Ediția a XVII-a a Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD, ce se desfășoară între 2-8 septembrie 2024, transformă Calea Griviței într-un cartier artistic, cu 7 spații creative și culturale, plus trotuarele dintre UNArte și MNLR (Muzeul Național al Literaturii Române din București).
La Black Habit (Calea Griviței nr.77), într-un decor luminat de un sfeșnic cu 12 brațe, luni, 2 septembrie 2024, amurgul a fost străluminat de Intimate și Memorie, într-o discuție captivantă purtată de Ligia Keșișian și Dan Mircea Cipariu, care au deschis proiectul exclusivist V.I.P. – Vin. Intimitate. Poezie, în cadrul ediției a XVII-a a Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD.
În fiecare seară, până duminică, 8 septembrie 2024, între orele 20.00 – 21.00, spectatorii pot rezona cu poeziile citite de 7 poeți români contemporani – Ligia Keșișian (luni, 2 septembrie 2024), Iulian Tănase (marți, 3 septembrie 2024), Cosmin Perța (miercuri, 4 septembrie 2024), Florin Iaru (joi, 5 septembrie 2024), Ioana Crăciunescu (vineri, 6 septembrie 2024), Dan Mircea Cipariu (sâmbătă, 7 septembrie 2024) și Rozana Mihalache (duminică, 8 septembrie 2024). Amfitrionii proiectului V.I.P. – Vin. Intimitate. Poezie sunt Chris Simion – Mercurian și Dan Mircea Cipariu.
Evenimentul a fost deschis de Dan Mircea Cipariu: ”O zi fastuoasă! – vă spune Dan Mircea Cipariu, de la Black Habit, unde începem a treia ediție de Vin. Intimitate. Poezie, în cadrul UNDERCLOUD 2024, un proiect inițiat de Chris Simion-Mercurian, de altfel o foarte bună prietenă. Venind spre Black Habit, care este cafeneaua mea preferată, m-am întâlnit cu o doamnă a cărei vestimentație m-a trimis cu gândul la Balkanik Festival pe care Ligia Keșișian, invitata noastră de azi, îl organizează la București între 6 și 8 septembrie 2024. Astfel, în vortexul creativ al Balkanik Festival, Ligia Keșișian reușește să deschidă cea de-a treia ediție a proiectului nostru Vin. Intimitate. Poezie.
Ligia a câștigat pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, într-o transmisiune în direct la Radio România Cultural, Premiul Tânărul Scriitor al anului 2023 pentru o carte apărută la editura bunului nostru prieten Cadiu Komartin, Casa de Editura Max Blecher. Este vorba despre volumul Anul tigrului de apă, carte multipremiată și multinominalizată. Așadar vom avea o bună parte, cea mai frumoasă parte, cu poeziile citite din cartea Ligiei, apoi va urma o mică discuție. În aplauzele dumneavoastră, Ligia Keșișian!”
Ligia Keșișian: ”Bună seara, mă bucur foarte mult pentru invitație, de fapt pentru toate invitațiile din acest an. Mă bucur să fiu aici, mă bucur că se citește poezie și la evenimente care nu țin exclusiv de poezie. E minunat când există lecturi și la un festival de teatru. Toate aceste activități multidisciplinare sunt foarte bine venite și este o inițiativă grozavă. O să vă citesc câteva poeme din carte și poate unul mai nou la final”.
Ligia Keșișian a citit poeme precum ”Malul întunecat al inimii”, ”Climă și pedeapsă” sau ”Cântec de adormit bunicul”. Autoare a încheiat lectura cu poeziile care deschid și închid volumul ”Anul tigrului de apă”: ”Cârlingeanca”, respectiv ”Uneori vei auzi muzica”.
Evenimentul s-a încheiat după lăsarea serii, în decorul luminat de un lampadar cu 12 brațe de la Black Habit, unde Dan Mircea Cipariu și Ligia Keșișian au purtat o discuție liberă, cu participarea publicului, în care s-a vorbit despre paradoxurile intimității poetice, dar și despre poezia ca act terapeutic.
Dan Mircea Cipariu: ”S-a tot vorbit despre generația douămiistă sau post-douămiistă ca fiind una care a propus un tip de autobiografism, de biografie și, mai cu seamă, un anumit tip de ficționalizare a biografiei. Pentru că atunci când citim poezie sau când citim literatură, citim de fapt lumea posibilă pe care o poate propune un scriitor, nu lumea reală.”
Ligia Keșișian: ”Mă gândesc că nu-și propune nimeni să-și spele rufele pe hârtie neapărat. E o formă de exhibiționism, cu siguranță, dar, până la urmă, în orice artă e valabilă povestea asta și orice artă îi dă șansa celui care scrie, cântă, pictează ș.a.m.d. de a face un soi de terapie prin analiză, pentru că sunt cumva înrudite poezia și psihanaliza. Eu pot să spun că mi-am asumat o miză foarte brutală în această intimitate care venit odată cu scrierea acestei cărți. Am vrut să explorez niște zone pe care le țineam ferecat sub multe lacăte strașnice și le-am scos cumva la lumină.
Chiar a fost un drum foarte anevoios și orice altă persoană ar trebui să apeleze la un terapeut în timp ce trece prin procesul acesta de excavare a unor lucruri bine îngropate de mult timp, pentru că adesea nu suntem sinceri nici măcar cu noi înșine. Și atunci e o muncă anevoioasă și brutală. E o formă brutală de intimitate să explorezi toate a ascunzișurile astea ținute sub lacăt. Eu am făcut chestia asta și, într-adevăr, pe mine m-a ajutat. Toată vâltoarea aceea s-a liniștit, de fapt, în momentul în care am așternut niște poeme. E vorba poate și de poemul care dă titlul cărții, Anul tigrului de apă. E un poem despre tatăl meu. A fost destul de complicat să-l scriu, dar după ce l-am scris într-adevăr m-am simțit mai limpezită, mai ușoară. Și cred că a fost pentru prima dată când mi-am dat seama ce propriul scris poate avea un efect terapeutic.”
Dan Mircea Cipariu: ”Există teoreticieni literari care afirmă faptul că scriem până la urmă despre noi înșine și că, mai ales în poezie, vocea autorului este în același timp și vocea naratorului, este și vocea auctorială și până la urmă sunt toate vocile acolo. Atunci când vorbim despre literatură sau despre artă, întotdeauna înțelegem că de fapt avem în față o convenție și orice convenție are își are rigorile sale și întrebarea pe care vreau să ți-o adresez, care este vocea relevantă în Anul tigrului de apă? Vocea autorului, vocea naratorului, dicțiunea inferioară?”
Ligia Keșișian: ”Toate sunt importante, toate conlucrează. Cu siguranță e și vocea autorului, pentru că vine foarte mult și dintr-o anumită biografie, de fapt. Dar e foarte mult și invenție, născocire, ficțiune și ce am început să explorez încă de la cea de-a doua carte, Miss Houdini (n.r. Charmides, 2019), că dacă tot ai deschis Cutia Pandorei, e vocea copilului, de fapt vocea copilului care în continuare trăiește noi și se cere auzit. Iar în momentul în care ai la rândul tău un copil, pe urmă mai e și copilul din tine care dialoghează cu propriul copil. Ești, suntem mai multe persoane într-una, de fapt nu suntem niciunul dintre noi o individualitate singulară.
Dan Mircea Cipariu: ”Cred că e important acest mesaj, că suntem de fapt metamorfozele, vocile tuturor posibilităților, fie că sunt personaje, fie că sunt trăiri, fie că sunt lumi posibile. În fine, o să încheiem această minunată discuție cu o ultimă întrebare legată de felul în care memoria devine un catalizator al poeziei. Pentru că tu, în această carte faci apel de fapt la imagini ale memoriei. Și întotdeauna imaginile-memorie, de fapt, sunt imagini care au fost formate, deformate și reformate de diverse traume sau de diverse stări foarte puternice.
Ligia Keșișian: ”E într-adevăr destul de mult o carte despre memorie, însă despre trei tipuri de memorie, cred. E o memorie care nu-mi aparține. Sunt lucruri pe care nu le-am trăit eu, pe care le-au trăit generațiile dinaintea mea. Și aici putem să discutăm iarăși despre traumele transgeneraționale, despre care poate că doar afli, dar le simți, le duci cu tine toată viața. Și cumva e și o formă de a le onora și de a-i onora pe cei dinaintea ta scriind despre asta. E memoria ta autentică, să spun așa, deși, mă rog, orice memorie e autentică. Sunt lucrurile pe care le-ai trăit tu, personal. Și e memoria aceea închipuită. Pentru că de câte ori ne amintim un lucru, de fapt, mai schimbăm ceva la amintirea respectivă, până când nu mai știm exact de unde a pornit și ce e era adevărat, și ce nu era. Dar în poezie nu contează, atât de mult. De fapt, în general, nu contează, pentru că orice ne-am aminti e tot parte din noi și atunci tot al nostru. Da, mi se pare foarte important explorarea aceasta a memoriei. ”
Tudor VOICU
LIGIA KEȘIȘIAN este poetă și traducătoare, membră a PEN Club România. A debutat în 2017 cu volumul de poezie ”Mici cutremure”, urmat de ”Miss Houdini”, în 2019, la editura Charmides. Cel de-al treilea volum, ”Anul tigrului de apă”, a apărut în noiembrie 2023 la Casa de Editură Max Blecher; în urma publicării sale, Ligia a fost laureată a Premiului Tânărul Scriitor al anului 2023 în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. Volumul ”Anul tigrului de apă” a fost nominalizat și la Premiile ”Observator Cultural” și ”Observator Universitas”.
Festivalul de Teatru Independent UNDERCLOUD este organizat de Fundația Calea Griviței în parteneriat cu Ministerul Culturii, Primăria Sectorului 1 București și ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. UNDERCLOUD este primul festival de teatru independent din România și se desfășoară anual în București din 2008. Festivalul se definește prin provocare și calitate și adună la un loc cele mai bune spectacole independente din stagiunea curentă. Inițiat de Chris Simion – Mercurian, promotoare a mișcării de teatru independent din România din 1999, festivalul se descrie ca fiind viu, curajos, curios, un festival care te scoate din zona de confort, care te surprinde, care nu se repetă. Scopul principal al festivalului este de a promova teatrul independent, de a susține artiștii emergenți și consacrați și de a oferi publicului acces la producții inovatoare și provocatoare.
Producători: Fundația Calea Griviței și Asociația UNDERCLOUD
Realizat cu sprijinul Primăriei Sectorului I și Ministerului Culturii
În parteneriat cu Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și Cartierul Creativ
Spații partenere: UNARTE, Muzeul Național al Literaturii Române, Teatrul Dramaturgilor Români, J`ai Bistrot, Black Habit
Parteneri principali: George. Primul Banking Inteligent, Visa
Parteneri: Aqua Carpatica, Persil, Kasper, Tzuca și Asociații, Gavrilă și Asociații, Theatrum
Partener media principal: Rock FM
Parteneri media: Euromedia, B365, Ziarul Metropolis, HAPP.RO, IQAds, Liternet, Cult-Ura, Agenția de Carte, The Institute
www.undercloudfest.ro
