Joi, 11 decembrie 2025, de la ora 14.00, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8, sector 1), a avut loc ediția a XXVII-a a Galelor Premiile APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România) pentru anul editorial 2024. Juriul format din Acad. Mircia Dumitrescu, prof.univ.dr. Ioan Cristescu, președintele APLER, și scriitorul Dan Mircea Cipariu a acordat următoarele 13 premii: Cartea anului 2024: “Bolyai la Timișoara. O epopee onirică” de Caius Dobrescu, Editura Tracus Arte; Cartea “Spectacolul literaturii” pentru anul editorial 2024: “Dimineața vecinelor” de Nora Iuga și Angela Baciu, Editura Charmides; Cartea de Poezie a anului 2024: “Elefantul de hârtie” de Riri Sylvia Manor, Editura Tracus Arte; Cartea Inovație și Creativitate pentru anul editorial 2024: „În căutarea spațiului pierdut” de Dalina Bădescu, Editura Tracus Arte; Editorul anului 2024: Vasile George Dâncu pentru viziune și coerență editorială (Editura Școala Ardeleană); Revista anului 2024: Revista de Istorie și teorie literară; Editura anului 2024: Tracus Arte; Redactorul de carte al anului 2024: Nicoleta Arsenie, Editura Contemporanul; Graficianul de carte al anului 2024: Mariana Șerbănescu, Editura Academiei Române; Premiul pentru jurnalism cultural: Eugenia Vodă (TVR). 25 de ani de la lansarea emisiunii „Profesioniștii”; Diplomă de excelență: Doamnei Mireille Rădoi pentru promovarea lecturii și inovație în bibliotecă; Diplomă de excelență: Doamnei Cristina Popescu pentru promovarea identității românești la Romfilatelia; Diplomă de excelență și recunoștință: Domnului Ioan Matei pentru susținerea culturii scrise (diplomă oferită de Asociația Editorilor din România și Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România).
Cele 13 diplome APLER au fost concepute de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Partenerii media ai Premiilor APLER sunt Radio România Cultural și AgențiadeCarte.ro.
Evenimentul a fost deschis de prof.univ.dr. Ioan Cristescu, președintele APLER: „Premiile constau, ca și anul trecut, în gravuri originale, semnate de acad. Mircia Dumitrescu, pe care le vedeți expuse aici. Am avut întotdeauna bucuria să constatăm că premiile APLER, așa cum le acordăm noi, au fost, de cele mai multe ori, însoțite și de alte distincții oferite de diverse instituții culturale, ceea ce înseamnă că am ales bine. Am stabilit împreună anumite tipare și vom purcede la armonizarea acestor reguli: laureații își vor alege singuri gravura – nu li se înmânează una prestabilită. Fiecare gravură este diferită, unică. Premiile sunt însoțite și de un volum cu poeme de Dinu Flămând, oferit de Editura Școala Ardeleană.
Premiul Cartea Spectacolul literaturii pentru anul editorial 2024, apărut la Editura Charmides, revine volumului Dimineața vecinelor, de Nora Iuga și Angela Baciu. Doamna Nora Iuga nu poate fi astăzi alături de noi, dar ne-a trimis un mesaj video.”
Angela Baciu: „Este o bucurie și o onoare atât pentru mine, cât și pentru doamna Nora Iuga, să primim acest premiu. Vă trimit un salut cordial și urări de sărbători cu bine. Mulțumirile mele merg către: editura Charmides, familiei Țărmure, dlui Ion Barbu pentru coperta cărții, dlui Radu Vancu pentru textul de pe coperta IV. Firește, doamnei Nora Iuga pentru această experiență incredibilă. Juriului și organizatorilor Galelor APLER pentru acest prestigios premiu. O să vă citesc acum ce a scris Radu Vancu pe coperta a IV-a a cărții.”
Nora Iuga: „Bună dimineața! Mă bucur foarte mult că ați apelat la mine pentru această carte scrisă împreună cu Angela Baciu, care îmi este mai mult decât o rudă apropiată, și nu numai ca prietenă, ci și ca poetă, pentru că și acesta este un imens domeniu pe care îl împărțim între noi, și asta cred că este principalul lucru care m-a apropiat de Angela. Am acum cartea asta, Dimineața vecinelor, în mână, pe care am scris-o împreună cu Angela Baciu. Practic, în momentul în care ajungi la o vârstă atât de înaintată, oamenii nu mai sunt foarte interesați de ce mai poate produce un creier de aproape o sută de ani. Ah, trebuie să vă spun ceva ce n-am spus la toată lumea: ultima mea dorință este să apuc o sută de ani. Parcă aș fi pus un pariu cu cineva de dincolo să-mi mai îngăduie câțiva ani.
Așa. Și iacătă, am în față cartea Dimineața vecinelor pe care am scris-o – ne-am împărțit bucuria scrierii acestei cărți împreună cu Angela. Angela este sprijinul meu, ca să zic așa, cel mai apropiat, pentru că, e culmea, noi avem și multe asemănări și mă simt cel mai bine cu ea, pentru că atunci când o simt lângă mine e ca și cum ar fi tot eu, nu știu cum să vă explic mai simplu și mai bine. E ca o dublură a mea, e foarte mult, e mai mult decât o soră, e dublul meu. Îi mulțumesc din suflet că există. Acum nu mai am alt ideal decât să aștept cuminte și cu mari speranțe o sută. Și, după cum simt eu așa, am impresia că cineva acolo sus pregătește terenul până la 100. Mă bucur tare că am putut să vă spun cuvintele astea simple, dar care mă reprezintă, de fapt.”
Ioan Cristescu: „Cartea anului 2024 îi revine lui Caius Dobrescu, pentru Bolyai la Timișoara. O epopee onirică. Este un roman în versuri, din punctul meu de vedere unicat în peisajul editorial românesc. O carte excepțională, pentru care îl felicit.”
Caius Dobrescu: „Vă mulțumesc! Probabil că titlul cărții e bizar și pentru prietenii noștri maghiari, bănuiesc că și pentru români, dar vreau să vă spun că mă simt minunat în această atmosferă de prietenie reciprocă și comună.”
Dan Mircea Cipariu: „Cartea de Poezie a anului 2024: Elefantul de hârtie de Riri Sylvia Manor, Editura Tracus Arte. Scriitoare și profesoară de neuro-oftalmologie, o invit aici pe autoare. Am vorbit astăzi la telefon și domnia sa mi-a mărturisit că singurul om care a apărut cu poezie într-o prestigioasă revistă științifică de neuro-oftalmologie este Riri Sylvia Manor.”
Riri Sylvia Manor: „Vă mulțumesc foarte, foarte mult pentru onoarea care mi s-a făcut. Trebuie să vă mărturisesc că la mine acasă este așa o diplomă, primită acum 15 ani. Acum e a doua oară când o primesc și a fost pentru mine și atunci o mare, mare încurajare. Nichita Stănescu spunea că scriitorul nu are biografie, biografia este propria lui poezie. Și citesc ceva foarte scurt.”
Ioan Cristescu: „Editorul anului 2024: Vasile George Dâncu, pentru viziune și coerență editorială (Editura Școala Ardeleană). Urmărind peisajul editorial românesc, pentru o editură care a început recent are un program editorial foarte coerent, probabil că vine din coerența Școlii Ardelene. Îl felicit pe Vasile George Dâncu și cred că e un premiu binemeritat.”
Vasile George Dâncu: „Vă mulțumesc! Personal, evident că mă bucur, dar nu despre mine este vorba aici, ci despre Editura Școala Ardeleană, iar acest premiu se adaugă la dosarul de acreditare al editurii pentru Memoria culturii scrise românești din Transilvania, ca parte integrantă a patrimoniului cultural românesc. Este greu să edităm pe măsura numelui pe care îl purtăm, și dumneavoastră ne încurajați cu această distincție. Aduc mulțumiri APLER, Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România, juriului, domnului academician Mircia Dumitrescu, domnului director al Muzeului Național al Literaturii Române, domnului Ioan Cristescu și domnului Dan Mircea Cipariu pentru tot. Și, în final, le mulțumesc colegilor mei de la editură – Alina Hucai, redactorul-șef al Editurii Școala Ardeleană, care a fost distinsă anul trecut cu premiul „Redactorul anului”, Paul Burcea, prezent aici pentru grafica lucrărilor noastre, redactorilor și tehnoredactorilor de carte Cristina Braiț, Sandra Cibicenco, Alexandra Manolache, Elisabeta Baciu, Daniela Dan, colaboratorilor redacției, Toni Chira, prezent aici, Valerian Susan, Gabriel Ionescu și, nu în ultimul rând, mulțumesc artileriei grele de la contabilitate, celor de la difuzare, Marius Cheța, Octavian Buf și Rareș Brăileanu, care ne filmează aici și au venit cu cartea domnului Dinu Flămând, din care premianții dumneavoastră vor primi un exemplar.
De la ora 16.00 va veni doamna Grete Tartler și vom avea aici lansarea unui nou volum de poezii pe care îl semnează. În ianuarie a primit premiul Eminescu Opera Omnia la Botoșani pentru anul 2024. Va fi și o expoziție a doamnei Emilia Perșu, aici trebuie să aduc mulțumiri doamnei Ileana Vieru, care se află aici, domnului Iustin Moraru – ați lansat aici niște cărți și vă mulțumesc pentru primirea lor. Vom lansa cartea doamnei Ileana Popescu Bâldea anul viitor și se află aici cel mai important critic literar de film, care a primit Premiul TIFF anul acesta pentru critică de film, care și el are o vârstă așa, acolo, aproape deodată cu doamna Manor. La mulți ani, Valerian Sava!”
Dan Mircea Cipariu: „Ioan Groșan, prietenul nostru, își începea discuțiile lui de prezentare de carte spunând așa: «pentru că nu sunt un bun vorbitor, mi-am notat câteva idei». Eu însă, pentru că sunt un foarte bun vorbitor, nu mi-am notat nimic, tocmai pentru că știu foarte multe despre Editura Tracus Arte. Editura Academiei, Editura Contemporanul. Ideea Europeană au propus ca editura anului 2024 să fie Tracus Arte. De altfel, trei premii pe care le acordăm anul acesta sunt de la Editura Tracus Arte, dar ce cred eu că e mai important de spus este faptul că editurile din APLER au această calitate de a publica literatura română vie, contemporană, mai ales în zone care sunt zone de nișă editorială. De exemplu, Tracus Arte este una dintre cele mai importante edituri de poezie, dar are și alte colecții remarcabile. Și cred că Tracus Arte merită cu asupra de măsură premiul «Editura anului 2024».”
Dan Mircea Cipariu: „Revista anului 2024: Revista de Istorie și Teorie Literară, o revistă condusă de Lucian Chișu, director, și Paul Cernat, redactor-șef. O să-l invit pe domnul academician Valeriu Matei să ne spună câteva cuvinte.”
Valeriu Matei: „Atunci ceea ce vreau eu să spun este următorul lucru: după cum bine știți cu toții, o revistă de istorie și teorie literară nu are o circulație mare, iar premiul acesta este mai mult – este și un îndemn să nu renunțe. Și cred că alegerea de anul acesta este îndreptățită. Te rog, George Neagoe, să vii să ridici premiul.”
George Neagoe: „Se cuvine să adresez niște mulțumiri din partea redacției, care este o redacție foarte tânără, o redacție formată din asistenți de cercetare. Sigur că poate părea ceva teribil că o revistă este condusă sau este îndrumată, în echipa redacțională, de către asistenți de cercetare, doar că aceasta este și o consecință a legilor și a contextului economic de astăzi. Pentru că, în această echipă redacțională, sunt oameni care au o vechime în acest sistem de cercetare de peste două decenii, îi voi aminti aproape pe toți cei care participă în mod concret la redactarea revistei – Maria Oancea, Ana Maria Bănică, Marija Nenadic, Andrei-Codruț Milca, Dorin Garofeanu, secretar general de redacție, domnul Paul Cernat, redactor-șef, domnul profesor Lucian Chișu, director, bineînțeles, doamna Laura Bodescu, directorul nostru actual al Institutului de Istorie și Teorie Literară, și, cu voia dumneavoastră, ultimul, George Neagoe.
De asemenea, în încheiere, în ceea ce privește rolul Revistei de Istorie și Teorie Literară astăzi, slavă Domnului că Editura Academiei se uită cu o privire mai mult decât generoasă la noi și ne acordă un număr foarte consistent de pagini, sunt peste 400. Anul acesta am adunat peste 450 de pagini. Îi mulțumim domnului director Ioan Cristescu pentru inițiativa de a organiza un colocviu G. Călinescu în primăvară, cu ocazia a 60 de ani de posteritate. Și noi am avut acolo o contribuție. De asemenea, sunt și tineri cercetători de la Muzeul Național al Literaturii Române care colaborează la această revistă. Amintesc aici pe Andreea Taliban, proaspăt premiată și ea de către Filiala de critică a Uniunii Scriitorilor, Vasile Gribincea, care ni s-a alăturat recent și, de asemenea, Alexandru Dumitriu, care scrie grupaje foarte, foarte consistente. Suntem onorați de acest premiu. E o muncă răsplătită și pentru că, așa cum spunea Dan Mircea Cipariu mai devreme, suntem o revistă care s-a integrat în fluxul internațional. Dar, cu toate acestea, nu suntem o revistă care să vină doar cu promovarea unor metodologii noi, ci ține la respectul valorilor care țin de patrimoniul nostru cultural. Mulțumim încă o dată!”
Valeriu Matei: „Sunt 93 de reviste pe care le are în grijă Editura Academiei Române. Avem 93 de reviste de știință și de cultură. Știți care sunt condițiile actuale, dar Revista de Istorie și Teorie Literară mie mi-e foarte dragă, aproape inimii mele. Nu uităm că a fost fondată de George Călinescu în 1952 și, până în 1963, a fost condusă de marele critic. Au urmat la conducerea ei alte mari personalități din istoria literaturii române, precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Din anul 2007 a fost condusă de Eugen Simion, avându-l ca secretar de redacție pe Lucian Chișu. După trecerea la cele veșnice a lui Eugen Simion, Lucian Chișu a devenit director, iar Paul Cernat, redactor-șef. Dar cel care vine cu revista la editură tot timpul și are grijă de ea este Lucian Chișu. Și noi i-am acordat tot sprijinul. Facem un tiraj suficient ca să ajungă în marile biblioteci și la instituțiile de cultură. Pentru că, știți cum se întâmplă acum, tirajele sunt modice și atunci revistele nu mai ajung pe nicăieri.
Chiar ieri aveam o discuție cu colegii din conducerea Academiei Române: ce facem în anul următor? Pentru că toate revistele – noi ne-am înscris și în sistemul DOI (Data Object Identifier)– și ele plasează articole. Plata o face Editura Academiei Române pentru fiecare articol și avem o cantitate uriașă. Ea tot crește cu fiecare an, dar ne bucură faptul și vom încerca să ne menținem și noi pe linia de plutire, să putem fi concurențiali și să apărem și cu cărți bune. Până acum, din 2023 și până astăzi, am întemeiat 25 de noi colecții de carte. Acum am scos Nicolae Labiș – opera integrală. Am scos două volume de Operă filozofică ale lui Titu Maiorescu. Urmează toată corespondența eminesciană primită și expediată, două volume îngrijite de Lucian Chișu. Așa că avem proiecte multe și frumoase, și bune, dacă ne ajută Dumnezeu. Vreau să fac și ediția integrală Nicolae Milescu Spătarul, sunt vreo douăsprezece mii de pagini. Eu vă mulțumesc pentru prețuirea pe care ați acordat-o Revistei de Istorie și Teorie Literară. Felicitări întregii redacții și vă așteptăm la noi!”
Ioan Cristescu: „Anul acesta premiul pentru jurnalism cultural merge la doamna Eugenia Vodă pentru emisiunea Profesioniștii, pe care o realizează de douăzeci și cinci de ani.”
Eugenia Vodă: „Ce să spun? Auzind-o pe doamna doctor Manor că a fost fericită în imperfecțiunea dânsei, m-am gândit că ăsta e un har. Să fii fericit în propria imperfecțiune. La mine a fost invers. Am fost extrem de chinuită tot timpul în acești 25 de ani – cifra e matusalemică pentru televiziune, care se face sub semnul vitezei, al heirupismului, de multe ori al improvizației. Ori să cauți acolo perfecțiunea e de multe ori chinuitor. Și am făcut, ca să citez un vers din doamna doctor, operații verbale sofisticate. Mă simt acum ca o repetentă într-o clasă de premianți, pentru că, ce credeți, și eu am avut o editură la începutul anilor ’90. Am scos patru cărți, dar nu am rezistat mai mult de un an. Așa că, fiind la APLER, tot ce pot să vă spun e: rezistați, rezistați, rezistați.”
Dan Mircea Cipariu: „Graficianul de carte al anului 2024: doamna Mariana Șerbănescu, Editura Academiei Române.”
Mariana Șerbănescu: „Bună ziua. Mă simt onorată și foarte emoționată să mă aflu aici, între atâția oameni frumoși, și mi-am pregătit 1001 speech-uri din care acum, probabil, n-am să pot spune o vorbă… Cred că știu, acum, cum trebuie să se fi simțit fiică-mea în momentul în care a fost pe podium la Campionatul Mondial – ce-i drept, ea la karate –, în timp ce eu m-am bătut doar cu niște virgule neastâmpărate, cu eleganța clasică a albastrului academic, cu obsesiile mele pentru o aliniere perfectă și cafele nesfârșite. Sunt emoționată și fericită. Mulțumesc dlui academician Valeriu Matei, dlui prof. dr. Pompiliu Crăciunescu și dnei Iolanda Povară, care au avut încredere în mine și au făcut această propunere, care mă onorează. Mulțumesc și celor care au crezut că pot transforma o idee abstractă într-o imagine care să spună tot – chiar și atunci când cerința era: fă-o să arate… nu știu… WOW! Mulțumesc colegilor, echipei minunate de la Editura Academiei Române, acest premiu este și al lor și, nu în ultimul rând, mulțumesc juriului care a făcut posibil ca eu să primesc acest premiu.
Munca de grafician nu e doar despre estetică – e despre poveste, identitate și emoție vizuală și voi continua să creez, să inventez și, iată cum, în cazul meu, zicala «Nu judeca o carte după copertă» nu se adeverește!”
Dan Mircea Cipariu: „Anul acesta, redactor de carte al anului 2024 este Nicoleta Arsenie, de la Editura Contemporanul.”
Nicoleta Arsenie: „Mulțumesc pentru apreciere, pentru privirile dumneavoastră. Mulțumesc!”
Ioan Cristescu: „Timp de aproape 20 de ani, doamna Cristina Popescu a promovat identitatea românească prin câte o bucățică de hârtie, un timbru, la Romfilatelia și cred că pentru acești 20 de ani – și-a încheiat activitatea anul acesta acolo – merită să îi dăm o diplomă de excelență.”
Cristina Popescu: „Mulțumesc, este onorant. Mulțumesc mult! În acest spațiu minunat ne-am revăzut în ultimii ani de foarte multe ori și am reușit să ilustrăm pe mărcile poștale personalități din mediul academic, tot ceea ce reprezintă istoria, tradițiile românești, cultura, care au traversat foarte ușor granițele țării. Premiile obținute în 21 de ani, medaliile de aur la cele mai importante competiții de profil, dar și onoranta diplomă din partea Președinției României în Anul Centenar 2018 stau mărturie a unei activități.
Este firesc, până la urmă, să mulțumesc, în primul rând, echipei cu care am colaborat și, în mod special, unui coleg important pentru mine, prieten, Mihai Bălășescu, care este unul dintre cei mai prolifici machetatori de timbre din lume, care lucrează cu migală și cu răbdare, cu atașament față de ceea ce înseamnă acest petic de hârtie, așa cum spunea și domnul profesor Cristescu.
În 2004, dintr-o nevoie a guvernării, s-a înființat această instituție, care funcționa într-un spațiu indecent, pot spune. Nu înseamnă că istoria de peste 160 și ceva de ani ai filateliei nu își va continua activitatea, pentru că este un simbol de țară alături de bancnotă. Indiferent de ce vom vinde, aceste simboluri nu se pot vinde. Nevoia din 2004 a fost de a crea o instituție pentru a reprezenta România și, din acest punct de vedere, nevoia actuală este de a o desființa. Este foarte interesant și trăim vremuri tulburi, cum se spune. Este și asta o nevoie, până la urmă, și sper ca cei care activează în mediul cultural să o înțeleagă și să o depășească. Mulțumesc mult, sper să ne mai revedem și mă onorează. Vă mulțumesc încă o dată.”
Ioan Cristescu: „De 15 ani există o instituție și, cunoscând bine activitatea instituției pe care o conduce, pentru promovarea lecturii și inovație în Biblioteca Centrală Universitară «Carol I», oferim o diplomă de excelență pentru doamna Mireille Rădoi.”
Mireille Rădoi: „BCU a fost inaugurată acum 130 de ani. Înainte de orice rezultat vizibil, există întotdeauna un mod de a lucra care nu se vede. La Biblioteca Centrală Universitară «Carol I», acest mod de a lucra s-a construit, în timp, din trei ingrediente decisive: dedicarea, fără de care nu există continuitate; responsabilitatea, care obligă la rigoare în fiecare decizie; și reziliența, fără de care nicio instituție nu poate traversa crize, schimbări și provocări majore. Reușita este rezultatul unei culturi instituționale în care perseverența cântărește la fel de mult ca viziunea.
În acest spirit am dezvoltat, în cei 15 ani de când port pe umeri această enormă responsabilitate, și toate proiectele noastre. Înțelegem că o bibliotecă modernă nu mai este doar un depozitar de cunoaștere, ci un spațiu care trebuie să respire împreună cu orașul și comunitatea. Unul dintre cele mai elocvente exemple este Festivalul Strada de C’Arte. Ajuns deja la a paisprezecea ediție, a demonstrat că instituțiile pot ieși dintre ziduri fizic și simbolic.
Primesc cu recunoștință această distincție, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui for — APLER — pentru care cultura nu este un decor festiv, ci rațiunea de a fi. Dedic acest premiu mamei mele și fiicei mele, care au înțeles și au susținut — în tăcere și cu răbdare — sacrificiile pe care le presupune misiunea mea la BCU”, a declarat conf. univ. dr. Mireille Rădoi, directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.
Ioan Cristescu: „Avem o diplomă de excelență și recunoștință pentru susținerea culturii scrise, oferită domnului Ioan Matei.”
Ioan Matei: „Bun, mulțumesc. Simt nevoia să citez din doamna Eugenia Vodă, pentru că, am descoperit acum, suntem amândoi mureșeni. Nouăsprezece ani la Ministerul Culturii, în aceeași zonă a gestionării culturii contemporane, cu vreo douăzeci și doi de miniștri, este o vârstă matusalemică. Tot ce am făcut acolo am făcut, cred, în primul rând vocațional, pentru că vin și eu din zona culturală. Toate marile festivaluri au primit sprijinul Ministerului Culturii. În fiecare an finanțam cam 150 de proiecte culturale, cu bani nu foarte mulți, și atunci cântăream cu o justă împărțire, pe care cred că am reușit să o impun în folosul creației independente. Vă mulțumesc și voi fi alături de toți cei care se ocupă pe acest front al culturii. Mulțumesc foarte mult.”
Tudor VOICU
Fotografii Dan MARINESCU / MNLR
***
CAIUS DOBRESCU, n. 1966 la Braşov. Volume publicate: POEZIE: 1991– Pauză de respiraţie, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea; 1994 – Efebia; 1994 Spălîndu-mi ciorapii; 1998 Deadevă; 2006 – Ode an die freie Unternehmung, Ottensheim, Edition Thanhäuser (pentru care a primit în 2009, împreună cu traducătorul în germană, Gerhardt Csejka, premiul oraşului Münster pentru poezie europeană); 2009 – Odă liberei întreprinderi; ROMAN: 1994 – Balamuc sau pionierii spaţiului; 2007 – Teză de doctorat; 2010 Euromorphotikon, roman în versuri; 2011 – Minoic; 2017 – 2021, cinci romane în seria crime: Parazitul prietenos; ESEU: 1998 – Modernitatea ultimă; 2001 – Inamicul impersonal; 2001 – Semizei şi rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne; 2004 – Mihai Eminescu. Monografie; 2013 – Plăcerea de a gîndi. A fost Fulbright Fellow la Universitatea din Chicago. Este profesor de teoria literaturii la Universitatea București.
“Mi-am propus să compun, din fapte reale, dar și din viraje în oniric și imaginar, o poveste care să strîngă întreaga dramă a existenței lui János Bolyai în jurul unei experiențe revelatoare care se consumă în spațiul Timișoarei – și al celebrei Frontiere Militare a Imperiului Habsburgic din vecinătatea imediată a acesteia. Dincolo, însă, de orice fabulație, este evident că experiența meleagurilor bănățene l-a marcat definitiv pe marele matematician: după numai trei ani, el pleacă de aici ducînd cu sine malaria și reumatismul care îl vor însoți toată viața. Și vor contribui, după toate aparențele, la sfîrșitul său prematur, din 1860. Cei trei ani petrecuți la Timișoara de pionierul geometriei neeuclidiene și al – cu propriile lui cuvinte – Spațiului Absolut condensează fascinația și groaza cu care mintea modernă descoperea lumile posibile: ceva între o eflorescență feerică și o explozie distrugătoare.”
Caius Dobrescu
“De mult nu am mai citit o narațiune în versuri atât de inteligent construită, atât de firesc-experimentală, atât de inventivă, de stranie și de magnetică. În această „Epopee onirică”, Caius Dobrescu este un desăvârșit alchimist ironic, care aglutinează timpurile vorbirilor, care amestecă granițele de orice fel până la armonioasa lor disoluție și reînvie „golemul” unei lumi crepusculare, misterioase, irezistibil de originale și ciudat de credibile.”
Teodor Dună
NORA IUGA (Eleonora Almosnino), născută pe 4 ianuarie 1931, la București, este poetă, romancieră și traducătoare română, licențiată în Germanistică la Universitatea din București (1953). Membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN-Clubului, a inițiat Cenaclul Uniunii Scriitorilor „Gellu Naum”. Opera sa cuprinde volume de poezie (Vina nu e a mea, Editura Pentru Literatură, 1968; Captivitatea cercului, Editura Cartea Românească, 1970; Scrisori neexpediate, Editura Cartea Românească, 1978; Opinii despre durere, Editura Cartea Românească, 1980; Inima ca un pumn de boxeur, Editura Cartea Românească, 1982; Editura Vinea, 2000 (Antologie – Ediții definitive), Editura Casa de pariuri literare, 2015; Piața Cerului, Editura Cartea Românească,1986; Cîntece, Editura Cartea Românească,1989; Dactilografa de noapte, Colecția „Scriitorii Bucureștiului”, 1996; ediția a doua, Editura Casa de Pariuri literare, 2010; Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998; ediția a doua, Editura Casa de Pariuri literare, 2010; Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998; Gefährliche Launen, Klett-Cotta, Stuttgard, 2007, antologie. Traducere în germană de Ernest Wichner. Postfața realizată de Mircea Cărtărescu; Autobuzul cu cocoșați, Editura Vinea, 2001; ediția a doua, Editura Charmides, 2010; Der Autobus mit den Bucklingen, Edition Solitude-Stuttgart, Klett-Cotta, 2003. Traducere în germană de Ernest Wichner; Fetița cu o mie de riduri, Editura Cartea Românească, 2005; Petrecere la Montrouge, Editura Cartea Românească, 2012; Câinele ud e o salcie, Editura Cartea Românească, 2013; Ascultă cum plâng parantezele, Editura Cartea Românească, 2016; Inainte ca ochiul să-si fi terminat privirea, Editura Cartier, Republica Moldova, 2018; Alături cu drumu, Editura Casa de pariuri literare, 2018; Cintece, Editura Casa de pariuri literare, 2020; Vina nu e a mea, Editura Casa de pariuri literare, 2020; Scrisori neexpediate, Editura Casa de pariuri literare, 2020; Ausgewahlte Gedichte, Biblioteca Tietz, Reșița, 2021; Marea păcăleală, Editura Casa de pariuri literare, 2021; Fetița strigă-n pahar, Editura Nemira, 2023; Sopârla din groapa comună, Editura Cartea Românească, 2024; Titan, apartamentul 290, Editura Polirom 2025) și de proză (Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Cartea Românească, 1993; Sexagenara și tânărul, Editura Albatros, 2000; Editura Polirom, 2004, 2012, tradusa in Bulgaria, Germania, Italia, Franta, Spania, Polonia, Slovenia; Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 200; Venea o inimă pe picioroange. Es kommt ein Herz, 2008, Turich; Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003, 2016; Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Polirom, 2007; Săpunul lui Leopold Bloom, reeditat de Polirom în anul 2007, va apărea pînă la sfîrșitul anului 2009, la Paradox Publishing Group, în Bulgaria; Berlinul meu e un monolog, Editura Cartea Românească, 2010; Blogstory, Editura Casa de pariuri literare, 2011; Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009; Harald și luna verde , Editura Polirom, 2014; mai drăgut decit dostoievski in colaborare cu Angela Baciu, Polirom, 2017; Hipodrom, Editura Polirom, 2020; Dimineața vecinelor in colaborare cu Angela Baciu, Charmides, 2024). A tradus peste 50 de titluri din germană (Grass, Jelinek, Müller, Celan, Hamsun, Ende, Veterany etc.). A primit Premiul Friedrich-Gundolf, Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, Premiul ,,Cartea de poezie a anului 2016“ (conferit de Gala Tinerilor Scriitori) pentru volumul de poezii ,,Ascultă cum plâng parantezele“ apărut la Editura Cartea Românească și Ordinul Național pentru Merit în gradele de Ofițer și Comandor; în 2025 a fost decorată cu Decorația Regală Nihil Sine Deo acordata de Casa Regală, Castelul Peleș, Sinaia (24 martie 2025)
ANGELA BACIU (născută pe 14 martie 1970, la Brăila) este poetă, prozatoare, publicistă și trainer, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, și a PEN-Clubului din România. A publicat 25 de cărți în mai multe genuri: poezie (Maci în noiembrie, Trei zile din acel septembrie, Tinerețe cu o singură ieșire, De mâine până mai ieri, alaltăieri, Hotel Camberi, Charli. Rue Sainte-Catherine 34, Mic dejun la Frida, Spiegel scrie peste tot, Paltonul lui Nino – in memoriam George Almosnino, I-am scris lui Brauner un poem), eseuri și interviuri (Mărturii la sfârșit de veac, Mărturii dintre milenii, Despre cum nu am ratat o literatură grozav) și proză memorialistică (4 zile cu nora). În colaborare cu Nora Iuga a scris piesele de teatru mai drăguț decât Dostoievski și Dimineața vecinelor, prezentate la Festivalul Internațional de Teatru Undercloud. A fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Marele Premiu „Lucian Blaga”, Premiul Balcanica, Premiul „Ion Caraion” și Premiul „Spectacolul literaturii” pentru volumul „Dimineața vecinelor” de Angela Baciu și Nora Iuga, Gala Premiile APLER, Ed.XXVII-a.
„Gândirea se naște în gură”, scria Tzara într-un manifest din 1920. Peste exact un secol, în timpul pandemiei, două poete (Angela Baciu & Nora Iuga) au ținut să arate că poezia se poate naște între două telefoane, adică între două guri. Despre poezie ca vorbire la telefon mai scrisese, bineînțeles, Frank O’Hara; însă dacă l-am pomenit pe Tzara și nu pe american e fiindcă limbajul dezlănțuit din convorbirile Baciu-Iuga seamănă categoric mai mult cu omnifagia dadaistă decât cu personismul. Acesta din urmă ținea să documenteze logica vieții umane; la cele două poete, limbajul ține să se documenteze pe el însuși. Și o face cu enormă bucurie, știind că poate aglutina totul, de la Veronica Micle la Josephine Baker & de la Akhenaton și vrăjitorul din Oz până la castraveți murați și castrați. Pandemia ne poate separa corpurile, timpul ni le poate altera – dar nimic nu poate altera limbajul, nimic nu ne poate separa de el. Câtă vreme putem genera limbaj, nimic nu are putere asupra noastră: asta e ce spun & ilustrează, cu atâta bucurie & strălucire, Angela Baciu & Nora Iuga.
Radu Vancu
RIRI SYLVIA MANOR (Aberfeld), născută la București în 1935, este cunoscută pe plan mondial ca profesor de neuro-oftalmologie la Facultatea de Medicină din Tel Aviv și ca Doctor Honoris Causa la Universitatea „Carol Davila” din București, dar în ultimii douăzeci și patru de ani a publicat poezie și proză în două limbi: ebraică și română. Astfel, în România s-au publicat până acum patru cărți de poezie: Privind, 2000 (Premiul pentru poezie la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, 2002); Save As…, 2007; Pestriț, 2010, și Încă, 2013, precum și două cărți de proză: Bucuria de a nu fi perfectă, 2016 (Premiul „Observator cultural” pentru cea mai bună carte de memorialistică a anului, 2017) și Viața mea cu Goya, 2022. Elefantul de hârtie este cea mai recentă carte de poezie a autoarei.
“Există, în poezia lui Riri Sylvia Manor, ceva care o diferențiază net de alte „voci poetice”, obligându-te să găsești un epitet pentru această voce poetică, să inventezi un cuvânt nou pentru a descrie această nouă poezie. Simțind că tentativa ta ar fi hazardată, revii la vechea recuzită terminologică, ce nu te mulțumește decât în parte, dar știi că rămâne încă cea mai bună soluție. Termenii cei mai potriviți par a fi autenticitate, prospețime, inocență. La Riri Sylvia Manor frapează capacitatea de a transforma autobiograficul în poezie adevărată.
Banale sau mai puțin banale întâmplări trăite de ea se transformă, în poezia ei, imaginar, afectiv, intelectual trăite de cititorii săi ca tot atâtea întâmplări ce i-ar implica, i-ar angaja afectiv și pe ei. Dacă o face sau nu cu „inocență” nici nu mai contează, de vreme ce efectul cel bun este obținut,biografia individului Riri Sylvia Manor intrând în raport de coincidență cu o mitologie colectivă, pe care o alimentează, alimentându-se totodată din ea.”
Irina Mavrodin
DALINA BĂDESCU (n. 1990). Istoric de artă și artist plastic* Vicepreședinte al Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din România * Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură * Inginer cadastru și măsurători terestre * Doctor în Arhitectură, absolventă a Școlii Doctorale de Arhitectură UAIUM București, cu tema „Reprezentări ale arhitecturii sacre în arta plastică românească” 2022 * cu o rubrică permanentă de cultură și istoria artei în revista „Contemporanul” începând cu 2021 și multiple colaborări cu revistele Dilema Veche, Nord Literar, Lettre International, Litterra nova etc pe subiecte de artă contemporană și filosofia culturii. * Curator a numeroase expoziții de artă modernă și contemporană pentru muzee și galerii românești, printre care Muzeul de Artă Modernă și Contemporană Pavel Șușară și Muzeul Național al Literaturii Române* alte publicații apărute: Artă Gratis, editura Tracus Arte, 2018
“Atunci când omul își construiește un edificiu sau când ridică arhitecturi complexe, ele sunt imagini ale sinelui și, într-un alt registru, el își face autoportrete. De aceea, arhitectura este unul dintre cele mai dezbătute subiecte din Biblie și din majoritatea textelor sacre. De la grădinile fabuloase ale antichității, până la cele renascentiste sau cele ale Versaille-ului, de la insula lui Thomas Morus până la eșecul cartierelor comuniste sau a experimentelor urbanistice utopice actuale, toate sunt încercări de recuperare a Paradisului pierdut, cel care rămâne mereu o simplă aspirație nostalgică. Calea către Paradisul promis, cel sub forma unui oraș divin, este una eminamente spirituală, unde arhitectura însoțește și ghidează credinciosul, dar fără să devină ea însăși un mijloc de acces abuziv. Traseul biblic indică soluția ca fiind nu Turnul Babel, ci Scara lui Iacov, cea care stă de fapt la baza Bisericii lui Iisus. În definitiv, putem privi povestea biblică asemenea unui drum inițiatic al omului dinspre trăirea primară și individuală din natură (Grădina Edenului) înspre trăirea colectivă, alături de Creator, în oraș (Noul Ierusalim). Așadar vă propun o călătorie prin timp și spațiu, pornind de la cele mai impresionate grădini ale tuturor timpurilor, trecând prin variante ale cetăților ideale, utopii imaginate sau puse în practică, descoperind planurile divine ale templelor și ale bisericilor, ajungând în final la capătul lumii și al istoriei, acolo unde ni se vor deschide porțile Paradisului, de data aceasta sub forma unui oraș ideal al Luminii.”
Dalina Bădescu
EUGENIA VODĂ realizează din anul 2000, pe TVR1, „Profesioniştii”, una dintre cele mai urmărite emisiuni culturale din România. Aceasta a fost declarată cea mai urmărită emisiune cu profil cultural din România. Emisiunea a fost caracterizată ca având „nerv”, în condiţiile în care Eugenia Vodă mizează pe „senzaţionalul normalităţii”.
„Profesioniştii” a fost distinsă cu numeroase premii, printre care „Premiul Clubului Român de Presă” pentru cel mai bun talk-show, „Premiul criticii” pentru cea mai bună emisiune de televiziune, „Premiul UCIN” pentru critică de film, „Premiul Ion Cantacuzino al Asociaţiei Criticilor de Film” pentru publicistică de cinema.
Născută pe data de 4 martie 1959 în orașul multicultural Sighișoara, Eugenia Vodă este unul dintre cei mai apreciați critici de film și realizatori TV din România. A absolvit Institutul de Artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie.
Din anul 2000 realizează emisiunea Profesioniștii difuzată de TVR 1, emisiune care a făcut-o cunoscută marelui public. Aceasta a fost declarată cea mai urmărită emisiune cu profil cultural din România. Emisiunea a fost caracterizată ca având „nerv”, în condițiile în care Eugenia Vodă mizează pe „senzaționalul normalității”.
A mai realizat seria de emisiuni “Planeta Cinema” și, la “România literară”, rubrica intitulată „Cronica filmului”. A publicat cărțile „Cinema și nimic altceva”, „Scurte întâlniri” și „Planeta Cinema”.
În calitate de critic de film, a făcut parte din juriile FIPRESCI la festivaluri internaționale de film.
A fost distinsă cu numeroase premii, printre care Premiul Clubului Român de Presă pentru cel mai bun talk show, Premiul criticii pentru cea mai bună emisiune de televiziune, Premiul UCIN pentru critică de film, Premiul „Ion Cantacuzino” al Asociației Criticilor de Film pentru publicistică de cinema.
Eugenia Vodă a fost, de asemenea, asistentă de regie pentru filmul “Bună seara, Irina !” (1980). În plan personal, ea a fost căsătorită cu scriitorul, scenaristul Adrian Lustig (1953-2023). Fiul lor, Alexandru Lustig, născut pe 18.01.1986, la București, este de profesie actor, regizor, scenarist.
MIREILLE RĂDOI este Directorul General al Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din București începând cu anul 2010. În prezent, este profesor la Universitatea de Studii Economice din București. Președinte al Fundației „Carol I” și creator al proiectului “Strada de C’Arte”, cel mai relevant festival în aer liber dedicat celor 7 arte, care a ajuns, în 2025, la cea de-a XIV-a ediție. A publicat patru cărți în calitate de autor sau coordonator, precum și peste o sută de studii și articole științifice în diverse volume și reviste de specialitate. A publicat, în 2003, la editura Brumar volumul de poezie “ieșirea din baza de date”. În 2011 a reinfiintat Fundatia Universitara Carol I pe care o prezidează.
CRISTINA POPESCU a fost, între 2004-2025, Director General Romfilatelia (autoritate a statului român, înfiinţată prin HG 42/2004, specializată în emiterea şi comercializarea mărcilor poştale românești). Co-autor al cărţii “Marcă şi ideologie. Istoria filateliei între 1945- 1989”, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2013. “Religie şi secular. Adversitate sau reconciliere” în 7 teme majore pentru România, Editura RAO, Bucureşti, 2014. “Cuvinte, imagini şi simboluri româneşti”, Editura Transatlantic Romania, Asociaţia Centrul de Resurse ăentru Societatea Civilă, Bucureşti, 2016, “Prezentul din coper’i”, volum de poezii, editura Tracus Arte, Bucuresti, 2023.
În 2023, primește Ordinul National « Serviciul Credinncios în grad de Ofiter », distincție oferită de Președintele Romaniei, cu ocazia Zilei Culturii Naționale.
NICOLETA ARSENIE s-a născut pe 16 noiembrie 1976. A absolvit Liceul teoretic „Mihail Kogălniceanu” și apoi Facultatea de Psihologie „Titu Maiorescu”. Începând cu anul 2004, a devenit corector la un cotidian din Capitală. În 2008, a început colaborarea cu Editura Ideea Europeană și revista Contemporanul, descoperind pasiunea pentru cărți altfel decât ca simplu cititor. De-a lungul timpului, a redactat o mulțime de texte din diverse domenii, cu credința că fiecare carte merită să fie citită în cea mai bună versiune a sa.
IOAN MATEI s-a născut în 1960, în Habic, județul Mureş, a absolvit Universitatea Bucureşti şi a lucrat în presă până în anul 2007. A fost redactor, şef secţie şi redactor şef adjunct la Zig-Zag (1990-1996), a scris apoi pentru revista „Privirea” și suplimentele acesteia „Aristocrat”, „Ambient”, „Arsenal”, a publicat în cotidianul „Ora”, în revistele „Oameni în top”, „Cultura”, „Luceafărul”, „România literară” . Între 2001 şi 2007 a activat ca freelancer la Budapesta, de unde a transmis corespondenţe pentru TVR, Realitatea tv, Antena1, din 2005 până în 2007 fiind corespondent şi publicist-comentator pentru cotidianul „Adevărul”. Din anul 2007 până în 2025, a lucrat în Ministerul Culturii, parcurgând toate etapele unui funcționar public: consilier, șef birou, șef serviciu, iar in ultimii 12 ani , din postura de director, a coordonat toate domeniile creației contemporane, respectiv Cultura scrisă, Teatru, Muzică, Cinematografie, Arte vizuale.
Este autorul volumelor „Havelii noştri cei de toate zilele” (Editura Tipomur, 2001) şi „Românii din Ungaria” (Editura Institutului Cultural Român, 2004). În 2014, publică la Editura Tracus Arte „Viaţa pe bază de abonament”, carte ce cuprinde şase proze şi un scenariu pentru un scurt metraj de ficţiune, totul precedat de o prefaţă semnată de Horia Gârbea şi prezentat de Alex Ştefănescu. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
EDITURA TRACUS ARTE este o instituție editorială de referință în spațiul cultural românesc, cunoscută pentru publicarea unor autori români și străini, precum și pentru texte fundamentale în domeniul științelor socio-umane, dramaturgie, eseu, critică și teorie literară. Editura promovează o gamă largă de genuri, inclusiv proză, poezie, memorii, jurnale, filosofie și teatru, organizând și o serie de colecții prestigioase precum „Traian T. Coșovei”, „Matei Vișniec”, „Opere Shakespeare”, „Poezia Deceniului”, „Filosofia credinței” sau „Phantasma”. Prin activitatea sa, Tracus Arte contribuie la (re)aducerea în atenția publicului unor opere esențiale și la valorificarea dialogului intercultural, fiind prezentă în principalele târguri și festivaluri literare din România și străinătate.
Printre cărțile importante publicate de Tracus Arte în 2024 se numără: „Zilele unui timp infernal” de Gellu Dorian, „Urmele care se ridică la cer” de Pavel Șușară, „Elefantul de hârtie” de Riri Sylvia Manor, „Papio” de Marius Pădurean, „Antidot” de Ioana Ieronim, „Nu-i mai așteptăm pe barbari” de Adrian Alui Gheorghe, „Bolyai la Timișoara. O epopee onirică” de Caius Dobrescu, „În căutarea spațiului pierdut” de Dalina Bădescu, „Sunetul de referință” de Mircea Tiberian, „Ireversibil” de Radu Sergiu Ruba, „Inundația” de Radu Băieșu.
MARIANA SERBĂNESCU (n. 1970), este grafician și tehnoredactor cu peste 35 de ani de experiență în domeniul editorial.Activitatea sa de lungă durată în cadrul Editurii Academiei Române, îi confirmă expertiza în design de copertă, prelucrare grafică, machetare și promovare vizuală a publicațiilor științifice. Creativă, organizată, orientată spre detaliu, cu contribuții esențiale la imaginea vizuală a editurii în spațiul academic. În atribuțiile sale intră realizarea coperților pentru volumele științifice, academice, crearea identității vizuale pentru colecțiile editurii, tehnoredactarea, paginarea, prelucrarea imaginilor grafice și tot ceea ce înseamnă detaliu tehnic și estetic al unei publicații de prestigiu.
A conceput și realizat afișe pentru lansări de carte, sesiuni academice și evenimente științifice. A participat, de-a lungul anilor, la numeroase târguri (Gaudeamus, Bookfest etc.) și expoziții de carte/reviste, la care au avut loc prezentări și lansări ale cărților publicate de către Editura Academiei Române, contribuind la prezentarea și promovarea portofoliului editorial, la îmbunătățirea vizibilității editurii și la crearea unor noi contacte și oportunități.
REVISTA DE ISTORIE ȘI TEORIE LITERARĂ (https://ritl.ro/ ) este o revistă academică de referință care aduce în atenția publicului și cercetătorilor o selecție de studii și articole semnate de specialiști români și străini. Revista abordează teme variate, de la analiza operei unor autori români și străini, la reflecții teoretice și interdisciplinare despre literatură, istorie, filosofie și cultură. Printre subiectele abordate în anul editorial 2024 se numără: centenarul lui Eugen Barbu, ficțiunea distopică, tranziția în literatură, impactul digitalului asupra criticii literare, poezia sârbă, filosofia ca literatură mondială, precum și studii privind epica homerică și poezia românească. Prin rigurozitatea științifică și deschiderea către perspective contemporane, revista își menține poziția de publicație de excelență în spațiul editorial românesc. Director: Lucian Chișu, Redactor-șef: conf.univ.dr. Paul Cernat.
REVISTA DE ISTORIE ŞI TEORIE LITERARĂ.
Publicația apare cu sprijinul Editurii Academiei Române. Și-a început activitatea la Bucureşti, în anul 1952. Între 1952 şi 1963 este editată sub titlul „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”. Începând cu anul 2007, după o întrerupere de zece ani, R.I.T.L. își reia activitatea fără sincope.
Primul număr din 1964, însumând 212 pagini în format caiet, îi are în comitetul de redacție pe G. Călinescu (redactor responsabil), M. Novicov (redactor responsabil adjunct), T. Vârgolici (secretar de redacție), M. Beniuc, Al. Philippide, Al. Dima, I.C. Chițimia, I. Pervain, D. Micu.
De la numărul 1/1969, redactor responsabil este Al. Dima, în timp ce poziția de redactor responsabil adjunct este ocupată de M. Novicov, iar funcția de secretar de redacție îi revine lui Barbu Cioculescu.
Începând cu numărul 1/1974 Zoe Dumitrescu-Bușulenga este director, George Muntean redactor-șef, Mircea Anghelescu redactor-șef adjunct, Roxana Sorescu secretar de redacție; din 1985, Dan C. Mihăilescu devine secretar de redacție.
Seria postcomunistă debutează în 1991; din conducere fac parte Zoe Dumitrescu-Bușulenga (director), Al. Săndulescu (redactor-șef), Nicolae Mecu (secretar de redacție). O notă numită Lămurire arată că „înnoirea nu urmărește nicidecum o schimbare a profilului revistei, ci o continuare a tradiției inaugurate de întemeietorul ei, G. Călinescu, acela care o concepuse ca pe o publicație de «studii și cercetări», cu atât mai necesare azi, când adevărul istoric poate fi, în sfârșit, spus integral, în spiritul celei mai depline obiectivități”. Conform aceluiași program concis exprimat, echipa redacțională se angajează să realizeze „adevăratele exigențe ale culturii noastre naționale”, ilustrate prin „promovarea valorilor, adresarea atât specialistului, cât și cititorului studios, și în primul rând celui tânăr”, „scoaterea la lumină a operelor care au fost interzise sau mistificate, vreme de aproape cinci decenii, restabilirea acelor conexiuni, brutal întrerupte de comunism, între literatura română și cea europeană, între scriitorii de azi și înaintașii lor, clasicii”.
Între anii 1998-2006 R.I.T.L. încetează să mai apară din rațiuni financiare. Ultima formulă redacțională îl are director pe Dan Grigorescu; Nicolae Mecu este secretar general de redacție, redactori fiind Laurențiu Hanganu, Constantin Hârlav, Adriana Mitu, Andrei Nestorescu.
După zece ani este inițiată o serie nouă, fără „un program strict”, ci cu unul „din mers”, cum precizează noul director, Eugen Simion (Reîncepem…). Redusă la un număr pe an, revista își păstrează afilierea instituțională; secretar general de redacție este Lucian Chișu. O tipologie a specificului R.I.T.L., de-a lungul parcursului editorial, reflectă principalele direcții de orientare a cercetării literare, în contexte-cadru variind de la dogmatism la umanism național comunist și de la eclectism recuperator postcomunist la heteromorfism.
Începând cu anul 2007 până în prezent, R.I.T.L. apare sub îngrijirea lui Lucian Chișu, continuând marcarea evenimentelor literare prin dosare tematice consacrate celor mai importante evenimente anuale.
În profilul acesteia se arată: Revista de Istorie și Teorie Literară (RITL) este o revistă științifică a Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română, cu apariție anuală specializată în critică, istorie și teorie literară. Publicația găzduiește în paginile sale contribuții legate de relațiile dintre literatura română și celelalte literaturi, dintre local și universal, documente și texte inedite, cercetări de istorie literară și analize critice aplicate, studii monografice, promovând dialogul dintre creația autohtonă și cea universală, dintre tradiție și inovație și valorile specifice ale culturii noastre. Revista dorește să contribuie la o mai bună înțelegere și cunoaștere a fenomenului literar și propune o continuă revalorificare a literaturii și studiilor literare românești în contextul schimbărilor actuale, oferindu-se ca spațiu de dezbatere și dialog pe temele românești și globale ale cercetării în domeniul literaturii.
R.I.T.L. este o revistă open access, întregul conținut fiind gratuit. Este permisă citirea, descărcarea, copierea, imprimarea, distribuirea, utilizarea, urmărirea sau redirecționarea linkurilor pentru rezumatele și articolele întregi din R.I.T.L. fără a cere permisiunea editorului sau autorului, conform legilor în vigoare, cu condiția citării complete și corecte în sistemul de referințe și în bibliografia finală a materialului utilizat.
R.I.T.L. este introdusă în nouă baze de date, cele mai vizibile fiind DOAJ, ERICHPLUS, WorldCat, DOI. Actualmente, colectivul redacțional aplică pentru introducerea revistei în SCOPUS.
Arhiva revistei poate fi consultată pe site-ul inst.calinescu.ro și ritl.ro și în Biblioteca digitală a României, unde este reprodusă în integralitatea numerelor scoase de-a lungul timpului..
