Sâmbătă, 10 octombrie 2026, Muzeul de Artă Constanța, condus de artista vizuală și profesoara Lelia Rus-Pîrvan, a devenit, pentru câteva ore, un spațiu de inspirație pentru elevii din județul Constanța selectați în proiectul „Mentorat pentru lectură – Rețeaua profesorilor și liceenilor creativi”, organizat de asociația Opera Scrisă.ro, cu sprijinul financiar al AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).
Sesiunea curatorială și de scriere creativă „Ekphrasis dobrogean” i-a avut coordonatori pe scriitorii Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru, alături de curatoarea Ana Daniela Sultan, artista vizuală și muzeografa Smaranda Tulea și profesoarele de limba și literatura română dr. Daniela-Maria Varvara (Școala Generală „Gheorghe Lazăr”, Corbu), Marinela Oprea (Liceul Teoretic „George Călinescu”, Constanța), Cristina Vasile (Liceul Tehnologic „Lazăr Edeleanu”, Năvodari), Ecaterina Donea (Liceul Tehnologic Cogealac) și Anca Alexandru (Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”). Astfel, elevii din cinci localități ale județului Constanța au putut experimenta scrierea inspirată din lucrări de artă reprezentative pentru multietnismul dobrogean.
Atelierul a început cu un tur al muzeului susținut de Smaranda Tulea, implicată constant în programele de educație muzeală ale instituției.
„După turul acesta minunat pe care ni l-a oferit Smaranda Tulea, acum, împreună cu Florin Iaru, o să vă dăm câteva ponturi, câteva trucuri, sfaturi despre felul în care ați putea construi poetic sau în poveste imaginea care v-a plăcut din aceste lucrări”, le-a spus Dan Mircea Cipariu elevilor. Îndemnul său a fost ca fiecare să aleagă imaginea cu cea mai mare forță de declanșare interioarăă: „E foarte important să vă gândiți care ar fi imaginea care ar putea să fie un declanșator de poveste sau de text literar. Dacă aveți două sau trei imagini, nu încercați să le suprapuneți.”
Florin Iaru a pornit de aici către una dintre ideile pe care le-a susținut constant și în întâlnirile precedente: scrisul nu apare pur și simplu, ci se învață. „Ceea ce noi vedem la început în mintea noastră este extraordinar, e nemaipomenit. Nimeni nu s-a mai gândit pe lume că ne trece așa o idee genială. Când însă încerci să scrii primul cuvânt, simți deja că acel cuvânt nu e nimerit, că e nepotrivit.”
Comparația a venit dinspre muzică. Așa cum primele încercări la pian sau la chitară sunt stângace, iar mâna trebuie să învețe instrumentul, la fel trebuie antrenată și mâna care scrie. „Și muzica se învață. Felul în care cânți la un instrument se învață. La fel e și la scris”, a explicat Florin Iaru.
Pentru Florin Iaru, diferența fundamentală ține de felul în care cele două genuri lucrează cu timpul: proza înaintează prin întâmplări, în vreme ce poezia poate concentra totul într-o singură stare. „În timp ce proza se desfășoară în timp, poezia stă, de regulă, într-un singur moment, o idee, o viziune, o senzație.”
Iar pentru cei care aleg povestea, lucrurile trebuie să pornească de la întrebări foarte concrete: unde se petrece acțiunea, cine se află acolo și ce se întâmplă. „Orice poveste din lume are nevoie de patru lucruri. Unde, cine, ce și cum? Unde se petrece acțiunea voastră? Trebuie să mă lămuresc eu, cititor.”
Locul singur nu ajunge. Nici personajul singur nu ajunge. „Orice poveste din lume are măcar un personaj: un băiat, o fată, un câine, un zombie, un extraterestru sau un obiect. Există povești ale obiectelor. Gândiți-vă ce ar povesti despre voi laptopul sau telefonul pe care le folosiți.”
Dar adevărata poveste începe în momentul în care ordinea obișnuită este tulburată: „Eram acasă și mă uitam la televizor – și asta e povestea. De ce aș citi așa ceva? Dar dacă iese ceva din televizor, în clipa aia s-a întâmplat ceva. În clipa în care lucrurile obișnuite se transformă, eu, cititorul, devin foarte curios: hai să vedem ce urmează.”
Una dintre recomandările lui Florin Iaru a fost evitarea tentației de a transforma literatura într-o demonstrație de idei. Adolescența, spunea el, vine adesea cu dorința de a explica lumea întreagă: universul, moartea, iubirea, infinitul. Literatura cere însă altceva. „Când vă vine o idee în cap, orice fel de idee, de la un tablou, de la o expoziție, lăsați ideea asta să se lipească puțin în cap, pentru că, chiar dacă voi nu știți, subconștientul începe și aranjează ca un cub Rubik. Potrivește povestea până când se potrivesc toate elementele.”
A urmat poate cea mai simplă regulă a întâlnirii și, tocmai de aceea, una dintre cele mai greu de urmat: „Scrieți o poveste cât mai simplu posibil. Dacă nu știți un cuvânt, nu îl folosiți. Scrieți despre ce ați văzut și ce știți. Și știți foarte multe. Vedeți în fiecare zi tot soiul de ciudățenii din jurul vostru. Pe unele nu le spuneți nimănui. Dar le puteți pune în scris.”
Atelierul a trecut apoi spre poezie, unde Florin Iaru le-a dat tinerilor un sfat care contrazice una dintre cele mai răspândite asocieri școlare: poezia nu înseamnă obligatoriu rimă. „Dragi copii și adolescenți, când vreți să scrieți o poezie, fugiți de rimă.”
Rima, a explicat scriitorul, îi poate obliga pe începători să urmeze cuvântul potrivit sonor, nu imaginea sau gândul potrivit. De aceea: „Încercați să spuneți în poezie ce vă trece prin cap, fără să vă gândiți că trebuie să rimeze. Un gând curat, simplu și bine scris este poezie.”
De aici înainte, tablourile din muzeu au intrat efectiv în conversație. Unul dintre elevi a ales o lucrare în care a văzut o casă și lemne. Din câteva întrebări s-a născut aproape imediat o propoziție: „Casa care vinde lemne.”
Florin Iaru a sesizat imediat potențialul: „Ăsta e deja început de poveste.”
Un alt participant a ales un peisaj cu bărci, munți, apă și oameni aflați la pescuit. Întrebările mentorilor nu urmăreau să afle „ce a vrut să spună pictorul”, ci ce a văzut tânărul privitor și ce poate construi din acea imagine.
Pentru cei care au ales poezia, Dan Mircea Cipariu a formulat una dintre regulile esențiale ale atelierului: „Folosiți substantive concrete.”
Florin Iaru a completat: „Adică barcă, om, pește, apă și mai puțin «fantastic», «minunat», «inefabil». Cu cât e mai concret, cu atât văd mai bine.”
Dan Mircea Cipariu a insistat asupra felului în care două realități foarte concrete pot genera metafora, iar Florin Iaru a dat exemplul „cerului de fontă” și al „cerului oțelit”: alăturări care produc o imagine nouă fără să fie nevoie de explicații.
Și pentru că primul text nu este niciodată neapărat textul definitiv, elevii au primit și o mică metodă de revizuire: să lase ceea ce au scris deoparte și să revină după o zi, citindu-l cu voce tare. „O să vezi că, la un moment dat, citindu-l, te împiedici de ceva și te împiedici în propriul tău text. Tu ești cel mai bun critic al textului tău, pentru că acolo unde te împiedici, el trebuie schimbat”, a explicat Dan Mircea Cipariu.
Replica lui Florin Iaru a venit prompt: „Simplu, nu? O să vedeți ce complicat e.”
În centrul discuției s-a aflat însă tocmai exercițiul propus de muzeu: trecerea de la imagine la cuvânt.
„Creierul nostru gândește în imagini”, le-a spus Dan Mircea Cipariu elevilor. „Când noi scriem despre o imagine folosind cuvinte, cuvintele acelea trebuie să creeze ele niște imagini poetice. În fond, fiecare dintre noi traducem continuu imaginile memoriei și ale gândirii în limbaj. Scrisul repetat face această traducere din ce în ce mai firească.”
În fața unei alte lucrări, cu clădiri, apă și reflexele cerului, discuția a revenit la aceeași nevoie de concretețe. Din descrierea unui elev s-a născut o posibilă formulă poetică: „clădiri de ape”.
„Pe mine nu mă mai interesează să văd imaginea pe care tu ai văzut-o, ci felul în care tu o prezinți”, a spus Dan Mircea Cipariu. „Când citim un autor, ce vedem? Lumea posibilă din creierul unui scriitor. Pe mine asta mă interesează.”
Spre final, mentorii au explicat și ce urmează după întâlnirea de la muzeu. Elevii își vor scrie textele, le vor discuta cu profesoarele de limba și literatura română, le vor rescrie și le vor trimite mai departe pentru concurs.
Florin Iaru a ținut însă să înlăture din start ideea unei teme școlare obligatorii: „Nu e obligatoriu. Nu vreți să scrieți, nu scrieți. Nu e examen, nu se dau note, doar de plăcere. Dacă scrieți din neplăcere, mai bine nu scrieți. Dacă simțiți că aveți un talent sau aveți ceva de spus, dați-i drumul.”
Iar dacă textele pornesc de la lucrările văzute în muzeu, organizatorii îi roagă pe elevi să indice sursa vizuală a inspirației. Muzeul intenționează să prezente lucrările plastice și textele pe care acestea le-au provocat.
Ultimele întrebări au dus discuția înapoi la raportul dintre literatură și filozofie. O elevă a vrut să știe de ce mentorii recomandă evitarea discursului filozofic explicit.
Răspunsul lui Florin Iaru a rezumat, de fapt, o bună parte din lecția zilei: „Prin filozofie vrei să ajungi la adevăr. Prin literatură vrei să ajungi la emoții. Sunt două direcții total diferite. Sigur că orice operă de artă are și o filozofie. Dar toată filozofia dintr-o lucrare literară se exprimă prin rimă, ritm, imagine sau, în proză, prin personaje și întâmplări.”
Exemplul său a fost Karel Čapek și volumele de povestiri în care ideea filozofică există în profunzime, fără să fie pusă demonstrativ în fața cititorului: „Nu te prinzi decât când ai citit ultimul rând. Până atunci, ai de-a face cu personaje și întâmplări.”
Tudor VOICU
Proiectul „MENTORAT PENTRU LECTURĂ – Rețeaua profesorilor și liceenilor creativi / reteauacreativa.ro”, organizat de Asociația OPERA SCRISĂ.RO și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, a început, luni, 14 septembrie 2026, cu prima întâlnire online din programul de formare. Proiectul se desfășoară în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2026, în București și în județul Constanța, și reunește 10 profesoare de limba și literatura română, care vor lucra cu aproximativ 200 de adolescenți.
Mentorii programului de formare sunt scriitorii Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru. Cele zece profesoare din rețeaua creativă sunt, din București, dr. Ileana-Dorica Boltașu (Colegiul Național „Iulia Hasdeu”), dr. Cristina Issa (Colegiul Național „Constantin Brâncoveanu”), dr. Lavinia Dumitrescu (Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”), dr. Anca Boldea-Pînzariu (Colegiul Economic „Costin C. Kirițescu”) și dr. Diana Alina Ene (Liceul Teoretic Bilingv „Miguel de Cervantes”), iar din județul Constanța, dr. Daniela-Maria Varvara (Școala Generală „Gheorghe Lazăr”, Corbu), Marinela Oprea (Liceul Teoretic „George Călinescu”, Constanța), Cristina Vasile (Liceul Tehnologic „Lazăr Edeleanu”, Năvodari), Ecaterina Donea (Liceul Tehnologic Cogealac) și Anca Alexandru (Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”).
Proiectul se derulează în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București și cu Muzeul de Artă Constanța, unde va avea loc și sesiunea-pilot „Ekphrasis dobrogean”, susținută de Dan Mircea Cipariu, Ana Daniela Sultana și Mihai Zgondoiu. Parteneri media: Radio România Cultural și AgențiadeCarte.ro. Programul complet, textele profesoarelor și, din 9 noiembrie 2026, textele premiate la concursul național pot fi urmărite pe reteauacreativa.ro.
Ediția I cuprinde 8 ateliere de formare a profesoarelor (80 de ore), 30 de ateliere de scriere creativă în licee, 4 lecturi publice – cu Daniela Varvara, Ana Maria Sandu, Vasile Ernu și Cosmin Perța –, un concurs național de creație literară cu premii în valoare totală de 10.000 de lei, jurizat de Cătălina Bălan, Bogdan Ghiu și Andrei Novac, și două Gale: pe 12 noiembrie 2026, în Sala Mare a Muzeului de Artă Constanța, și pe 19 noiembrie 2026, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București, ambele cu un concert Mike Godoroja & Blue Spirit.
