva i se lipea în gât. Ar fi plecat cu gândul în amintiri, la școală, în copilărie, la părinți. Dar nu putea. Își ținea ochii ațintiți către cutia care o obseda, dinainte să fi deschis ușa. O forța să rămână prezentă. Îi pusese stăpânire pe conștiință. Trebuia să o facă. Să dea frâu liber uitării. Să cedeze.
Voia să se oprească, să opinti, cât pe ce să o scape din mână. Ultima șansă. Ani de zile, prieteni, familie, profesori, certuri, bucurii. Acum, un final aparent fericit. Ultima șansă.
Medeea deschide cutia de lemn.
O orbește o lumină care înconjoară totul, acoperind canapeaua, masa, pereții, și până și umbrele dispar.
Pentru o clipă, nu mai e în cameră. Nu mai e Medeea. E doar o conștiință suspendată care caută un cuvânt.
Cine sunt? De ce scriu? Hei, e cineva în cutia asta de lemn?
Rebecca Cîrcea
***
EMMA ȘTEFANIA FIERARU are 17 ani și este elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu” din București. “Cărțile ocupă un loc important în viața mea, iar romanele Villette și Jane Eyre de Charlotte Brontë îmi sunt cele mai aproape de suflet. Scrisul a devenit parte din mine încă din clasa a VI-a, când am început să adun povești și gânduri în caiete. Îmi petrec timpul citind, ascultând muzică, alături de animalele mele și gândindu-mă la ce aș putea crea sau la pașii mei în viitor.”, mărturisește Emma Ștefania Fieraru.
Parcă era ceva în neregulă
O, stelele mele, creaturi înaripate,
de ce nu v-ați ascuns, cum faceți de obicei, ziua?
Ați căzut unele după altele,
așa cum cad muștele albite,
și cerul nu s-a clintit deloc —
parcă era ceva în neregulă.
Săpam în pământ și vă făceam o groapă.
V-am așezat cu grijă
ca să vă trimit înapoi,
în cerul vostru — cel care se răsturnase sub mine.
O, gând netrebnic —
voiam să vă lipesc pe pătura mea,
să vă țin acolo,
să vă văd prin somn.
Mi-era frică de întunericul pleoapelor.
Nu ați fi început să vă mișcați, nu-i așa?
M-ați fi lăsat să dorm.
Nu mi-ați fi intrat în piele,
nu mi-ați fi lăsat urme de arsură.
V-aș fi rugat să mă încălziți și să mă protejați.
V-aș fi putut păstra,
mi-ați fi putut fi surori,
să fi dormit spate în spate
și să mă călăuziți
Dar voi sunteți copiii mătăsii,
îngerii lunii și ai nomazilor conștiinței —
și când clipesc,
parcă nici nu mai știu
dacă visez
sau mă sting.
Agheasmă
Hrănește-te cu ceea ce am fost,
Bea din tinerețea noastră pângărită,
Mânjește-ți gura cu ceea ce am fi putut fi,
Pregătește-ne să ne întoarcem acasă.
Fă-ne curați, fă-ne sfinți,
Așa cum am fost când eram doar suflare.
Am mușcat din rodul interzis,
Iar sucul său amar ne-a deschis ochii.
Ne-am văzut trupurile goale
Și ne-am știut pierduți.
Dar binecuvântată fie această pierzanie,
Binecuvântată fie mâna care ne leagă,
Focul care ne sfințește,
Foamea care ne face parte din tine.
Sărută-ne frunțile cu gura arsă,
Ia din noi și împarte,
Lasă sângele să ne spele oasele,
Până când nu mai suntem nimic
Decât cenușă și un nume pe buzele celor rămași
Emma Ștefania Fieraru
***
DENISA PLEȘCA are16 ani și este elevă în clasa a X-a la Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân” din București. Frecventează de câțiva ani atelierele de lectură și scriere creativă coordonate de Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru.
Sticle & spații goale
Poze pe sfoară lipite cu scotch
Șapcă pe colțul televizorului
Sticle goale pe dulap
Dar niciun semn de la tine
Cameră înghețată în timp
Tapițeria ruptă la colțuri
Fumul greu adunat în perdele
O cană uitată pe masă
Păstrează urmele buzelor tale
Lumina cade strâmb prin jaluzele
Întunericul crește în spații goale
Și fiecare lucru te strigă
Dar tu nu mai vii
(RE)START
Miros de vară târzie în cameră
Un creion tocit pe birou,
Hârtie albă neatinsă.
Pașii mici ai unei zile noi
Se aud pe podeaua scrâșnindă
Tăcerea mă privește curioasă
Și nu știu dacă să încep
Denisa Pleșca
***
AMELIA ȘABAC este elevă în clasa a X-a la Colegiul romano-catolic „Sf. Iosif” din București, profilul turism religios. Participă pentru prima dată la un atelier de lectură și scriere creativă. Poezia e pentru ea un mod de a fi și foarte intim, și, în același timp, foarte ascuns.
jurnal spart
vitrina din sufragerie
spune tot timpul
povești
rame scrisori cărți de joc zgârieturi
toate se țin încă pe picioare
lemn cu defecte amintiri și emoții
vopsit în negru
rafturile cu memorie și cu geamuri
îmi strâng degetele
șterge sau dispari
geamul îl las deschis
mă uit la cer și stelele sunt
precum umbrela pe care o deschid
atunci când începe să picure
nu e prima oară când deschid umbrela de stele
nu e prima oară când începe să picure
umbrele împrăștiate pe cer
precum râsetele copiilor de la bloc
dispar
ca un filmuleț
pe care am apăsat din greșeală
șterge sau dispari
Amelia Șabac
***
IOANA MARIA VASILESCU este în clasa a XI-a la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” din București. E pasionată de desenul în cărbune și pictura în ulei. O pasionează sporturile, în special artele marțiale, având centura albastră în karate, Shito-ryu. “Iubesc să scriu, simt că este una din puținele momente în care pot să mă fac auzită și să îmi exprim sentimentele.” – afirmă Ioana Maria Vasilescu.
cu un condei nu se face primăvară
canapea din plânsete și spasme
pereți cu memoria secretelor
și caietele scrise
de vocea povestașilor
străinii vin și pleacă
acompaniați
o oră de autopsie verbală
viața unui șevalet
citește sau crapă!
tehnică mixtă
în portretul de cenușă
părul tău ultramarin
în agenda mea de schițe
portretul tău de cenușă
îmi ascultă povestea
în urmă
cerc vicios
luptă pe tatami
amintirea din fotografie
mașinăria se întoarce în timp
lângă perechea de chei pierdută
casa șoaptelor
ochii insomniaci
cântă serenade peste tavan
povestiri din trecut
sentiment de valet etern
luna răsare din parchet ca o cană cu caimac
reflectată în ochelari fără rame
“zumzet de vioară
în casa lui Tumtum și Nucșoară”
lângă pat este mama
întorc capul și zic
„-Uite, mamă, amândouă am mai îmbătrânit!”
Ioana Maria Vasilescu
RENSHI
23 aprilie 2025
- Dan Mircea Cipariu
- Ioana Maria Vasilescu
- Denisa Pleșca
- Rebecca Cîrcea
apăs un buton pe care scrie
LITERATURĂ
nimeni nu iese
nimeni nu apare
apăs tot mai mult
până când degetul arătător
își schimbă tatuajul
(1)
literele se înșiră
pe foaie pe piele
haotic stinghere
(2)
mâna se retrage
și schimbă sensul vechii povești
(3)
o pată cuprinde
tot ce iubesc
tot ce iubești
(4)
bunjee jumping
și fardurile ojele și clamele
strigă
“SPARGE STATUIA!”
(1)
oglindă spartă
cioburi cu reflexia mea
(2)
colț de plumb
până se destramă
(3)
dinți grei
vrei nu vrei
ajungi din nou în fața ta
(4)
24 aprilie 2025
Dan Mircea Cipariu (1)
Amelia Șabac (2)
Rebecca Cîrcea (3)
Denisa Pleșca (4)
Ioana Maria Vasilescu (5)
lampă literară
spațiu dedicat numai mie
ecran în care scot limba
(1)
despre ce scriu poeții
ha recepție garderobă
librărie de capse
(2)
tablou la demisol
cronică de frunze
Bucureștiul de la carte la film
(3)
prin parcuri fantasticul
o strigă pe Paraschiva -soția
jurnal cu găuri negre
în care mă culc
(4)
muzeul de negru
cu doze din trecut
mansarda prin care intră
prezentul
cu nuanțe ultramarin
(5)
24 aprilie 2025
Denisa Pleșca (1)
Rebecca Cîrcea (2)
Amelia Șabac (3)
Ioana Maria Vasilescu (4)
Dan Mircea Cipariu (5)
vorbesc în șoapte
și în spărturi de ecrane
(1)
decodez o plantație
și sparg tot ce e sfânt
(2)
la ferestre
un lipstick de merișoare
lasă în urma lui
un drum cu pietre
(3)
cărămizi de timp șterse
porți de rugină sudate
o adiere de vânt
blochează
un labirint de țipete
(4)
de la stația interioară
pe salteaua cu păpuși și ursuleți panda
deschid/închid
pungi cu popcorn
pungi cu întunericul
cel mai picant și dulce
(5)
RENSHI BIBA BABANE & BABACU
25 aprilie 2025
Ioana Maria Vasilescu (1)
Amelia Șabac (2)
Denisa Pleșca (3)
Dan Mircea Cipariu (4)
un, doi, trei
la perete “stai!”
țipete la zidul vechi
șlefuite de un șmirghel fomist
asfalt cu șotroane șterse
cartier înghețat în timp
la scara B am copilărit
(1)
cărți închise
jucării tatuate pe piele
mirosul de prăjituri rămâne pe hol
(2)
bunica stă în bucătărie
își schimbă vocea
acum e un băiat numit Crăciun
acum din gâteljul ei ies
Biba Babane și Babacu
îmi frec ochii obosiți
și vocalele ei dispar în camera milka mov
(3)
șurubul egotic strânge
floarea de nu mă uita
până la epuizarea de sine
sar din biografie și strig
“Aici nu e Aici!”
Coordonatori ateliere de lectură și scriere creativă
FLORIN IARU (Râpă) s-a născut la 24 mai 1954, în București și este unul dintre cei mai cunoscuți poeți ai generației optzeciste. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1978. Profesor la Galați și la Bulbucata, până în 1982, a devenit redactor al Editurii Cartea Românească în anul 1990, iar în perioada 1991-1992 a fost redactor la publicația „Cotidianul”. Scriitorul Florin Iaru își face debutul literar în anul 1962, prin publicarea unor versuri în revista „Luminița”. Devine membru al Cenaclului de luni din anul 1970, sub conducerea lui Nicolae Manolescu. În anul 1981, volumul său „Cîntece de trecut strada” se bucură de succes editorial, iar în 1982 contribuie la scrierea volumului „Aer cu diamante”, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan. A fost vicepreședintele Uniunii Scriitorilor în perioada 1995-1996. A realizat și a prezentat emisiuni de cultură la postul național de televiziune și la TVR Cultural. Face parte din echipa redacțională a săptămânalului Cațavencii. Alte volume: La cea mai înaltă ficțiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc și-mi pare rău(Cartea Românească, 1990), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Povești erotice românești (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beție(volum colectiv, ART, 2009), Povestiri cu final schimbat (ART, 2013). La Editura Polirom a mai publicat Fraier de București (2011, 2015) și o povestire în volumul colectiv Scriitori la poliție (2016), iar în 2017 volumul „Sânii verzi”. Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franța, Spania, Statele Unite, Rusia etc. În 2019, a publicat volumul de poezie „Jos realitatea!”, Editura Paralela 45, volum care a primit Premiul AgentiadeCarte.ro. În străinătate a publicat volumul Die grünen Brüste, traducere de Manuela Klenke, la editura „danube books”.
DAN MIRCEA CIPARIU s-a născut la 7 septembrie 1972, în București. Este licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, scriitor, jurnalist și manager de proiecte și programe culturale. A debutat în presa literară în 1988 (SLAST), iar editorial, în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara, editura Libra. În 2007, volumul său de poeme Tsunami, editura Brumar, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București.
În 2020, a primit titlul de doctor în filologie pentru lucrarea „Tipare ale imaginii poetice”, sub coordonarea prof. univ. dr. Silviu Angelescu, la Școala Doctorală a Facultății de Litere, Universitatea din București. A predat cursuri de scriere creativă la Universitățile din Belgrad și Novi Sad, la Muzeul Național al Literaturii Române din București și în programele Centrului Cultural Arad, ale asociațiilor Euro CulturArt, Aluniș Art Center și ale Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER). În 2022, publică volumul META VERS, cu 7 ilustrații de Mihai Zgondoiu, la Editura Vellant, carte distinsă cu Premiul Special al revistei Ficțiunea OPT M și cu Premiul Național pentru Poezie ”Vasile Voiculescu”. În 2024, publică volumul Cartușeria, cu 7 ilustrații de Mihai Zgondoiu, Editura Vellant.
Proiectul ”ZOOM LITERART” nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
