Pentru Miere neagră, lui Dan Pleșa i-a fost decernat, de către agentiadecarte.ro, Premiul „Cartea de Proză a anului 2023”. Autorul construiește un roman confesional de mare impact, în care explorează povara emoțională a traiului sub dictatură. Acțiunea se petrece în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, iar protagonistul este un „decrețel[1]” de 21 de ani care ajunge să fie obsedat de ideea de a-l asasina pe dictator. Scris sub forma unui jurnal, romanul este o reflecție personală profundă asupra traumei, identității și liniei fragile dintre speranță și disperare.
Prin elemente simbolice puternice – mierea neagră, pușca, jurnalul, iubirea pierdută și apartamentul de bloc –, Dan Pleșa construiește o poveste în care idealismul nu este distrus într-un singur moment, ci erodat în timp de deziluzie, tăcere și repetarea istoriei.
Titlul romanului, Miere neagră, este simbolul său cel mai puternic și cuprinzător. Mierea, asociată cu dulceața și copilăria, devine aici neagră și amară. Ea evocă transformarea inocenței în deziluzie – o metaforă a tinereții idealiste a protagonistului, otrăvită acum de represiune, pierdere și degradarea spirituală a unei societăți dominate de frică. Personajul principal își amintește de anii copilăriei cu un sentiment pronunțat de înstrăinare. Ceea ce odată părea natural și plin de căldură, acum este perceput de el ca fiind artificial și toxic.
Această deziluzie se manifestă concret în pușca pe care protagonistul o pregătește pentru asasinat. Arma reprezintă încercarea lui de a-și revendica libertatea de acțiune de la un sistem care i-a dictat chiar și propria sa existență. Eșecul asasinatului reflectă conștientizarea faptului că schimbarea radicală nu poate fi redusă la un singur gest. Violența, sugerează Dan Pleșa, poate fi cathartică în fantezie, dar rareori aduce dreptate în realitate.
Când pușca își pierde utilitatea, protagonistul se îndreaptă spre scris, jurnalul său devenind atât un spațiu de confesiune, cât și un act de rezistență. Într-o țară dominată de cenzură și tăcere, simplul gest de a-și consemna gândurile este subversiv. Jurnalul simbolizează puterea narațiunii personale de a supraviețui și de a rezista ștergerii istorice. Nu este o coincidență că forma de jurnal a romanului este ea însăși un simbol al vocii individuale, care se străduiește să rămână intactă în contextul opresiunii sistemice. Autorul consideră scrisul nu ca pe o soluție, ci ca pe un refugiu: o modalitate de a-și revendica propria poveste atunci când nicio structură politică nu oferă mântuire.
În juxtapunere cu această dorință de violență și de a spune adevărul se profilează fantoma unei prime iubiri pierdute. În roman, iubirea romantică nu este niciodată pe deplin realizată sau păstrată. În schimb, ea există în memorie, ca un ecou al unei vieți mai umane, mai sincere din punct de vedere emoțional, pe care protagonistul ar fi putut-o trăi într-o societate liberă. Pierderea emoțională îl leagă și mai mult de actul simbolic al scrisului: în locul intimității, el are mărturisirea; în locul conexiunii, singurătatea.
Această singurătate este accentuată de decorul fizic al romanului – blocul de apartamente din care este planificată asasinarea. Unul dintre cele mai persistente simboluri ale epocii comuniste, „blocul” nu este doar arhitectură; este o construcție psihologică. El reprezintă izolarea fizică și emoțională a vieții din totalitarism. Supravegherea, conformismul și frica pătrund în fiecare perete, transformând casa într-o închisoare.
În cele din urmă, figura lui Ceaușescu apare în roman nu ca persoană, ci ca simbol spectral al tiraniei. El este aproape abstract – o întruchipare a puterii care nu poate fi înțeleasă, umanizată și nici măcar atinsă cu adevărat. Romanul critică peisajul postrevoluționar al României: Ceaușescu a dispărut, dar circumstanțele care l-au făcut posibil rămân. Revoluția a venit și a trecut, dar puține lucruri s-au schimbat. Adevăratul dictator, sugerează Dan Pleșa, nu este un om, ci o structură care supraviețuiește propriului său simbol.
În cele din urmă, Miere neagră nu aduce o rezolvare facilă. Dan Pleșa ne oferă un roman în care rebeliunea eșuează, iubirea nu poate fi revendicată, iar viitorul pare la fel de incert ca trecutul. Și totuși, în ruinele idealismului, ceva rezistă: mierea neagră poate fi amară, dar continuă să curgă. Cea mai mare rezistență, ne arată autorul, poate fi chiar actul de a-ți aminti. Miere neagră nu este o chemare la arme, ci o chemare la mărturie.
Cristina POTERĂȘOIU
Miere neagră de Dan Pleșa, Editura Vellant, 2023, 276 pagini
Dan Pleșa este editor, scriitor și jurnalist cultural. A absolvit Academia de Teatru și Film –specializarea scenaristică și critică de film. A activat în presă și, peste zece ani, la o casă de discuri ca producător. Se numără printre fondatorii editurii Vellant și al revistei de proză scurtă „iocan” – singura revistă de proză scurtă din România care apare în format tipărit. A publicat poezie în diverse periodice și în volumele: Marfă – (antologie de grup) 1996 (împreună cu Bogdan O Popescu, Dan Mircea Cipariu, Sorin Gherguț și Florin Dumitrescu), Marfă reîncărcată (antologie de grup) 2011 (împreună cu Bogdan O Popescu, Dan Mircea Cipariu, Sorin Gherguț și Florin Dumitrescu). Proza scurtă este publicată în antologiile Prima dată și Cum iubim, precum și în volumul de autor Povești de dragoste și neputință – Editura Vellant, 2019. Miere neagră este debutul lui în roman.
Cristina Poterășoiu este redactor și traducător. A scris, coordonat și implementat trei proiecte câștigătoare în cadrul programului Europa Creativă al Uniunii Europene. A fost Director Executiv al Asociației Editorilor din România. A scris numeroase articole și recenzii de carte în publicații literare. A scris cartea pentru copii Dex și Eli, eroii lui Moș Crăciun, publicată la Editura Ars Libri, iar acum are în lucru o nouă carte, tot pentru copii. În prezent, este Director de Program la Editura Ars Libri. Este membră a Asociației Române a Traducătorilor Literari „Artlit” și a Societății de Gestiune pe Drepturi de Autor „OPERA SCRISĂ.RO”.
[1] copil născut ca urmare a legilor anti-avort ale regimului Ceaușescu
