”Sunt un povestitor”

mai 8th, 2014 | By | Category: Studioul de carte

Timp de cinci zile, poetul irlandez Neil McCarthy a realizat un turneu de lecturi publice în România, în mai multe orașe, unde s-a întâlnit cu publicul iubitor de poezie dar și cu scriitori români. Vizita în România a făcut parte dintr-un turneu european amplu, pornind de la un proiect desfășurat inițial doar în Irlanda.  Scriitoarea și traducătoarea Denisa Duran este organizatorul lecturilor publice din România. Dorina Cioplea a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu poetul irlandez despre fenomenul poeziei contemporane, despre experiența sa din România și despre posibilitatea literaturii actuale  în general, și a poeziei, în special, de a realiza legături durabile între țări și culturi diferite. De asemenea, scriitoarea Denisa Duran a explicat de ce a ales să realizeze acest turneu și cât de important este contactul direct al poetului cu publicul.


Denisa Duran, cum l-ai cunoscut pe Neil McCarthy şi de ce ai hotărât organizarea acestui turneu?

L-am cunoscut pe Neil în 2008, la Viena, la sfârşitul unui recital de poezie pe care eu l-am avut la Cafe Kafka, şi ne-am împrietenit imediat. Eu eram acolo cu o rezidenţă pentru teza de master pe sound poetry, el era stabilit deja de un an sau doi şi lucra acolo ca profesor de limba engleză. Am citit, atunci, culegerea lui, Seven Cities – un grupaj de poeme despre locuri vizitate în aventurile sale poetice. Ne-am revăzut, apoi, în Irlanda, în 2009, când eu lansam volumul Disposable People. Între timp, a mai venit în România, în vizită, fiind prezent acum pentru a treia oară, cred, la noi. În cadrul proiectelor de traduceri pe care le-am început în ultimul an, am început să traduc şi poezia lui, iar România nu putea să lipsească din geografia de performance poetic pe care a creat-o pentru această primăvară. Am stabilit împreună locaţiile româneşti – Bucureşti, Braşov, Sibiu, Cluj – ţinând cont şi de nevoia de impregnare turistică a poetului cu atmosfera unor locuri pe care vroia să le revadă sau să le descopere. Apoi i-am contactat pe cei mai potriviţi oameni  care puteau să-l găzduiască: Claudiu Komartin – la Bucureşti, Ştefan Manasia – la Cluj, Dina Hrenciuc – la Braşov şi Radu Vancu – la Sibiu. Am fost convinsă că vor fi entuziasmaţi de recitalurile sale originale şi mă bucur că intuiţia mea s-a confirmat. Mi s-a părut important să-l pun pe Neil în contact cu publicul din România nu numai pentru poezia lui originală şi puternică, amplă, ci şi pentru energia lui poetică molipsitoare, şarmul incontestabil şi sensibilitatea cu care face audienţele să vibreze, la fiecare recital.

Câteva grupaje pe care le-am tradus din poezia sa au apărut în ultimul număr din tiuk! şi în Tribuna de la Cluj, traduceri noi vor apărea în următorul număr din Poesis Internaţional şi în alte reviste. Am în vedere publicarea unui volum de Neil McCarthy, poeme din alţi autori irlandezi contemporani şi am discutat deja despre realizarea unei antologii de literatură irlandeză contemporană, pe termen mai lung.

Neil McCarthy:

Ești un tânăr poet într-un turneu european de lecturi publice. Cum este poezia contemporană văzută și primită?

Până acum totul a fost bine. De fapt am fost uimit de primirea de care am avut parte. Să oferi un recital unor oameni pentru care aceasta este a doua sau a treia limbă vorbită și să îi faci să stea acolo și să asculte, să absoarbă, să râdă exact atunci când trebuie și să pună întrebări inteligente la final, ei bine, asta m-a dat pe spate.

Scoaterea poeziei din bidimensionalul cuvântului scris și punerea ei în contactul direct cu publicul și alți artiști o face mai ușor de receptat? Ce ai învățat din experiența ta?

Chiar cred că este mai ușor de digerat în acest fel. Așa cum am mai spus, engleza este o limbă străină aici, așa că orice gest al meu sau contact vizual sau schimbare de ton poate ajuta poemul să înflorească în mintea celor care ajută. Eu sunt un povestitor – vreau să ofer un mesaj prin poemele mele, sau să ajut publicul să-și creeze propriile imagini pe măsură ce ascultă. Vor exista mereu și persoane care mă vor vedea ca un ”stand up poet” (cum mi s-a întâmplat și la Cluj), ceea ce este destul de corect, dar dacă așa stau lucrurile, atunci închide ochii. Vor fi aceleași cuvinte din gura mea ca cele care ies și din pagini.

Ce înseamnă pentru tine ”poezia ca mod de viață”?

Pentru mine, înseamnă să trăiești și să respiri poezie. Să găsim poezie în tot ce facem și să nu trebuiască să căutăm prea mult pentru asta. Toți suntem diferiți – unora dintre noi le place să fie mișcătorii și agitatorii, cum îmi place mie să le spun, cei care organizează evenimente, lecturi publice, publică volume, fac turnee; alții cumpără cărți de poezie, merg la evenimente, citesc, scriu cronici și făcând lucrurile astea se poate considera că ”trăiesc ca un mod de poezie”.

Proiectul ”Everyone here is a fugitive / Toată lumea de aici este fugară” a început în Irlanda și apoi a devenit un turneu internațional de lecturi publice. De ce ai simțit că trebuie să faci acest proiect mai mare și să îl duci dincolo de granițele țării? Care sunt așteptările tale?

Nu am așteptări dar am speranța că bătătoresc un drum pe care pot merge și alți poeți . Aceasta este o țară fantastică în care să vii și să citești și sper că tot mai mulți poeți se vor gândi, vor ține cont de acest turneu și vor veni în România. și sper că și editorii de carte vor realiza că Neil McCarthy este un tânăr extrem de talentat care ar putea vrăji un glonț să se întoarcă pe țeava pistolului și să vină să-mi spargă ușa cu propuneri de publicare… să mă pot întoarce din nou în turneu! J

Cât de multe lucruri știai despre literatura contemporană românească, în special poezie? Și cum ți se pare acum?

Nu știam prea multe. Încerc să-mi dau seama de ce nu avem prea mult schimb cultural în poezie – poate bariera lingvistică, sau poate editorii nu pot introduce cărțile pe piața străină, poate că nu merită financiar, nu știu. Dar sunt încântat că am venit, am întâlnit câțiva poeți contemporani și am aflat despre ce fac ei. Este grozav, de asemenea, să îi văd traduși așa că sper să citesc mai mult despre ei și munca lor.

Ce înseamnă experiența românească pentru tine?

Înseamnă mult. Aceasta este cea de-a patra călătorie în România și cu fiecare călătorie înseamnă tot mai mult. Cred că familiaritatea joacă un rol important aici – spre exemplu, știu unde să merg în Brașov și în Cluj, unde găsesc o cafea bună sau un bar pentru nefumători! Serios totuși, este minunat să vizitezi orice țară din care, ulterior, pleci mai cunoscător, unde oamenii sunt cu adevărat bucuroși de prezența ta, unde ți s-a avut grija. Sper ca România să păstreze aceste valori pentru mult mult timp.

Număr de vizualizări :1890


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro