”Ballad of Escape”, la Muzeul Național al Țăranului Român

aug. 2nd, 2021 | By | Category: Postcard

Joi, 5 august 2021, începând cu ora 19:30, , la subsolul Muzeului Național al Țăranului Român, va avea loc o nouă deschidere în cadrul programului MNȚRplusC. De această dată, MNȚRplusC propune un program integral de artă video sub forma unui comentariu asupra corporalității, a terapiei ca metodă de rezistență și a medierii între corp și spirit. ”Ballad of Escape” poate fi vizitată în perioada 5 august – 5 octombrie 2021. Artiști: Piotr Armianovski, Olimpiu Bandalac, Marinette Dozeville, Sorin Florea, Halász Glória, Frédéric Liver, Santiago Reyes, Stanca Soare. Coordonator program și curator: Ilina Schileru. Design de expoziție: Mircea Tancău.

În contextul pandemiei declanșate în ianuarie 2020, practicile terapeutice încep să câștige teren cu preponderență în fața celor care antrenează direct corpul în acțiuni fizice. Societatea este în căutarea unor forme de escapism cât mai facile, care presupun efort minim și care pot fi practicate din îngrădirea pereților propriei case. Izolarea prelungită provocată de valul pandemic a condus la alienare și a solicitat la maxim corzile rezistenței individuale. Spre deosebire de generațiile care au mai fost puse în fața unor astfel de încercări, astăzi umanitatea s-a putut exprima și în mediul social virtual, unde informația se propagă instant. Dar multitudinea de instrumente pe care le avem la îndemână nu ne-a salvat în mod miraculos de depresie și anxietate, așa cum ar fi de așteptat. La urma urmei fiecare a fost responsabil pentru propriul program și pentru propria capacitate de auto-gestionare a crizei și resursei.

 

„Les Quatre Milles Coups” (37’) ia forma unui experiment realizat de Frédéric Xavier Liver (FR), în care artistul își propune să supraviețuiască provocării pandemice învățând coregrafia lui Maurice Béjart pe Bolero-ul de Ravel. Întâlnindu-se în 2016 cu Marinette Dozeville (FR), același Frédéric Xavier Liver explorează metode transgresive între artă și societate, prin prisma preocupărilor celor doi cu raportul dintre angajament, joc și performativ. „Breaking the backboard” (1033’’) este o utopie coregrafică care transformă antrenamentul sportiv (simularea bătutului mingii de basket) într-un dans colectiv prin circularea energiilor și a corpurilor proprii a baschetbalistelor care se transformă în perfomeri.

 

Lucrarea lui Piotr Armianovski (UA), „A Ballade of Escape” (3’12’’), tratează relația sufletului în raport cu cea a corpului, într-o instanță pre-pandemică lângă Il Giardini în Veneția (2019), în anul în care acesta expune la Pavilionul Ucrainei. Pe versurile poeziei poetului șaptezecist Hrytsko Chubay, care inspiră și titlul acestei expoziții, Armianovski oferă interpretarea lui asupra condiției evadării, așa cum o descrie marele poet ucrainean.

 

Pe lângă aceste două instanțe pre- și mid-pandemice, Olimpiu Bandalac (RO) participă cu exerciții de respirație pe dublu ecran, într-un film dublu realizat în 2002 „Respiro”- 852’’), iar Stanca Soare (RO), o tânără artistă tocmai aclimatizată în București după studiile masterale la Paris, cartografiază coregrafic mișcarea războiului de țesut utilizat timp de secole în gospodăriile tradiționale, într-o tentativă de a lega obiectul de corp și decor. „Cu «I Made War» (6’40’’), mă concentrez pe interacțiunea indirectă dintre corp și obiect. Iau ca subiect principal războiul de țesut, al cărui vocabular textil devine pretext al unei compoziții poetice. Un joc cu sensurile multiple ale cuvintelor îmi permite asta: «shuttle» (șuveică) , «shaft» (urzeală), «horses» (ratieră), «beam» (sul), «warp» (ițe). «Naveta», «raza», «caii» nu mai sunt unelte în frazele arătate, ci subiectele unei povești sugerate. Faptul că unealta de țesut se numește în română «război» dă titlul video-ului.”

Sorin Florea (RO) descrie statusul de bine relativ actual, prin prisma alegerii emoționale: „…dar e alegerea mea”, în montajul „Catch” (19’).

 

Santiago Reyes (CO), artist columbian care trăiește și lucrează în Franța documentează un performance realizat de el în 2014: „Ce qui est dansé personne ne me l’enlève” (50’22’’), în care descrie un traseu performativ pornind de la sediul atelierului său din Noisy-le-Sec până la Muzeul de Artă Contemporană din departamentul Val-de-Marne, Mac Val. De-a lungul itinerariului care durează aproximativ o oră, Reyes călătorește cu autobuzul și metroul dansând în fața trecătorilor și călătorilor care sunt amuzați sau intrigați de punerea în scenă a unei reprezentații coregrafice în rush-hour-ul parizian.

 

Cel de-al optulea film, Three Dances/ Trei Dansuri” (1h15’) este o producție de lungmetraj, un documentar realizat de regizoarea maghiară Glória Halász (HU) care monitorizează traiectoria a trei artiști dansatori emergenți care se se antrenează pentru performanță. Filmul relevă eforturile incomensurabile pe care le presupune antrenamentul, eșecul și reușita.

 

Întregul concept expozițional se rotește în jurul dansului și a integrării corporalității în metode de terapie experimentală sau act artistic. Fiind inclusiv o componentă importantă a actelor șamanice, dansul este strâns legat de condiția umană și transcede barierele de limbaj și culturale, fiind complementar muzicii, un alt teren care comunică nemijlocit oricărei ființe umane fără nevoia mijlocirii unui translator. Folosirea dansului ca instrument în arta vizuală se leagă intrinsec de actul performativ și înglobează o multitudine de reprezentări ale mișcării care implică total sau parțial prezența corpului. În contextul actual dezechilibrat la nivel socio-politic, tema unei balade escapiste prin terapii care implică atât corpul cât și psyche-ul devine aproape inerentă.

 

Expoziția se poate vizita la Sala MNȚRplusC, până pe 5 octombrie 2021, prin programare pe email la ilina.schileru@gmail.com sau prin telefon: 0726.343.263. În perioada 13-25 august expoziția va fi închisă.

Acces din strada Monetăriei 3.

 

Parteneri: Institutul Cultural Maghiar București / Magyar Kulturális Intézet Bukarest. Policolor, Aqua Carpatica și Crama Licorna

Parteneri media ai MNȚR: Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional, RFI România, Historia, Igloo, Arhitectura, Observator Cultural, Infinitezimal, Ziarul Lumina, LiterNet.ro, www.agerpres.ro, spotmedia.ro, www.ordineazilei.ro, www.modernism.ro, propagarta.ro, www.matricea.ro, www.promenada-culturala.ro, www.daciccool.ro, www.gokid.ro, www.onlinegallery.ro, www.cooperativaurbană.ro, www.accmediachannel.ro, revistapatronatuluiroman.ro, www.iqool.ro, www.Financiarul.ro, www.News24.ro, Terra Magazin

 

ENG:

 

Featured artists: Piotr Armianovski, Olimpiu Bandalac, Marinette Dozeville, Sorin Florea, Halász Glória, Frédéric Liver, Santiago Reyes, Stanca Soare.

Curator and program coordinator: Ilina Schileru

Exhibition design: Mircea Tancău

 

Due to the pandemic triggered in January 2020, therapeutic practices are beginning to gain ground mainly over those that directly engage the body in physical actions. Society is looking for the easiest forms of escapism, which require minimal effort, and which can be practiced from inside of your own enclosure. The prolonged isolation caused by the pandemic wave led to alienation and demanded the tensioned the individual resistance to the maximum. Unlike our predecesors who confronted similar tryings, humanity today has been able to express itself in the social network environment, where information spreads instantly. But the multitude of tools we have at hand did not miraculously save us from depression and anxiety, as would be expected. After all, everyone was responsible for their own capacity for crisis management.

 

„Les Quatre Milles Coups” (37′) takes the form of an experiment by Frédéric Xavier Liver (FR), where the artist aims to survive the pandemic challenge by learning Maurice Béjart’s choreography on Ravel’s Bolero. Having met Marinette Dozeville (FR) ]n 2016, Frédéric Xavier Liver explores the transgressive methods between art and society, in terms of the two’s concerns with the relationship between commitment, play and performance. „Breaking the backboard” (10’33”) is a choreographic utopia that transforms sports training (simulating the beating of the basketball) into a collective dance by circulating the energies and bodies of female basketball players who turn into performers.

 

Piotr Armianovski’s work (AU), „A Ballade of Escape” (3’12”), deals with the relationship between the soul and the body, in a pre-pandemic green enclosure near Il Giardini (2019), while participating within the Venice Biennale and exhibiting, mong others, in the Ukrainian Pavilion. Constructed on the lyrics of a poetry by Hrytsko Chubay, which also inspires the title of this exhibition, Armianovski offers his interpretation on the condition of escape, as described by the great Ukrainian poet.

 

In addition to these two pre- and mid-pandemic instances, Olimpiu Bandalac (RO) participates with a double-screen breathing exercises in a film made in 2002 („Respiro” – 8’52 ”), and Stanca Soare ( RO), a young artist just established in Bucharest after finishing her master’s studies in Paris, choreographs the movement of the weaving machine (war machine, in a mot- à mot translation) used for centuries in traditional households, in an attempt to link the object onto body and decor items. ”Cu «I Made War» (6’40’’), mă concentrez pe interacțiunea indirectă dintre corp și obiect. Iau ca subiect principal războiul de țesut, al cărui vocabular textil devine pretext al unei compoziții poetice. Un joc cu sensurile multiple ale cuvintelor îmi permite asta: „shuttle” (șuveică) , „shaft” (urzeală), „horses” (ratieră), „beam” (sul), „warp” (ițe). „Naveta”, „raza”, „caii” nu mai sunt unelte în frazele arătate, ci subiectele unei povești sugerate. Faptul că unealta de țesut se numește în română „război” dă titlul video-ului.”

 

With „I Made War” (6’40 ”), I focus on the indirect interaction between body and object. I take as a main subject the Weaving Machine (machine war, in Romanian), whose textile vocabulary becomes a pretext for a poetic composition. A game with multiple meanings of words allows me this: „shuttle” (șuveică) , „shaft” (urzeală), „horses” (ratieră), „beam” (sul), „warp” (ițe).”Shuttle”, „radius”, „horses” are no longer tools in the sentences shown, but the subjects of a suggested story. The fact that the weaving tool is called „war” in Romanian gives the title of the video.”

 

Sorin Florea (RO) describes the current relatively good status, in terms of emotional choice: „… but it’s my choice„, in the montage „Catch” (19′).

 

Santiago Reyes (CO), a Colombian artist who lives and works in France, documents a performance he made in 2014: “Ce qui est dansé personne ne me l’enlève” (50’22 ”), where he describes a performative dancing journey starting from his studio in Noisy-le-Sec up to the Museum of Contemporary Art in the Val-de-Marne department, Mac Val. Along the route, which lasts about an hour, Reyes travels by bus and subway dancing in front of passers-by and passengers who are amused or intrigued by the staging of a choreographic performance in Parisian rush-hour.

 

The eighth film, „Three Dances” (1h15 ‘) is a feature film production, a documentary made by Hungarian director Glória Halász (HU) that monitors the careers of three emerging dancers who are training themselves for a professional career. The film reveals the immeasurable efforts involved in training, failure and success.

The concept of the exhibition revolves around dance as a practice and the integration of the human body in methods of experimental therapy or the artistic act. Being also an important component of shamanic acts, dance is closely related to the human condition and transcends language and cultural barriers, being complementary to music, another field that communicates directly to any human being without the need of a translator. Using dance as a tool in visual art is intrinsically linked to the performative act and encompasses a multitude of representations of movement that involve, totally or partially, the presence of the body. In the current unbalanced socio-political context, the theme of an escapist ballad through therapies involving both the body and the psyche becomes almost inherent.

 

Număr de vizualizări :402


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro