Marți, 11 iunie 2019, Institutul Cultural Român de la Tel Aviv va organiza și găzdui conferința susținută de dr. Felicia Waldman, intitulată „200 de ani de la ridicarea Templului Mare Spaniol din București”. În completarea acesteia, pe 12 iunie, dr. Waldman va susține, la sediul Institutului Cervantes din Tel Aviv (str. Ha’Arba nr. 28), conferința „Sefarzii Bucureșteni și legătura lor cu Spania”, în limba engleză. Ambele evenimente vor începe la ora 18:00.
Istoria sefarzilor reprezintă un punct de interes al mediilor culturale europene, israeliene și internaționale. Pornind de la marcarea a 200 de ani de la Ridicarea Templului Mare Spaniol Cahal Grande, ce constituie prima și cea mai importantă sinagogă a evreilor sefarzi din București, cercetătoarea Felicia Waldman va face o trecere în revistă a istoriei sefarzilor din România. Conferința este menită să aducă un omagiu celor peste 500 de ani de istorie a evreilor spanioli care s-au stabilit în București, aducând cu ei negoțuri inedite, dar și instituții comunitare, așezăminte educaționale și organizații culturale de care, de multe ori, au beneficiat și evreii ashkenazi, veniți în urma lor dar deveniți curând mult mai numeroși, însă cu mai puține posibilități financiare, și chiar românii, prin donațiile făcute de bancherii sefarzi Academiei Române și Universității din București pentru burse și premii de care au beneficiat multe personalități.
Recunoscută ca breaslă din 1694 și ca instituție începând cu 1730, comunitatea israeliților spanioli (sefarzi) din România a contribuit masiv la dezvoltarea economiei și la evoluția culturii, nu doar în lumea evreiască, ci și în cea românească, atât în București, cât și în restul țării. Declinul ei a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, odată cu distrugerea de către mișcarea de extremă dreaptă a Templului Mare Spaniol Cahal Grande și plecarea, în special în America de Sud, a locuitorilor săi. După 1944, când însuși marele rabin al comunității, Sabetay Djaen, a plecat, din motive de sănătate, la Buenos Aires, comunitatea sefardă a devenit o secție în cadrul Comunității Ashkenaze. Astăzi nu mai există nici o structură comunitară sefardă, datorită numărului mult prea mic de membri, încheindu-se astfel o istorie de 500 de ani.
Conferința care va avea loc la Institutul Cervantes în data de 12 iunie, desfășurată în limba engleză, cu începere de la ora 18:00, își propune să recupereze și să prezinte publicului istoria Bucureștiului Sefardic, în mare parte uitată, al cărui patrimoniu fizic este, din nefericire, în curs de dispariție, datorită schimbărilor suferite în fațadele, modificarea utilizării spațiului sau a demolărilor, precum și o descriere a comunității sefarde românești, dintre care astăzi nu există nici măcar 50 de persoane, inclusiv familii mixte, și a legăturilor acesteia cu Spania și alte țări din America Latină. Totodată, prelegerea va sublinia patrimoniului cultural comun al evreilor sefarzi și ashkenazi din România, precum și similaritățile dintre patrimoniul sefard din România și Spania.
Felicia Waldman este cercetătoare, specializată în limba şi literatura ebraică, mistica iudaică, educaţia despre Holocaust și patrimoniul evreiesc din România. În prezent, își desfășoară activitatea didactică la Universitatea din București, în calitate de conferențiar, încă din 1999, iar până în 2013 a fost profesor asociat la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi și visiting professor la Universitatea Statală Milano, Italia.
