Finisajul „Eco dosArt (#stămacasă)”, care a avut loc vineri, 4 septembrie 2020, a adus împreună, în spațiul fizic al galeriei ATELIER 030202, lucrări ale celor patru artiști vizuali ai proiectului – Cosmin Paulescu, Bogdan Rața, Iulia Toma și Mihai Zgondoiu – care au fost inițial, în plină stare de urgență (de aici și hashtag-ul „stămacasă”) prezentate online, ca mai toate proiectele culturale desfășurate în această primăvară pandemică. Totodată, a fost expusă hârtia manuală, ștanțată cu logo-ul identitar „Dragoste”, brand-semnătură al artistului vizual Dan Raul Pintea și a fost lansat un video elocvent, care a sintetizat contribuția în proiect atât a artiștilor, cât și a celor patru poeți participanți: Dan Mircea Cipariu, Robert Șerban, Gabriela Toma și Florina Zaharia.
Realizat sub forma unui colaj-montaj de inspirație dadaistă, video-ul editat de Lucian Năstase și prezentat în încheierea proiectului redă (chint)esența întregului demers inițiat și coordonat de scriitorul Dan Mircea Cipariu și de artistul vizual Mihai Zgondoiu.
6 luni de zile (martie-septembrie 2020) este o perioadă în care se pot întâmpla multe dacă ne raportăm la evoluția stării epidemiologice, dar și la producția artistică din acest răstimp. Pe de o parte au fost interdicțiile de a face plimbări în parc și de a ieși din casă după ora 22:00 sau declarațiile pe care trebuia să le completăm când părăseam locuința. Pe de altă parte, viața fiecăruia și-a urmat cursul, majoritatea și-a adaptat activitatea, iar artiștii vizuali și poeții din proiectul „Eco dosArt (#stămacasă)” au creat în continuare, lăsând să se întrevadă, în tematicile alese, indicii revelatoare despre practicile lor artistice și despre cum au perceput acest lockdown.
Întâlnim, astfel, la Robert Șerban (despre a cărui publicație „Urmele călătoare ale sculptorului, Doru Covrig în dialog cu Robert Șerban”, apărută anul acesta la Editura Brumar, am scris într-un articol anterior), un poem care tratează singurătatea, a cărui interpretare recurge la performance, folosind textul scris de mână și amintind de o acțiune asemănătoare a sa de anul trecut, „Ziua de lucru a poetului”, când a scris de mână un poem lung, cât o zi de lucru, la Casa Artelor din Timișoara. Un alt poem scris de mână apare și în înregistrarea Gabrielei Toma, ale cărei imagini poetice autoreferențiale ne introduc în universul său personal derulat pe axa Ciudad de México – București. Dintr-o altă geografie interioară, Florina Zaharia ne propune de asemenea o lectură vizuală a poemelor sale, dar și un joc nou: șotrovid (evident, un acronim provenit de la termenii „șotron” și „covid”). La Dan Mircea Cipariu, poemele în lectură proprie, interpretate chiar în Sala Nouă a Teatrului de Comedie (unde este găzduit, de mai bine de un deceniu, ATELIER 030202), sunt inspirate de secvențe din carantină, expresia „curat pe curat și murdar pe murdar”, de exemplu, fiind împrumutată de la prietenul său, poetul și neurologul Bogdan O. Popescu.
Dimensiunea ecologică a proiectului este mai practic abordată, virată chiar spre activism, prin intermediul artiștilor vizuali Cosmin Paulescu și Mihai Zgondoiu. Cozo (Cosmin Paulescu) este cunoscut pentru seria sa antologică „Harta. Teritorii portabile” începută în anii ’90, cu „Luna curăţeniei” – o primă hartă a României realizată din deșeuri, expusă la Galeria „Eforie” (Atelier 35) în expoziția „Der Grüne Punkt”, curatoriată de Horea Avram.
Pentru „Eco dosArt” Cozo a construit un „eco-caiac” din peturi, formulând un comentariu critic la adresa poluării cu plastic a lacurilor din partea de nord a Bucureștiului, în proximitatea cărora locuiește.
În aceeași idee activist-ecologică, măștile de protecție realizate de Mihai Zgondoiu din sacoșe de supermarket fac trimitere la poluarea produsă de retailerii din industria bunurilor de larg consum.
Pentru artiștii vizuali Iulia Toma și Bogdan Rața, carantina nu a reprezentat un impediment în vederea continuării cercetărilor și experimentelor specifice practicii lor artistice. Instalațiile textile ale Iuliei Toma din cadrul proiectului „Eco dosArt” sunt un omagiu adus lui Jules Verne și romanului său „De la Pământ la Lună”, în timp ce sculpturile lui Bogdan Rața reprezintă rezultatul unei îmbinări optime între activitatea sa pedagogică (Bogdan Rața este Lector al Facultății de Arte și Design Timișoara) și cea de atelier.
Desfășurat online și în spațiul fizic al galeriei ATELIER 030202, în perioada 24 iulie – 4 septembrie 2020, „Eco dosArt (#stămacasă)” este un proiect al Asociației Euro CulturArt, în parteneriat cu spațiul de artă contemporană ATELIER 030202 din București, Teatrul de Comedie și Muzeul Național al Literaturii Române din București, beneficiind de sprijinul financiar al AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) și de susținerea producătorului Radio România Cultural Anamaria Spătaru.
Text de Ana Daniela Sultana
Fotografii de Mihaela Petre
Video https://bit.ly/3icpzuI
