Ernesto Cardenal, revoluționarul poet nicaraguan, va fi celebrat în cadrul unei seri de poezie, organizată de Institutul Cervantes din București, pe 25 aprilie, începând cu ora 18:00, la sediul Institutului din Bulevardul Regina Elisabeta nr. 38. Vor vorbi despre opera sa, tradusă pentru prima oară în românește de Anastasia Gavrilovici și publicată în 2019 la Editura Paralela 45, Radu Vancu, Claudiu Komartin și Anastasia Gavrilovici.
Ernesto Cardenal (n. 20 ianuarie 1925) este una dintre cele mai puternice voci ale poeziei din America Centrală și de Sud, o figură complexă, care a îmbrățișat, surprinzător la prima vedere, două fațete contradictorii: latura militantă și cea mistică. Poet militant, preot, activist, om politic, Cardenal a îndemnat la eliberarea „din chingile servituții, însă în cele din urmă ceea ce îi reușește în poezie este mai mult decât atât: afirmând valorile universale ale umanismului, convertește acest discurs de răfuială și acțiune directă în spiritul revoltei și al rezistenței într-unul cu dimensiune ontologică”, după cum îl caracterizează Claudiu Komartin.
Ernesto Cardenal a studiat literatura în Ciudad de México, și-a continuat studiile la New York și, în 1950, întors în Nicaragua, a participat la Revoluția din Aprilie 1954 împotriva dictatorului Anastasio Somoza. Lovitura de stat eșuează, iar Cardenal se refugiază la Mănăstirea „Our Lady of Gethsemani” din Kentucky, unde îl cunoaște pe cel care avea să-i devină mentor spiritual și artistic, scriitorul american Thomas Merton. Cardenal continuă la Cuernavaca studii de teologie și în 1965. Își făcuse deja un nume ca poet, prin volume precum „Ghetsemani Ky” (1960), „Epigrame” (1961), „Psalmi” (1964), „Rugăciune pentru Marilyn Monroe și alte poeme” (1965), iar în anii ’70 a câștigat recunoaștere internațională, volumele sale fiind traduse și tipărite la edituri prestigioase din Statele Unite. Creația sa a fost permanent strâns legată de realitățile socio-politice în care a avut un rol semnificativ. A colaborat cu Frontul Sandinist de Eliberare Națională, care a preluat puterea în urma revoluției din 1979, iar Cardenal a ocupat funcția de ministru al Culturii timp de opt ani. Odată însă cu tendințele autoritariste ale Frontului, Cardenal a migrat spre Mișcarea Renovatoare Sardinistă și a protestat împotriva planului de construcție a unui canal în Nicaragua care ar fi dus la distrugerea ecosistemului și la strămutarea a zeci de mii de oameni. Și-a încheiat opera poetică cu „Cânt cosmic” (1989) și „Telescopul în noaptea întunecată” (1993)
Anastasia Gavrilovici (n. 1995, Iași) este doctorandă a Facultății de Litere din cadrul Universităţii București. A publicat poezie, cronică literară și eseu și a tradus cărţi de Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal și Goran Simić, debutând în volum cu „Industria liniștirii adulților” (2019), volum tradus în limba sârbă și care urmează să apară în Țările de Jos și în Bulgaria.
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu) este profesor universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și redactor-șef al revistei „Transilvania”. A publicat nouă volume de poezie, printre care „Monstrul fericit” (2009), „Frânghia înflorită” (2012) și „Kaddish” (2023), antologia „Cantosuri domestice” (2016), două romane, trei jurnale și numeroase alte volume de eseuri și publicistică. Cărțile sale au fost traduse în franceză, turcă, maghiară, norvegiană și polonă. A tradus cărți de W.B. Yeats, Ezra Pound și John Berryman. A fost președintele PEN România (2019-2023).
Claudiu Komartin (n. 1983, București) este, din 2010, redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher. A publicat nouă volume de poezie și antologii, printre care „Cobalt” (2013), „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017” (2017) și „Inoculare” (2022). Ediții ale cărților sale au apărut în germană, sârbă, bulgară, polonă și turcă. A tradus, singur sau în colaborare, 14 cărți, printre care o antologie din opera poetică a lui Mario Benedetti. A fost vicepreședintele PEN România (2019-2023).
