Împrejurările extreme și neprevăzute în care oamenii se pot afla uneori au un singur avantaj, dacă poate fi considerat astfel – măștile civilității se prăbușesc, dezvăluind adevărata natură a fiecăruia. Cât suntem de pregătiți să contemplăm imaginea reală a celor din jur, adesea în opoziție flagrantă cu cea asumată în societate? Sau cum vom gestiona revelațiile dureroase despre propria fire? ”Într-o clipă”, romanul scriitoarei americane Suzanne Redfearn publicat de Editura Trei, spune o poveste despre o astfel de situație-limită, inspirată dintr-o întâmplare reală din viața autoarei.
Bestseller Amazon la 10 categorii, câștigător al Best Book Awards și în curs de traducere în 17 țări, romanul Într-o clipă a fost considerat un triumf și o revelație. Pornind de la o întâmplare care poate apărea în viața oricărui om – un accident de mașină – Suzanne Redfearn pune în balanță instinctul de conservare și umanismul. Conduce personajele în situații în care alegerea corectă pare imposibilă și le forțează limitele până când măștile cad, conștiințele sunt zguduite, iar viețile ori se restartează, ori se distrug din cauza deciziilor greșite sau a inerției.
Naratoarea romanului este Finn Miller, o fată de 16 ani, cu nimic deosebită de alți tineri de vârsta ei. Are o prietenă foarte bună, pe Mo, căreia îi împărtășește iubirile ei adolescentine, o mamă imposibil de mulțumit, Ann și o soră, Aubrey, care se pregătește de nuntă. Fratele ei, Oz, un băiat de 13 ani cu mintea unui copil, tensionează atmosfera familiei prin nevoile sale speciale. Sora lui Finn, Chloe, este însă imună la toate acestea, pentru că e absorbită de dragostea pentru Vance, băiatul cu care pare că alcătuiește o singură entitate. O excursie la munte împreună cu „mătușa” Karen, „unchiul” Bob și fiica acestora, Natalie, cu vechea rulotă a familiei Finn schimbă lucrurile pentru totdeauna. După ce un cerb le taie calea, mașina se prăbușește într-o prăpastie și toți rămân captivi într-un iad înghețat, în mijlocul unei furtuni de zăpadă, cu șanse reduse de supraviețuire. Finn Miller își pierde viața în accident, însă interesant este faptul că Suzanne Redfearn alege să spună mai departe povestea din perspectiva acestui personaj.
„Am ales să spun povestea din perspectiva lui Finn pentru a avea omnisciența observatorului nevăzut, care să ne permită să întrezărim trăirile sincere ale personajelor, chiar şi când se cred singure. Să scriu povestea ca şi cum o vedeam prin ochii lui Finn s-a dovedit a fi un dar. Deşi nu mă reprezintă, în multe privinţe mi-aş dori să-i semăn mai mult. Rareori ţi se oferă prilejul să creezi un personaj cu un spirit atât de pur” spune scriitoarea americană.
Folosindu-se de pretextul că Finn Miller nu mai aparține acestei lumi, Suzanne Redfearn creează un personaj situat parcă dincolo de bine și rău, de un umanism exemplar. Finn observă nu doar acțiunile exterioare ale membrilor familiei și prietenilor, ci sesizează și cele mai fine mișcări ale psihicului lor. Înregistrează actele de noblețe și cele de mârșăvie, lașitatea, disperarea, modestia, revolta, amorțirea sufletească, șirurile nesfârșite de minciuni care creează o perdea groasă a amăgirilor – adică întregul peisaj interior al umanității, fluctuând între nimicnicie și eroism.
Autoarea observă viața personajelor sale înainte de accident, momentele când fiecare crede că se cunoaște perfect pe sine și pe cei din jur. Bob, tatăl lui Natalie, este stomatologul jovial, Mo, adolescenta super protejată de părinți, o mică prințesă vulnerabilă, Ann, avocata dură care pare că nu se gândește prea mult la cei din jur, iar Karen este femeia caritabilă, prezentă mereu unde e nevoie. Un accident de mașină în vârf de munte, o furtună teribilă de zăpadă și doar o singură clipă sunt de ajuns pentru a scoate personajele din aceste roluri și a face măștile să cadă. Prin deciziile pe care le iau în situația-limită, personajele dezvăluie trăsături de character pe care nici ele nu știau că le au.
„Reflexiile sunt prea clare, prea brutale şi sincere, deloc măgulitoare — şi realizez că nu ar trebui să ne vedem atât de limpede, fără masca egoului sau a ignoranţei, că nu ar trebui ca adevărata noastră fire să fie dezvăluită”, reflectă Finn.
Accidentul care schimbă lucrurie într-o clipă este însă doar punctul de pornire al romanului, pentru că autoarea își propune să analizeze ceea ce declanșează acest episod în conștiințele personajelor. Ritmul romanului este unul foarte alert, iar tehnicile narative folosite sunt cinematografice. Pe lângă rolul de narator și comentator, Finn acționează ca o cameră de luat vederi. Imaginile se comută cu repeziciune de la un personaj la altul înregistrând acțiuni, stări de spirit și mai ales contrastul între ceea ce pretind oamenii că sunt și ceea ce sunt cu adevărat. Situațiile-limită, când supraviețuirea e singurul lucru care contează oferă o perspectivă șocantă asupra umanității: „Mă întreb dacă e aşa, dacă omenia noastră e influenţată mai curând de împrejurări decât de conştiinţă şi dacă oricare dintre noi s-ar putea schimba atunci când e încolţit. Am văzut asta în ziua aceea, cum niciunul dintre ei nu s-a dovedit a fi cine credea că este”.
Suzanne Redfearn creează o galerie impresionantă de tipuri psihologice: eroul anonim, care-și riscă viața din pur altruism, personajul abject, lipsit de conștiință, dispus să calce peste cadavre să scape, dar care își arogă vitejii în fața camerelor de luat vederi, tânăra cu o capacitate de introspecție atât de redusă încât a pierdut contactul cu sine, conștiințe care trăiesc furtuni morale și altele care au ales să se mintă ca să poată trăi cu sine.
Într-o clipă este un roman care realizează un echilibru perfect între acțiunea care ține cititorii cu sufletul la gură și o profundă invitație la meditație pe tema naturii umane. Unele personaje sunt detestabile, altele sunt tentate de acțiuni reprobabile, în circumstanțe excepționale. Însă, când cititorii vor „pune mâna pe piatră” să le lovească, Suzanne Redfearn pare a le spune că „cel fără de păcat” să arunce primul. Omul nu este doar bun sau numai rău, ci poate parcurge o infinitate de nuanțe morale. Importantă este capacitatea sa de regenerare, chiar și atunci când totul pare pierdut.
În ciuda subiectului, care pornește de la o tragedie, Într-o clipă este o carte scrisă cu mult umor, debordând de optimism, un exercițiu uluitor de empatie și o celebrare a vieții, în toate aspectele ei.
