La editura Limes a apărut volumul de poeme întâmplări cu poetul d.d.marin și alte personaje controversate, de Ofelia Prodan.
Poezia Ofeliei Prodan se desfăşoară în paradigma anti- cu o consecvenţă care nu exclude, ba dimpotrivă, numeşte alianţele. Scrie poezii „după” cutare şi cutare şi cutare, autori care au creat tipare în literatura de azi. Antilirică, antisentimentală, poezia „antipoetică” din acest volum ne propune un proiect de deconstrucţie, mereu solidară cu Marius Ianuş, Medeea Iancu, Dan Coman, Hose Pablo, Dan Sociu, cu Gelu Naum sau Nora Iuga. Există şi un personaj care stimulează comedia urmuziană a autodistrugerii, D.D. Marin, un fel de oglindă a celorlalţi. Şi a autoarei. A poetei care îşi trăieşte experienţa de scriitor „în vremea Coronavirusului”. Într-un prezent care ne aminteşte că se împlinesc 75 de ani de la apariţia cărţii de vârf a unei generaţii, „Libertatea de a trage cu puşca”. Ofelia Prodan sărbătoreşte în felul ei libertatea de a trage cu puşca. – Cornel Ungureanu
Peste ani, stilul și toată poetica Ofeliei Prodan au evoluat hibrid. Firește, Întâmplările cu poetul DD Marin sunt pline de un umor aberant-logic-subtil – pe linie Harms uneori -, excelent de altfel, dar asta nu e tot. Actanții sunt cel mai adesea poeți, dar și alte specii mai rare. Textele mai lungi devin scurt-metraje cosmopolite, dar și cu sondări ale abisurilor personale. Dincolo de ironizarea unor abordări de stil, toată viața de gândire a poetei este pusă pe tapet: de la problemele sociale, la ideologii, cultură, întâmplări etc. Pe primul plan rămâne înghesuit-elitista lume a poeților cu promoțiile ei, cu „durerile” ei. Dar ni se oferă texte ale unui om care călătorește, se implică în diverse, are contact cu tot felul de oameni și specii. Variațiuni, varietate, varieteu, vertij, veselie, vindicație. Ceva atât de V, dar de altfel pynchonesc.- Felix Nicolau
Ofelia e o poetă în formă continuă (și continuată cu dese volume) ale cărei domenii păreau frustrările și apostrofele de tip ecologist. Inimă simțitoare, a luat partea exclușilor și striviților, blamînd ordinea cinică a lumii. Nu părea să aibă rezerve pentru ludice de atîta seriozitate și implicare, cînd, iată, pe nepusă masă, s-a pornit să zburde în aceste întîmplări cu poetul dd marin și alte personaje controversate, transformîndu-l pe ddm într-un fel de Mopete, iar pe restul personajelor în pretexte de pastișă. Stropite cu puțină urmuziană, poemele au vervă și pornirea caricaturală e, de fapt, afecțiune declarată.- Al. Cistelecan
Ofelia Prodan a debutat editorial în 2007 şi a publicat mai multe cărți de poezie, printre care Elefantul din patul meu, 2007 (Premiul pentru Debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2008; Nominalizare la Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, 2008); Ulise şi jocul de şah, 2011 (Nominalizare la Premiul Literar Internațional Città di Sassari, 2016); Călăuza, 2012 (Premiul Naţional Ion Minulescu, 2013); No Exit, 2015 (Premiul Național George Coșbuc, 2015; Premiul Național Mircea Ivănescu, 2016); Șarpele din inima mea, 2016 (Premiul Cartea de poezie a anului 2016 la Festivalul Național Avangarda XXII, 2017). La editura Limes i-a mai apărut Periodic reciclăm clișeele, în 2019. O antologie de autor i-a apărut în Spania (High, El Genio Maligno, 2017), iar în Italia volumul bilingv Elegie allucinogene (Elegii halucinogene, Edizioni Forme Libere, 2019). A fost inclusă în mai multe antologii, printre care Voor de prijs van mijn mond (Jan H. Mysjkin, Ed. Poëziecentrum, Belgia, 2013) și Pour le prix de ma bouche (Jan H. Mysjkin, Les éditions l’Arbre à paroles, Franța, 2019). Este laureată a Premiului Internaţional de Poezie şi Proză Napoli Cultural Classic, ediţia a VIII-a, 2013, câştigând Premiul I la secţiunea POESIA in lingua straniera.