Începutul toamnei aduce în mai toate comunităţile din România serbări populare care celebrează zile ale recoltei, ale vinului şi viei, ale diferitelor legume ori chiar zilele unor oraşe. Bun prilej pentru autorităţile locale să dea o mulţime de bani pentru…cultură. Astfel, i-am putut vedea la ştiri pe marii culturnici ai României, de la edilul suspendat al Craiovei, Antonie Solomon, făcând o demonstraţie de cânt popular, până la primarul din Reghin, Nagy András, care i-a provocat pe mureşeni cu un concurs de gătit – sarmale, gullaş, plăcinte şi gogoşi. Bugetul adunat pentru aceste manifestări populare depăşeşte, la o repede ochire, bugetul pe acest an al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Cultural!
În numele culturii, aleşii locali votează pentru evenimente populare, în care micii şi berea sunt cea mai atrăgătoare formă de cultură, doar-doar ar putea să mai tragă o chermeză cu iz electoral. Oriunde în lume sunt daţi bani pentru astfel de evenimente, dar nu în numele culturii. Din păcate, din banii administraţiei publice locale se găsesc greu bani pentru a cumpăra lucrările de artă ale unor artişti în viaţă, pentru a finanţa cărţi de ştiinţă şi de literatură ori pentru a restaura opere incluse în patrimoniu cultural naţional. Când e vorba, însă, de mici şi de bere, de manele şi concursuri de miss, banii culturii locale sunt primii cheltuiţi.
Atunci când se vorbeşte şi se fac comentarii despre bugetul prea mic al culturii şi reprezentarea lui procentuală în PIB (produsul intern brut), de cele mai multe ori nu sunt luate în discuţie şi în calcul sumele alocate culturii de către administraţia publică locală (primării, consilii judeţene). Valoarea adunată a acestor bugete locale depăşeşte, după estimările specialiştilor, de peste 8 ori bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor. În acest condiţii, cei mai mulţi operatori culturali în loc să beneficieze de mai multe resurse financiare pentru proiectele lor sunt martorii disperaţi ai unor subfinanţări. Cum sunt cheltuiţi, de fapt, banii dedicaţi culturii în bugetele locale, iată eterna problemă care angajează pasiuni şi energii între factorul politic (consilieri locali, consilieri judeţeni, aleşi prin vot) şi societatea civilă. Cu excepţiile care confirmă regula, banii culturii locale favorizează divertismentul şi cultura de masă în detrimentul acţiunilor culturale de calitate. Totul pentru vot, totul pentru mici şi bere!
Dan Mircea CIPARIU
