spot_img

”Cântarea României nu a inventat-o Ceauşescu”

Jurnalistul Gabriel Argeşeanu a dialogat cu Elise Stan, etnomuzicolog, realizator de emisiuni folclorice, despre patrimoniul cultural autohton etnofolcloric, iar interviul va fi inclus în volumul în pregătire “Dialoguri convexe” (vol. II) de Gabriel Argeşeanu.

Reconstituirea şi conservarea patrimoniului cultural autohton, etnofolcloric şi de creaţie in situ este o preocupare tot mai evidentă în ultimii ani. Nu s-au pierdut multe elemente identitare între timp?


Despre reconstituire vorbea părintele etnologiei româneşti, Constantin Brăiloiu, pe la începutul secoluolui XX. Aşa că această nevoie de a reconstitui nu aparţine prezentului, când ne aflăm într-o perioadă de globalizare. Constantin Brăiloiu şi cei care au făcut parte din echipa de cercetători condusă de Dimitrie Gusti, prezenţi în foarte multe zone folclorice ale ţării,  au intuit încă de atunci pericolul că aceste comori se vor pierde odată cu trecerea generaţiilor. Chiar la momentul când aceşti mari cercetători se pronunţau despre consecinţele trecerii timpului, dispăruseră anumite obiceiuri populare. De aceea Constantin Brăiloiu statua că una din metodele de cercetare trebuie să fie reconstituirea.
De-a lungul timpului, bineînţeles că s-au pierdut multe elemente identitare, fapt pentru care acum reconstituirea devine mai necesară ca oricând, mai ales că au apărut şi elemente ce au creat dislocări zonale.
Gândiţi-vă că la noi, din 1928 a apărut radioul, iar lumea  satului românesc a intrat în contact cu emisiunile acestuia. Departe gândul de a aduce vreo acuză, dar este un element care a influenţat întrucâtva mersul lucrurilor în mediul rural, cât şi la oraş. A influenţat în sensul că auzindu-se cântece din diverse zone, dacă vorbim de folclorul muzical, au fost preluate şi cântate, pentru ca apoi să fie asimilate şi transmise din generaţie în generaţie, dar de fapt multe nu aparţineau zonei respective. Pentru că, dacă bunicii i-au plăcut nişte cântece bunăoară, ea nu a ţinut cont că nu sunt din zona ei, fredonându-le prin casă sau la munca câmpului, iar în felul acesta au fost auzite de nepoţi şi preluate ca atare. De aici şi modul de a spune că sunt cântece de la bunica, sunt ale noastre, deci sunt de aici, din zonă.

Da, dar bunica, apoi nepoţii au îmbătrânit. Lumea s-a schimbat, iar când spui cuiva că eşti un împătimit al folclorului autentic, cel pe care bunica îl fredona la munca câmpului, eşti privit ca un tip de modă veche, eventual de evitat.


Din păcate sunt şi mulţi specialişti care consideră că folclorul a rămas undeva în zona de  graniţă a secolului XX. Stările sufleteşti i-au dat prilej românului să se descarce, la necaz, prin doina de jale, iar când a fost bucuros, s-a făcut remarcat  prin chiote şi strigături meşteşugite. Folclorul nu a rămas într-o zonă de graniţă a secolului XX, el există. De aceea, o importanţă deosebită o au instituţiile abilitate. Cel mai important este Institutul de Etnografie şi Folclor, care este un păstrător al arhivei naţionale de folclor şi care ar trebui să acorde o mai mare importanţă difuzării acestor nestemate. Alături de Institutul de Etnografie şi Folclor mai sunt centrele judeţene de creaţie şi Centrul Naţional de Creaţie Populară. De asemenea,  la Muzeul Satului sunt profesionişti care îi pot învăţa pe tineri despre costumul popular de sărbatoare, căruia trebuie să i se acorde aceeaşi importanţă care se acordă cântecului şi interpretării lui.
Cu siguranţă reperele rămân, reconstituirea ţinând mai degrabă de dorinţa de a readuce în atenţia publică comoara creaţiei populare, izvorâtă din acea perenitate de tradiţii şi obiceiuri locale, perpetuată până la un anumit moment istoric. Dar trecerile de la un regim la altul, de împingere a ţăranului spre zonele industriale, apoi reîntoarcerea ţăranului urbanizat în spaţiul rural care a suferit transformări majore în perioada comunistă, chiar şi după 1989,  nu îngreunează această reconstituire?


Noi nu ştim dacă trebuie să etalonăm în acest fel lucrurile. Reperele noastre au fost cât mai vechi posibile. Am luat ca repere nişte jaloane pe care le-am găsit în arhivele muzeelor, în fotografii când este vorba de costum, cum este albumul doamnei Emilia Secoşan,  ori în fonoteci, când vorbim de cântece, aici un reper fiind înregistrările de pe cilindrii de ceară. Folclorul este în perpetuă mişcare. Nu este imuabil, el fiind în continuă creaţie. Şi atunci s-a mai îndepărtat, dar nu de la filonul autentic cum spun anumite persoane, ci de la modelul tradiţional al melodiei şi al versului popular, adăugându-le şi îmbogăţindu-le. Însă, nu întotdeauna, spre bine. Iar când nu s-a mers spre bine, s-a îndepărtat de la formulele ritmico-melodice care definesc specificitatea zonelor etnofolclorice. De aceea raportarea noastră trebuie să aibă repere cât mai îndepărtate în timp.

Înainte de 1989 exista Cântarea României, după Revoluţie s-au creat sau au fost continuate festivaluri-concurs de mai mică anvergură, care nu au mai avut forţa şi nici intenţia de a scoate pe scenă tot ceea ce era creativ în zonele etno-folclorice, urmărindu-se mai degrabă a atrage atenţia asupra instituţiei ce organiza respectiva manifestare. Această perturbare prin apariţii scenice fără rezonanţă, dar şi deraierea căminelor culturale de la menirea lor înspre zona zgomotoasă a discotecilor şi cârciumilor – ba chiar abandonate în paragină – nu a creat şi o descurajare a actului de creaţie populară?


După 1989 au apărut nişte elemente perturbatoare în zona politicului. Iar dacă vorbim de zona muzicală, în cazul în care aceste perturbări au apărut, ele nu au decât să ducă spre un deznodământ nu tocmai bun.
Mai toată lumea blamează acea mişcare extraordinară Cântarea României, pentru că s-a făcut în epoca lui Nicolae Ceauşescu, ceea ce nu este tocmai corect. Această Cântarea României nu a inventat-o Ceauşescu. Ea a existat din vremea regelui Carol al II-lea, sub acelaşi nume. Existau întreceri interzonale, chiar din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej,  care au fost stimulatoare pentru mişcarea populară. Acum am dat la o parte întrecerile interzonale şi Cântarea României, ceea ce a dus la dispariţia multor formaţii extraordinar de valoroase, a bătrânelor bocitoare din Mehedinţi, a grupurile de fluieraşi şi lista poate continua. Dispariţia lor o punem pe seama faptului că nu mai există acele locuri unde să se manifeste, deci nu există o finalitate, iar pe de altă parte vorbim de nevoia oamenilor de a câştiga bani, ceea ce le ocupă cel mai mult timp din zi.

Articole recomandate

1 COMENTARIU

  1. Interviu cu un distins profesionist. Felicitari ! – pentru opiniile bine fundamentate, pentru reamintirea unor date importante cu privire la folclorul românesc şi punerea lui în valoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2022

De 13 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2022, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2022, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 85 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2022: 30 de cărți de poezie, 30 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2023, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile, în valoare de 5000 lei, sunt finanțate de Ministerul Culturii.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2021

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 71 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2021:  30 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 11 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2022, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2020

De 11 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2020, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 74 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2020: 31 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 13 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2021, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului. (Dan Mircea Cipariu)

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2019

De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, propunem câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2020, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2018

În anul editorial 2018, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Iocan și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 31 august 2019, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2017

În anul editorial 2017, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2018, ora 23.00. Pe 31 august 2018, de Ziua Limbii Române, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2016

Anul 2016 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2017, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2015

Anul 2015 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, România literară, Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 15 mai 2016, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

Cotidianul cultural AgenţiadeCarte.ro este membru al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER)

 

Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii.

ISSN: 2248 – 1508