Weekend-ul trecut a avut loc la 1001 Arte vernisajul expoziției de grup „ArtTherapy – the fabulous art of the mind”, curatoriată de Cristian Cojanu și coordonată științific de dr. Valentin Veron Toma, ocazie cu care i-am cunoscut povestea uneia dintre artistele expuse, Carmen Nedelcu. Proiectul reunește mai multe lucrări fascinante, realizate de persoane cu tulburări psihice și își propune să aducă în atenția publicului o formă de artă mai puțin cunoscută și explorată, arta psihopatologică, „o parte componentă a patrimoniului cultural al fiecărei țări”. Organizată de Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte, „ArtTherapy – the fabulous art of the mind” rămâne deschisă publicului la Galeria 1001 Arte din București, Calea Victoriei Nr. 91-93, în perioada 18 octombrie – 1 noiembrie 2020.
Citeam, tot acum o săptămână, volumul lui Alain de Botton, apărut în limba română la editura Vellant, „The school of life – O educație emoțională”, care, la fel ca expoziția de la 1001 Arte, invită la o sinceră reflecție asupra rolului (psiho)terapiei în societatea noastră contemporană, societate în care anxietatea, depresia, singurătatea sau furia iau forme extreme, în ciuda progresului economic și tehnologic, menit, în teorie, a ne face viața mai ușoară și mai frumoasă. „Terapia nu poate face viața mai bună decât este cu adevărat. Dar, cu aceste avertismente în vigoare, există câteva beneficii minore, dar în realitate extrem de importante la care ne putem aștepta.” – scrie, în cartea sa, Alain de Botton. O observație surprinzătoare pe care autorul o dezvoltă în aceeași sursă citată este următoarea: „chiar dacă am fost îngrijiți cu atenție și tratați cu iubire, chiar dacă figurile paternale și-au îndeplinit atribuțiile cu cea mai mare grijă și cu devotament, putem considera că în majoritatea anilor din tinerețea noastră am întreținut un fel de rană psihologică adâncă sau la care ne putem referi ca la un set de »răni primare«”. Cu alte cuvine, suntem, cu toții, predispuși afecțiunilor psihologice, însă avem la dispoziție o serie de „unelte” pentru a le face față, psihoterapia, meditația sau terapia prin artă fiind doar câteva dintre acestea. Pentru Carmen Nedelcu, de exemplu, pictura a reprezentat cel mai bun aliat în lupta cu depresia cauzată de pierderea unei persoane apropiate dragi. Fără niciun fel pregătire artistică în prealabil, ea a luat instinctiv pensulele în mână și a început să se desfășoare pe suprafețe mici și medii de pânză, rezultatul fiind unul remarcabil.
Selecția de artă psihopatologică de la 1001 Arte nu este singurul demers de acest fel, reprezentativă în acest sens fiind impresionanta colecție de peste 800 de lucrări, prezentată în studiul prof. univ. dr. Aurel Romila, „Expresia psihopatologică în pictură”, apărut la editura Trei. Totuși, expoziția „ArtTherapy – the fabulous art of the mind” reușește, prin faptul că are loc într-una din galeriile de artă contemporană cunoscute și active din București, să facă un pas înainte în ceea ce privește creșterea nivelului de conștientizarea a fenomenului artistic psihopatologic.
Singura critică pe care un astfel de proiect și-ar putea-o atrage nu ține de considerente estetice, ci mai de grabă de tipul de contextualizare, întrucât, asemeni expozițiilor feministe sau colectivelor cu artiști de etnie romă, a aduce împreună lucrări realizate de persoane cu tulburări psihice, riscă să atragă atenția mai mult asupra categoriei sociale marginalizate decât asupra conținutului artistic.
Ana Sultana Cipariu
