Joi 17 iulie 2025, ora 12, se va lansa la Biblioteca Municipală „Ion Barbu” din Câmpulung, cartea de poezie Casa cu hortensii, de Mihai Moșandrei, ediție definitivă îngrijită de Adrian Săvoiu și Liviu Mățăoanu. Apărută în bune condiții grafice la editura Total Publishing din București, alcătuită din două volume, ediția este însoțită de un argument, un tabel cronologic despre viața și activitatea literară a poetului, precum și de o notă asupra ediției. Cele două volume, însumând împreună 596 de pagini, oferă pentru prima dată o privire completă asupra întregii creații poetice a lui Mihai Moșandrei.
Casa cu hortensii reproduce poeziile scrise de Moșandrei de-a lungul unei întregi vieți, o operă care se întinde pe parcursul a nu mai puțin de șapte decenii. Ca notă particulară a acestei ediții, trebuie precizat faptul că poeziile au fost selectate chiar de poet în manuscrisul său „Poezii I – II”, subintitulat de autor „Culegere completă și definitivă”. Ordonate alfabetic după titlu, bătute la mașină de însuși Moșandrei, poeziile au fost ordonate de el alfabetic, în două secțiuni: volumul I – de la litera A la L, iar volumul II – de la M la Z. Selecția făcută de Moșandrei cuprinde poezii din toate perioadele sale de creație.
O parte dintre poemele ediției Casa cu hortensii datează din perioada interbelică, o altă parte conține poezii tipărite în anii 1970 – 1980, după ce scriitorul a ieșit din detenția politică dintre 1959 și 1961. În fine, o a treia parte este reprezentată de poezii inedite, majoritatea cu fior religios, respinse de la publicare de cenzura comunistă. Ambele volume ale ediției sunt însoțite la final de numeroase ilustrații (fotografii, documente, manuscrise, desene etc.), unele dintre ele necunoscute.
Titlul Casa cu hortensii, ales de editorii Adrian Săvoiu și Liviu Mățăoanu pentru această ediție definitivă, nu este unul întâmplător. Reproducând titlul unei poezii din volumul Păuni (1929), prima carte publicată de Mihai Moșandrei, editorii au avut în vedere un simbol: „Casa cu hortensii” nu este alta decât Casa Nanilor din Câmpulung. Iar Casa Nanilor reprezintă în rememorările lui Moșandrei „Casa amintirilor”, în curtea căreia copilul de altădată se juca cu cel mai bun prieten al său de atunci – Dan Barbilian (Ion Barbu). O prietenie care a dăinuit toată viața!
Mihai Moșandrei s-a dedicat poeziei cu toată ființa sa și pentru întreaga viață. Nu și-a imaginat niciodată viața fără poezie. Tonul general care străbate deceniile și toate perioadele de creație a fost unul cu o dublă valență: mistică și creștină. Am putea rezuma spunând că e o poezie religioasă, însă autorul face distincția necesară.
A avut o viață lungă și ceea ce credea că l-a menținut cu un tonus corespunzător a fost lectura, după cum afirma deseori. A scris mereu, deși nu a publicat foarte mult; pentru el scrisul era un act catharctic, prin care greutatea epocilor se cernea și lăsa la lumină doar ceea ce conta în viață și în poezie.
Axul central literar a fost poezia, însă a scris și eseu, și proză, la fel de bine. Când își citea textele, vocea sa era calmă și capabilă de urcușuri și gravități rapide, însă în același spectru al liniștii interioare. Așa era și în viața cotidiană, exact ca în poezia sa.
La evenimentul de lansare a ediției definitive Casa cu hortensii, cei doi editori își propun ca prin evocări, fotografii, documente și chiar o înregistrare de la Radio România cu vocea lui Mihai Moșandrei să îl aducă pe acest scriitor mai aproape de publicul contemporan pentru a fi cunoscut și înțeles mai bine.
Adrian Săvoiu (n. 1954, Câmpulung), profesor, publicist, istoric literar, memorialist, autor de manuale, a absolvit în 1978 Universitatea din București, Facultatea de Litere, cu specializarea română-latină.
A avut colaborări pe teme de istorie literară în reviste și ziare: Viața românească, Manuscriptum, Jurnalul literar, Memoria, Limbă și literatură română, Ficțiunea, Evenimentul Muscelean etc.
A debutat în 2003 cu volumul Discursul oratoric (de la începuturi și până la instaurarea regimului comunist), carea umplut un gol într-un domeniu complet marginalizat între 1947 și 1989: oratoria.
A tipărit volume despre cultura și istoria Câmpulungului și a zonei Muscel. A îngrijit ediţii ale scriitorilor C. D. Aricescu, Alexandru Odobescu, George Topîrceanu, Anton Holban și Mihai Moșandrei. A publicat mai multe albume cu fotografii-document: Chipuri de odinioară din Muscel (coautor, 2010), Monumente istorice ale României. Tipuri din județele Argeș și Muscel. Anul 1893 (2011) și Prin Câmpulung și pe muscelele lui. Fotografii de Nicolae Th. Ștefănescu (coautor, 2012).
A scris diverse alte volume: Câmpulung-Muscel. Scrinul cu amintiri (2005, ediția a II-a 2008), 77 de conferințe radiofonice (2008), Magazinul de bric-à-brac literar (2009), Antologia fabulei românești (2017), Colegiul Național Pedagogic „Carol I” Câmpulung-Muscel. 150 de ani de existență (coautor, 2017), Ca să încerc rotundul lumii. Jurnal de călătorie (2018), Fabule și vorbe cu tâlc (în colaborare cu Diana Zografi și Adelina Butnaru, 2021), Dincoace de Cortina de Fier. Amintiri (2019, ediția a II-a 2023), Scrisori din Câmpulung (2023), Poveștile orașului Câmpulung (2024)etc.
Are prezențe în volume colective: Atlas istoric al orașelor din România. Câmpulung (coordonator Dan Dumitru Iacob, 2008), Mihai Moșandrei. Evocări pentru eternitate (Carina Purnichi, 2014), Prof de română. O altfel de antologie de texte (coordonator un cristian, 2018), Prof de română. Spațiul dintre punct și virgulă (coordonator Ohara Donovetsky, 2019).
În anul 2011 i s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare al municipiului Câmpulung”.
Din 2019 prezintă la Radio Muscel FM serialul radiofonic „Poveștile orașului Câmpulung”, care a ajuns la 90 de episoade.
Liviu Mățăoanu (n. 1968, Câmpulung), licențiat al Facultății de Istorie a Universității București, specializarea istorie medie universală-istorie medie românească, profesor, jurnalist cultural, editor și realizator de emisiuni TV (Clubul de Arte, ClipArt, Cartea Săptămânii) și radio (Destine, peste 150 ediții). Expert la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2002).
A debutat cu poezie în 1991, în revista Calende (Argeș), și cu volumul de poeme Pauză de o țigară (1994). Este tradus în limbile greacă (Dimitris Kanelopoulos și Angela Bratsou), spaniolă (Mario Castro Navarrete), engleză (Adriana Cârcu, Daniel Ioniță, Daniel Reynaud, Adriana Paul, Eva Foster), germană (Christian W. Schenk), azeră (Iosefina Batto). A primit mai multe premii, printre care „Premiul pentru poezie” al revistei Argeș (2025).
Alte volume: Umbra personajului (1999, 2019), Poeme urbane (2015), Deasupra lui Hans (2016), Poezia lirică din Muscel (coautor)(2022), Flori de piatră/Flores de piedra (română-spaniolă) (2024).
În volume colective: Despărțirea de cotidian (1997), Plagiator (1998), Arheologie generală (2000), Mihai Moșandrei, Evocări pentru eternitate (Carina Purnichi, 2014), #Rezist! Poezia (2017), Poetica, Antologie (2018, Germania), Prăvălia cu poezie, Adrian Alui Gheorghe (2019), Prietenii și literatura. Club 8, OuTopos și invitații lor, Ana Săndulescu (2019), Poezia canonică românească, Virgil Diaconu (2020), Catharsis. Aventuri de zi cu zi, coord: Florin Iaru (2021), Sufletul cuvântului (critică literară), Domnița Neaga (2022), Raidul poeților (interviuri), Robert Șerban (2023), Spirit literar, antologie, (2025). Bilet pentru vizită în trecut, antologie de proză (2025), Testament – 400 Years of Romanian Poetry (400 de ani de poezie românească) (2019), Enciclopedia Scriitorilor Români Contemporani de Pretutindeni (2020), Romanian Poetry from its Origins to the Present (Poezia românească de la origini și până în prezent) (2020), Rumanische Lyrik Anthologie von den Anfangen bis Heute, Band VII (Dyonisos Verlag, 2024).
