Când bunul Vlad Drăgoi mi-a scris acum vreo două săptămâni să mă întrebe dacă vin la un ceai la Londo mai pe seară, în primă fază am răspuns că nu cred că ajung, aveam în plan să merg la sală după job și cărasem echipamentul după mine; respect sala, a răspuns, plin de înțelegere, Vlad. Până la urmă tot ne-am întâlnit. Am întrebat cu ce ocazie prin București și mi-a arătat pe facebook lansarea antologiei La umbra copacilor de Abbas Kiarostami*, apărută recent la OMG. Și cine a tradus-o? am continuat eu cu întrebările. Eu am tradus-o – a zis Vlad. Nu mă uitasem prea atent la coperta micuță de pe ecranul telefonului, dovadă că abia mai târziu în seara aia, când altcineva a întrebat e despre filmele lui? am făcut legătura cu binecunoscutul regizor.
Așa am descoperit despre Kiarostami, cu siguranță mai cunoscut pentru filmele sale (între cele mai apreciate Unde este casa prietenului meu?, Viața merge înainte, Printre măslini, Vântul ne va purta sau Gustul cireșelor) că a scris și poezie.
A doua zi am ajuns la lansare – a avut loc la Cărturești Verona, avându-i ca invitați pe Vlad Drăgoi, Ștefan Manasia și Andrei Gorzo. Nu vreau să reiau aici tot ce s-a spus acolo. Discuția a pus în paralel poezia și cinematografia („…volumele de poezie ale lui Kiarostami pot fi citite ca niște carnețele cu idei de evenimente audio-vizuale cinematografiabile”, notează Andrei Gorzo în textul cu care se deschide antologia, și chiar Kiarostami spune, într-o notă tradusă din volumul Lessons with Kiarostami, apărut în 2015, cu puțin timp înainte de moartea acestuia: „Poeziile mele sunt filme pe care le fac fără niciun buget. E ca și cum am găsit un mijloc de a produce un lucru de valoare în fiecare zi. Pauza dintre filmele mele era de regulă de doi ani, dar zilele astea rareori trece o oră în care să nu simt că am făcut ceva folositor”).
Mi-am dorit doar să notez această apariție, sperând să o fac cunoscută cât mai multor oameni; m-am bucurat să văd deja cartea în topul Cărturești – Poezie pe luna mai (conform Observator cultural). Pe scurt, antologia cuprinde trei volume (Un lup la pândă, Purtați de vânt și Vântul și frunza) traduse din engleză; pe fiecare pagină sunt, după cum am descoperit, mai multe poeme, separate de câte-un spațiu, ceea ce mi se pare că se potrivește foarte bine cu versurile. Poezia lui, simplă, concisă, captează momente de o frumusețe stranie, oscilând între contemplație și introspecție, într-un fel care te duce cu gândul la haiku-uri. Aspecte banale ale vieții sunt transformate în mici reflecții poetice ”cu nedisimulată emoție”, cum spune Vlad în nota traducătorului. Am ales ca exemplu un fragment din volumul Purtați de vânt:
Vântul
urlă.
Lupul
urlă.
Luna
se ascunde
după norul negru.
Luna pare a se întreba:
oare oamenii de jos
sunt aidoma
celor de acum o mie de ani?
Podul măreț
ascunde râul auriu
de lumina strălucitoare a lunii.
Doar pentru o clipă.
Țăranul bolnav
cară grămada de bumbac
alături de animalul rănit.
Fermierii cântă
în lanul de orez.
Când veseli, când triști,
însă mereu
în același ritm.
În templu
am avut o mie de gânduri.
La plecare
mintea îmi era goală.
„Nu te pot ajuta”
mi-a spus ea.
„Nu te iubesc”
aș fi vrut să-mi spună.
Bebelușul
din leagăn
nu știe cât măsoară pătuțul său
în camera de doisprezece metri pătrați.
Recomand așadar cu bucurie această antologie atât împătimiților de poezie, cât și cinefililor, în definitiv, oricui vrea să se liniștească într-un hamac, dacă tot suntem în plină vară.
Radu NIȚESCU
*Abbas Kiarostami – La umbra copacilor, traducere de Vlad Drăgoi, OMG, 2023
