De câteva săptămâni, primesc mesaje de încurajare pentru candidatura mea la preşedinţia Uniunii Scriitorilor. Sunt voci ale „poporului scriitoricesc” care numesc probleme personale, de breaslă şi, în general, de reprezentare a valorilor autentice şi durabile în spaţiul public. Fie că scrisorile electronice sunt de la Cluj, Iaşi, Galaţi, Sibiu sau Timişoara, problemele cu care se confruntă scriitorul român sunt aceleaşi şi ele cer o nouă configurare a Uniunii Scriitorilor din România. Putem ieşi din sistemul tribal de distribuţie şi de promovare a culturii scrise? Putem să avem resurse financiare, umane şi de infrastructură pentru a emula opere noi literare şi pentru a da un sens social şi financiar scriitorului? Sunt întrebări care îi preocupă pe susţinătorii mei şi sunt întrebări la care mă gândesc să caut răspunsuri de câţiva ani.
Voi prezenta, până la 15 august 2013, data limită de depunere a programului şi a candidaturii pentru funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor, soluţiile, resursele şi viziunea mea de a restarta organizaţia de breaslă a scriitorilor români. Până atunci, rezum, din scrisorile elecronice primite, ce îi nemulţumeşte pe colegii mei: „faptul că deciziile privind o organizaţie de 2400 de oameni se vor lua doar de către 10 persoane, majoritatea calificată în Consiliul USR, conform noului statut, zece persoane care vor putea modifica statutul şi bugetul USR, vor decide asupra primirilor şi excluderilor din USR, vor înfiinţa sau desfiinţa filiale; onorariile tot mai mici sau inexistente pentru operele scrise şi publicate în reviste sau de editori; premii literare tot mai contestate şi tot mai controversate, fără o valoare financiară substanţială şi fără a schimba destinul public al cărţii premiate (nou tiraj, onorarii din încasări); nu ştim cine ne sunt colegii, nu avem un sistem prin care să putem face schimb de idei, de cărţi, de texte inedite; hotărârea Consiliului USR cu privire la limitarea dreptului de a vota pentru cei care nu şi-au plătit cotizaţia până la 10 iunie 2013 este şi nedemocratică, şi nestatutară!; lipsa de transparenţă privind cheltuirea banilor colectaţi din Timbrul Literar; înlocuirea siglei USR care reprezintă imaginea Casei Monteoru-Catargi, casă pierdută în instanţă!; lipsa unor evenimente mediatice prin care să fie promovaţi scriitorii români şi, mai ales, evenimente care să vizeze mai multe filiale ale USR”.
Problemele scriitorilor sunt şi mai complexe, şi mai nuanţate. Aşa cum ele mi-au fost prezentate de către susţinătorii mei, ele arată, dincolo de bătălia electorală firească, faptul că viitoarea conducere a Uniunii Scriitorilor are multe datorii faţă de cei pe care îi va reprezenta.
Dan Mircea CIPARIU
[…] specifice breslei scriitorilor. Într-un editorial recent am selectat câteva dintre nemulţumirile confraţilor membri U.S.R., pe care ei mi le-au adus la cunoştinţă prin scrisori electronice. Atât şi nimic mai mult. […]