Publicul e așteptat sâmbătă, 29 noiembrie 2025, ora 11.00, la Palatul Braunstein Iași-Sala Cupola, la lansarea volumului de poezie „Ziua în care am învățat să plâng”, autor Sebastian Remus Crăciun, cu o notă introductivă semnată de Sorin Poclitaru, apărut la Editura PRINTHAUS, Iași, 2025. Volumul va fi prezentat de Liviu Apetroaie și Emilian Marcu, membri ai Uniunii Scriitorilor din România.
Vor fi prezenți la eveniment, ca invitați, doamnele conf. univ.dr. Anca Tompea, conf. univ.dr. Georgiana Corcaci și a domnul dr. Oleg Spînu.
Evenimentul va fi completat de un recital de pian susținut de Alex Marinescu.
Amfitrion: dr. Aurica Ichim. Moderator: Rodica Rodean, președinte-fondator al Asociației Universul Prieteniei Iași.
Organizatori: Asociaţia „Universul Prieteniei” Iaşi, în parteneriat cu Muzeul Municipal „Regina Maria” Iași și Asociația „Dreptul Basarabiei”.
Sebastian Remus Crăciun este născut la 23 august 2002, la Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava, unde are și domiciliul. A terminat studiile la Universitatea „Petre Andrei”, Facultatea de Psihologie şi Asistenţă Socială-secţia Psihologie, iar în prezent este înscris la Master la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Prima poezie a scris-o la 8 ani (Legenda Moldovei), dar a debutat editorial în 2013, la vârsta de 11 ani, cu volumul „Freamăt de speranţă” la Editura Eurograpf, Cluj. Au urmat alte șase volume de poezie, literatură pentru copii, teatru.
Despre poezia lui Sebastian Remus Crăciun, cunoscutul critic Mioara Bahna declară: „În consecință, tânărul, maturizat mult prea devreme de drama vieții lui (este diagnosticat cu tetrapareză spastică), își exprimă nu doar neliniștile personale, ci, prin profunzimea lor, se face purtătorul de cuvânt al omului, în general, care-și conștientizează precaritatea destinului și, totuși, nu acceptă să capituleze în fața lui, în pofida fragilității cu care a fost înzestrat.”
În nota introductivă a volumului lansat, Sorin Poclitaru pune accent pe influența în creație a afecțiunii de care suferă autorul: „ Sebi a învățat într-o zi cum se plânge. N-a plâns cu lacrimi, lacrimile i s-au terminat în lungi serii de terapie. A plâns cu gânduri, cu vise, cu bucăți de suflet. A plâns cu versuri. Mult, lung, dureros, până a învățat rostul plânsului. Această carte este certificatul de absolvire al vieții de poet, e doctoratul în lacrimă.”
