Luni, 2 august 2010, ora 19:00, la Cărtureşti (Str. Mercy nr 7, Timişoara) are loc vernisajul expoziţiei de fotografie “Poveste din Maramureş” de Mihai Grigorescu. Expoziţia este deschisă publicului în perioada 2-31 august 2010.
“Maramureşul nu este doar Ţara bisericilor de lemn şi a porţilor sculptate cu migală. Maramureşul nu mai este decât în parte ţinutul în care oamenii poartă frumoase costume populare de sărbători. Maramureşul este un tărâm al esenţelor, în care fibra intimă a existenţei se relevă plenar ca într-o rezervaţie de străvechi, în ciuda presiunilor modernităţii.
Se găseşte undeva în lume un trecut al tuturor oamenilor de pe pământ? Nicăieri, mai bine decât aici. Se poate găsi un loc pe pământ în care Marea poveste a faptelor de odinioară să aibă încrustate în cer şi pe pământ curgerile valurilor vremii? Niciunde, mai elocvent decât aici.
Poveşti în imagini mai grăitoare decât însuşi graiul. Un dialog cu natura în care identitatea locului nu şi-a pierdut elementele. Dacă există un Atlas al geografiilor sacre ale lumii, acolo veţi găsi câteva pagini despre Maramureş. Căci Maramureşul s-a consacrat demult pe sine ca tărâm ales, spre a ferici atât pe locuitorii săi binecuvântaţi, cât şi pe cei ce vin să-şi ia de aici binecuvântarea. Aici locurile şi oamenii formează un Colţ de Rai, nu prin opulenţă, ci prin icoane, nu prin pitoresc, ci prin provocarea la a privi spre sine şi spre dincolo de sine. Starea de Rai nu o certifică oamenii locului, cât mai ales cei ce-şi găsesc aici firea cea profundă la contactul cu acest tărâm şi cu aceşti oameni. Maramureşul e o lume cu faţa schimbată deja şi în schimbare continuă ca efect al fenomenului europenizării şi globalizării, dar care mai are puterea să povestească lucrurile sale ascunse. Maramureşul mitic, de „dincolo de negură”, Maramureşul mistic, Maramureşul revelat, Maramureşul mirific cu adevărat, Maramureşul ascuns în fiecare detaliu, ca un cod de genetică materială-socială-culturală transmisă în mii, zeci de mii de faţete posibile. Poezia peisajului maramureşan este încă prezentă. Chiar dacă o bună parte din ceea ce este mai frumos dispare în fiecare zi, prin export, distrugere sau uitare. Gustul pentru miresmele acestui ţinut se păstrează intact, ba chiar putem spune că este în sporire. Aceasta deoarece sufletul viu al locului mai poate fi perceput în multe spaţii şi pe chipul oamenilor.
S-a ocolit pe cât se poate şi urâtul şi inexpresivul, acceptând în acest univers de lumini şi umbre numai acele elemente care dau valoare apropiată de simboluri.”, a spus prof. dr. Teodor Ardelean despre această expoziţie de fotografie.
