William McRaven: „Singurul lucru mai contagios decât virusul este speranța!”

mai 25th, 2020 | By | Category: Agenda de carte

Autor al bestsellerurilor ”Fă-ți patul și ”Povești pe mare. Viața mea în trupele de operațiuni speciale publicate de Lifestyle Publishing, parte a grupului editorial Trei, amiralul în rezervă William H. McRaven este nu doar un autor apreciat, ci și un adevărat formator de opinii. Cariera sa de 37 de ani ca membru al trupelor SEAL, comandant al Forțelor pentru Operațiuni Speciale ale Statelor Unite și participarea la misiuni cu valoare istorică (uciderea lui Osama bin Laden, capturarea lui Saddam Hussein, salvarea căpitanului Richard Phillips) au conferit greutate cuvintelor amiralului McRaven. Foarte activ din punct de vedere social, William H. McRaven l-a luat „în bătaia puștii” chiar și pe președintele Donald Trump, afirmând că declarația acestuia referitoare la presa de știri ca inamic al poporului american este „cea mai mare amenințare la adresa democrației” întâlnită în cariera sa.

Situația dramatică creată de pandemia de coronavirus în Statele Unite și în întreaga lume, de altfel, nu putea să rămână departe de atenția amiralului McRaven. Într-un articol publicat în Washington Post, William H. McRaven povestește un episod din timpul antrenamentelor dure prin care a trecut pentru a ajunge membru al trupelor SEAL, de care amintește și în volumul Povești pe mare. Viața mea în trupele de operațiuni speciale.

 

Amiralul McRaven rememorează celebra Săptămână a Iadului, cea mai dură perioadă a antrenamentelor: șase zile fără somn, cu o continuă hărțuire fizică și psihică și o zi specială petrecută în ținuturile mlăștinoase dintre San Diego și Tijuana. Pentru a testa rezistența fizică și psihică a recruților, instructorii au cerut grupului de pregătire format din 55 de tineri să intre în mlaștină. Li s-a spus că vor ieși de acolo doar în momentul în care cinci dintre ei vor abandona misiunea. Epuizați după nopți la rând nedormite, în noroi până la gât, amorțiți până la oase de frig și cu încă opt ore de așteptare înainte, până la răsăritul soarelui, unii dintre recruți au fost aproape de punctul de a renunța. În acel moment, o voce – afonă, dar plină de entuziasm – a început să cânte. Iar speranța oferită de acea persoană s-a răspândit la toți ceilalți recruți, care au trecut cu bine testul de rezistență psihică, fizică și solidaritate.

 

„Astăzi, coronavirusul ne-a azvârlit pe toți în noroi. Ne e frig, suntem uzi și mizerabili și mai e cale lungă până la răsărit”, spune William H. McRaven. „Nu trebuie să fim nici nesăbuiți față de amenințarea acestei pandemii, dar nici să nu ne simțim fără speranță și paralizați de frică. Nimic nu va fi ușor în viitorul apropiat. Dar nu vă lăsați înșelați – vom reuși, pentru că singurul lucru mai contagios decât virusul este speranța. Suntem în noroi până la gât. E timpul să începem să cântăm”, mai spune amiralul în rezervă William H. McRaven.

Număr de vizualizări :566


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro