spot_img

Amintiri imaginare despre rezistenţe la sistem

O romancieră cu respiraţie largă şi răbdare inifinită este Doina Jela. ”Villa Margareta” (Polirom, 2015) etalează fineţuri psihologice şi sofisticării narative, caracteristica romanului mainstream fiind ambiţia evidentă. Scrierea se asamblează din diverse manuscrise, epistole şi documente de arhivă; rezultă o carte de peste 500 de pagini care ţinteşte, pe cât posibil, metaliteratura şi estomparea prin analiză a suspansului. Incipitul atenţionează cu privire la această manie/soartă a acumulării şi translatării: „De când mă ştiu, car bagaje. Trag de valize, geamantane burduşite, cutii de carton, cufere, saci cu cărţi…”. Frazele se descolăcesc proustian şi îşi aranjează mereu ţinuta pentru a evita orice crâmpoţeală. Alt aspect definitoriu este cosmopolitismul indirect, adică obţinerea din reflectări ale unor corespondenţe în engleză şi franceză; indirect şi pentru că funcţia de localizare se fixează mereu pe un sat dunărean şi şcoala generală de acolo.


Dacă aruncăm un ochi pe ”Cronologia evenimentelor petrecute la (sau legate de) Villa Margareta”, vedem că fapte există, însă ele sunt pitite sub analize şi luări de poziţie. Tehnica este cea care primează. Ansamblul se constituie într-un dublu jurnal (de editură şi de lectură a materialelor primite la editură, recte jurnalul lui Rafael), cu toate trucurile ştiute încă de pe vremea iluminiştilor, plus alte câteva noi, care ţin de strategii şaptezeciste/optzeciste. Manuscrisul lui Rafael ocupă prim-planul, iar comentariile care îl flanchează au o fineţe ironică şi contrastivă comună anilor `60. Ceva ceva din realitate iese la suprafaţă: „Bucureştiul arată în fiecare zi ca şi cum ar fi sfârşitul lumii, dar asta e altă durere a mea”. Însă şi aspectele îmbibate de o estetică a urâtului funcţionează ca panouri de ricoşeu înspre amintiri, disecări, referinţe culturale.

Personajele sunt mai puţin vizualizate, cât ascultate. Discursul lor este apoi absorbit în forul interior al ascultătorilor, unde este întors pe toate părţile. Astfel, Profesorul N de la Paris suferă de un „idilism meliorist pedagogic”, iar naratoarea se ascultă pe ea însăşi, fără a se îndrepta („Preţioasă şi eu, cu franţuzismele mele”). Esenţialismele sunt ironizate la tot pasul, insight-urile şi „evantaiul eurilor noastre” colaborează la o polifonie bahtiniană, în timp ce puzzle-ul manuscriptic este câteodată acoperit, pentru limpezire, cu diverse reviste literare, conştiincios numite.

Cele două parţi ale romanului, Corespondenţă de război şi Jurnal de lăsare la vatră îl au ca motor pe Vlad Cernescu, figură complexă şi contradictorie. Focalizarea externă este cea care defineşte personajul acesta ce se exprimă eliptic, reacţionează imprevizibil şi stârneşte ataşamente ori antipatii drastice. Vlad este ginerele generalului securist Neagu, pe care îl și cotonogeşte la un moment dat, dar funcţionează şi ca profesor la Şcoala generală „Alexandru Vlahuţă” din Topalu, Hârşova, unde este printre puţinii curajoşi care o contrazic/ironizează pe directoarea comunistoidă. Totodată, Vlad cântă la chitară, pescuieşte, vehiculează teoriile economice ale lui Kaoru Ishikawa, se deplasează cu motocicleta şi intră în conflict public cu Securitatea (după ce anterior fusese caftit de securişti) când afişează la ferestre 8 cearşafuri, după o ceartă cu morganatica lui Letiţia, „diriginta omenirii”. Tot Vlad va avea parte de publicarea unui volum de versuri propriu, dar şi de o înmormântare fictivă cu ocazia Revoluţiei. Ar fi vorba, aşadar, de un fel de haiduc intelectual şi de un erou scrâşnit în maniera lui Charles Bukowski.

Durata intrigii este cuprinsă între 1967 şi 2013, când la Villa Margareta moare Vlad, „ultimul martor al acestui trecut”. Naratoarea, pe lângă trierea şi analizarea masnuscriselor, notelor informative şi a jurnalelor, mai ridică şi problema exilului, ea însăşi fiind o diasporică bântuită de incongruenţe.

Firul roşu principal este cultura, iar cel de-al doilea politica. Haotica garsonieră din provincie a lui Vlad conţine, de exemplu, un desen propriu pe care el scrisese „Gaston Bachelard pregătindu-se să-l înfunde pe Sigmund Freud”. Amintirile sunt mereu tremurate, în ideea că aşa vor părea mai autentice. Desenul precis al Gabrielei Adameşteanu din ”Dimineaţă pierdută” este evitat aici, unde funcţia de aide-mémoire a jurnalului este contestată.

Mai clare sunt opţiunile politice: în timpul comunismului, populaţia era formată din „scrumbii putrede”, la şcoala din Topalu sunt două categorii de populaţie: băştinaşii şi exilaţii, iar după Revoluţie pesediştii sunt fiare cumplite, detestate de intelectuali; în schimb, figura incipientă a lui T. Băsescu se conturează cu simpatie. N-aş putea spune că aceste contururi clare în analiza politică aduc un plus cărţii.

După cum spuneam, reuşita romanescă este vizibilă la nivelul construcţiei, adică al montajului. Planurile sunt forfecate şi întrepătrunse constant. Dat fiind că romanul are înclinaţie analitică şi de înregistrare a detaliilor semnificative, fluenţa lecturii nu are de suferit. Un fluviu enorm de fine observaţii curge alene, pe ici pe colo iţindu-se aisberguri cu vârf sclipitor. Spre pildă, Vlad se numeşte într-un poem „lordul greşelii perpetue”, iar când o variază pe Letiţia cu câte femeie ce încearcă să-l posede spălându-i rufăria in extenso, el ascultă la nesfârşit, beat fiind, Capriciul nr. 13 al lui Paganini, supranumit Râsul diavolului (suntem în faza terminală a comunismului, deci toată lumea bună asmilează produse culturale strict mâna-ntâi). La Topalu se găseşte şi o fabuloasă coleţie de 228 de capodopere ale pictorilor români. După cum se vede, oriunde se adună două personaje, acolo sigur se va întâmpla ceva cultural imens, indiferent că e vorba de nu ştiu ce cătun. Poate că acesta şi era paradoxul comunismului: dezrădăcinarea şi înrădăcinarea aiurea, prin cultură: „irealitatea s-a <<realizat>> şi, în acelaşi timp, s-a transfigurat, rămânând reală, de o consistenţă densă, fără fisură”.

Suntem în plin epistolar rafinat radupetrescian, la care se adaugă poate cea mai puternică latură de psiholog a Doinei Jela: cunoaşterea sufletului feminin (ori, mai precis, a sufletului feminin descris de bărbaţi). Dincolo de mini-peroraţiile despre libertate şi natura românismului, m-a încântat uşurinţa cu care autoarea jonglează cu registrele limbii. Judecăţile şi vorbirea masculine îi reuşesc 100%. Generalul îi reproşează ginerelui „parazit” şi impertinent: „Te-a cules fie-mea de pe drum, pe bază de pulă, ai venit aici la de-a gata, cu cârpa din cur şi aia ruptă…”.

”Villa Margareta” poate fi o delectare pentru rafinaţi şi subtili, ca şi pentru cei cu opţiuni ferme în anumite domenii.

Felix NICOLAU

Articole recomandate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2022

De 13 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2022, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2022, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 85 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2022: 30 de cărți de poezie, 30 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2023, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile, în valoare de 5000 lei, sunt finanțate de Ministerul Culturii.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2021

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 71 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2021:  30 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 11 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2022, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2020

De 11 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2020, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 74 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2020: 31 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 13 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2021, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului. (Dan Mircea Cipariu)

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2019

De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, propunem câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2020, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2018

În anul editorial 2018, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Iocan și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 31 august 2019, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2017

În anul editorial 2017, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2018, ora 23.00. Pe 31 august 2018, de Ziua Limbii Române, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2016

Anul 2016 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2017, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2015

Anul 2015 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, România literară, Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 15 mai 2016, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

Cotidianul cultural AgenţiadeCarte.ro este membru al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER)

 

Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii.

ISSN: 2248 – 1508