
Drumul spre centru este călătoria pe care o face fiecare om sau ar trebui să o facă cel puțin o dată în viață. Pentru a înțelege forța acestuia, trebuie să ajungi în carne și oase, dar mai ales în spirit acolo. Dincolo de trimiterea la titlul cărții lui Mircea Eliade, este vorba aici despre un centru aflat pe un deal în Odorheiul Secuiesc, cu porțile larg deschise, cu zece surori în grija cărora se află, astăzi, 170 de copii. Alte sute au trecut pe aici, care au acum, la rândul lor, copii, care vin să viziteze și chiar să locuiască în acest centru unic în lume, datorită poveștii sale răvășitoare. Sora Maria Ionela, în închisoare fiind, în perioada comunismului, a făcut o promisiune că se va ocupa de copiii nevoiași. Iar destinul său, din gând, a devenit faptă. Fundaţia elveţiană „Basel Hilft” a demarat construcția, la Odorheiu Secuiesc, a unui „acasă” cu 200 de camere.
Un oraș în sine, o construcție de vieți, de identități, unde locuiesc copii de la 3 la 18 ani, unde nimic din cele necesare trupului și sufletului nu lipsește. Capela pentru rugăciune, biblioteca, muzeul, sala de pictură și ceramică, cabinetul medical, dar și cabinetul stomatologic, săli de clasă, săli de sport, spații de studiu și meditație. Poate că nimeni nu știe mai bine câtă nevoie de dragoste are un orfan sau un copil care provine din familii destrămate, dar și câtă iubire are de dăruit. Și orfan este și copilul căruia unul sau ambii părinți au murit, dar și copilul părăsit, abandonat. În acest centru, toți cei care ajung aici sunt o familie, iar toți cei care pleacă sunt unul, nu mai sunt singuri, sunt conectați pentru întreaga viață la spiritul acestui loc, iar Sora Emilia este călăuza ideală, este mama tuturor acestor copii.
Aici, timpul și spațiul se comprimă și se dilată. O zi pare să dureze tot atâtea esențe de timp câte povești afli, iar drumurile pe care le străbați pe coridoarele lungi și largi par a fi tot atâtea căi pe care le parcurgi pentru a ajunge la celălalt, pentru a-l cunoaște.
Împreună cu Ioana Irinciuc am prezentat celor mici câteva personaje dragi nouă: elefantul Elmer, Pete motanul și tot atâtea moduri de a vedea o pisică. Am vorbit despre diferitele perspective pe care le putem avea asupra unei situații și fiecare și-a imaginat pielea colorată, în mod diferit, al unui Elmer personal. Ochelarii lui Pete, care se dovedesc a fi acea privire interioară care te determină să vezi lucrurile într-un fel sau altul, ne-a dat prilejul să vorbim despre bucurie în sensul cel mai simplu și curat cu putință, despre tristețe și frică, despre cuvântul care are puterea de a schimba.
Cei mai mari au construit cu mult talent și răbdare o parte a unui oraș în miniatură, cu o capelă luminoasă în centru. Am folosit materiale diferite de cele pe care le folosesc de obicei, așa că foile de dafin, boabele de piper sau muștar, pătrunjelul, rozmarinul și mărarul uscat, boiaua dulce, orezul, dar și scobitorile și bețele de chibrituri au fost elementele pe care le-am pus la dispoziție celor mici și mari. Dar noi am avut de învățat și am primit daruri mai mari stând acolo, lucrând cu cei mici și ascultând poveștile centrului, iar centrul a ajuns să ne locuiască. Esența lui ne-a pătruns în suflet. Pe drumul de întoarcere am plecat cu acest spirit și recunoscătoare că am făcut acest drum spre centru, Azi, cum semna Nichita Stănescu: Centrul „Sf. Iosif” din Odorheiul Secuiesc (Strada Kuvar 35).
Gabriela TOMA
***
În perioada 8-28 noiembrie 2022, la Odorheiu Secuiesc se desfășoară programul “Mens sana in corpore sano”, organizat de Fundația Universitară „Carol I” și finanțat de Secretariatul General al Guvernului prin Serviciul Dezvoltare Comunitară din cadrul Direcției Generale Guvernare Deschisă, Relații Publice și Cooperare.
“Mens sana in corpore sano” este un program umanitar, comunitar, de educație, cultural și artistic prin care copiii și adolescenții din Așezământul Casa Sf. Iosif și Liceul ”Marin Preda” din Odorheiul Secuiesc urmează cursuri de scriere și lectură creativă, artă plastică, actorie, muzică și educație fizică prin care dobândesc noi competențe în exprimarea creativității literare, vizuale, actoricești și muzicale și, de asemenea, realizează o proiecție identitară (stima de sine) pozitivă și sănătoasă, achiziții noi cu care pot să se confrunte mai ușor cu problemele vieții.
Partenerii media ai proiectului sunt Radio România Cultural, Cațavencii, Observator cultural și AgențiadeCarte.ro.
***

Gabriela Toma (n. 1981) a debutat cu volumul Cântecul geamănului (Editura Humanitas, 2009). Din 2006 a călătorit și a explorat numeroase culturi din Europa și din America Latină. Spațiul cultural care a avut cel mai mare impact asupra sa a fost Mexicul, pe care l-a vizitat de trei ori și unde speră să se întoarcă. Aici, a realizat interviuri și a participat la ceremoniile prehispanice de cultură nahua din Mexicul actual. Este pasionată de educația non-formală, dialog intercultural și storytelling. În prezent, coordonează proiecte interculturale și de educație muzeală la MNLR, printre care Festivalul cultural latino-american și Atelierele Thomasinei. Lecturi publice: Cenaclul Euridice, Institutul Blecher, Noche Bohemia și Librăria La Ruenca de Gandhi (Xalapa, Veracruz), Primer Encuentro International de Mujeres Poetas en la Cuenca de Papaloapan (Tuxtepec, Mexic). În septembrie 2022 i-a apărut al doilea volum, ”Crivacul”, la Editura Tracus Arte. Lucrează la o carte pentru copii și la un volum de eseuri.
***
În 1992, fundaţia elveţiană „Basel Hilft” a pornit să construiască la Odorheiu Secuiesc o casă de 200 de camere, în care ar fi vrut să-i instaleze pe copiii de la un orfelinat din Harghita. În 1996, când casa a fost terminată, orfelinatul în cauză fusese renovat, iar autorităţile locale n-au mai fost de acord cu mutarea copiilor, ci au propus ca în clădirea de 200 de camere să funcţioneze un centru cultural. Elveţienii au insistat însă ca destinaţia clădirii să nu fie schimbată, aşa că au căutat să convingă surorile franciscane, apoi Caritas-ul, să o preia. Toată lumea fugea însă de o asemenea responsabilitate, deoarece clădirea era foarte mare, iar întreţinerea ei presupunea costuri la fel de mari.
Până la urmă, Sora Ionela, cea care a creat Congregaţia Inimi Neprihănite în anii ’50, pe când se afla în închisorile comuniste, a acceptat ca surorile greco-catolice să preia clădirea.
Pe 8 decembrie 2022 se vor împlini 25 de ani de activitate a Așezământului Casa ”Sf.Iosif” din Odorheiul Secuiesc. În ciuda greutăților întâmpinate, măicuțele au răzbit. Casa are 200 de încăperi, numai factura la gaz costând într-o lună de iarnă peste 20000 euro.

Așezământul Casa ”Sf.Iosif” din Odorheiul Secuiesc are un amfiteatru cu 70 de locuri, sală de lectură, ateliere de creație, sală de limbi străine, bibliotecă, depozit de carte, sală de sport, cabinet stomatologic, cabinet de medicina familiei, sala de mese cu 148 de locuri, bucătărie dotată cu electrocasnice de ultimă generație, sală de protocol, croitorie unde sunt confecționate uniformele copiilor, muzeu, grădiniță, livadă cu pomi fructiferi. Toate au fost realizate din donațiile oamenilor cu suflet mare.
Fundația Universitară „Carol I” a fost reînfiinţată la data de 4 aprilie 2012. Scopul Fundaţiei este de a continua obiectivele instituite de Fundaţiunea Universitară Carol I, prin promovarea culturii naţionale, a programelor educaţionale şi a valorilor autentice. Unul dintre programele exponențiale ale Fundației este Strada de C’Arte (www.stradadecarte.ro), cel mai mare festival cultural în aer liber din Bucureşti. Președinta Fundației Universitară „Carol I” este conf.univ.dr.Mireille Rădoi.