5 ianuarie 2020. Ziua de naștere a lui IOAN PETRU CULIANU. Astăzi, ar fi putut împlini 70 de ani. N-a fost să fie! Să nu regretăm trecutul, deși inima ne este frântă. Mă gândesc, ce și-ar fi dorit omul Ioan Petru Culianu într-această importantă zi?! Firește, și-ar fi dorit să fie împreună cu cei dragi, printre colegi, prieteni, proprii elevi, cunoștințe, la Iași și în București sau oriunde-n lumea asta largă, iertându-i pentru trădare sau pentru uitare?!
Dar Néné a rămas un Néné! Acolo, acolo, de unde ne privește, alături de tatăl, de blânda lui mamă, de mătușa Ana, de moșii și strămoșii săi, el a iertat. Pe toți!
Și continui să mă-ntreb… ce și-ar fi dorit de ziua lui de naștere?
Să zăbovească o clipă în cerdacul casei copilăriei sale, de unde ar fi putut admira… curtea, nucii, gărduțul și porțița, în hlamida lor îmbătrânită?!… Dar, ce păcat, nu s-a vrut a se respecta statutul casei, după voroava înaintașilor!…
În sfârșit, ce i-am putea dărui astăzi, de ziua sa de naștere?
Negreșit, o apropiere, reală, de scrierile sale, de meticuloasele sale studii, de proza sa, în oarecare măsură, deja editată în românește!
Și totuși, tuturor acelora care l-ați cunoscut pe Ioan Petru Culianu… sau poate doar i-ați citit opera, vă dăruiesc câteva imagini care reprezintă locurile dragi copilăriei sale. E darul meu, fără cuvinte, aceluia, căruia, cei dragi, îi spuneau „Nene”. Admirați-le! Au devenit scumpă amintire. [Și-acestea fac parte din filmoteca mea personală].
De dincolo de timp și spațiu, un – „La mulți ani!” – întru sfântă eternitate, fiu al bătrânului și mereu tânărului Iași!
*
6 ianuarie 2020
Sfântul Botez al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din mâna unui sfânt martir, Ioan Botezătorul, pare-se, s-a dorit binecuvântare și pentru mulți – foarte mulți creștini. Printre aceștia, și scriitorii români, pecetluiți, prin sfântul botez, cu numele de ION: Ion Budai-Deleanu – 6 ianuarie 1670, Ion Heliade Rădulescu – 6 ianuarie 1802, Ion Minulescu – 6 ianuarie 1881, Ionel Teodoreanu – 6 ianuarie 1897 și Ion I. Agârbiceanu – 6 ianuarie 1906.
Și prin ce s-au însemnat în istorie numele acestora?
Ion Budai Deleanu, profesorul care a vrut – și a reușit – ca în unica epopee din literatura română, ȚIGANIADA, să întruchipeze o „izvoditură noao și orighinală românească”.
Ion Heliade Rădulescu, despre care V.A.Urechia spunea, cităm, „Eliade nu este un om, Eliade este o epocă”. Slavă aceluia care privea optimist spre viitor: „Dea Domnul ca să sporească râvna culturii între rumâni și să înceteze toate împotrivirile; coboară-se pacea și fericirea cerului preste mult suferitoarea noastră patrie; fie lacrămile și necazurile ei cele îndelungate și pline de dăznădăjduire auzite la cer și vază de acolo mângâiere; împărățească sfânta unire în brațele ei cele ostenite, și dreptatea însoțească toate pasurile și săvârșirile rumânilor, ca să fie ei toți frați și toți să se bucure de drepturile pământului lor celui blagoslovit! Fie! Fie!fie! ”
Ion Minulescu, poetul mângâiat de căldura focului sacru al versificării și conștient că fiecare moment al vieții este extrem de prețios, nu uita să-și încurajeze tinerii confrați, grăind așa: „Veseliţi-vă, mânjilor, veseliţi-vă… Luaţi din viaţă tot ce-i mai frumos şi mai bun. Clipa trece iute, n-o scăpaţi, n-o lăsaţi să fugă neculeasă!… Trăiţi intens zilele, orele. Nu vă mai întâlniţi cu ele… Dar nu aşa ca tăietorii de lemne în ziua simbriei… ”.
Ionel Teodoreanu, îndrăgitul prozator, vocea purtătoare de sublim patos adolescentin până în ultima clipă a vieții sale, presărată și cu un buchet de versuri, floral veșmânt erotic.
Ion I. Agârbiceanu, fiul prozatorul-protopopului greco-catolic Ion Agârbiceanu, cunoscut fizician, proiectantul primului laser cu gaze din România.
Livia Ciupercă
Stimată Doamnă Livia Ciupercă,
Ca de fiecare dată, mă uimiţi prin rândurile frumos aşternute la vremea zăpezii imaculate, mantie sublimă a sufletului înfiorat de harul Sfântului Botez al Domnului, Lumină din Lumina binecuvântată a Credinţei noastre strămoşeşti.
Fie ca plăsmuirea lor să dăinuie curată şi luminoasă şi în vremea ce va să vină.
Iar Sfânta pomenire a acelor ION-i ce au plăsmuit şi trudit cuvinte, aşezându-le într-o alesătură de arnici pe ghergheful de borangic al vremurilor colbuite de ninsori, să vă răsplătească neuitarea.
Cu plecăciunea cuvenită, M.caba
Veșnică pomenire pentru Ioan Petru Culianu și pentru toți cei ce poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul!
Suntem un popor de Ion(i),Gheorghe,Vasile și multe nume de sfinți pentru că neamul nostru își trage esența spirituală din credința care ne-a ajutat să fim buni,iertători,înțelepți și demni.
Mulțumim Domnului că mai sunt încă oameni care știu să aprecieze aceasta și lucrează întru propășirea valorilor noastre naționale,precum doamna Livia Ciupercă!
Tot respectul și să vă rămână cele făcute scrise în cartea veșniciei!
Bujoreanu Mihaela