Mai totdeauna juriile literare simt nevoia să dea explicații pentru alegerile lor, pornind de la presupunerea că cititorii le-ar pune întrebarea: „De ce a fost premiat cutare autor?” Din cauză că așa și așa, emite cît poate mai convingător juriul. La juriile competițiilor internaționale nevoia unui argument se justifică prin temerea că poate cititorii din cutare țară n-or fi știind cine e autorul.
E nevoie de un argument și pentru premierea debutanților în concursurile literare naționale. Dar pentru autorii notorii, de valoare recunoscută și în lumea largă, Argumentele juriilor par menite ceremoniilor de premiere – un mijloc prin care juriul își dă singur importanță în raport cu autorul premiat.
Sau, din nenorocire, e nevoie de un Argument atunci cînd un autor e premiat din motive care n-au legătură cu valoarea sa artistică, ci doar cu politica extraliterară a juriului. Atunci motivația juriului are aceeași funcție ca îndepărtarea muștelor de pe căciulă.
Într-o țară însă în care lumea citește, iar emulația valorilor nu e viciată de jurii cu agende extraliterare, e suficient ca juriul național să anunțe numele autorului premiat și titlul cărții pentru care i se acordă premiul, fără a fi nevoie să dea explicații.
Pentru o scriitoare ca doamna Gabriela Adameșteanu și pentru romanul său Voci la distanță* un juriu serios n-are nevoie să prezinte argumente. Argumentul e romanul însuși care confirmă sclipitor valoarea literară recunoscută a doamnei Adameșteanu. Cei ce au citit Voci la distanță n-au nevoie să fie convinși de valoarea acestui roman. Iar pentru cei care nu l-au citit încă, dar știu cum scrie doamna Adameșteanu, acest premiu e un modest imbold la lectură.
Cuvintele care urmează nu sînt așadar un Argument, ci pornesc din bucuria de a vorbi despre cartea minunată pe care ne-o dăruiește doamna Gabriela Adameșteanu. Voci la distanță, această cronică a unei familii și frescă a României de după ceea ce numim tot mai impropriu Revoluția din 1989, e o nouă și strălucită izbîndă a romancierei care dovedește încă o dată că o construcție epică dintre cele mai complexe poate fi cu succes edificată cu mijloacele unei simplități clasice. În Voci la distanță cronica ia naștere firesc și atașant din amintirile pe care personajele și le evocă la sfîrșitul pandemiei, vorbindu-și despre pierderile, supraviețuirile și schimbările aduse de ucigătorul virus. Iar fresca se dezvoltă polifonic pe fundalul întoarcerii proprietății în Constituția României, însoțită de restituiri îndelung amînate, de jafuri rapide săvîrșite sub acoperirea legii și de o nouă falsificare a istoriei mari și a istoriilor personale cu nimic diferită de ticăloșirea memoriei scrise, în obsedanta perioadă a așa-zisei proprietăți a întregului popor.
Cristian TEODORESCU
*Voci la distanță, Editura Polirom, 2022, a primit Premiul Cartea de Proză a anului 2022, oferit de Uniunea Scriitorilor din România, ediția 2023, Premiul Cartea anului, la categoria Proză, acordat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, ediția 2023, și a fost nominalizat la Premiile revistei Observator cultural, ediția 2023, la categoria Proză. Marți, 31 octombrie 2023, juriul Premiilor AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2022, format din scriitorii Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru și Cristian Teodorescu, a anunțat acordarea Premiului Cartea de Proză a anului 2022 pentru romanul ”Voci la distanță” de Gabriela Adameșteanu.
