Între durere, vulnerabilitate și tandrețe ascunsă în gesturi mărunte, noul film al regizorului Ovidiu Georgescu, Jocul luminii, aduce în fața publicului o poveste despre iubirea umbrită de orgoliu dintre un tată și fiul său. Distribuit de PROMISSUM Production, filmul, care se va lansa din 6 mai în cinematografe, cu premiera de gală la Muzeul Țăranului Român, propune o experiență cinematografică intimistă, situată la granița dintre film și teatru, centrată pe unele dintre cele mai universale relații umane: cea dintre părinte și copil, marcată în această poveste de traumă și tensiune.
„Filmul meu spune o poveste de azi, de ieri, de mâine, construită pe relația complexă dintre un fost actor, un cinic histrion, și fiul său, un finanțist de succes pe Wall Street. Am tratat cu ironie egocentrismul din raporturile interumane, secretele pe care cu toții încercăm să le ținem la sertar și faptul că ajungi să fii ridicol atunci când te iei prea tare în serios,” declară regizorul Ovidiu Georgescu, care îi invită pe cinefili să devină parte dintr-o istorie despre vinovăție, regret și reconciliere.
„Jocul luminii” îl urmărește pe Paul (interpretat de Nicu Mihoc), un fost actor ajuns într-un azil izolat și pe Johnny (Marius Turdeanu), fiul său întors din New York după două decenii de absență, cu intenția de a repara o relație fracturată de timp și distanță. Planurile lui Johnny sunt însă date peste cap de o veste neașteptată: tatăl său urmează să se căsătorească. Apariția viitoarei soții, Dora (Dana Vulc), schimbă radical dinamica relației și conduce povestea spre un final dramatic, în care umorul negru și tensiunea psihologică se întrepătrund.
Un proiect de artă cinematografică
Filmul are la bază piesa de teatru „Nu mai sunt vișine. La cină” de Teodora Herghelegiu care semnează, alături de regizorul și producătorul Ovidiu Georgescu, scenariul lungmetrajului. „Jocul luminii” marchează începutul unei trilogii dedicate cinematografului de cameră (Kammerspielfilm), un gen cinematografic care privilegiază spațiul restrâns, psihologia personajelor și forța interpretării actoricești. Construit în registrul realismului psihologic, filmul îmbină drama cu accente de umor negru, evoluând spre o dimensiune tragică în care speranța iertării rămâne prezentă. Este, în esență, o meditație asupra relațiilor dintre generații și asupra prețului pe care îl plătim pentru tăcerile și secretele noastre.
Filmat în 17 zile, într-un decor minimalist, „Jocul luminii” își construiește universul vizual în jurul a două culori contrastante, albastru și maro, prezente atât în vestimentație, cât și în spațiul camerei de azil în care are loc întâlnirea dintre tată și fiu. Cromatica devine astfel un reper vizual simbolic al relației dintre cer și pământ, dintre cel care pleacă și cel care rămâne, dar și expresia legăturii profunde dintre cei doi protagoniști, în completarea acestor elemente primordiale ale creației.
Rolurile principale sunt susținute de Nicu Mihoc și Marius Turdeanu, ambii nominalizați la Premiile UNITER 2026. Nicu Mihoc este recunoscut pentru profunzimea interpretărilor construite de-a lungul unei cariere solide în teatru și film. Marius Turdeanu, actor al Teatrului Excelsior din București și fost angajat al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, este apreciat pentru versatilitatea și finețea cu care construiește fiecare rol. Din distribuție mai fac parte Dana Vulc, Codrin Boldea, Alexandra Mihoc, Eugen Cristea și regretata actriță Cristina Deleanu.
În producția care intră în cinematografele din România din 6 mai 2026, muzica este semnată de Dragoş Alexandru, coloana sonoră de Marian Ioan Iacoban, montajul filmului este realizat de Theodora Penciu, iar imaginea îi aparține lui Dragoş Boldea. Trailerul filmului poate fi vizionat aici: https://youtu.be/qNC5xr9UZvg
Despre regizor:
Ovidiu Georgescu (n. 1968, București) este regizor, scenarist, producător și profesor universitar în cadrul UNATC „I.L. Caragiale”. Absolvent al Universității Politehnice din București (1994) și al Facultății de Film din cadrul UNATC (1998), devine doctor în cinematografie și media în 2007.
A fost decan al Facultății de Film (2015–2020) și este, din 2018, conducător de doctorat în cadrul Școlii Doctorale din cadrul Universității.
Activitatea sa artistică include inițierea unor proiecte independente inovatoare în cinematografia românească, precum „3 Păzește” (2000–2003), primul film independent cu buget zero din România, și „Ultimul Zburător” (2012–2014), proiect de referință în zona realismului magic, alături de manifestele artistice asociate acestora, „Concesia” și „Promissum”. Din filmografia sa mai fac parte câteva tiluri relevante, precum: „Weekend de vis” (2024) recompensat cu mai multe premii internaționale, printre care „Best Feature Film” („Premiul pentru cel mai bun film”) la Los Angeles Film Independent Awards, oferit de Los Angeles Film Society (considerat Oscarul filmului independent), „Memoria clipei” (2023), „Dirijorul tăcerilor” (2022), „Oameni de aur” (2013), „Învingătorii” (2009), „Zbor deasupra unui cuib de curci” (2003) sau „Călătorie într-o lume uitată” (2000).
