Într-un roman pe cât de dur, pe atât de liric, cu un stil dens, introspectiv și critic, scriitoarea româno-canadiană Irina V. Boca oferă o perspectivă feminină profundă și provocatoare asupra exilului în Surghiun și Dame, carte recent lansată de Editura Moft. Este cel de-al doilea roman publicat de la întoarcerea în țară (primul este „Zaria”), după ce autoarea a petrecut ea însăși 30 de ani în exil.
Îmbinând observația lucidă, rece, cu o sensibilitate copleșitoare, romanul Irinei Boca aduce în prim plan teme precum exilul – inclusiv cel interior, ca o consecință a celui dintâi – memoria, relațiile de cuplu și inadaptarea. Dar romanul nu este doar o simplă evocare a experienței „surghiunului”, ci o poveste foarte senzorială născută din amintirile exilului.
Scriitoarea construiește un spațiu narativ în care exilul nu e doar trăit, ci simțit cu fiecare fibră – un loc unde memoria, tensiunea culturală și sentimentul de neapartenență devin realități palpabile. Imersiunea în atmosfera densă a romanului are un impact puternic asupra cititorilor. Aceștia în primul rând simt și apoi înțeleg emoțiile asociate exilului: dezrădăcinare, depersonalizare și ceva mai mult decât inadaptare – mai exact, nu sentimentul de a nu-ți găsi locul, cât acela că, în unele țări, nu există un loc pentru emigranți.
Ca într-un altfel de Infern al lui Dante, unul pe care personajele cărții îl poartă în conștiința lor, autoarea realizează o coborâre lucidă, lirică și nemiloasă în labirintul memoriei, al feminității forțate să supraviețuiască în condiții extrem de dure.
„Exilul ca atare sau doar în sine a fost o experiență extrem de dură. Într-un lagăr nord american de acum 30 de ani, erai nu numai singur(ă), dar și imediat perceput(ă) ca ceva extrem de amenințător pentru micile clici și grupări trafica(n)te importate cine știe de unde și pentru ce”, spune Irina Boca mărturisind că „scrierea întregului roman a fost o agonie”.
Dar – fără a fi terapeutic – cuvântul scris devine o formă de rezistență și de asumare a trecutului și are efect eliberator, „pentru că orice experiență împărtășită altora pare să îl absolve pe protagonist de fabuloasele angoase pe care le suferă existând, visând sau doar invidiind”.
Construcția romanului este una fragmentară, ceea ce reflectă dinamica memoriei involuntare „în egală măsură îndreptată spre trecut și viitor, dintr-un prezent ce le înoadă și deznoadă ca pe niște fire majore sau minore ale timpului pierdut sau nu”, explică Irina Boca. Totodată, structura fragmentară indică și rupturile identitare ale personajelor construite din „temeri, contradicții și armistiții trecătoare”, exact ca în viața reală.
Romanul conține multiple referințe culturale, iar literatura, pictura, filosofia devin filtre prin care personajele percep realitatea. Cu toate că, în condiții limită, personajele acceptă o existență pur „grafică”, ferindu-se să intre în „mașinăria gândurilor”.
Surghiun și Dame surprinde și o interesantă dinamică a cuplurilor. Personajele au deschise multiple oportunități, iubesc haotic, iar hazardul pare să aibă un cuvânt greu de spus în relațiile dintre bărbați și femei. Cuplurile se atrag și se resping și uneori calea până la celălalt pare infinită.
Ultimul roman publicat de Irina Boca, Surghiun și Dame, aduce ca noutate și o atât de necesară voce feminină a exilului, una care nu poate fi ignorată: „Vocea feminină a exilului este un armistițiu între ce credeam că știam, ce știm și ce nu vom cunoaște decât într-o oarecare măsură. Cred că este un troc just între feminism și masculismul semi- sau omni-prezent al supraviețuirii culturale prin deducție sau inducție analogic-literală. Exilul? Este un vers nescris de mine”, mai spune scriitoarea. Irina Boca a mai publicat, la Editura Nemira, volumul de eseuri „Occidentul Nevăzut” (2003) și romanul „Oraşul Alb” (Ideea Europeana, 2009). Acestea au fost urmate de o serie de articole în limba engleză și cărți de beletristică și filosofie politică publicate în Statele Unite: „Life Probe” (Black Rose Writing, US, 2012), „Meditations on the Human Condition in an Imperial Age”, (iuniverse, NY, 2012) și „Destiny: the Odds of You and I”, (iuniverse, NY, 2014). În 2024, la Editura Moft, scriitoarea româno-canadiană a publicat Zaria, un roman-elogiu al limbii române conceput în perioada exilului.
