Ioana Greceanu: „A scrie este oricum un lucru bizar”

aug. 14th, 2020 | By | Category: Studioul de carte

Luni, 31 august 2020, de Ziua Limbii Române, între orele 16.00-19.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XII-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 22 de nume importante din generaţii şi geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 11 poete: Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia. Sunt invitați 11 poeți: Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Claudiu Komartin, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu și Robert Șerban. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. Organizatorii Maratonului de Poezie și Jazz sunt Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Proiect cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).
Revista Observator cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai evenimentului.
Eveniment cinstit de COTNARI!

„Condițiile speciale de prevenire a COVID 19 ne pun în situația de a oferi publicului interesat de Maratonul de Poezie și Jazz doar transmisiunea în direct pe Radio România Cultural, luni, 31 august 2020, între orele 16.00-19.00, și transmisiunea online a evenimentului. Vă mulțumesc pentru înțelegere.”, a declarat Dan Mircea Cipariu.

Continuăm seria de interviuri a Maratonului de Poezie și Jazz cu scriitoarea Ioana Greceanu:

În urmă cu 12 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. De-a lungul timpului, s-au succedat poeți și muzicieni contemporani, iar evenimentul a căpătat amploare. Care sunt primele imagini la care te gândești acum când spui Maratonul de Poezie și Jazz?

Primele imagini care îmi vin în minte sunt despre mine la primul Maraton la care am fost invitată. Mă vizualizez așa cum eram atunci și cum, probabil, m-au perceput și ceilalți participanți la eveniment: îngrozitor de emoționată, incapabilă, aproape, să-mi controlez bătăile inimii, tremurul vocii etc. Îmi mai amintesc că am citit târziu, pe la ora două din noapte, și ceea ce mi-a spus poeta, din păcate plecată dintre noi, Cornelia Maria Savu: „Te vei obișnui cu emoțiile, pe măsură ce vei citi mai des în public”. Nu m-am obișnuit.

De la ediție la ediție, acest eveniment a adus pe scenă poeți și muzicieni într-un format care atrage un public divers, atât pe cel prezent la fața locului, cât și pe cel care ascultă transmisiunea live, la Radio România Cultural. Crezi că acest format de spectacol va influența modul în care vor fi gândite alte evenimente, în spațiul real sau virtual, în viitor?

Desigur, este în firescul lucrurilor. Însoțirea muzicii cu poezia are o tradiție ancestrală, este un sincretism natural, potențator de emoție artistică, dacă ne gândim doar la tracul Orfeu. Stimulul cauzat de simultaneitatea muzicii cu poezia ne poate mișca în toate direcțiile, poate transcende arbitrariul delimitărilor. Această plenitudine emoțională și mentală ne întoarce la începutul lucrurilor, se extinde dintr-un punct întunecat la întâlnirea cu lumina spiritului și, din nou, cu întunericul, are puterea și misterul inconștientului genomic, este la originea a tot ce ne-a scos din imobilitatea animalică.

În plină pandemie, fiecare poet invitat la Maraton va citi, timp de cinci minute, în direct la Radio România Cultural, poeme inedite sau deja publicate. Tu ce ai ales?

În plină pandemie, eu voi citi poeme scrise în această perioadă, mi se pare mai relevant pentru persoana care sunt acum.

Ai scris în aceste luni în care distanțarea socială a trebuit să fie adoptată de noi toți? Unii dintre participanții la Maraton au trăit și timpuri cu alte restricții, alții acum s-au confruntat pentru prima dată cu îngrădiri ale libertății.

Da, am citit („totul este despre citit”, spunea cineva) și am scris în aceste luni de distanțare, de nesiguranță, de așteptare. În poezie, mi-am găsit orele de neliniște și de curaj printre incertitudinile de mine însămi și de restul lumii, printre fantomele poeților, morți sau vii, care mi-au bântuit teritoriul mental, în ritualuri de alte lumi, reale sau imaginare, misterioase și intangibile. Nevoia de a scrie, de a mă confrunta cu mine însămi pe pagina albă, a fost mai imperioasă ca oricând.

Am avut, uneori, în această perioadă, sentimentul acut că lumea este un „sistem”, o „organizație”, mecanism cosmic menit doar să fabrice la nesfârșit vină (era să spun „crimă”) și pedeapsă, solitudine și irealitate, un construct represiv, rezultat al unei premeditări autarhice, ceea ce Carlyle numea „incomensurabila Mașină cu aburi”.

Întotdeauna m-am întrebat dacă toate acestea nu există și în noi înșine, în stare latentă, și dacă autocunoașterea, în general, și prin poezie, în special, este posibilă fără coborârea în incomprehensibilul din fiecare dintre noi, în alteritatea obscură, stranie și neliniștitoare care se întrezărește uneori în vise sau în nebunie.

Uneori, scrisul se află în centrul vieții, iar alteori nu mai poate ocupa acest loc. Ai trăit perioade mai bizare decât cele de acum? Cum refaci relația izolare/alienare – scris – spațiu exterior?

A scrie este oricum un lucru bizar, așa că aș putea spune că sunt familiarizată cu perioadele bizare din viața mea, de aceea, poate, nu mi-a fost mult mai greu, acum, decât în alte perioade în care „scrisul s-a aflat în centrul vieții”. Poezia este oricând o „stare de sânge”, invizibilă fără rană, fascinantă, cauzată și cauzatoare de angoase, de frici, de ceea ce este ascuns și de neînțeles sub și dincolo de limita fragilă a pielii, cunoaștere în dimensiunea completă a sufletului, care integrează carnea și creierul.

Poezia este conspirație împotriva a ceea ce este limitativ și învechit.

Și există o confruntare de neocolit.

Poezia este ea însăși riscantă pentru că este instabilă și nesigură, ca nisipurile mișcătoare. Te poate scufunda, te poate distruge, poate fi cauzatoare de moarte (au fost cazuri, după cum se știe).

Este odihnă mortală de lume.

Activează fără menajamente, cum numai iubirea o mai poate face, incită să simți că ești și nu ești identic cu tine însuți, și nici cu alții, coase fractual imagini haotice din corpul tău de contorsionist, peisaje și suflete atât de diferite că sunt de nerecunoscut.

E o chestiune de imposibilități imanente care pot să-și ceară dreptul de a deveni posibile în orice moment, exercițiu la trapez și filigran, act de gherilă în jungla limbajului, atelier de limbaj, neobosit și de neoprit, o forjă care scoate din adânc insondabilul „dealer de narcotice”, un turn de veghe între lumi, originea a tot ce este ciudat și fascinant, ochi în ochi (ochii poeziei, desigur) cu ceilalți.

Cu ceilalți, a căror poezie m-a cutremurat de atâtea ori, cu unii dintre ceilalți, pe care i-am venerat ca pe zei, când țeava de orgoliu se sparge și lasă să curgă umilința și smerenia.

Un loc – imaginar ori real – unde-ți dorești să poți scrie sau citi în curând ar fi…

Din perspectiva mea, scrisul este acasă. Eu scriu numai acasă, locurile reale sau imaginare mă încarcă, mă stimulează, dar nu pot scrie decât acasă, în singurătate.

 

Poezie în spațiu

Poezia dislocă

până când ești deplasat (de plasat?) foarte departe

unde nu se știe unde

și-acolo

acele păsări elastice cu o aripă în cap

și cealaltă în cer

gen: păianjen (o enigmă)

„cu creasta de aur”

cortegii de împerecheri aleatorii

ciugulitori din propria inimă

copii fugiți de acasă cu circul

piei de șerpi de anul trecut pe pietre

voci care te bântuie

bolboroseli cu efect terapeutic pe termen scurt

înghițitori de flăcări

când bei dintr-un furtun de incendiu

o nevoie acută de obiecte zburătoare neidentificate

o voce intempestivă (de sus)

în Pădurea celor o mie și unu de taciturni

spioni deghizați (să trecem neobservați?)

purtători de sarcină electrică

autoviolență fierbinte și rece

amintiri dintr-o boală genomică

spital, pat de fier, febră, perfuzii, vaccin, sondă, mască

contaminare

emaciere

vivisecție

bolnavi externați nevindecați, punerea măștii

scoaterea măștii, punerea măștii

accesul la limită la aer

întrezăriri de o clipă (în cădere)

ale animalului intrinsec

cazul șobolanilor hotărâți: o duzină

de ieșiri de urgență din cuști

cimitire obscure de natură afectivă

eclipsă totală de realitate cu superstițiile ei

cărți (de joc?)

îngrijire critică ineficientă

intrare în forță în filmul propriu

cu riscuri majore pentru coloana sonoră

când la ora două din noapte

nu poți să dormi și vezi

poezia în spațiu

_

Ioana Greceanu a debutat în anul 1997, în revista „Luceafărul”, iar în volum, în anul 1999, la Editura Eminescu, cu „Poeme în pierdere”. Alte volume publicate: „Singurătatea poartă o pelerină roșie” (2003, Editura Junimea, Iaşi); „Cu o sabie imprevizibilă începe ziua” (2007, Editura Ion Vinea, București), antologia bilingvă româno–albaneză în tălmăcirea poetului și traducătorului Baki Ymeri, „Recviem pentru omul din cub” (2011, Editura Junimea, Iași); „Fragment dintr-un viu” (2012, Editura Tracus Arte, București); „Noduri, verigi și răsuciri” (2017, Editura Tracus Arte, București). Colaborări la revistele: Viaţa Românească, Contemporanul – Ideea Europeană, Convorbiri literare, Literatorul, Poesis, Vatra, Oglinda literară etc. Referinţe critice în revistele: Luceafărul, Viața Românească, Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Literatorul, Vatra, Poezia, Meridianul Românesc, Neuma, semnate de Octavian Soviany, Geo Vasile, Traian T. Coșovei, Ion Murgeanu, Emanuela Ilie, Liviu Grăsoiu, Costin Tuchilă, Florentin Popescu, Cornelia Maria Savu, George Neagoe, Horia Gârbea, Ana Dobre etc. Inclusă în volume de critică literară semnate de Geo Vasile – „Poezie română contemporană. Mărci stilistice” – Editura  Junimea, Iași; Emanuela Ilie – „Hieroglifele poeților” – Editura Timpul, Iași; Traian T. Coșovei – „Cartea cu prieteni” – Editura Muzeului Literaturii Române. Premii literare: Premiul internațional de literatură „Coroana Carpaţilor – Karpatcka Korona”, Ucraina – Romania, 2003, Satu Mare; inclusă în Arhivele Centrului biografic internațional – Cambridge, Anglia și în Arhivele Institutului biografic American; Participare  la Simpozionul internațional al Artelor, Washington, D.C., SUA – 2000; Premiul pentru Poezie la Concursul Național „Duiliu Zamfirescu” – Focșani, 2004 etc. Lecturi publice de poeme inedite la sediul USR, Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Metropolitană, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie (2018, 2019) și la Maratonul de Poezie și Jazz (2011, 2012). Membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala București Poezie (din 2005).

 

Număr de vizualizări :1044


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro