”Cristalul optic, în viziunea mea, este Rolls-Royce-ul sticlei”

mai 26th, 2013 | By | Category: Studioul de carte

Artistul Cătălin Hrimiuc este unul dintre puținii sticlari care s-au aplecat și asupra unui material fabulos și anume cristalul optic. Prezent la bienale și expoziții, artistul uimește și încântă cu lucrările sale fascinante, în care lumina se joacă în atâtea feluri. Cât este știință, cât este artă și ce se întâmplă cu lucrările sale după ce capătă forma finală, despre toate acestea puteți afla într-un interviu realizat de Dorina Cioplea, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro


Lucrezi în cristal optic de mulți ani, obținând efecte cu adevărat speciale și unice. Cum ai început să lucrezi în acest material și ce te-a atras cel mai mult la el, văzându-l din afară?

În timpul studiilor am descoperit la Centrul de Cercetare al Sticlei și Ceramicii, din București – acest material fabulos (folosit pentru lentilele observatoarelor din toată lumea) și am avut norocul ca pasiunea mea să fie alimentată și susținută și de știința unor specialiști și profesioniști; a fost dragoste la prima vedere și a rămas o constantă în creația mea. Țin să subliniez că nu este vorba despre « efecte » – ar fi facil ! M-a atras prețiozitatea subtilă, limpezimea. M-a fermecat refracția luminii pe care doar acest material o exaltă, mai mult decât oricare alt fel de sticlă. Cristalul optic, în viziunea mea, este Rolls-Royce-ul sticlei! În afara ei nu mai pot fi niciodată – sunt în interiorul ei. Chiar atunci când lucrez sticla “la cald” sau când fac sau refac vitralii, mă tot întorc la cristal optic, tot acolo îmi stă gândul.

Ca orice material, cu cât lucrezi mai mult cu el cu atât îl cunoști mai bine. În raportul tău cu cristalul optic, cine supune pe cine? În ce măsură reușești să obții sau să anticipezi rezultatul exact al lucrului cu acest material?

Felul meu de a fi, structura mea interioară face că nu mă pot plasa într-o relație de inferioritate față de acest material – iar obiectivitatea mă face să-l abordez cu precauții și să obțin ceea ce, printr-un lung și consecvent proces, am proiectat. Este mult studiu, multă cercetare, firește și inspirație dar nimic nu este întâmplător. Pornesc de la un calup ca de gheață opacă sau translucidă și, de acolo, drumul e lung, laborios și nu rareori plin de aventuri. Nimeni nu supune pe nimeni, nu e o luptă ci o colaborare.
Dar în spatele acestui proces se ascund multe ore, zile, luni și ani de experiență.

În comparație cu sticla, tehnic vorbind, este mai greu sau mai ușor de lucrat cu cristalul optic?

Tehnic cristalul optic necesită mai mult efort și mai multă tehnologie, el nu permite spontaneitate gestuală. Ceea ce au în comun este nisipul, focul și rotirea. Formele geometrice (este un paradox care mă face de fiecare dată să mă bucur) se nasc din materia fluidă – din mișcare rotită și spiralată. Materialul se topește la temperaturi înalte, se recoace în paliere lungi și se pornește în lume din clipa când se scoate din cuptor; apoi cu mișcări spiralate se taie, se șlefuiește, se finisează, se lustruiește.

Ești prezent adesea, cu lucrări, la expoziții și bienale. Există mulți artiști care să îți împărtășească dragostea pentru cristalul optic? Sunt mulți cei care lucrează cu așa ceva?

Nu și asta nu numai pentru că prelucrarea și chiar gândirea formei au un drum diferit; motivul principal este lipsa, dispariția acestui material odată cu falimentarea și distrugerea centrului în care se fabrică; practic este un material pe cale de dispariție și aceasta contribuie la valoarea lui. Au fost inițial mai mulți colegi de breaslă care au lucrat o vreme cu cristalul optic. Au ales alt drum, poate cuceriți de alte valențe ale sticlei (plasticitate, spontaneitate, culoare) – pentru mine însă, a abandona acest drum ar fi echivalent cu renegarea unui gând, a unui bun început, ar însemna eșuarea în mediocritate. Dar sunt multe alte forme de expresie plastică iar sticla este generoasă și noile tendințe în arta contemporană au schimbat mult și abordarea sticlei și concepția privitorului, a publicului. Din fericire încă există colecționari și chiar în criză – și chiar la noi, dorința de a poseda un obiect bine făcut, o lucrare de artă, o operă ne mai justifică și pragmatic demersul nostru, lupta aceasta zilnică și misiunea noastră – până la urmă.

Cui îi sunt destinate formele tale din cristal? În ce interioare îți închipui tu că pot să trăiască?
Mărturisesc că fac pentru mine, așa cum fac toti artiștii – în primul rând pentru ei, pentru că nu poți altfel, pentru că răspunzi unei chemări. Apoi, le fac pentru materialul însuși, pentru ștacheta ridicată cu fiecare piesă, mai sus, le fac pentru interiorul atelierului meu, pentru casa mea, a prietenilor – a celor care au în comun cu mine ceva. Mă despart greu, îmi pasă unde sunt, mi-e dor de ele și chiar când vânzarea lor îmi aduce un beneficiu material, înstrăinarea mă afectează. Am câteva lucrări de care nu mă despart!

PS: În perioada 19 mai – 30 iunie 2013, în Ghețărie, la Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, poate fi vizitată o expoziție de lucrări realizate în cristal optic și semnate de Cătălin Hrimiuc.

Detalii: https://www.agentiadecarte.ro/2013/05/catalin-hrimiuc-expune-cristal-optic-in-ghe%C8%9Baria-de-la-mogo%C8%99oaia/

Număr de vizualizări :2174


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro