Într-o lume românească în care avem cu un milion de cititori mai puțini față de acum 10 ani, cinci adolescente finaliste ale proiectului ZOOM LITERART răspund pentru prima dată unui interviu despre felul în care au fost și sunt motivate să scrie și să citească literatură română contemporană.
ZOOM LITERART, organizat de Euro Culturart și Muzeul Național al Literaturii Române din București, cu sprijinul financiar al AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), a propus un proiect de promovare a culturii scrise în 10 cartiere cu acces limitat la cultură din București (Aviației, Băneasa, Bucureștii Noi, Chitila, Dămăroaia, Giulești Sârbi, Grivița, Pajura, Străulești, Vatra Nouă), prin (1) 10 ateliere de scriere și lectură creativă (online și offline) coordonate de Florin Iaru și Dan Mircea Cipariu, precum și (2) prin 5 spectacole-lecturi publice susținute în spațiile MNLR de 10 scriitori din generații diferite : Ioana Crăciunescu, Cristina Chira, Ligia Keșișian, Simona Popescu, Marius Chivu, Claudiu Komartin, Cosmin Perța, Dan Pleșa, Iulian Tănase și Cristian Teodorescu; la aceste spectacole au fost invitați absolvenții cursurilor de scriere și lectură creativă și trupa Mike Godoroja & Blue Spirit.
La cele 5 spectacole ZOOM LITERART au citit texte literare scrise în cadrul atelierelor de scriere creative coordonate de Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru următoarele 5 liceene: Rebecca Cîrcea (Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”), Emma Fieraru (“Liceul Teoretic ”Constantin Brâncoveanu”), Denisa Pleșca (Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân”), Amelia Șabac (Colegiul Romano-Catolic „Sf. Iosif”) și Ioana Maria Vasilescu (Liceul de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza”).
Liceenii din cele 10 cartiere cu acces limitat la cultură din București amintite au participat la două tururi ghidate în spațiul expozițional al Muzeului Național al Literaturii Române din București din str. Nicolae Crețulescu nr. 8. La atelierele de lectură și scriere creativă au participat elevi din București, de la Liceul Teoretic Național, Colegiul Național „Ion Creangă”, Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc”, Liceul Teoretic ”Constantin Brâncoveanu”, Liceul de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza”, Liceul Greco-Catolic ”Timotei Cipariu”, Liceul Teoretic ”Nicolae Iorga”, Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân”, Colegiul Romano-Catolic „Sf. Iosif”, Liceul Teoretic Bilingv „Ita Wegman”, dar și elevi ai Liceului Teoretic ”Josef Gregor Tajovsky” din Nădlac.
În exclusivitate pentru AgențiadeCarte.Ro, Tudor Voicu le-a invitat pe Rebecca Cîrcea, Emma Fieraru, Denisa Pleșca, Amalia Șabac și Ioana Maria Vasilescu să răspundă unui set comun de întrebări despre scris, inspirație, personaje literare și experiența atelierelor de lectură și scriere creativă.
1. -Ce mișcare interioară ori secvență biografică te-a îndreptat spre scris și ce te-a motivat să participi la ateliere de scriere creativă?
2. -În ce mod întâlnirile din cadrul ZOOM LITERART ți-au influențat perspectiva asupra literaturii? Ai descoperit ceva nou despre tine?
3. -Ce semnificație are pentru tine întâlnirea cu publicul într-o lectură publică și ce vrei să transmiți prin textele tale literare?
4. -Poate fi scrisul un mod de a rezista într-o lume grăbită, dominată de imagini și instantaneu?
5. -Ce personaj literar te fascinează? Unul care te enervează?
Rebecca Cîrcea: „Unele lucruri nu le puteam rosti, dar le puteam scrie”
1. Am început să scriu când am înțeles că unele lucruri nu le puteam rosti, dar le puteam scrie. La vârsta de 13 ani, scrisul a devenit o formă de modelare a sentimentelor într-o poveste. Plasticitatea unei fabule sau a unui personaj, fie el comic sau dramatic, îmi dădea prilejul să scot la suprafață trăiri, emoții sau întâmplări cu o bază brută. Cu timpul, scrisul s-a transformat într-o adevărată plăcere, iar cei din jur – părinți, prieteni, dascăli – mi-au dat curaj să privesc mai departe. Așa am ajuns să particip la ateliere de scriere creativă, unde am învățat nu doar cum să scriu mai bine, ci și cum să-mi asum ceea ce scriu. Acum pot să-mi exprim ideile în fața publicului, fără teamă.
2. ZOOM LITERART mi-a dat o perspectivă cu totul diferită asupra literaturii. Dacă Dan Mircea Cipariu m-a ajutat să scap de frica de rimă și de șablonul forțat al poeziei, domnul Florin Iaru ne-a împărtășit, mie și colegilor mei, secretele care fac o poveste cu adevărat vie. Am descoperit că pot fi mult mai creativă decât credeam și că am propriul meu stil, care merită explorat.
3. Pentru mine, unul dintre cele mai importante „ingrediente” este contactul cu publicul. Așa simt că pot transmite tot ce construiesc. Cred că fără public, artistul devine irelevant, neavând pe cine să inspire.
4. Un personaj care m-a fascinat întotdeauna este Cetățeanul Turmentat :))
Emma Fieraru: „Literatura oferă posibilitatea de a crea lumi”
1. Am descoperit, la o vârstă fragedă, puterea unei cărți și impactul pe care îl poate avea asupra cuiva. Am realizat atunci că literatura oferă posibilitatea de a crea lumi – fie ele ficționale, fie inspirate din realitate – și această revelație m-a atras irezistibil spre scris. Mi-am dorit să fac și eu ceea ce reușeau scriitorii pe care îi descopeream: să creez vieți, să dau formă gândurilor mele, care poate păreau simple, dar care mie mi se păreau interesante și demne de a fi așternute pe hârtie. Am vrut să particip la atelierele de scriere creativă pentru că simțeam nevoia să învăț, să fiu ghidată, să primesc un impuls care să mă motiveze să scriu mai mult, mai bine, mai conștient.
2. Întâlnirile cu domnii Cipariu și Iaru mi-au schimbat perspectiva asupra literaturii. Mi-au deschis uși spre înțelegere și m-au învățat că este esențial nu doar să scrii, ci să ai încredere în ceea ce scrii. M-au învățat să ascult criticile constructive, dar și vocea aceea interioară care mă îndeamnă să continui. Scrisul nu înseamnă doar înșiruirea unor cuvinte pe o pagină, ci e ceva profund, cu sens, atât pentru tine, cât și pentru cei care citesc.
3. Lectura publică este o experiență copleșitoare și emoționantă, dar în același timp frumoasă. E ceva special în a ști că există oameni care aleg să te asculte. Mi-aș dori ca prin textele mele să pot transmite emoție, autenticitate și, poate, un moment de reflecție.
Denisa Pleșca: „Vocea mea literară nu trebuie să copieze nimic”
1. Am încercat în trecut să scriu poeme, uneori chiar și proză, însă se simțea că lipsea ceva. Am început atelierele de scriere creativă pentru a umple acel gol, iar după doi ani consider că am reușit să o fac.
2. Am descoperit că pot fi mai îndrăzneață decât credeam și că vocea mea literară nu trebuie să copieze nimic, ci doar să se exprime sincer.
3. Pentru mine, lecturile publice sunt o provocare, deoarece sentimentul de a fi înconjurată de oameni care îmi ascultă poveștile, gândurile și amintirile nu este unul cu care mă întâlnesc zilnic. Îmi doresc ca ideile transmise prin poemele mele să aibă un sens pentru fiecare ascultător, nu să fie doar niște cuvinte aruncate pe foaie.
4. Da, scrisul poate fi o formă de rezistență. Trebuie să luăm o pauză, să gândim și să exprimăm clar ce simțim. Într-o lume grăbită, scrisul rămâne un mod de a comunica mai profund cu cei din jur.
5. Un personaj literar care mă fascinează este Nastenka din Nopți albe de F. M. Dostoievski. Mă regăsesc foarte mult în acțiunile și vorbele ei, dar în același timp ea este și personajul care mă enervează. Are unele concepte cu care nu sunt de acord, iar unele decizii au fost influențate de vulnerabilitatea resimțită în momentul desfășurării punctului culminant.
Amalia Șabac: „Nu am un personaj care să mă enerveze”
1. Motivația mea pentru participarea la ateliere a fost dorința de a mă dezvolta și de a-mi descoperi abilități în scriere, pe care nu credeam că le am sau nu le consideram puncte forte.
2. Prin aceste întâlniri am descoperit că pot face poezie din orice simt și că inspirația vine din tot ce mă înconjoară. Ceea ce face o poezie interesantă este viziunea mea.
3. Prin textele mele îmi doresc să transmit inspirație și sentimentele pe care eu le simt profund. Întâlnirea cu publicul este un mod simplu de a mă simți ascultată și, în același timp, apreciată – așa cum și eu apreciez textele altora.
4. Consider că scrisul poate fi un mod de a rezista într-o astfel de lume. Când scriu sau citesc o poezie, simt cum totul din jur încetinește și nimic nu mă mai presează. Poezia îmi permite să interpretez totul așa cum simt, fără imagini de orice tip.
5. Unul dintre personajele care mă fascinează este Jo March din Micuțele doamne de Louisa May Alcott. Este un personaj a cărei ambiție mă uimește, iar simplitatea ei – faptul că nu este un personaj fantastic, ci o simplă adolescentă – mă motivează în raport cu propriile dorințe.
Nu am un personaj care să mă enerveze pentru că prin lectură reușesc întotdeauna să găsesc ceva comparabil între mine și celelalte personaje.
Ioana Maria Vasilescu: „Scrisul e tocmai contrariul grabei – este o formă de a rămâne”
1. Am început să scriu de mică, fiind o fire mai visătoare. Era modul meu de a evada din realitate și de a-mi crea propriul univers. Pe măsură ce am crescut și am început să văd mai mult din lumea reală, am regăsit un confort în așternerea gândurilor pe foaie, astfel putând să privesc diverse probleme din mai multe perspective. Mi-am găsit o anumită liniște în exprimarea sentimentelor prin acest intermediu, împărtășindu-mi trăirile cu alte persoane care, într-un fel sau altul, se pot regăsi în scrierile mele.
2. În cadrul întâlnirilor cu Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru, am învățat că în literatură nu există „Îmi este frică să scriu despre acest subiect”.
3. Datorită atelierelor de scriere creativă și a spectacolelor, am învățat să iubesc scena și publicul, simțind cum cresc sub ochii spectatorilor. Cât despre mesajul lecturilor mele, pot spune că mereu am căutat să stârnesc o emoție puternică – nu să ofer un răspuns, ci să provoc întrebări. Îmi place să fiu pe scenă; în acele momente simt că orice gând am de împărtășit va fi ascultat.
4. Scrisul e tocmai contrariul grabei – este o formă de a rămâne. Într-o epocă a reacțiilor rapide, scrisul oferă profunzime și timp. Cred că da, este o formă de rezistență, de a nu ceda complet superficialului. Este o modalitate de a spune: „Eu aleg să privesc mai atent” și de a te cunoaște mai bine, de a-ți înțelege mai profund fiecare trăire.
REBECCA CÎRCEA are 15 ani și este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național Bilingv ,,George Coșbuc” din București, la filologie. “Încă de la o vârstă suspect de mică mi-a plăcut pata de culoare care mi se forma în minte atunci când citeam, ascultam muzică și, mai târziu, când scriam. În timp, am început să admir din ce în ce mai mult creativitatea, iar dorința de a da sens cuvintelor a devenit și ea tot mai mare. Atelierul de Povești mi-a dat prilejul să îmi nuanțez vocea interioară și să învăț multe de la oameni care, prin experiența și felul lor de a fi, mi-au deschis drumuri la care nici nu îndrăzneam să cutez.” – Rebecca Cîrcea.
EMMA ȘTEFANIA FIERARU are 17 ani și este elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu” din București. “Cărțile ocupă un loc important în viața mea, iar romanele Villette și Jane Eyre de Charlotte Brontë îmi sunt cele mai aproape de suflet. Scrisul a devenit parte din mine încă din clasa a VI-a, când am început să adun povești și gânduri în caiete. Îmi petrec timpul citind, ascultând muzică, alături de animalele mele și gândindu-mă la ce aș putea crea sau la pașii mei în viitor.”, mărturisește Emma Ștefania Fieraru.
DENISA PLEȘCA are16 ani și este elevă în clasa a X-a la Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân” din București. Frecventează de câțiva ani atelierele de lectură și scriere creativă coordonate de Dan Mircea Cipariu și Florin Iaru.
AMELIA ȘABAC este elevă în clasa a X-a la Colegiul romano-catolic „Sf. Iosif” din București, profilul turism religios. Participă pentru prima dată la un atelier de lectură și scriere creativă. Poezia e pentru ea un mod de a fi și foarte intim, și, în același timp, foarte ascuns.
IOANA MARIA VASILESCU este în clasa a XI-a la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” din București. E pasionată de desenul în cărbune și pictura în ulei. O pasionează sporturile, în special artele marțiale, având centura albastră în karate, Shito-ryu. “Iubesc să scriu, simt că este una din puținele momente în care pot să mă fac auzită și să îmi exprim sentimentele.” – afirmă Ioana Maria Vasilescu.
Proiectul ”ZOOM LITERART” nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
[…] Continuarea, aici. […]