Pentru o săptămână, între 20-26 octombrie 2019, împreună cu Florin Iaru am fost invitați să predăm cursuri de scriere creativă și să selectăm textele literare ale unor adolescenți din Pecica, Nădlac și Arad, în cadrul a două programe – reStart literar și Arad LiterArt, organizate de scriitorul Ioan Matiuț și Centrul Cultural Județean Arad. A fost al doilea an consecutiv în care am putut să ne întâlnim cu adolescenții care mai au atracție pentru scrisul și cititul în limba română și cu profesorii de limba și literatura română. Bun prilej de a lua pulsul, în direct, asupra fenomenului citirii și recitirii operelor literare, canonice sau vii. Un fenomen care îi influențează decisiv pe adolescenții cu care ne-am întâlnit, în sensul profund ori subtil cu care ei scriu și exersează gândirea, spiritul critic și limbajul în limba română. Într-o proporție edificatoare contrazisă doar de excepțiile care confirmă regula, și profesorii, și elevii sunt constrânși de o programă care expediază literatura, ficțiunea și imaginația în formalismul sec al tehnicilor, al tropilor și al comunicării. Cum spunea inspirat Florin Iaru, totul ține de talentul și de știința de carte a profesorului pentru că un curriculum prost poate fi salvat de un profesor cu har pe când un profesor neinspirat și neactualizat literar nu poate salva pe nimeni. Restartul literaturii și al cititului ar trebui să pornească de la o programă prin care adolescenții să nu fie obligați să memoreze și să turuie diferite ”conținuturi” mestecate de către alții, o programă care să nu se bazeze pe memorare și pe modelul istoricist expirat care dă în fiecare zi un comentariu pe facebook de tipul ”literatura e biografia autorului”. Ca să nu avem viitori urmași care vor promova gândirea conservei și a formalismului, acest restart literar ar trebui să pună în valoare spiritul critic al elevului, creativitatea lui de a înțelege, a sintetiza și de a comenta un text literar. Altfel, îndepărtarea de literatura română va da cititori cât mai puțini, cu o gândire tot mai clișeizată de noile tehnologii și de consum.
Într-o postare recentă pe facebook pe peretele virtual al lui Florin Iaru, au fost comentatori de texte literare care nu făceau distincție între adevăr și ficțiune, între adevărul istoric și autenticitatea textului, între denotativ și conotativ, între o fotografie și o imagine poetică. Acești comentatori nu sunt doar victimele inocente ale propriilor lor limite în a înțelege mecanismele și receptarea textului literar. Ei sunt victimele unui sistem de educație care a transformat literatura și bucuria de a ficționaliza literar și artistic în limbajul de lemn-bumbac al competențelor lingvistice și de comunicare. Sunt victime care au învățat ani întregi despre relația exponențială dintre biografia autorului și opera sa, deseori fiind pusă în evidență monumentalitatea operei literare prin exemplaritatea istorică a autorului. Iată doar două efecte devastatoare pentru spiritul critic și pentru gustul estetic pe care programa școlară și le poate flutura de pe catargul propriei sale suficiențe.
Dan Mircea CIPARIU
