Ismail Kadare s-a născut la 28 ianuarie 1936, în Gjirokastër, Albania – până în 1991, unul dintre cele mai crude şi ermetice state comuniste – şi locuieşte, din 1990, la Paris. Lucrările sale au fost traduse în zeci de limbi din întreaga lume, devenind cel mai cunoscut poet și romancier din Albania, multipremiat (Prix Mondial Cino Del Duca -1992, Man Booker International Prize – 2005, Jerusalem Prize -2015, Premiul Internațional pentru Literatură Neustadt, acordat de Universitatea din Oklahoma și World Literature Today din Statele Unite ale Americii – 2020) şi deseori nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură. Opera sa este tradusă în peste 40 de ţări şi, ca urmare, statul francez i-a conferit, în anul 2016, Legiunea de Onoare în grad de Comandor. În România, editurile Humanitas, Polirom şi Univers au publicat, de-a lungul vremii, cea mai mare parte a operelor lui Ismail Kadare (peste 30 de volume), în traducerea lui Marius Dobrescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Printre acestea se află: Aprilie spulberat, Mesagerii ploii, Cronică în piatră, Amurgul zeilor stepei, Podul cu trei arce, Firida ruşinii, Piramida, Umbra, Spiritus, Florile înghețate din martie, Fiica lui Agamemnon, Succesorul, Vremea nebuniei, Cina blestemată, Păpușa, Firmanul orb, Călăreţul cu şoim, Generalul armatei moarte (reeditare) – o cutremurătoare poveste despre moarte, război şi destin.
Opera sa ilustrează simbolic şi metaforic istoria, cultura și mitologia albaneză, pe care le conectează întotdeauna la tendințele şi curentele culturale ale lumii întregi, şi este un vast univers homeric alcătuit din bucăţi de mozaic ale epocilor pe care Albania le-a trăit, preponderente fiind dominaţia otomană de 500 de ani şi regimul totalitarist al lui Enver Hogea. Ismail Kadare se revendică în acest fel ca o voce ce înfruntă maşina infernală, fără chip, a puterii caracterizată printr-o cacofonie a minciunilor, lăsând loc dorinţei de libertate să strălucească dintre paginile unei opera captivante.
Maria Dobrescu
